Auto

Am facut o plimbare de cateva zile cu o masinuta: Lancia Ypsilon. Un motor de nici 900cmc, cu 85 CP… in 2 (DOI) cilindri. Ca o motocicleta, asa 🙂 Pana la ea, cea mai mica masina pe care am condus-o era un Tico cu 800cmc 🙂

Concluzii, inainte de a vedea mai multe? Masina e o masina “de gust”, ca sa zic asa: o cumperi pentru ca iti place, asa cum cumperi un Fiat 500 sau un Mini. De altfel, concurenta sa este Mini si Audi A1.

Multumiri Auto Italia, detalii tehnice despre masina aici.

Un filmulet mai jos, facut pentru CarBusters, impreuna cu Razvan Baciu, in care discutam despre masina pe masura ce mergem la o plimbare prin oras.

Prima data cand am vazut Alfa Romeo 8C Competizione am zis ca nu am vazut masina mai frumoasa. Si cred si acum ca e cea mai frumoasa masina pe care am vazut-o vreodata. Dar, bineinteles, nu cred ca voi ajunge prea curand sa o conduc, avand in vedere ca e… scumpa si rara 😀

 

Cand am vazut prima data Alfa Romeo Giulietta am zis ca seamana destul de mult cu Competizione din fata (ceea ce spune destule despre cum arata), dar nu mi-a placut pentru ca mi s-a parut un break ceva mai lung. A fost in fuga, nu m-am uitat prea atent, am trecut mai departe. Acum doua saptamani, insa, am avut ocazia sa ma uit mai atent la masina, avand in vedere ca am avut-o in teste un weekend intreg, timp in care am fost pana in Cluj, apoi Timisoara si, intr-un final, inapoi in Bucuresti.

Inainte de a va povesti de masina, trebuie sa spun, din nou, ca soselele din Romania seamana, pentru mine, cu un joc pe calculator: ai 3 vieti de fiecare data cand pleci de-acasa si tot ce poti spera e sa te intorci ok inapoi. Am intalnit, de exemplu, un bou care a intors, fara sa semnalizeze, pe drumul national, fortand o coloana de 50 de masini sa puna frana brusc. Eu am fost nevoit sa ies pe camp ca sa nu intre in mine cel din spate, care s-a oprit la 1m de tirul care era pana atunci in fata mea. Asemanator, a trebuit sa pun frana pana la oprire pentru ca un alt dobitoc s-a gandit ca loganul are 300CP si poate depasi in 100m.

Eh 🙂 Pana la urma, faptul ca am avut o masina care a reactionat asa cum trebuia m-a ajutat mai mult decat as dorit 🙂

Sa revenim, insa, la Alfa pe care am condus-o: e o masina superba, nu lunga, cum mi s-a parut, ci scurta, asa cum trebuie sa fie un hatchback. Mai ales unul cu 235CP, care trebuie sa concureze cu masini precum Golf GTI, Opel Astra OPC, Renault Megane Sport, Honda Civic Type-R, Ford Focus RS sau mai noul Citroen DS4. Caci Quadrifoglio Verde este versiunea sportiva a Giuliettei, recogniscibilia dupa trifoiul cu 4 foi de pe laterale.

 

Ma tot gandesc daca are rost sa va scriu despre cum arata, sau cum e interiorul, cand pozele mele sunt aici, iar cele oficiale aici. Mai ales ca, sincer sa fiu, desi intoarce capete, pe mine nu asta m-a incantat cel mai tare. M-a bagat in fibrilate un buton care trece masina in modul Dinamic. Ce inseamna asta? Ca cei 235CP ai motorului de doar 1,8 litri sunt intr-o fractiune de secunda la varful bocancului, ca daca nu tii volanul cum trebuie masina nu te iarta, ca aceleasi curbe pe care inainte le simteai periculoase acum se iau lejer, fara sa simti ca iti fuge fundul sau ca te duci pe contrasens.

Pentru ca, trebuie sa recunosc, cu ce am ramas de la plimbarea cu Alfa Romeo nu este faptul ca politaii zambesc cand vin langa masina (nu mi se intampla asta cu GLK-ul niciodata, parca se asteapta sa ies sa ii iau la bataie) sau ca interiorul are cusaturi rosii pe volan. Am ramas cu un zambet idiot pe care nu mi l-am putut opri pe bucata de drum dintre Hateg si Hunedoara, o bucata pe care fusesem cu o luna inainte cu Duster-ul si unde mi-as fi dorit sa am o masina ca Alfa. Wish granted, pentru ca am mers cu viteza pe o bucata de drum ideala pentru asa ceva, cu viraje stranse si largi, cu vizibilitate si, mai mult, cu asfalt perfect.

