BobbyVoicu.ro

Search Results for: blogtrip

Concert BonJovi si 20 de ani de Paralela45

Una Alta ·

Bineinteles ca va veti intreba de ce va spun eu de concert BonJovi. Nu de alta, dar nu par genul care sa asculte (desi v-ati insela, pentru ca sunt cam singurele piese ale caror versuri le stiu 😀 primul #beertweetmeet a fost martorul ragetelor mele pe It’s My Life).

Prezentul articol e legat de faptul ca Paralela45, cei care organizeaza un concurs care va poate trimite direct la Londra la concert, sunt partenerii nostri la BlogTrip. BlogTrip care se reia in scurt scurt timp (asa ca fiti geana pe blog si pe twitter). Ah, si implinesc 20 de ani de existenta.

Lasand la o parte BlogTrip, insa, inscrieti-va la concurs care, pe langa premiile pentru toata lumea are si niste premii speciale pentru cei care ajuta la promovare (adica pun bannere pe blog samd 😀 ): o excursie la Praga si una pe Valea Prahovei.

Evenimente locale

Una Alta ·

Sunt la Timisoara, pentru StartupDays, unde sunt invitat ca mentor (da, stiu, puteti rade 😀 ). Stau intr-o cafenea si discut cu organizatorii… despre evenimente locale.

E un lucru pe care l-am observat si in Oradea, si in Suceava, si in Cluj, si in Iasi (desi in Iasi e oarecum diferit): raportarea permanenta la Bucuresti.

Argumentele celor cu care discut (pentru raportarea la Bucuresti) este ca in Bucuresti se intampla tot, mai ales pe social media, acolo sunt oamenii vizibili samd.

Din punctul meu de vedere e un mod gresit de a vedea lucrurile… chiar cred ca “viitorul e local”, ca evenimentele din orasele din tara ar trebui create in jurul oamenilor de-acolo. Si nu ma refer aici la audienta, ci la vorbitori. E surprinzator pentru mine cat de des sunt invitati vorbitori din Bucuresti la evenimente in provicine, in dezavantajul vorbitorilor locali (vorbitori potentiali, de cele mai multe ori). Da, e ok sa aduci 1-2 vorbitori, sa iti aduca audienta, dar grosul ar trebui sa fie local, pentru ca experientele sunt complet diferite (mai ales in online).

Astept sa reluam BlogTrip (astept confirmarile sponsorilor), sa mai ascult povesti locale, cum am auzit la Suceava, Cluj, Oradea, Pitesti, Craiova si peste tot unde am mai fost la evenimente.

2009 – bune si rele. 2010?

Una Alta ·

Sincer sa fiu, anul trecut, cand scriam ca vreau un 2009 interesant… parca nu il voiam chiar atat de interesant :)) Si obositor. Epuizant.

Nu am sa fac o trecere in revista. A fost, a trecut, asta e.

In 2010 am de gand sa ma focusez si mai mult (aveam impresia ca am facut asta acum ceva timp, dar m-am inselat). Astfel, am renuntat la implicarea activa in cateva proiecte, iesind de tot din altele:

1. AutoMod: am iesit de tot din el (atat eu, cat si varul meu). Sorin ramane tartorul acolo, el fiind de altfel omul care a scris in ultimii ani. Tot ce continuam sa facem pe partea de auto noi (eu si varu)se va regasi pe rpmgo.com si sectiunea auto a acestui.

2. CapsLock: cand am pornit proiectul cu zoso aveam impresia ca sunt mult mai interesat de industria online din Romania. M-am inselat si asta s-a vazut, pentru ca nu am avut deloc tragere de inima sa scriu. Prin urmare ies complet din proiect, ce mai am de zis despre industrie voi continua sa spun pe bobbyvoicu.ro, cand va fi cazul.

3. AloModa: am ramas doar partener in proiect, nu mai sunt implicat deloc in luarea deciziilor, pentru macar 6-9 luni.

4. ForumulBloggerilor: a fost preluat de Marian, care se va ocupa de el cap coada.

5. eAfiliati.ro: o idee buna care s-a dus pe apa Sambetei. Inchid proiectul complet.

Un proiect deosebit e Ftw.ro: aici raman implicat cat de cat in activitatea de zi cu zi, ajutand cand e vorba de parteneriate. Raluxa si echipa de-acolo se vor descurca fara mine pe partea de administrare (la fel, 6-9 luni) – nu ca m-as fi implicat eu prea mult pana acum 😀 . Partea tehnica e asigurata de baietii de la BecMedia (etherfast si ciops).

BlogTrip ramane in picioare, in masura in care sponsorii continua cu noi.

In rest, am mai inchis cateva proiecte mici si vechi, care mai mult ma stresau decat ma ajutau. Totul pentru ca eforturile mele sa mearga catre revvnation si rpmgo.

In 2010?

Probabil ca voi pleca din tara cateva luni (eu sper sa plec in Statele Unite, sa vedem acum daca primesc viza 😀 ). Voi lucra cu echipa de la RevvNation sa facem acolo o comunitate cu adevarat misto, interesata de auto si de gaming.

Voi mai reduce din prezenta la evenimente. 2009 a fost un an plin cu asa ceva, dar e mai obositor decat s-ar crede, uitandu-te din exterior.

Am sa incerc sa joc ceva mai mult poker (ca tot mi-am luat de la Okian o gramada de carti despre asta), poate chiar sa particip in turnee live, cine stie. Si sa incep sa joc mai putin cartile 🙂

Personal? As vrea ca cei din jurul meu sa prinda mai mult curaj in a lua decizii. In ultimul an parca toata lumea are dubii, parca nimeni nu mai are curajul sa ia o decizie cum trebuie, sa iasa din zona de confort. Majoritatea sta si asteapta sa se intample ceva… Ca in poker, ca tot e ca in viata: niciodata nu ai cum sa castigi doar jucand mainile sigure.

