Search Results for: blogtrip

Andrei Rosca nu are treaba in weekend-uri, cred 🙂 A creat o leapsa cu bloggeri “cu suflet”, le zice el, si m-am mentionat si pe mine. Desi nu imi place sa preiau lepse, imi place ideea de a mentiona oamenii de care iti place din blogosfera. Drama, daca poate fi numita asa, e ca imi place de multi si mi-ar fi greu sa ii numesc. In primul rand, toti cei din lista lui Andrei sunt oameni pe care i-as fi numit si eu, inclusiv pe Andrei, care m-a invatat cat de mult conteaza sa crezi in ceea ce vrei sa faci. Stiam deja, dar parca nu m-as fi apucat sa fac un blog de carti in online-ul din Romania in 2006 :)) Prin urmare, nu ii mai mentionez inca o data, mai ales ca toti imi sunt prieteni buni si nu se plang :))

Lista mea ar fi urmatoarea:

1. Catalin Tenita: nu mai scrie, din cate stiu eu, dar scria extrem de misto la Catastif. Acum face proiecte mari si e cel care a avut ideea ZeList. Pacat ca nu mai scrie, pentru ca nu am intalnit niciodata un om care sa poata vorbi la fel de pasionat si sa cunoasca la fel de multe despre literatura si bursa.

2. Andrei Crivat: pentru ca parca ne stiam dintotdeauna cand ne-am cunoscut si pentru ca mi-a deschis ochii asupra posibilitatilor de parteneriate si monetizare, cand imi povestea despre publicatiile pe care le scotea la Cluj. Si pentru ca intotdeauna am simtit ca e un om pe care m-as putea baza, la nevoie.

3. Victor Kapra: pentru ca vede lucrurile diferit de mine, cu experienta unui om care are ani in media. Si pentru ca nu se fereste sa imi spuna cand i se pare ca lucrurile stau altfel decat cred eu. Chiar daca are un stil de a-ti spune de nu te poti supara :)) Si chiar daca nu sunt de acord cu el de cele mai multe ori 🙂 Si pentru ca a fost primul om din presa caruia i-am zis despre Yahoo! si nu a zis nimanui. Sau, daca a zis, nu a transpirat nimic 🙂

4. Cristi Manafu: pentru ca a avut curajul sa riste sa ma cheme la evenimente. I-am si stricat vreo 2-3, dar nah, trebuie sa iti asumi si riscuri. Nu cred ca puteam sa invat sa vorbesc in public asa repede daca nu era el. Da, are momente cand imi vine sa ii dau cu sapca de pamant, dar imi trece destul de repede.

5. Zoso: Intotdeauna am spus fara Zoso nu putea exista Bobby Voicu. Cel putin nu in forma in care exista acum [e vorba de brand, nu de mine, nu sunt schizofrenic, sa vorbesc la persoana a 3-a despre propria-mi persoana]. Intr-o perioada in care nimeni nu ma injura pe mine, toata lumea il injura pe el, desi gandeam cam la fel. Pentru ca punea pe tapet lucruri pe care eu consideram ca le putem rezolva altfel. Nu inseamna ca eu as fi facut mai bine, sau ca el a facut bine. Dar cert e ca energiile negative indreptate impotriva lui in perioada respectiva mi-au permis mie sa dezvolt proiecte precum Blogoree.ro, BlogTrip samd. in liniste, fara atacuri. Si pentru ca atunci cand i-am dat link, in 2005, cand nu stiam unul de celalalt, mi-a trimis un email si mi-a multumit. Lucru pe care nu l-a mai facut nimeni de-atunci.

Din pacate, cam cu toti de mai sus ma vad din ce in ce mai rar. Dar raman oameni cu care m-as vedea oricand, fara probleme. Si oameni pe care inca ii am in reader.

Mai sunt multi care au aratat suflet, loialitate, incredere samd. Pyuric, Eugen, Andreea, Raluxa, PamPas, Nihasa, Dorin, Cabral samd. Dar ar trebui sa fac ditamai lista si am voie doar 5. Da, e o leapsa, pe care probabil ca nu o va prelua nimeni. Dar sunt oamenii pe care ma bucur ca i-am cunoscut de cand sunt in online. Si mai sunt, dar ar trebui sa fac ditamai lista si, ca de obicei, nu e timp…

Ieri nu am mai apucat sa scriu, pentru ca am ajuns in camera franti, dupa un drum de peste 12 ore (incluzand si opriri) pana la Timisoara.