 

Ah, si ca tot spuneam de politie, este singura masina cu care, in doua zile consecutive, m-a prins radarul. Nu am idee daca ce ar trebui sa va spuna asta, dar eu am sa il citez pe varul meu: “Tie nu iti sta bine cu permisul in buzunar!”. Cam asta se va intampla daca ai o Giulietta cu 235CP. Si sa stii pe unde sa te duci cu ea.

Se spune ca pasionatii de auto trebuie sa conduca 3 masini in viata lor: un Ferrari, un Porsche si o Alfa. Alfa pentru ca e atat de pasionala, atat de naravasa, atat de “unreliable” incat te va innebuni, dar nu vei putea renunta la ea. Ei, eu sunt de acord cu pasionala si naravasa, acum sa vedem daca eticheta de “unreliable” mai exista. Concernul Fiat a recuperat mult din imaginea de “masini italiene, care se strica repede”, asa ca Alfa nu ar trebui sa aiba astfel de probleme. Eu nu am simitit ca Giulietta pe care am condus-o m-ar putea lasa in mijlocul drumului, insa ramane de vazut ce se va auzi in piata in urmatorii doi-trei ani.

Ma intrebam, cand o conduceam, daca mi-as cumpara-o. Si raspunsul e da, fara doar si poate. Nu ca prima masina, pentru ca eu am nevoie de o masina cu care sa pot iesi linistit de pe sosea, ci ca masina de iesit la plimbare. Pentru ca e o senzatie superba cand apesi pedala si auzi motorul. Si cand cei din jur se uita cum “frumusica” pe care o admirau in retrovizoare se transforma intr-un monstru care urla trecand in viteza pe langa ei.

Later update: am scris articolul asta acum o saptamana. Si acum l-am recitit si, desi reiese ca masina e misto, ca merita incercata si gandita ca optiune, nu reiese, din pacate, cat de misto m-am simtit la volanul ei. Si imi dau seama ca pentru asta trebuie sa o conduci. Si e probabil ca, dupa ce o conduci, sa nu mai vrei sa o lasi 🙂 Eu, cel putin, nu mai voiam.

P.S.: lista de preturi o gasiti aici, ca si dotarile. Dupa cum ati vazut, eu nu am discutat prea mult de parte tehnica si nici de interior. Interiorul e superb, dar e doar parte mica dintr-o experienta pe care eu, personal, am simtit-o mai mult ca una a celui caruia ii place sa conduca, sa calce pedala. Si care cauta sosele putin circulate, cu viraje multe si asfalt bun.

 

Familia mea are o feblete cu masinile frantuzesti. In acest moment sunt in familia mea 3 Citroen-uri, cumparate de-a lungul ultimilor 6-7 ani. Tin minte ca atunci cand am vazut prima data Citroen C4 Coupe VTR mi s-a parut o masina super misto.

In contextul de mai sus, va dati seama ca abia asteptam sa testez noul C4, cand mi s-a propus sa particip la lansarea nationala. Din online au mai fost acolo Razvan, Hoinaru si Zvoner.

Nu as putea spune ca prima intalnire a fost extrem de placuta. Da, noul C4 are botul mai agresiv, grila mai mare, in linia ultimelor masini de la Citroen. Dar, in acelasi timp, liniile sunt mai moi, mai calde. Ceea ce nu imi prea place, pentru ca imi placeau liniile Coupe-ului vechi. Eh, acum nu exista Coupe, deci masina e ceva mai aratoasa decat gogoasa de C4 din versiunea anterioara. Spun gogoasa pentru ca mie nu prea imi placea, desi la C3 a prins super tare (acolo imi placea).