Pentru mine? Vreau sa termin 2010 zambind 🙂

Altfel? Un 2010 cel putin la fel de interesant ca anul care a trecut. Dar, daca s-ar putea, cu mai mult timp de somn? 😀

Tudor Galos la RadioLynx, despre Windows7

Radio ·

Joi, pe 12 noiembrie, de la ora 20:00, il am invitat la Internet Lynx pe Tudor Galos, Windows Business Group Lead la Microsoft Romania.

Discutam despre proaspata lansare a Windows7 in Romania, despre campania Fii Destept, despre modul in care a evoluat win7 (beta, RC, final version etc.). Vom discuta si despre BlogTrip Suceava, la care Microsoft este sponsor.

Alaturi de noi va fi, bineinteles, Alex Negrea, cu momentul pentru bloggeri.

Ne “vedem” si ascultam joi, de la ora 20:00, pe RadioLynx.ro

Mercedes-Benz GLK si Proiect4

Auto, Una Alta ·

Anul trecut am facut un roadtrip prin Dobrogea (nu am terminat de scris posturile, din pacate). Am vizitat cetati, monumente ale naturii, tot ce se putea, aproape. Cam pustiu. Cu exceptia Adamclisi unde, la monument, am dat peste ghid. Si am stat o ora intreaga si am ascultat ce inseamna fiecare bucata de monument, care sunt discutiile despre originea monumentului, cine ce e descoperit…

Anul acesta am fost la Sarmisegetuza Regia, un lucru pe care doream sa il fac de cand eram mic si vedeam Dacii la cinema, dupa ce stateam ore intregi la coada pentru bilete. Si am vazut doar niste pietre, pentru ca nu aveam idee ce reprezinta fiecare bucatica (da, stiu, puteam sa ma uit pe Wikipedia. Si daca nu?). Ca sa nu va mai spun ca am mers 20 de km pe drum de pamant.

Apoi am urcat la Poenari, iarna. Foarte misto. Si, pentru prima data, am vazut o bucata de cetate inlocuita cu o platforma metalica (pentru a se putea ajunge la un turn). Am vazut un panou pe care scria o farama de legenda (o pata rosie jos, unde se aruncase domnita), am vazut la ce foloseau turnurile samd. Am plecat de-acolo cu senzatia ca patrunsesem putin in istorie (ca sa nu mai spun privelistea, mai ales ca am urcat iarna). Deci se poate si la noi.

Cu un an inainte, in 2007, am fost la Troia. Acolo, la fiecare pas, aveai un panou care iti povestea: aici si-a legat Paris sireturile, aici si-a pus cravata, pe-aici a intrat calul troian (evident, glumesc). Am stat vreo 3-4 ore, atat de prins am fost de povesti. Desi Troia nu e asa de mare pe cat te-ai astepta.

Am fost in Romania, la Enisala (la indemnul lui Zvoner). O cetate superba, asezata pe un varf de deal de unde vezi marea, lacurile… Vreo 3km, de la drum pana la cetate, urci pe deal, pe un drum de… praf. Eu am avut un Citroen C-Crosser, altfel nu cred ca ajungeam fara sa imi busesc ceva pe sub masina. Iar la cetate singura prezenta a fost un catel.

Avand in vedere experientele anterioare, am inceput sa ma intreb daca aceste cetati ar putea deveni puncte de interes. Locuri in care sa pleci in #twitscapades, sa iti iei o gasca de prieteni si sa ajungi undeva, fara sa fie nevoie sa ai cu tine laptop si internet. Doar sa mergi si incerci sa iti imaginezi cum erau si ce faceau vechii locuitori.

Si astfel am ajuns la concluzia ca cetatile din Romania au nevoie de doua lucruri: povesti si drumuri. Povesti, ca sa merite sa mergi, si drumuri ca sa nu te coste calatoria mii de euro in reparatii pentru masina.

Acum ceva timp le-am propus celor de la Mercedes-Benz sa fiu imaginea brandului in Romania (stiu, tupeu maxim 😀 ). Nu a fost posibil, dar mi-au zis de programul de promovare a brandului GLK, care s-ar fi legat extraordinar de bine cu visul meu de a face cetatile elemente turistice importante in Romania (invitat fiind la lansarea E-Klasse, am avut timp sa stau de vorba cu ei despre destule :)) ). In plus, insemna sa am un GLK un an de zile, sa ma plimb cu el la cetati si, intr-un final, sa creez un pachet pe care sa il poata folosi oricine pentru a transforma o cetate uitata, parasita si devenita sursa de piatra pentru satele din jur intr-un “ceva” ce poate fi vizitat, citit si trait. Acest pachet ar trebui sa contina modalitati de a afla povesti, legende etc., de a le pune pe panouri, de a avea permisiunea de a pune panouri acolo, de gasi programe europene pentru finantarea de sosele pana acolo, de a face dosarele, de a convinge primarii comunelor sa aplice, de a folosi banii pentru sosele samd.

Nu spun ca voi reusi. Sincer sa fiu, ma astept sa ma ajute multi oameni. Cu propuneri, cu idei, cu contacte. Dar daca vom reusi sa facem ca macar o cetate sa fie adusa din stadiul de ruina acoperita de uitare intr-o calatorie in timp de 1-2 ore, si, in plus, vom oferi pachetul de informatii necesare ca si altcineva sa poata face acelasi lucru, pot spune ca e un succes.