Poze din primele toata excursia puteti vedea aici.

Pentru prima oara in viata mea, desi am trecut de cateva ori prin oras, am stat sa vizitez ce era de vizitat (cat de cat, macar), in Drobeta Turnu Severin. Astfel, am vizitat Cetatea Severinului, piciorul podului lui Apolodor din Damasc si am vazut si muzeul de istorie al orasului. Mi s-a parut impresionant cum arata podul lui Apolodor (in muzeu e o macheta la scara naturala, podul avea ceva mai mult de 1km). Ah, si am baut braga. Nici nu stiam ca mai exista.

Dupa Drobeta, insa, a inceput cosmarul drumurilor din Romania: estimarea imposibila a timpului facut pe anumite distante. Da, din cauza drumurilor. Care nu sunt proaste in mod necesar, doar ca din cand in cand, dupa zone bune, apare o gaura de niciunde. Si nu prea mai ai sansa sa te opresti, decat daca anterior mergeai cu 20 de km la ora, caz in care mai bine luati bicicleta.

Din fericire, traseul (pe Clisura Dunarii) a compensat din plin pentru drumurile proaste. Daca nu ati fost prin zona, e pacat sa nu incercati sa ajungeti. E superb, gasiti o gramada de pensiuni misto, e liniste… iar Dunarea este maiestuoasa. Noi am mangat la Septembrie, o pensiune de 4 stele care are ca simbol inima. Iar in hol am gasit, pe un panou, o gramada de pietricele cu forma natural asemanatoare inimii. Dar cel mai important lucru gasit a fost un ponton, de unde am sarit rapid in Dunare, sa ne racorim. Prima data cand inot in Dunare, de altfel.

Din pacate masa a durat vreo doua ore, si asta mai ales din cauza ca au venit comenzile extrem de greu. Nu am idee ce faceau in bucataria aia, dar dura mult, asta in mod cert.

De ce am zis de masa? Pentru ca asta ne-a facut sa pierdem timp pretios, pe care l-am fi putut folosi pentru a vedea pestera!!!, care se vede mergand cu barca, pe Dunare. Am compensat, insa, la sugestia (iar!) a lui Doru Panaitescu, cel care ne-a dus pe partea cealalta a pesterii, pana la intrare. A fost extraordinar de misto, singurul regret a fost ca nu aveam echipament necesar sa intram mai departe in pestera.

Drumul spre Timisoara a continuat fara evenimente, pana cand, in mijlocul drumului, am vazut, traversand tacticoasa, probabil in cursa sa cu iepurele… o testoasa. Da, una de pamant, nu prea fericita ca ne-a vazut, dar care a reactionat ulterior destul de bine la tentativele fetelor de a o mangaia pe cap.

Ultima parte a drumului a fost iar sub imperiul asfaltului pus din viteza, pentru ca se zgaltaiau masinile incontinuu, zici ca eram pe mare, nu pe sosea. Iar Grand Vitara cu care mergem chiar e indeajuns de rigid incat sa nu simti ca “danseaza”.

In sfarsit, la ora 10 am ajuns in orasul in care ne astepta ditamai gasca – de la ora 7, chiar. Va multumim tuturor, desti stim ca erati acolo pentru tort 😀 Tortul pentru ziua de nastere a lui Anne Marie – care initial nu a crezut ca e pentru ea tortul, cititi mai multe pe blogul ei.

Ziua s-a terminat la hotel, unde am picat toti, mai ales dupa inca o baie in piscina.

Vineri, ziua 3

Ziua a inceput in forta, cu o vizita la Carpat Air, la simulatorul de zbor. Eu am mai fost, am relatat aici mai multe, asa ca i-am lasat pe ceilalti sa puna avionul in bot 😀 Mai putin pe Cosmin, care se gandeste serios sa ia licenta de pilot.