Revenind la masinile pe care le-am condus, insa: ca de obicei, am ales motoare puternice. 150CP, si pe benzina, si pe motorina. Nu pe placul lui Hoinaru, care mi-a fost coleg de test, si care era mai obisnuit cu motoare mici. Da, mi-a placut ce pot face: reactioneaza rapid la pedala, urca repede la 140-150km/h, unde nu simti ca se forteaza pentru a tine constanta viteza. Ce nu mi-a placut, insa, deloc, este cutia “pilotata” (e un fel de automata, dar nu chiar). A mai scris si varu, scriu si eu: prefer cutia manuala la Citroen. Pilotata e dubioasa, la viteze mici, unde ai impresia ca cineva pune frana inainte de a schimba viteza.

Si cam cu asta am terminat ce nu imi place la noul C4. Si nu tine de masina, in mod deosebit, tine de Citroen in general.

Acum sa va spun ce imi place

Imi place enorm de mult interiorul. Intotdeauna mi-a placut interiorul de Citroen, de la C5 la C3 Pluriel sau C4 Picasso. Da, mi se parea dubios volanul cu butucul fix (la care s-a si renuntat, apropo), dar tot mi se parea foarte misto interiorul. Acum, insa, arata si mai bine. Mai ales pe dotarea de top, cu navigatie samd.

 

Bordul este, in primul rand, asimetric. Nu are nici o treaba stanga cu dreapta. Da nici una 🙂 In fata soferului, peste ceasurile de bord, apar niste “creste”, de zici ca e animal preistoric, iar plasticul/spuma din bord mi se pare de buna calitate, fara sa para ieftin.

In interior, mai exista ceva foarte ciudat: masaj in scaun. E o dotare foarte dubioasa pentru o masina care nu este in mod necesar in clasa premium. Dubioasa bun, adica. Citroen sunt cunoscuti pentru ca baga tehnologie noua pe masinile lor, iar masajul in scaune e… recomandat 😀 Foarte relaxant pe serpentinele de la Paraul Rece, cand intri in curba cu viteza ceva mai mare (doar ceva mai mare), sa te pastreze Zen.

Design-ul exterior, dupa cum va spuneam, nu imi place. De fapt, nu ca nu imi place, arata foarte bine, in linia masinilor din clasa medie din ultima vreme, dar eu vreau liniile dure ale fostului C4 Coupe. Ca sa nu mai spun ca nu exista C4 Coupe in noua linie (probabil noul DS4 va avea rolul sportiv).

Eh, pare ca ma plang cam mult, dar sincer sa fiu nu am scris cat de mult mi-a placut sa o conduc. Asa, batraneste, cu muzica in surdina, dar cu pedala la fund (cand aveam cum, evident), ca tot se plangea Hoinaru ca nu am facut petrecere in masina. Masina chiar merge foarte misto. Daca la C5 ma asteptam sa fie foarte misto, cu interior ok, cu antifonare foarte buna samd, la C4 m-a surprins.

Ca o concluzie: mi-a placut masina. Mai mult decat ma asteptam. Nu mi-a placut cutia pilotata, deci nu as vrea altceva decat manual. Mi-ar placea un motor ceva mai mare, sa speram ca va fi pe DS4. Interiorul e superb, iti vine sa dormi in masina.

Mai multe detalii puteti vedea mai jos, in clipul facut de Razvan pentru TraficTube si in galeria foto de pe flickr.com. Ah, si preturile (pdf file).

Iarna trecuta am fost invitat de BMW sa ma dau cu masina pe zapada, sa facem drifturi samd. Tin minte ca am plecat de-acolo zambind cu gura pana la urechi, gandindu-ma, insa, ce pot face niste super profesionisti. Am uitat problema pana in decembrie 2010, cand cei de la Dacia m-au invitat sa merg sa asist la o serie de curse pe gheata.

Auzisem de Trofeul Andros, dar imi iesise complet din cap, asa ca ideea in sine m-a luat cam prin surprindere. Pana la urma, ce poate fi asa de extraordinar la cursele pe gheata?

Trebuie sa va spun, insa, ca, daca aveti ocazia, sa mergeti. Este ceva deosebit. Pe langa gerul extraordinar in care am stat (-15 grade la Alpe d’Huez unde am fost eu), cursele sunt atat de distractive, nu aveti idee. Ganditi-va ca, la un moment dat, una dintre masini nu intra in linie dreapta cu botul sau pe lateral, ci pur si simplu cu spatele. Sau, si mai dubios, geamurile laterale au stergatoare, pentru ca de obicei lateralul masinii e cel indreptat in directia de mers…

Eu am avut norocul sa pot intra sa fac cateva poze din circuit, in timp ce zapada sarea pe mine de la drifturile unor fosti campioni de formula 1 (Alain Prost, pilotul Dacia, de ex., sau Jacues Villenueve), pana la vedete din alte domenii, precum Fabien Barthez, portarul echipe de fotbal a Frantei, campioana mondiala in 1998.