Proiect4, caci asa se numeste actiunea Mercedes-Benz, mai include inca 3 personaje, in afara de mine: Catalin Stefanescu, Sandra Stoicescu (fiecare cu proiectele sale) si, bineinteles, GLK-ul (comunicatul de presa e aici). Un crossover 4×4, masina perfecta pentru drumurile noastre. Despre masina am sa va zic altadata, insa. Primul pas, saptamana viitoare, va fi sa va cer parerea in legatura cu cetatile la care m-am gandit si apoi sa mergem sa le vizitam. Zic mergem pentru ca nu ma voi duce singur la cetati. Am sa anunt cand plec si, daca mai vrea cineva sa vina, incercam sa ne inghesuim in masina (ca tot se plangea zoso ca are portbagajul mic) 😀

Am fost intrebat daca actiunea Proiect4 ma leaga de Mercedes-Benz in vreun fel, daca mai pot testa alte masini, daca mai pot vorbi de alte masini. Nu, nu ma leaga in nici un fel. In calatoria pana la Frankfurt am fost cu GLK-ul pana in Munchen, am condus de-acolo un BMW 125 prin Germania, apoi la intoarcere am condus GLK-ul iar. Sincer sa fiu, nu as fi intrat in nici un proiect care ma limita in privinta testelor. Imi plac masinile si, in ciuda faptului ca am ajuns sa consider GLK-ul (si cele din clasa ei) masina perfecta pentru Romania, nu as renunta la a testa din cand in cand o masina super sport sau una funky (Toyota Urban Cruiser, de ex., sau, in curand, C3 Picasso).

P.S.: apropo de oameni de PR, la campania asta lucrez cu cei de la Millenium si ma inteleg foarte bine cu ei 🙂 Desi mai au impresia din cand in cand ca mananc PR-isti la micul dejun.

Mai multe fotografii puteti vedea aici si puteti sa deveniti fan pe facebook aici.

Cum zic ftw-istii: MicrosoFTW (Sau Fii Destept pe FTW)

Una Alta ·

Azi FTW.ro s-a alaturat campaniei Fii Destept a Microsoft, campanie care promoveaza alegerea calculatoarelor cu sistem de operare preinstalat (in campanie mai sunt implicati si Piticu si Manafu).

Pentru ca am fost pe drumuri, eu scriu mai tarziu, asa ca am avut timp sa observ reactiile celorlalti pe posturile membrilor echipei FTW (posturile aici: Raluxa, Elena, Dany, Marian, Andrei, Sadak – citit si comentariile).

Este surprinzator cat de putin inteleg realitatea cei care comenteaza pentru a sustine Linux (majoritatea, nu generalizez). Si va spune un om care a folosit doi ani Linux in singleboot, deci nu sunt ignorant in ceea ce priveste subiectul. Si am fost in stare (dupa vreo doua zile) sa instalez si Dreamweaver, si Photoshop cu wine (am platit Codeweavers ulterior, dar am reusit de la 0, sa traiasca Ubuntu Forums), am pus doua monitoare in ubuntu 5.04 zapacind xorg.conf samd. La fel, am folosit si Mac vreo luna (deci experienta e putina, am scris mai multe aici).

Revenind: campania Microsoft spune “Cumpara un calculator cu sistem de operare preinstalat”. Evident ca nu spune “Pune-ti Linux”. Ce dracu, e vorba de afaceri aici, nu de facut masaje moca. Si RedHat are un model de business. Iar folosirea utilizatorilor de FedoraCore ca Guinea Pig nu e cea mai morala solutie. Din mesajul “Fii Destept” fiecare intelege ce vrea. Daca intelegi “Ia-ti cu Linux preinstalat” asta ia-ti. Eu am primit eeepc-ul cu Xandros-ul ala, in doua ore l-am scos si am bagat XP, apoi am pus eeebuntu si asta a ramas.

Microsoft, in mesajul campaniei, iti spune ca sistemul de operare e mai ieftin asa si ca eviti problemele pe care le poti avea cu Windows piratat.

Nu incerc sa apar modelul de business al Microsoft, dar e un business, nu uitati. Ce ati vrea, sa promoveze Linux?

Da, stiu, cei hardcore cu Linux imi vor spune ca ei fac, ca dreg, ca pun unor prieteni si apoi aia uita sa mai… samd. Sunteti ipocriti 🙂 Care e rata de conversie? Faptul ca un om din 10 (intr-un caz fericit) renunta la Windows nu e o rata de succes reala. Sau aveti prieteni care nu joaca aproape nimic (si nu ma refer aici la RPG-uri 3D ci la Zuma – si nu versiunea Flash), sau care nu au aplicatii de contabilitate sau drept samd.

Ca sa inchei: campania Fii Destept e pentru cei “fraieri” care isi permit sa plateasca banii respectivi ca sa nu fie nevoiti sa invete un nou sistem de operare, pentru cei care folosesc aplicatii windows si nu vor sa foloseasca virtualizare pentru asta samd. Nu e o campanie pentru OS platit sau gratuit samd. Este pur si simplu o optiune pentru cei care vor Windows si gata, l-ar vrea mai ieftin si mai fara bataie de cap.

Revenind la FTW: Microsoft continua si in Romania implicarea in comunitati (dupa ce s-a implicat in Digg). Pareneriatul pornit cu BlogTrip Oradea continua cu Fii Destept si probabil ca va continua si cu Windows 7 samd. Vom vedea. S-a implicat toata echipa FTW, speram sa implicam si membrii in concursuri, provocari samd. Nu e simplu, eu nu am mai facut asa ceva, va fi o provocare si pentru noi dar… nu poti da gres daca nu incerci, nu? 😀

P.S.: acum am W7RC pe desktop, Windows Vista pe Acer Timeline (care apropo, tine 6-7 ore cu wireless in Vista, ca spunea cineva ca Windows iti mananca bateria) si eeebuntu pe eeePC. Daca va apucati sa imi explicati mie de ce sunt prost ca nu folosesc Linux pe toate sistemele va zic asta: incercati sa jucati poker online cu wine sau cu virtualizare. O sa va dati palme repede rau. Ah, si sterg comentariile oamenilor care nu citesc articolul meu cum trebuie. Nu vreau sa pornesc o discutie antiMS-proLinux. Nu vreau nici sa mi se dea dreptate numai ca sa mi se dea. Eu folosesc fiecare OS la ce stiu ca e bun, folosesc calculatoare de 25 de ani (da, am avut HC la 6 ani), am trecut prin tot ce se poate. Acum Win7 e solutia pentru mine (cu Linux ma joc in continuare, cand nu am ce face intr-o zi si testez distributii pe laptop).