Din pacate, am intarziat putin, asa ca plecarea, pe la 11:30, din Timisoara, promitea o zi plina si fara sanse prea mari sa ajungem in toate punctele unde voiam. Initial voiam sa mergem catre Tg. Jiu pe defileul Jiului, dar am renuntat in favoarea platoului Mehedinti. Mai mult decat oricand, insa, drumurile proaste ne-au dat rau programul peste cap.

Am apucat, totusi, sa vedem Tibiscum (dupa ce l-am cautat derutati o gramada pe camp, pentru ca nu exista absolut nici un semn – chiar ma gandeam cat de necesar e Proiect4). Evident, prea multe si spectaculoase nu vezi, dar e o fosta asezare romana mare – avea in jur de 17ha suprafata. Comic a fost ca am intrebat un nene unde e si ne-a zis, bulversat: “Aaaaa, hotelul… pai e aproape, in Caransebes, la 5 km de-aici!”.

Drumul de la Caransebes la Baile Herculane este foarte frumos, chiar daca nu cel mai bun. Insa peisajele fac toti banii. Am intrat iar in apa (in Timis), sa ne mai racorim, apoi am plecat spre Platoul Mehedinti. Stiam, din aprilie, de la BlogTrip, ca drumul e execrabil, dar acum am inclus, la sugestia lui Doru, si Cheile Corcoaiei, aflate la vreo 17km de drumul dintre Baile Herculane si Tg. Jiu, pe un drum de pamant si piatra, mai mult, desi el avea si asfalt din cand in cand.

Chiar ne-am gandit, in timp ce mergeam, ca aproape sigur la noi, prin Romania, nu se mai asfalteaza toate drumurile complet, ca unele sunt asfaltate dupa stilul: “mai pune putin aici, inca putin acolo, mai mergi 5m, iar mai pune”.

Pentru a apucat sa vedem ultimele obiective de pe ziua de vineri, ne-am impartit in 3: eu am fost la Manastirea Tismana, impreuna cu Cosmin, Simona si Anne-Marie, varu a fost la Pades, iar Doru, cu Ana si Augustin (un prieten de-al lui Doru), au fost la Ponoare. Manastirea Tismana era deja in intuneric cand am ajuns, dar Cosmin a reusit cateva fotografii foarte frumoase (pe care la un moment dat le va pune si pe net, sper).

In sfarsit, am ajuns in Targu Jiu, unde am revazut Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului, de data asta noaptea, insa.

Astazi, joi, avem im program un traseu mai lejer, ca drumuri, dar mai incarcat ca obiective, printre care Castelul Corvinilor de la Hunedoara, defileul Jiului, mai multe cetati dacice si castre romane.

Ne puteti urmari, bineinteles, pe #prinRomania pe twitter, pe contul oficial al actiunii sau pe pagina de Facebook a Petrom. Si pe conturile noastre (disponibile aici).

Pentru ca, dupa ce am descoperit Moldova, am venit sa descopar si Delta, impreuna cu Microsoft. Spun iar, pentru ca am mai fost, in acelasi loc, anul trecut, la festivalul Anonimul.

Sunt in Delta in cadrul unui eveniment Microsoft, despre Internet Explorer (nu numai despre asta, dar in mod deosebit despre IE). Pentru cei care se intreaba daca mai exista, da, inca e ok, are peste jumatate din piata (chiar mai mult de 50% din piata in toata lumea) si, chiar daca pare ciudat, nu e asa de rau pe cat ati crede.

De unde stiu ca nu e rau? Pentru ca acum cateva saptamani am stat o saptamana intreaga numai pe IE, nefolosind celelalte browsere decat pentru a-mi aduce aminte usernames si parole.

Pentru a pune in context, trebuie sa va spun ca eu nu mai folosesc IE de vreo 5-6 ani, cam de cand a aparut Firefox in varianta stabila. Nu mai tin minte cum si de ce s-a facut trecerea, dar ideea e ca am hotarat subit ca e-ul albastru nu mai trebuie sa existe vizibil pe undeva.

Bineinteles, intre timp a inceput sa ma dezamageasca si FF, pentru ca dureaza 5 ani pana porneste, dar asta e alta poveste.

Prima zi cu IE a fost o zi de cautari, pentru ca altfel nu pot sa ii spun. In primul rand a fost nevoie sa ma chinui sa scot sunetul ala tampit care se aude de fiecare data cand se incarca o pagina noua. Am reusit urmand sugestiile de aici. Practic trebuie cautate sunetele windows si scos sunetul de windows explorer.