La un moment, chiar, se cam luase zapada de pe circuit si ieseau scantei din roti, pentru ca am aflat ulterior, rotile masinilor au un fel de tinte metalice, asa ca atunci cand metalul atingea asfaltul… ieseau scantei la propriu.

Discutam inainte de cursa cu cei care mai fusesera si ii intrebam cum se depaseste, pentru ca traseul e foarte ingust si, practic, daca ai luat pole-position nu mai ai cum sa fii depasit. Ei, nu e chiar asa :)) Dimpotriva, am avut ocazia sa vad cateva iesiri in decor cu adevarat spectaculoase 😀

Intr-un final, am avut ocazia sa facem o poza cu Alain Prost, sa asist la interviul dat si sa imi dau seama ca fostul campion mondial e un om extrem de linistit si cerebral, care ar fi vrut sa fie tot sportiv, daca nu era pilot de formula 1. De ce nu, chiar fotbalist 🙂

Fotografii mai jos, facute de colegii de la 0-100.ro (da, stiu, am scris tropheul :)) ). Pozele mele s-au pierdut, subit, in gramada de pe laptop, asa ca pana le triez, va las cu acestea:

Trofeul Andros este, de fapt, campionatul Frantei de curse pe gheata. Dacia are o singura masina, cu un pilot extraordinar (Alain Prost), masina cu care anul trecut, la debut, a luat locul 2, pierzand la mustata locul 1. Anul acesta Duster e pe locul 1, si sper ca acolo sa si ramana.

O problema pe care am avut-o a fost sa inteleg sistemul competitional. Nu l-am inteles, intr-un final: e vorba de mai multe curse, complet separate de ele, in care se castiga puncte, care ulterior sunt duse in clasamenul general samd. In functie de “finala” in care concurezi sunt mai multe sau mai putine etc. Complicat rau, dar cam asa e totul la francezi 🙂

Dupa cum va spuneam la inceputul articolului, incercati sa ajungeti sa vedeti asa ceva, mai degraba decat “drifturile” din parcare de la Baneasa. Numai pentru decorul in care se intampla totul, si tot merita :P, dupa cum vedeti in pozele de mai sus. Ah, da, m-am dat si cu snowmobilul si e super-super tare. Era sa musc din zapada de vreo doua ori, dar am avut noroc sa evit momentul >:)

P.S.: la un moment dat, in galeria de mai sus, vedeti un Duster obisnuit (de productie) cu o culoare albastra foarte misto. Nu ar fi fost mai interesanta decat culoarea de baza de-acum?

Un articol pe care tot incerc sa il scriu de vreo doua saptamani, pentru ca simt ca nu pot prinde complet senzatia pe care o ai cand conduci masina asta. Sa incercam, totusi…

De vreun an ma tot rog de cei de la Mercedes Benz sa imi dea si mie niste masini in teste. Nu de alta, dar GLK-ul se simte singur :)). Si am tot facut scandal incat, ca sa imi inchida gura, mi-au dat o masina. Si nu orice masina, mi-au dat varful de gama: Mercedes Benz S500.

Singura masina din cele multe pe care le-am condus in ultimii ani in care m-am simtit ca un impostor. Parca nu aveam ce cauta la volanul ei: nici ca sofer, nici ca om care sta in dreapta spate.

Am avut pe mana o masina care are ca pret de vanzare 156000E (cu tot cu TVA). Cu motor de aproximativ 5L, cu 388CP, echipare vizuala AMG, 4MATIC, tot ce vreti.

Sincer sa fiu, nici nu stiu ce sa spun. Nu am idee ce as putea sa zic de rau sau de bine. Este exact ceea ce te astepti sa fie: o masina de lux, o masina care merge atat de lin incat aproape nu simti, o masina din care cand cobori ai impresia ca esti cel putin CEO-ul unei mari corporatii.