Si acum, ca sa nu se creada ca nu vreau comentarii, va invit sa imi spuneti aici de ce aveti voi un anumit sistem de operare (pirat, nepirat). Argumentele voastre, nu “ce zice lumea”. Poate asa li se deschide unora ochii catre linux si poate ca unii linuxisti vor deschide ochii mai tare pentru a intelege de ce Windows e perfect pentru unii (nu aduc Mac OSX in discutie din cauza argumentelor din articolul mai sus mentionat). Nu am sa sterg nici un comentariu care argumenteaza coerent alegerea (chiar daca se mai ia din cand in cand de un OS sau altul 😀 ).

P.P.S.: eu ma bucur ca Microsoft a ales FTW 😀 si ca am o echipa de moderatori asa de tare (si tehnicii ciops si etherfast, sa nu uit, pentru ca s-au chinuit cu banner-ul ala de pe FTW). Daca am avea si o platforma ca lumea… offf… Dar mergem in directia buna 🙂

fiind prima campanie pe FTW testam diferite optiuni. Data viitoare nu mai punem posturile pe frontpage, de exemplu, pentru ca am ajuns sa ne spamam propriul site :))

Week recap

Una Alta ·

Ce-am facut zilele astea:

1. Am fost la o intalnire cu cei de la BMW (impreuna cu Cristi Manafu si cu Vlad, varul meu), la invitatia lui Alex Seremet, unde ni s-a povestit despre Joy is BMW, noua lor directie de comunicare. Ce am inteles eu, intr-un final: ca daca nu simti ca iti place sa conduci o masina, ceva e complet gresit. Si sunt de acord cu asta. Mai ales dupa ce am avut cateva zile un Mini Cooper S Cabrio care era ca un kart pe circuit.

Odata cu lansarea “Bucuria este BMW” pe online (de la inceputul lui august, adica), puteti participa la un concurs de design pe Visual Art. Campania a inceput in offline de ieri (clipul de mai jos poate fi vazut de-acum la TV). O alta idee interesanta: BMW sustine ca vor mentine actuala linie de comunicare, bazata pe simturi, pe senzatii, timp de cativa ani.

De asemenea, am vazut in premiera clipul de promovare BMW, cu vocea lui Marcel Iures (in clip apar noile BMW X1 si BMW seria 5 GT):

2. Azi am fost la Adobe, la o discutie cu John Loiacono. Am aflat ca Adobe are deja platforma necesara pentru tot felul de publicitate in video (de exemplu, sa pui un link catre un dealer BMW cand pe ecran apare un BMW).

3. Cred ca pe 3 septembrie va fi petrecere FTW. Participarea va fi pe baza de invitatie, iar membrii comunitati vor avea prioritate.

4. Saptamana asta discut iar cu sponsorii pentru BlogTrip Suceava. Evident, o mai mutam putin, nu o mai putem face weekendul viitor.

Principiile mele: 9, ca mai mult nu ma duce capul

Una Alta ·

Post lung. Ca sa nu spuneti ca nu stiati. Si da, sunt mai mult de 9, pentru ca tot adaug pe masura ce imi aduc aminte

Incepusem sa scriu un text despre legea lui Pareto, dar mergea in cu totul alta directie :)) Asa ca m-am gandit sa va spun, in mare, care sunt principiile dupa care ma conduc eu in viata (nu morale, alea nu exista 😛 ):

1. 20% din eforturi iti aduc 80% din rezultate (Legea lui Pareto)
Asta inseamna ca rareori fac si restul de 80% din eforturi. Da, ar fi foarte bune daca as putea sa le fac in permanenta, dar imi aleg cu mare atentie situatiile. Pentru ca restul de 80% este plin de frustrari, de perioade de depresie (cand ai impresie ca munca ta nu aduce rezultatele scontate) samd.

2. Principiul “minimului efort”
E cumva derivat din cel de mai sus, insa are si o componenta legata de tupeu :)) Un exemplu: daca trebuie sa cunosc pe cineva, ma duc direct. Majoritatea celor pe care ii cunosc eu asteapta “momentul potrivit”, sa cunoasca pe cineva care sa le faca cunostinta samd. Bineinteles, si eu caut 30 de minute sa gasesc pe cineva care sa ma introduca, dar daca nu gasesc, asta e, pun mana pe telefon, calculator samd si incerc sa contactez persoana direct. Sau ma duc direct si zic “Salut, eu sunt …, fac aia…, mi-a placut ce ai zis cand …”

3. “Oricum trebuie sa o faci, asa ca fa-o cat mai repede”
Da, da, stiu ca suna a replica de studentie (“Dezbraca-te, ca nu iti fac nimic 😀 “), dar nu are legatura. E vorba de frica pe care o avem de a iesi din zona de confort, de teama de a da vesti proaste samd. A inceput cand eram la scoala si trebuia sa ii spun mamei de notele proaste (mama nu ma certa niciodata, dar se uita la mine intr-un fel care ma facea sa fug. Inca mai incearca, dar nu prea ii mai iese :)) ). Ei, nota aia proasta nu trecea daca eu asteptam o luna sa ii spun. Si nu mergea sa astept “o veste buna”. Asa ca ma duceam si ii spuneam imediat, “sa treaca momentul”. Si da, era naspa in ziua respectiva, dar scapam. Altfel ma stresam o gramada pana cand ii spuneam.