Dupa ce am rezolvat problema asta (mai puteti inchide sunetul la calculator, dar nu e asa de interesant), am facut IE default browser pe calculator. Am mutat toate bookmark-urile (nu mi-a mutat parolele, din pacate), asa ca totul a fost ok.

Prima grija: add-on-urile. Firefox-ul meu este un sistem de operare de sine statator, deja, asa ca trebuia sa am cateva add-on-uri neaparat: Delicious, Google PR, Alexa, Facebook samd. Mai sunt cateva, dar astea erau neaparat necesare.

Surprinzator (eu chiar nu stiam, mi-a zis Tudor Galos), IE8 are si add-on-uri. Care chiar merg. Asa ca am fost in stare sa pun ce am avut nevoie de pe ieaddons.com.

Pasul urmator a fost sa ma obisnuiesc cu noul setup. Mi se pare ciudata asezarea meniurilor (si optiunilor, implicit) in dreapta, undeva. Am vazut-o prima data la IE8, apoi la Chrome. Sunt obisnuit cu meniul standard din FF, dar trebuie sa recunosc ca spatiul castigat asa e foarte bun, mai ales pe netbook-uri (eu chiar foloseam LittleFox, cu meniul scos, pe eeePC-ul meu).

Lucrurile bune la Internet Explorer sunt, de fapt, lucruri bune in general. Nu sunt unice pentru IE, dar exista in el. Spre supriza mea, care am lasat IE la versiunea 6, o versiune ingrozitoare, care a dat web-ul inapoi cativa ani, din punctul meu de vedere.

In primul rand, IE8 se deschide foarte repede. Si Chrome se deschide repede, iar FireFox s-a transformat intr-un resource hog ingrozitor. Stiu ca e oarecum normal sa se deschida repede, avand in vedere ca o parte din componente probabil ca se incarca odata cu sistemul de operare, dar asta nu ia din ceea ce e: porneste rapid.

In al doilea rand, paginile se incarca relativ repede (mi se pare ca diferentele sunt prea mici fata de celelalte browsere, in ambele sensuri). Mai mult decat atat, paginile se incarca bine, diferentele fata de alte browsere fiind minime (desi inca exista: de exemplu cerculetele din dashboard-ul WordPress – cele cu numarul de comentarii, de ex. – sunt patratele in IE., nu am idee de ce). IE6 era naspa rau de tot, IE7 nu am idee, dar IE8 se manifesta bine cand vine vorba de pagini web – cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput.

Dupa ce am analizat lucrurile obisnuite (incarcarea paginilor, corectitudinea lor samd), am inceput sa verific search engine-urile. Eu folosesc multe motoare de cautare (de la Google la Wikipedia, Bing pe perioada in care am folosit IE, imdb.com, opensubtitles.com samd). In afara de cateva motoare mai obscure am gasit cam tot ce voiam, asa ca mi-am rezolvat problema.

Pentru moment, totul era bine, puteam incepe. Desi Tudor mi-a zis ca are niste setari de securitate super misto, nu m-a interesat si, in consecinta, nu le-am testat. Am zis ca folosesc IE8 asa cum folosesc orice browser, iar eu vad toate optiunile de securitate ca ceva enervant (sa apesi cand vrea sa deschida un ActiveX, sa apesi cand se intampla altceva samd). Chiar ma enerveaza (nu numai la IE, si la Chrome sau Firefox), asa ca le inchid cat mai repede. Da, sunt sigur ca sunt bune pentru utilizatorii casual, dar daca eu nu mi-as da seama ca un site e phishing ar cam trebuie sa imi impachetez bagajele si sa ma duc la manastire. Pe de alta parte, insa, intr-o lume in care pe paharul cafelei iti scrie ca e fierbinte, sa ai grija sa nu te frigi, orice masura care protejeaza internautii de propria prostie (necunoastere, ok) e buna. Si, din ce inteleg de la Tudor, IE8 e foarte bun, dupa cum spuneam. Nu s-a inventat inca, din pacate, add-on-ul care sa te fereasca de propria prostie…