Cum arata

S-Klasse respecta design-ul intregii linii din ultima vreme, destul de ascutit, cu colturi, agresiv. Imi place mai mult generatia asta decat cea anterioara, care mi se parea mult prea moale. Oricum, masina arata bine si, ce imi place mie, nu atrage atentia atat de mult. Da, cine stie ce masina e intoarce capul sa vada ce motorizare are, dar nu intoarce capete pe strada. Cel putin asa mi s-a parut mie.

Masina e mare, fara sa para mare. Initial, cand am vazut-o, am avut impresia ca e chiar mica pentru clasa ei, pentru ca ulterior, cand m-am urcat in ea, sa imi dau seama ca, de fapt, e imensa.

Am avut norocul sa am si o culoare super misto, Naval Grey (ceva de genul), care arata extraordinar de bine. Parca sublinia pachetul exterior AMG de pe ea, cu totul cu tevile de esapament de la spate, care iti spuneau ca masina din fata ta are un motor indeajuns de mare incat sa miste un bloc intreg, daca se incordeaza.

 

In fata si spate ai o gramada de LED-uri, desi mie mi se pare ca sunt putin cam prea subtiri pe farurile din fata. Sau poate e doar o parere, avand in vedere cat de mare e.

Cum e inauntru

Ei bine, nu stiu daca S-Klasse are si pachet sport, cu detalii metalice si nu din lemn, dar interiorul e exact ce te astepti: elegant, aproape ca nu ai curaj sa il atingi de elegant. Ceasul din bord e… well, a piece-of-work, cum ar spune neamtul. Aproape ca voiam sa il iau sa il dau cadou cuiva :))

 

Dupa cum spune varu, cand te trezesti intr-un S-Klasse stii imediat unde esti. Totul este atat de elegant, atat de bine legat, totul “duhneste” a scump si de calitate. Insa ce face diferenta, mai ales cand nu esti obisnuit cu astfel de masini: dotarile din scaune 😀

Scaunele au masaj, aerisire, incalzire, suport lateral dinamic… tot ce vrei ca sa ai senzatia ca esti in cu totul alta parte decat la volan. Sincer sa fiu, nici nu stiu daca e foarte bine, pentru ca ai toate sansele sa adormi.

Un lucru dubios e schimbatorul de viteze la volan. Da, si GLK-ul pe care il conduc eu are toate clapetele in stanga, deci e ceva constant la Mercedes-Benz, dar tot dubios e. Mai ales ca eu sunt obisnuit sa tin mana pe schimbator cand conduc si era ciudat cand dadeam, de fapt, peste o consola cu taste de telefon 😀

Stiti ce nu mi-a placut, totusi, la interior? Faptul ca e ditamai consola centrala, ceea ce face orice miscare catre persoana din scaunul din dreapta destul de dificila. Da, cam mare, ce sa zic? 🙂

Tehnologie

Tehnologia de pe masina e la maxim, cea mai tare chestie fiind faptul ca, pe ecranul central, soferul poate vedea date referitoare la condus, iar cel din dreapta se poate uita la un film pe DVD (pe acelasi ecran!! diferenta e data de unghiul din care te uiti). Asta fara sa afecteze ce vede soferul. Nu am stat sa ma testez ce se intampla cu sunetul, dar oricum, ciudatel de experimentat.

Siguranta e pe primul loc. Imi aduc aminte din testele cu E-Klasse de anul trecut de tot felul de setari: de la faptul ca masina isi da seama cand esti obosit (dupa schimbarile de stil de condus: apesi mai greu frana etc.) si te trimite la cafea, pana la faptul ca Distronic Plus iti permite sa setezi distanta fata de masina din fata, viteza maxima cu care sa circuli… si apoi ii dai somn, ca altceva nu prea ai face, in afara de a tine volanul. Exista o mica problema cand te misti pe banda de depasire, pentru ca e posibil ca, initial, masina sa incetineasca putin, pentru ca simte apropierea de masina din fata. Dupa un timp iti dai seama cand trebuie sa te deplasezi ca sa nu mai ai astfel de dileme.

 

Cum merge

O problema imensa e ca probabil vei ramane repede fara permis. La un moment dat mergeam cu 180 de km/h si nu am realizat. Eram sigur ca am undeva la vreo 100-110. Si da, eram pe un drum cu doua benzi, nu pe autostrada. Pe langa puterea pe care motorul ti-o ofera lejer si comod, masina e perfect antifonata si abia pe la 180km/h incepi sa auzi sunetul exterior. Asta, bineinteles, daca nu ai sistemul audio la maxim.