Ulterior, acelasi lucru l-am simtit pregnant cand era vorba sa dau oameni afara. Nu e un lucru usor (oricine a avut de facut asta stie), mai ales cand nu dai omul afara pentru ca e incompetent, ci pentru ca nu mai are sens pentru afacere. Daca initial asteptam o gramada sa dau un om afara, cautand forme de a le spune, acum iau decizia rapid, ii chem si discut si asta e. Altfel, apar tot felul de ciudatenii: omul are senzatia ca ai ceva personal cu el, tu incepi sa ai ceva cu omul pe bune, pentru ca iti provoaca disconfort etc.

Nu in ultimul rand, asta simt de fiecare data cand e cazul sa vorbesc in public: o senzatie de “mai bine fug”, care nu vrea sa treaca. Si atunci ma duc si vorbesc. Ca stiu ca e singura modalitate in care trece 😛

4. Care-i cel mai rau lucru care ti se poate intampla?
De cele mai multe ori amanam o decizie, amanam o actiune, sau chiar nu facem ceva pentru ca “se intampla ceva naspa”. Dar cand stai sa analizezi, vezi ca acel “ceva naspa” este de fapt ceva foarte simplu: ti se poate intampla sa fii respins, sa fii luat la misto, sa dai gres, sa nu iti iasa, sa te simti de cacat, sa pierzi o suma de bani samd. Daca faceti insa o analiza atenta veti observa ca acele stari de disconfort nu sunt insa chiar atat de rele incat sa renuntati la a incerca. Veti observa ca esti respins o data, de doua ori, dar la un moment dat iti iese (si nu ti-ar fi iesit daca nu incercai), ca cei care te iau la misto nu conteaza, ca greseala nu e chiar atat de mare, ca banii pe care ii pierzi nu sunt o suma la care sa nu poti renunta samd. Si ca de cele mai multe ori iti iese ce iti propui, sau iti iese ceva bun din ceea ce faci. Evident, nu exagerati: nu bagati banii la ruleta, nu va aruncati in cap de la etajul 8 samd.

Ideea e ca, de cele mai multe ori, ceea ce ti se poate intampla rau nu e nici pe departe asa de rau pe cat pare initial. Din refuzuri iti revii, banii se fac la loc etc., dar oportunitatile pierdute rareori mai vin.

5. Esecurile sunt doar lectii (daca nu gresesti, cum inveti?)
Nu mi-a fost niciodata teama sa gresesc. Sau, mint, mi-a fost, dar asta nu m-a oprit niciodata sa ma dau cu capul de tot felul de lucruri in viata. M-am bagat in afaceri unde nu aveam ce cauta, m-am imprumutat de bani cand nu trebuia, am dat bani cui nu trebuia, am plecat sute de kilometri dupa o tipa – degeaba 😀 -, am avut incredere in oameni slabi samd. Am pornit o gramada de proiecte care nu au mers, m-am entuziasmat pentru ceva care, la o analiza atenta, ar fi fost evident ca nu e bun pentru mine etc. Am gresit fata de oameni din jur, am lovit in oameni care nu ar fi meritat samd. Nu ma mandresc cu asta, dar asa am invatat. Mi-am cerut scuze, am luptat sa imi repar greselile, dar nu mi-a parut rau niciodata ca am incercat.

6. O decizie acum e mai buna decat una buna peste nu stiu cat timp (sau Niciodata sa nu iti para rau ca ai luat o decizie intr-un anumit moment)
Aud de multe ori “Ce bine ca am asteptat, altfel `se intampla ceva rau` (unde ceva rau depinde de la om la om si de la situatie la situatie)”. Poate uneori e adevarat, dar ati intrebat persoana respectiva de cate ori nu s-a intamplat ceea ce credea ca se intampla? Sunt sigur ca raportul e in favoarea ultimei situatii. Pentru ca de multe ori evitam sa luam decizii si ne justificam incapacitatea, frica, prin “dar daca aia nu iese cum cred eu?”. Si ne batem cu palma pe umar in fata oglinzii cand se intampla, chiar daca din 10 situatii, numai in una se intampla.

De ce sa nu iti para rau ca ai luat o decizie intr-un anumit moment? Pentru ca, de cele mai multe ori, se va dovedi ca ai luat o decizie buna. Da, vor fi situatii in care, daca asteptai, luai o decizie mai buna, iar cei din jur iti vor scoate ochii cu asta, dar de cele mai multe ori vei face ceva care te va misca inainte. Cu fiecare decizie luata cand trebuie, nu cand era SAFE. Da, vei gresi, dar cum alfel sa inveti? In plus, in nemuritoarele vorbe ale lui Ion Creanga “Dupa razboi, multi viteji se-arata”.

7. Nu fa misto de oamenii mai prosti/slabi decat tine
N-am inteles niciodata oamenii care simt nevoia sa arate ca sunt mai destepti decat cei pe care ii percep ca fiind mai prosti decat ei. Daca ala e prost, degeaba esti ironic, pentru ca nu prinde poanta. Daca e prost, ce obtii aratand ca esti mai destept? Mai mult, daca e prost, crezi ca se prinde? Chiar crezi ca cei din jur te vor aplauda daca faci misto de unul care e clar intr-o situatie de inferioritate?

8. Nu pierde timp si energie cu oamenii care nu vor sa fie cu tine(sa te placa, sa aprecieze proiectele tale samd)
Eu nu incerc niciodata sa conving un om care nu vrea sa fie convins. Efortul depus in directia asta e de zeci de ori mai mare decat daca as convinge oameni care nu sunt inca siguri sau care au deja chemare catre ceea ce fac/gandesc eu. Evident, nu e extrem. Uneori sunt oameni pentru care merita sa lupti, dar cazurile sunt atat de rare incat nu are rost sa te tot gandesti “dar daca…”.