Ce mi-a placut, insa, a fost ideea de webslices. Un fel de Live Bookmark de la FF, pe site-uri specifice, intr-un mod care arata mult mai bine. Unul dintre webslice-urile folosite era cel de la Realitatea, facut de Piticu 😀

Dupa webslice-uri, am testat acceleratoarele. Care sunt, probabil, cea mai misto idee a IE8, din punctul meu de vedere. Si ar fi un motiv pentru care un utilizator obisnuit ar folosi incantat IE8. Ce sunt acceleratoarele? Un meniu contextual, legat de un text pe care il selectezi in pagina. Cand dai click dreapta iti apar diferite optiuni pentru a utiliza respectivul text, de la a-l pune pe twitter, pana la a-l pune pe blog sau Facebook. De asemenea, poti adauga acceleratoare suplimentare, in functie de ceea ce vrei, folosind IE8. Da, si FF are meniu contextual, dar nu in functie de selectia textului.

Astea sunt aspectele noi si misto. Trebuie sa spun ca, folosind IE intr-o saptamana plina si agitata, am avut probleme de adaptare (pentru ca nu am avut timp sa stau sa sap prea mult, pur si simplu am intrat in productie). Shortcut-urile sunt cele folosite de un utilizator obisnuit, de business, care foloseste Office in mod curent. Bune pentru un astfel de utilizator, dubios pentru mine.

Apoi m-a enervat faptul ca tab-urile apar ca ferestre separate in taskbar-ul Windows7. Ideea nu e rea, dar la fel, e pentru oamenii care nu sunt power user-i. Nu de alta, dar cand ai 40 de tab-uri deschise in 4-=5 ferestre e ingrozitor…

Culmea, cea mai mare problema a IE8, pentru mine, e o chestie cam de doi lei facuta de Google: faptul ca singurul browser in care poti folosi drag&drop in Gmail este… Chrome. Si cum eu folosesc in mod curent Gmail, ca email principal, asta e un lucru foarte aiurea. Saptamana respectiva a fost cam dificila si din punctul acesta de vedere (pentru ca e o componenta care iti taie o gramada din frustrare si cautare).

Acum, o concluzie dupa saptamana asta: IE8 nu e rau deloc. Am prieteni care nu folosesc altceva pentru ca se simt bine cu IE. Eu nu as renunta in momentul acesta la Chrome, mai ales pentru ca imi ofera posibilitatea de face acel drag&drop, dar trebuie sa spun ca, daca as avea posibilitatea, as folosi un browser care sa aiba drag&drop-ul si lightness-ul de la Chrome, multimea de add-on-uri de la Firefox (pentru toate prostiile care pot exista) si acceleratoarele Internet Explorer.

In rest, browserele sunt cam aceleasi, sincer sa fiu. Fiecare are avantaje si dezavantaje si tine de fiecare dintre noi sa alegem ce ne convine. Nu aleg intre un browser sau altul in functie de trend si coolness, aleg in functie de ceea ce imi ofera. Si, pentru moment, Chrome imi ofera ceea ce vreau. Astept IE9, pentru ca se pare ca va fi cu mult mai bun, dar e vorba de alta poveste.

Eu, personal, sunt legat de Microsoft destul de mult. Am facut campanii cu ei, au fost principalii sponsori ai BlogTrip (cu IE8), alaturi de Mercedes-Benz, Paralela45 si GreenPixel, sunt fan Silviu Hotaran de cand aveam 18 ani si citeam despre el in revistele de IT – acum am onoarea de a-l cunoaste personal si am avut de invatat o gramada – inca mai am. Mai mult decat atat, sunt fan Windows7 (dupa ce am folosit timp de doi ani Linux in singleboot) si prieten cu Tudor Galos. V-am zis toate astea ca sa va dau posibilitatea sa va luati de mine 😀 Nu de alta, dar sunt sigur ca veti cauta motive pentru care am scris de IE8, altele decat cel real: ca Tudor mi-a zis sa incerc, ca IE8 e altceva decat IE6. Si da, e. Nu e pentru mine, inca, dar sa vedem cu ce vine IE9 si discutam atunci.