Masina pleaca de pe loc incredibil de usor, in ciuda dimensiunilor. Nu a existat masina cu care sa am probleme daca voiam sa ma indepartez (evident, nu am dat nici de vreun super car pe sosea).

 

Imi pare rau ca nu pot spune mai multe… masina chiar merge atat de bine incat nu ai ce comenta. Vrei sa conduci sportiv? Nici o problema, motorul duce, masina nu are ruliu foarte mare. Vrei sa pui cruise-control-ul la 130km/h si sa admiri peisajul de pe A2? Se poate si asta.

Pana la urma, insa, in ciuda bucuriei date de modul in care se conduce, masina ramane o masina de stat in spate. Acolo unde ai DVD-ul tau, monitorul tau, spatiu cat sa dai o petrecere restransa si senzatia ca lumea e a ta.

 

As recomanda cuiva o masina de 150000E? Bineinteles, cui isi permite. E singura masina, din cele multe conduse pana acum, care l-a impresionat pe taica-meu. E singura masina de care a zis “E masina, e Mercedes, ce mai vrei?”. Si taica-meu e un om greu de impresionat, avand in vedere ca a asteptat 6 ani si o medalie de argint la un campionat national de handbal (copii si juniori) ca sa imi spuna “ai jucat binisor”.

Mi-as cumpara un S-Klasse daca as avea de ales intre un Aston Martin DB9 si S500? Nu cred. Mi-as cumpara un S daca as putea sa iau si un sofer pentru ea? In secunda urmatoare. E biroul perfect pentru traficul din Bucuresti, in care sa stai sa lucrezi intre doua puncte. Sau sa te uiti la seriale luat de pe torente.

Stiti care e cea mai mare problema a intregului weekend petrecut la volanul S-Klasse? Ca atunci cand m-am urcat in GLK am avut senzatia ca m-am urcat in tractor. Desi, credeti-ma, GLK este o masina perfecta. Si totusi… dupa ce ai plutit, orice hop din drum ti se pare ditamai gaura.

Urmatoarea masina de la Mercedes-Benz despre care o sa va povestesc este o masina perfecta pentru un sofer: E500 Coupe.

Articol scris de Vlad Balan

Cand auzi prima oara “hibrid de 480 de cai”, ai impresia ca e o gluma. Nu de alta dar, in general, imaginea din mintea tuturor este ca hibrizii sunt niste masinute lente, care consuma putin si care salveaza planeta. Ei bine, cei de la BMW s-au gandit ca nu trebuie sa fie neaparat asa si au venit cu “cel mai puternic hibrid din lume”, adica X6 ActiveHybrid, pe care l-am condus cateva zile, vara asta. Si ia sa vedem cum s-a descurcat.

Exterior

Privit de-afara, masina nu e foarte diferita de X6-le obisnuit, dar are cateva elemente care o diferentiaza, cum ar fi capota motorului ceva mai bombata, culoarea Argintiu Titanium, jantele Aero de 20, din aliaj, care mi se pare ca seamna cu o elice (chiar sunt aerodinamice, contribuind la un consum mai scazut) si, bineinteles, cateva embleme cu ActiveHybrid, sa stie clar cei din jur ca, desi ai un monstru de masina, te gandesti si la planeta.

Interior

La interior nu e nicio diferenta fata de X6-le normal, pe care noi l-am mai condus acum ceva timp, asa ca n-o sa mai repet, puteti citi despre interior in postul anterior. Singur diferenta este la instrumentele de bord, unde, in locul in care inainte era indicatorul de consum instantaneu, acum e un indicator de incarcare a bateriei pentru motoarele electrice si pentru regenerarea energiei de la franare.

In rest, totul aproape perfect, inclusiv minunatele suporturi de pahare. Totusi tot n-am reusit sa inteleg de ce naiba X6 nu are manere la interior, deasupra usilor. Adica la cat de puternice sunt masinile, ar fi fost utile, daca nu pentru sofer, care de bine, de rau se tine de volan, pentru pasageri in mod sigur, nu de alta dar fac febra musculara tinandu-se de manerul din portiera.

