Primul meu Mare Premiu de F1: Monza

Stau intr-o gara pustie din Monza, la distanta atat de mica de circuitul de Formula 1 incat orice masina pare ca trece la distanta de doar cativa metri de tine. Mai am de asteptat 20 de minute pana vine trenul care sa ma duca inapoi la Milano, dupa ziua de calificari.

Da, sunt la Monza, la prima mea cursa de Formula 1 vazuta pe viu. Am fost invitat de cei de la Mobil1 sa le vad “laboratoarele” de testare a uleiului de motor, pentru ca sustin ca uleiurile lor obisnuite (pentru masini de strada), sunt testate, evident, in Formula 1, la temperaturi ridicate si presiune maxima.

Bineinteles, am acceptat cu bratele deschise si cu laptop-ul pornit, ca sa zic asa :)) Nu de alta, dar nu exista alta cursa mai buna decat cea de la Monza sa iti dea “botezul”. O cursa iubita de piloti, cursa “de casa” a Scuderiei Ferrari, o cursa de viteza.

M-am trezit azi de la 7, pentru ca trebuia sa ajungem relativ repede la circuit (eu si Vlad Mitrache, solul celor de la Top Gear). Trenul care ne-a adus de la Milano era plin de tricouri rosii, iar langa mine un englez cu insemne de la Minardi nu m-a lasat sa cobor la statia Monza, ci m-a indemnat sa astept inca trei statii, “cunoscatorii” stiind ca e mult mai aproape de circuit.

Statia in care am coborat, mai mult o halta, s-a colorat brusc la coborare.

Fac o pauza, tocmai s-a auzit trenul. Din pacate nu al nostru, ci unul din Milano. Cativa intarziati ajung la Monza, sa mai vada cateva bucati de masina. O soparla curioasa a venit si ea sa vada cine sunt bipezii astia care coboara la gramada, dupa luni intregi in care nu a fost nimeni pe-aici. Sau aproape nimeni.

Revenind. Am urmat gramada de oameni catre circuit. Si, chiar de la intrare, ditamai zambetul mi s-a latit pe fata, facandu-l pe Vlad sa spuna, amuzat: “Ti-a trecut somnul, zambesti, nu?”. In fundal se auzea bazaitul monoposturilor. Nu ale celor de formula 1, dupa cum aveam sa ne dam seama, dar monoposturi oricum. Mai mult, am trecut la un moment dat printr-un tunel chiar pe sub pista. Va dati seama cum se auzea, nu? Daca nu, urmariti clipul de mai jos, filmat din tribuna.

In sfarsit, am vazut prima data pista. Am inregistrat sunetul, am facut poze, si am continuat cautarea tribunei. Despre care nu stiam prea multe, sincer sa fiu, ca am uitat sa intreb. Speram, totusi, sa fie undeva unde sa putem vedea masinile altfel decat trecand cu 250km/h. Siii… ce noroc! Suntem chiar langa prima sicana, la prima curba dupa start… aici vor fi primele ambuteiaje in cursa 😀

Cand ne-am asezat era liniste. Singurele zgomote care spargeau linistea erau vocea din megafon si, din cand in cand, un Mercedes-Benz SLS AMG si unul C63 AMG – m-am dat cu ambele, hehe – care treceau pe post de Safety Car, testand circuitul. Am prins chiar si un tractor ratacit pe pista.

Si, la un moment dat, linistea se sparge. Motorul unui monopost se aude din ce in ce mai clar si prima masina pune frana brusc la intrarea in sicana. Apoi a doua, apoi a treia. La un moment dat intra pe pista o masina gri, cu un pilot cu casca rosie. Si manusi la fel de rosii ca un Ferrari. E aclamat si pe monitorul din fata vedem un banner pe care scrie “Stiam ca mai trebuie sa vii inca o data la Monza”. Sau ceva de genul. Schumacher are inca loc in inima fanilor italieni, care nu l-au uitat. Si totusi, nimic nu te pregateste pentru prima aparitie pe pista a masinilor Ferrari. Deodata totul prinde viata, trompetele suna, vuvuzelele lipsesc, lumea tipa… dar totul e acoperit de motorul care suna ca un roi de albine innebunite.

Urmatoarea masina pe care vreau sa o prind e, evident, cea surprinzatorului campion mondial de anul trecut: Jenson Button. El si cu Hamilton formeaza echipa McLaren, cea sponsorizata, printre altele, de Mobil 1. McLaren e, de altfel, singura echipa care a reusit sa castige de doua ori in ultimii 5 ani la Monza: 2005 si 2007. Toti spera sa fie a treia oara acum. Mai mult, pentru prima data de la line-up-ul Alain Prost – Ayrton Senna, e prima echipa care are ultimii doi campioni mondiali ca soferi. Va dati seama cat de distractiv e sa dai ordine de echipa in situatia asta? :))

Eu si Vlad ne uitam din ce in ce mai invidiosi la cei din jur care au dopuri in urechi. Deja nu mai exista pauza in bazait, e totul continuu, doar intensitatea mai difera, din cand in cand. Primesc doua telefoane si, clar, nimeni nu intelege ce zic. Nici eu, de altfel, dar voiam sa ma laud ca sunt in tribuna 😛

Intr-un final, prima sesiune se apropie de sfarsit, cu doar cateva mici evenimente, printre care Mark Weber oprindu-se chiar in sicana “noastra”. Toata tribuna de vizavi coboara in viteza sa il vada in momentul in care trece, pe jos, spre pitstop. Mark e al doilea in clasamentul pilotilor, la 3 puncte de leader-ul Hamilton.

Ne-am ridicat si am plecat sa vedem ce se mai intampla prin parc. Nu de alta, dar un grand prix e mai mult decat cursa in sine. E in primul rand vorba de atmosfera.

Circuitul de la Monza este parte dintr-un imens parc (cel mai mare parc inchis din Europa, de altfel, creat in 1806). Zona din jurul parcului e plina de rulote cu mancare, suc samd, colorata de o gramada de limbi straine – inclusiv rusa, sarba, germana etc.

Evident, totul e rosu. Nu am crezut ca poti sa vezi atat rosu la curse. Dar dragostea pentru Ferrari e extrema in Italia, asa ca nu e de mirare.

Intr-un final, Alonso si-a multumit fanii italieni castigand pole-ul, in timp ce campionul mondial, Jenson Button, a luat locul 2 pe grila de start, aratand ca a luat decizia buna cand a decis sa aiba masina mai manevrabila, desi cu viteza mai mica. In comparatie, Lewis Hamilton, care a ales viteza, a recunoscut ca are probleme in a controla masina in viraje, el fiind doar pe pozitia a 5-a.

Maine, in timpul cursei, scriu pe twitter, dau pe YouTube, dau pe Facebook. Nu de alta, dar chiar sunt entuziasmat, pentru ca nu credeam ca ajung prea curand pe un circuit si, mai mult, nu am crezut ca il voi vedea vreodata pe Schumi conducand. Pana una-alta, sper ca Hamilton sa castige, pentru ca mi-a placut mult in episodul Top Gear despre Ayrton Senna.