Imi place Romania. Chiar asa, locuita (desi uneori e frustrant sa locuiesti aici, nu doar sa fii turist). In ultimii ani am traversat tara dintr-un capat in altul de multe ori – nu cred ca exista drum major pe care sa nu fi condus in cei 13 ani de cand am permis. Din pacate Romania e din ce in ce mai putin prezenta in traseele noastre de vacanta. Si asta si pentru ca, probabil, nu suntem in stare sa ne vindem punctele de interes (Castelul Bran inchis in momentele de interes maxim, cetatile fara semne samd). Cu toate astea, cred ca multi dintre noi s-ar plimba prin tara, daca ar sti unde sa mearga.

Asta e introducerea (sobra, cum sta bine oricarei introduceri 😀 ). Pentru caaaaaa… in vara astaaaaaa… Redescoperim Romania. Cu mine la volan si 3 tovarasi de aventuri, voi avea posibilitatea sa gasesc locurile uitate ale Romaniei, precum si locurile deja stiute, dar care si-au pierdut din interes. Intr-un program sustinut de Petrom, voi merge prin toata tara pentru a revedea ce am vazut in ultimii 10 ani si pentru a vedea ceea ce, surprinzator, nu am vazut 🙂

Din punctul meu de vedere va fi ceva super tare (evident, calatoresc, e normal sa ma bucure, nu?). Si mi se plateste si benzina, deci pot sa turez motorul din cand in cand >:)

Cam despre ce e vorba, totusi? 4 calatorii pe toata durata verii, de cate 5 zile. In fiecare zona istorica (Moldova, Transilvania, Muntenia si Dobrogea), pana la sfarsitul lui august. Timp in care speram sa punem pe harta Romaniei cat mai multe puncte de interes, pentru a crea oricui posibilitatea de a se plimba cu adevarat prin Romania, de a iesi din oras oricand cu o destinatie interesanta, nu doar Valea Prahovei, Constanta sau mai stiu eu ce alte copii de Dorobanti mai exista prin Romania.

O singura problema am, sincer sa fiu :)) La ce caldura se anunta, cred ca trebuia sa mutam toata plimbarea in iarna. Sau Dobrogea in iulie. Si sa descoperim numai scoicile de pe plaja din Vadu. Desi, acum, fiind in Constanta, trebuie sa va spun ca nu prea merge sa stai la plaja. Dimpotriva, e chiar rece afara.

Acum intelegeti de ce v-am intrebat de locurile din Moldova? >:) Si am sa va mai intreb, pentru ca si eu, care sunt de loc din Vaslui, care credeam ca stiu toata zona, am descoperit existenta unor locuri noi 🙂 Va dati seama in restul tarii?

Apropo, stiti ca in Iasi, la poalele Buciumului (care e un deal langa) exista o zona unde ai impresia ca masina merge singura la deal, daca o pui in punctul mort? Multa lume nu stia, multe pariuri am castigat eu 😀 Si da, va vom spune de toate locurile de felul asta… pentru ca Redescopera Romania e cea mai misto chestie din vara asta 😛 (in ciuda caldurii…)

P.S.: in ultimul BlogTrip, de la Brasov, am traversat Transfagarasanul. Am fost uimit sa aflu ca din cei care au mers cu noi, majoritatea nu vazuse zona… oare se poate schimba asta? Sa stim, totusi, mai multe despre Romania decat despre Viena sau Paris? Macar asa, ca idee…

Adica workshop-ul BlogTrip, in cadrul caruia vor vorbi Bogdan Theodor Olteanu, Tudor Galos, Dorin Boerescu, Adrian Ciubotaru si cu mine.

Nu uitati, va puteti inscrie AICI, workshop-ul e sambata, 12 iunie, ora 10 dimineata (dureaza 3 ore si nu am vrut sa ne suprapunem foarte mult cu NationalTweetMeet, care incepe la ora 12, de asta l-am pus asa de devreme). Daca avem mai mult de 30 de persoane, facem o selectie bazata pe interesul general aratat pana acum pentru blogging samd (daca aveti un blog de 2 luni in care ati scris de 4 ori, nu prea aveti sanse in fata cuiva cu vlg de 6 luni in care scrie constant, macar de 2-3 ori pe saptamana).