Ideea aceasta e foarte buna pe online: exista o gramada de oameni care spun ca “esti prost”, “proiectul tau nu va merge”, “ce idee de cacat”, “daca eram in locul tau eu…” samd. Nu va mai consumati energia sa ii convingeti, pentru ca nu vor fi convinsi cu vorbe. Uneori trebuie sa spuneti ceva, ca sa aparati proiectul si oamenii din spatele lui, dar nu incercati sa convingeti pe nimeni. Spuneti ce aveti de zis si treceti mai departe.

Un exemplu misto aici e o discutie avuta cu Andrei Rosca acum vreo 3 ani si ceva. Mi-a zis ca vrea sa faca un blog despre carti. La care eu i-am zis ca e o idee super proasta, ca nu are cum sa faca din asta un business adevarat vreodata, ca nu are nici o sansa samd. Evident, nu m-a bagat in seama, pentru ca el avea viziunea lui. Da, l-am ajutat, pentru ca imi placea ca era pasionat, dar mult timp nu am crezut ca va iesi ceva din asta. Acum bookblog e un exemplu de succes, la cresterea caruia sunt mandru ca am participat, iar eu ma bucur ca Andrei nu a incercat sa ma convinga atunci ca are dreptate 🙂

9. Decat sa ma intreb “oare daca”, mai bine fac
“”Oare daca porneam acum 3 ani afacerea aia, mergea?”, “Oare daca le propuneam proiectul asta, il acceptau?”, “Oare daca participam la competitia aia, as fi castigat?”. Si astfel de intrebari pot fi puse la nesfarsit. Eh, mai bine fac. Altfel o iau razna. Pornesc macar o analiza mai detaliata a unui proiect, daca pare interesant, propun idei oamenilor cu care as putea colabora (acum ceva timp am propus cuiva sa fiu imaginea brandului :)) au zambit, mi-au zis ca nu se poate, dar am colaborat foarte bine pe alta parte 😀 ), ma bag in toate competitiile, chiar daca pierd. For the fun of it.

Adaugate ulterior:
10. Sa-ti faca placere ce faci
Daca ceea ce faci nu iti place, ai sa fii nefericit si acru, oamenii din jurul tau vor simti asta si vor reactiona la fel.

11. Multumeste oamenilor care te ajuta
In toate modurile posibile si imposibile. Zi cand e contributia lor, subliniaza faptul ca succesele tale li se datoareaza. Pentru ca, pe langa bani si alte castiguri materiale, asa castigi prieteni si colaboratori pe viata (sau pe perioade lungi, na).

Eu sunt bucuros cand lucrez cu oameni misto. Si vreau ca lumea sa stie ca ceea ce s-a facut nu a fost facut de mine, ca sunt eu un geniu. Dimpotriva, eu nu eram in stare sa fac nimic, poate, daca nu erau oamenii din jurul meu.

La BlogTrip nu i-am multumit surorii mele pentru ca m-a ajutat sa fac materialele, sa rezolv cu cazarea samd. Si cand mi-a zis, m-am simtit aiurea. Pentru ca era “for granted” ca ea ma va ajuta. Eh, am dat-o eu cotita, dar nu m-a crezut. A lasat sa treaca, insa, ca stie ca nu te intelegi cu nebunu’. Dar sa stiti ca BlogTrip (workshop-ul) a iesit bine mai ales datorita ei 🙂 – la organizare ma refer.

12. Asuma-ti greselile
Cand le simti ca fiind ale tale. Nu cauta tapi ispasitori, nu da vina pe altii. Eu prefer oameni care vin si imi zic: bah, nu pot sa iti dau banii inapoi cand am zis, dar fac pe dracu in patru sa ti-i dau in cutare zi. Sau “am gresit, asta fac ca sa repar”. Si eu incerc sa fac acelasi lucru. De cele mai multe ori imi iese.

13. Nu intreba niciodata cine e vinovat mai intai. Intreaba “Cum rezolvam”?
Se intampla ceva. Se strica ceva. Vin oamenii si primul lucru pe care il fac intreaba: cine a stricat? Cine a facut? Cine…. Eu intreb: ok, vedem mai tarziu cine e vinovat, intrebarea e acum: cum reparam? Ulterior, cand nu mai est nervos, stresat, poti vedea si cine e vinovat. Pentru ca pe mine nu m-a ajutat niciodata ca am aflat cine e vinovat imediat dupa ce s-a intamplat o belea. Dimpotriva.

Mai sunt cateva, dar care nu imi vin acum in cap. Pana la urma, fiecare are principiile sale in viata. Ideea e ca ele sa te duca inainte, nu inapoi.

Sunt sigur ca puteti completa lista cu o mare gramada :)) Nu imi spuneti de principiile morale, insa. Alea sunt ale voastre, nu trebuie sa le strigati in gura mare.

P.S.: cautand referinte in blog, am gasit postul acesta, despre modele in viata, care rezuma foarte bine principiile mele.

De ce FTW.ro

Una Alta ·

Am vazut ca s-au tot iscat discutii despre schimbarea blogoree.ro in FTW.ro (intamplator, nu asta a fost prima alegere pentru domeniu – chiar am cumparat un alt domeniu pentru site, dar o analiza mai atenta “mi-a zis” ca mai degraba folosesc FTW).

Am gresit ca nu am comunicat mai bine schimbarea si motivele ei. Cauzele nu sunt atat de importante (desi au fost in afara controlului meu).

Prin urmare, compensez acum. Poate nu voi acoperi chiar tot ce as vrea sa spun, dar am sa incerc sa mai completez in timp.

De ce? Blogoree trebuia sa creasca. Comunitatea formata acolo era formata din bloggeri care se votau intre ei, rareori propuneau alte bloguri, propuneau numai de pe blogurile lor samd. Poate ca pentru ei era ok, dar comunitatea stagna, nu mai evolua.

Problema care exista era: cum aduc mai multi oameni, mai mult trafic? Si atunci solutia a fost sa transform Blogoree dintr-un site de bloguri intr-un site mai mainstream. E cea mai buna solutie cea aleasa de mine? Poate da, poate nu. Dar nu aveam cum sa aflu daca nu incercam, nu?

Ce inseamna un site mainstream in cazul acesta? Inseamna un site care sa fie interesant si pentru cei care nu sunt bloggeri, dar pot deveni interesati de continutul de pe bloguri daca au alte motive sa vina pe site. Asta inseamna trafic mai mult pe bloguri, care e si ideea de baza.

Cum pot fi adusi acesti useri pe site? Oferindu-le cele mai interesante articole aparute pe internet intr-o zi, nu numai de pe bloguri, ci si de pe site-urile ziarelor, ale site-urilor de continut, clipuri interesante, imagini interesante samd. Astfel, userii vor gasi acolo recomandarile voastre, ale altor useri cu interese similare. In teorie, ar trebui ca propunerile cu mai multe voturi sa fie cele mai interesante, desi in practica nu prea se intampla (sper sa se regleze in timp).

Numele: e clar ca Blogoree nu mai mergea (apropo, aveti idee oare cati oameni au facut misto de numele asta in 2006, cand l-am lansat? cate mistouri mi-am luat? acum vi se pare un brand interesant, dar acum 3 ani era doar un cuvant care rima cu gonoree). Asa ca am luat cica.ro. Care, insa, nu mi-a placut asa de mult dupa analiza mai indelungata. Asa ca am ales ftw.ro, un domeniu pe care il aveam deja de 2 ani, un domeniu scurt si, consider eu, destul de branduibil in timp ca ceva interesant.

Update: Ce inseamna FTW? FTW e acronim de la For The Win, strigatul de lupta a orcilor din World of Warcraft (parca). Intre timp a iesit din limbajul gamerilor si a trecut in mainstream ca o modalitate de a sublinia preferinta pentru ceva. Exemplu: Ce preferi, Cola sau Pepsi? R: Pepsi ftw. Astfel, ideea era ca pe site snt articole bune, preferate de cei care le propun. Da, poate crea confuzie pentru cei care stiu expresia din gaming, poate duce cu gandul la wtf (era luat, ca il foloseam pe ala 😀 ), dar intr-un final e FTW. Pana la urma un nume e doar un nume, te poate ajuta sau nu, dar site-ul poate merge si avea succes datorita altor indicatori, nu numai numelui. Nu spun ca e cea mai fericita alegere, dar e cea mai buna pentru momentul respectiv.

Mutarea: mutarea a fost presarata de tot felul de evenimente neasteptate, module care nu mergeau samd. In plus, schimbam in perioada respectiva si serverele, mediul de lucru s-a dovedit diferit de cel in care testasem… nu conteaza, pana la urma. Nu a iesit cum voiam eu. Site-ul inca are probleme mari (pe care le stim), pentru ca nu mai exista ceva asemanator in online, asa ca multe componente sunt create de noi (de ciops si etherfast, de fapt).

Design, probleme: inca se mai lucreaza. Versiunea finala arata cu mult mai bine. Dar dureaza, din pacate. Mai jos veti intelege de ce.

Bani: are mutarea legatura cu banii? Da, bineinteles. Nu a fost argumentul principal, dar conteaza. Ca sa explic: eu traiesc din consultanta (si traiesc indeajuns de bine). Dar pentru a finanta proiectele de care ma ocup, acestea trebuie sa faca bani. Iar un site cu 1000 de unici nu face banii pe care i-as dori pentru ca proiectul sa creasca asa cum trebuie. Iar forumulbloggerilor si blogoree au 3 ani de cand functioneaza, oferind ajutor tuturor bloggerilor incepatori, fara sa scoata un ban in perioada asta. Din punctul meu de vedere, posibilitatile erau sa las site-ul sa moara sau sa il fac mai interesant pentru cei care doresc sa faca publicitate pe el. In plus, conceptul de publicitate e destul de interesant zic eu (userii au posibilitatea sa voteze reclama), oferind astfel feedback companiilor – daca userii nu plac reclama, undeva e o problema.

Mai mult, de bani e legata si partea de programare. Ciops si Etherfast fac o treaba buna, dar trebuie sa traiasca si ei. Si atunci timpul acordat site-ului este mai mic, pentru ca lucreaza printre alte proiecte la el.

Nu in ultimul rand, internetul e un business pentru mine. Site-urile trebuie sa scoata bani cumva (direct sau indirect). Daca sunteti pe-aici oameni care considera ca internetul e gratuit si totul trebuie facut din preaplinul inimilor unora, cautati-va alt loc de joaca. Nu o spun cu rautate, pur si simplu nu suntem pe aceeasi lungime de unda si chiar nu am chef sa explic de ce evenimente precum BlogTrip nu se fac pentru ca am eu ochi albastri si rad mult. Apropo, acum pregatesc o petrecere FTW. Credeti ca e usor? 😀 (ok, poate nu e chiar greu, dar trebuia sa va spun cumva de petrecere, nu? 😛 )

Bun, am adus cateva argumente pentru schimbare. Nu sunt complete, unele par gandite pe buda, sunt sigur (si sunt sanse mari sa fi fost gandite acolo), dar daca as lua pas cu pas ar trebui sa scriu vreo 3 zile.