P.S.: Ca sa fie clar, pentru ca am impresia ca unii nu au inteles (bazat pe emailurile primite in ultimele zile): workshop-ul e in Brasov – deci trebuie sa fiti acolo sau sa ajungeti cumva acolo, daca vreti sa participati. In BlogTrip (care incepe de vineri si se termina duminica si care include si drumul pana acolo, cu vizite la Bran, Rasnov, pe Transfagarasan samd) pleaca numai 10 oameni, din Bucuresti, oameni alesi separat de mine.

De aproape un an conduc un Mercedes-Benz GLK, in cadrul Proiect4. Probabil ca e cea mai chinuita masina dintre toate GLK-urile date (la acest moment are 30000 de km la bord si e plina de jeg, dupa o vizita prin Dobrogea cea prafuita), dar in mod cert e una dintre cele mai iubite.

 

Pentru ca eu chiar m-am indragostit de masinuta asta: m-a dus peste tot prin Romania in ultimul an, a fost alaturi de mine in cea mai grea iarna pe care am avut-o in Bucuresti, fara sa ma lase plantat pe vreun troian, a mers cu noi in BlogTrip la Suceava si Timisoara, a urcat pe Transfagarasan, a vazut cetatile din Dobrogea, a urcat dealul pe plaja la Corbu (pe panta aia inclinata, cine stie 😀 ). Dar ce nu a facut? A mers cu viteza prin Bacau (indeajuns sa iau 6 puncte), nu ma zgaltaie, nu ma chinuie… Din multe puncte de vedere, a devenit casa mea mai mult decat apartamentul in care stau. Cand am primit-o, Catalin Stefanescu mi-a spus ca o sa imi placa asa de mult incat imi voi cauta treaba in permanenta, numai sa am motiv sa o conduc. Nu l-am crezut, acum e altceva.

Chiar asa, ce vreau eu de la masina mea, ca tot ma intreba cineva ce fel de masina mi-as lua daca nu as avea de condus GLK-ul: vreau sa fie relativ mica, sa nu fie joasa, sa aiba capacitati offroad pe ea – nu cum vrea Panaitescu, ala e nebun 😛 -, sa nu ma zgaltaie prea tare la drum lung samd. Cert e ca masinile din categoria GLK-ului, crossover-ele (BMW X1, chiar X3, Audi Q5 sau Allroad, Ford Kuga, Nissan Qashqai, Renault Koleos samd) sunt masinile de ales pentru Romania, pentru strazile si soselele rupte pe care le avem, fiind in acelasi timp indeajuns de mari incat sa incapa linistiti 4 oameni cu bagaje in ea.

Revenind insa la masina in cauza, adica Mercedes-Benz GLK, pot sa va spun ca prima data cand am vazut-o mi s-a parut urata: prea patrata, prea… patrata 😀 Dar exact asta e motivul pentru care imi place acum, pentru ca mi se pare ca mi se potriveste perfect – da, eu sunt aparent rotund, insa am colturi :D. Ai impresia ca e masina din care va cobori un tip nebarbierit, in nici un caz o tipa finuta (ca tot ma gandeam ca e targetata pentru femei). De asta nu ma barbieresc eu, ca sa explic acum un mister continuu din ultimii ani 😀

GLK-ul meu are un motor de 3l diesel, cu vreo 228CP (adica se simte cand apesi pedala), e 4MATIC (adica tractiune integrala permanenta), are cutie automata, din aia de care, daca esti “barbat adevarat”, nu vrei. Eu va spun ca acum nu prea as mai vrea cutie manuala, la cat freci in ea in traficul din Bucuresti. Plus ca ai o mana libera cand conduci… 😀 Si nu va ganditi la tampenii, cum m-am gandit eu acum >:P

M-am gandit, initial, sa fac o descriere mai “profi” a masinii, cu ce are, ce nu are samd. Dar nu pot 🙂 A devenit parte din viata mea mai mult decat credeam la inceputul anului, cand am luat-o, si in mod cert imi va lipsi cand voi renunta la ea. Chiar si lucrurile pe care le credeam initial fite: camera pentru parcare, scaunele incalzite etc.

Cam pe unde a fost masina? Well, poze sa tot fie, le vedeti mai jos. 🙂

Saptamana viitoare fac si un mic update la Proiect4, astept acum sa discut cu unii oameni 😀