Ce ma astept: sa fie useri nemultumiti care sa plece de pe site. Mi-am asumat riscul acesta. Exista chiar riscul ca site-ul sa moara. Se poate si asta (unul dintre motivele pentru care am separat forumulbloggerilor este si ca voiam sa pot incerca aceste schimbari fara ca forumul sa dispara, informatia de-acolo fiind buna pentru toti bloggerii incepatori). Ah, avand in vedere ca Eugen a preluat forumul, cam moare teoria conspiratiei conform careia i-am dat un sut in fund.

In acelasi timp, insa, sper ca FTW sa devina un punct de plecare zilnic pentru cei care cauta continut interesant de pe internetul ROMANESC. Iar acest lucru nu se poate intampla cu useri care isi promoveaza numai propriul continut.

Ca o concluzie: da, am comunicat extrem de prost schimbarea (celelalte proiecte – consultanta – nu mi-au permis sa ma ocup cum as fi vrut). Da, pentru o parte din useri era interesat pe blogoree. Dar pentru ca site-ul sa creasca avea nevoie de o schimbare. Ca idee, anumite lucruri se vor mai schimba pe site, vor reaparea clasamentele userilor samd. Aveti rabdare. Pregatim o participare cu FTW la internetics, deci vrem sa facem totul cum trebuie. Sugestii pentru site primim, dar nu vom implementa totul si chiar daca implementam, tot mai dureaza.

P.S.: interesant este ca cineva m-a acuzat ca am facut schimbarea pentru ca nu imi pasa de bloggeri. Nu comentez, pentru ca e hilar. Dar asta ca sa vedeti de ce uneori ignor reactiile de pe bloguri…

P.P.S.: ca mi-am adus aminte: discutia cea mai mare e in jurul oamenilor care dau voturi pozitive si care dau negative. Pe bune? Chiar atat de important e sa stii cine te injura? Nu mai bine iti vezi de treaba si ii lasi pe cei care te injura samd sa latre in continuare aiurea? Eu asa am facut pana acum si am avut numai de castigat. Da, feedback-ul pentru ceea ce scrii e un argument valabil, dar real in prea putine cazuri. In plus, il poti cere la tine pe blog, daca insisti, nu pe ftw 🙂

ULTIMA!!! :)) Am facut si plugin-ul de vot, il punem pe site zilele astea, sa il puteti downloada.

Update: Mi-a placut foarte mult articolul acesta, care explica ideea din spatele schimbarii

Campania LG – cateva ganduri, la o luna dupa

Una Alta ·

Tot spun de cateva zile ca trebuie sa scriu despre campania LG pentru televizorul ala misto (LCD LH5000).

De ce am intrat in campanie? Am primit intrebarea aceasta pentru ca eu nu prea ma uit la televizor. Nu, nu am fost platit, in situatia in care va intrebati.

De ce m-am implicat in campanie:

– m-a sunat cineva cunoscut (Radu Ionescu, in cazul acesta) si mi-a propus, explicandu-mi, in acelasi timp si ideea, chiar daca eu i-am zis ca nu ma intereseaza, pentru ca e la un televizor – ceea ce spuneam si aici.
– cei implicati in campanie erau oameni misto – ma refer la Victor si Cristi, pe Dobro nu il cunosc personal, deci nu pot sa imi dau cu parerea
– era o idee interesanta (nu trebuia sa scriu un articol si gata)

Ideea a venit relativ repede, pentru ca s-a legat de una mai veche pe care o aveam (aceea a unei harti de pixeli a blogosferei), dar nu am gasit niciodata o motivatie indeajuns de mare sa o pornesc.

In plus, pentru ca nu sunt pasionat de televiziune, am zis ca donez TV-ul, in cazul in care il castig (desi la sfarsitul lunii de test ma cam durea sufletul ca renuntam la el 😀 ).

Ce am obtinut din campanie:

– vizibilitate (evident, a fost un subiect discutat in online)
– mai multe premii pentru participantii la harta blogosferei (la BlogTrip spuneam ca atunci cand primesti astfel de propuneri sa incerci sa vezi cum altfel mai poti dezvolta ideea): astfel, am obtinut o serie de produse care vor fi premii pentru cei inscrisi in Harta de pixeli
– am ajutat pe cineva (TV-ul a fost vandut la licitatie iar banii au mers la Alina Gache)

Rezultatele campaniei:

– pentru LG: ei spun ca bune, ca aceasta campanie a fost prezentata in cadrul companiei, la nivel global, cu reactii foarte bune
– pentru utilizatorii de internet: a fost interesant de urmarit, desi putin cam agresiv in prima parte a concursului – mai ales datorita faptului ca trebuia sa provocam reactii;
– pentru aceiasi utilizatori: perceperea unei lipse de finalitate a campaniei (nu se ofera o modalitate de cumparare a televizorului – detalii aici – post si comentarii). Este adevarat, campania nu a fost una de vanzare, ci de buzz/awareness, dar trebuia mentionat mai clar si, de ce nu, cred ca trebuia facuta o lista cu locurile de unde puteai cumpara (cu toti, daca era nevoie 😛 ). Radu spune mai multe despre campanie in acest articol de pe iqads iar Daniela Predut, de la LG, zice si ea detalii despre campanie la RFI.

Concluzii:

Pentru mine a fost interesant. Am avut ocazia sa lucrez cu oameni misto (in afara celor implicati in campanie, Ciops si Etherfast sunt cei care au creat aplicatia pentru concurs, in doar doua zile), am avut ocazia sa il tachinez pe Cristi si, bineinteles, am facut rost de un studiu de caz interesant pentru relatiile dintre bloggeri si oameni din PR.

P.S.: cred ca pana la urma imi iau si eu un TV asemanator, atat timp cat are USB in el 😀 credeti-ma, este super misto sa iei serialele pe stick si sa le bagi in TV, dupa care sa te uiti la film linistit, din canapea 😀