Pe drum

Ei bine, asta era partea pe care o asteptam cu nerabdare si de la care ma asteptam la multe. Pe scurt, X6-le hibrid e pus in miscare de 3 motoare: unul pe benzina de 4.4 litri (modificat fata de cel de 400 de cai si cuplu de 609 Nm de pe X6 xDrive50i) si doua motoare electrice care dezvolta 91, respectiv 86 de cai.

Buun, o sa ziceti ca ala care-a facut fisa tehnica a sarit ora de aritmetica din clasa a 2-a, pentru ca 400 cu 91 si cu 86 nu da, in nici un caz 480. Treaba nu sta chiar asa, pentru ca motoarele nu functioneaza niciodata la capacitate maxima, simultan. La viteze de pana la 40 km/h, motorul pe benzina sta cuminte, iar masina e propulsata, intr-o liniste deplina, doar de cele electrice, in afara situatiei in care ciupesti un pic mai tare acceleratia, moment in care monstrul pe benzina se trezeste, cu un sunet care-ti da fiori de placere. Ma rog, ca e destul de grei sa ramai exclusiv pe modul electric pana la 40 la ora (in afara situatiei in care se merge in coloana, cu 20 la ora), pentru ca cel pe benzina intra in functie destul de repede. Oricum, la inceput, pana te obisnuiesti, e chiar incredibil cum acum e complet silentioasa si peste doua secunde muge de ti se ridica parul pe maini. Apoi, motoarele electrice mai dau cate-o mana de ajutor la accelerare si cam in orice situatie in care soferul are nevoie de ceva mai mult cuplu decat are disponibil in momentul respectiv. Iar cand masina merge constant cu anumite viteze (gen autostrada), motoarele electrice merg aproape la capacitate maxima, dar cel pe benzina este folosit mult mai putin, tocmai pentru a reduce, pe cat posibil, consumul.

O gramada de inginerie dar, totusi, cum se comporta pe strada toate chestiile astea? Din pacate, mi s-a parut ca asa si-asa. Cand am auzit prima oara puterea totala, ma asteptam la ceva mult mai incitant. Adica inclusiv Seria 7, care e, practic, un yaht pe roti cu putere mai mica, mi s-a parut ca e mai distractiva decat masina asta. Sa nu intelegeti gresit…e puternica, motorul suna fenomenal, dar te astepti la senzatii mult mai tari. Spre exemplu, in depasiri, daca nu pui cutia de viteze pe modul sport, nici nu simti ca ai sub tine ditamai herghelia. Si poate si suspensiile sunt un pic cam tari pentru un SUV, dar cand ai atatia cai, e logic, in afara situatiei in care vrei sa te trezesti pe camp, cand intri intr-o curba cu 160 la ora.

Si-acum, intrebarea cea mare, pe care mi-a pus-o toata lumea…cat consuma? Cu galeata :)) Cat m-am invartit prin Bucuresti, am avut in jur de 14-15. In schimb, cand am iesit cu ea din oras (autostrada, unde nu prea poti merge legal, drumuri cu o banda pe sens, deci depasiri, etc.) zici ca am dat drumul la un robinet de la rezervor, pentru ca sub 20 nu a coborat. N-are rost sa zic ca, de data asta, nu se apropie nici pe de parte de datele oficiale. Pana la urma, dupa 3 zile si 1000 de km parcursi, am avut o medie de fix 17.0 litri la suta de kilometri. Mult? Putin? Pentru 1.9 TDI-isti o sa fie enorm, dar pentru o masina de 2 tone jumate care atinge suta in 5,4 secunde, eu zic ca e decent.

Concluzii

Desi aveam asteptari un pic mai mari, BMW X6 ActiveHybrid ramane o masina senzationala, cu un interior impecabil (materiale, finisaje, tot). Totusi, tinand cont de consum si de emisiile de CO2 (care nu-s mici), toata chestia asta cu hibrid este doar ca sa-ti mai stearga un pic din sentimentul de vinovatie ca tocmai ti-ai luat un SUV mare si rau. Si, fara a fi rautacios, cred ca masina asta e creata doar ca cei de la BMW sa aiba cu ce sa se laude, pentru ca nu prea-i gasesc nicio utilitate. Adica la un pret de pornire de 87.000 de Euro, fara TVA (modelul testat de noi costa fix 115.757 Euro, cu tot cu TVA), nu vad de ce ai da 20 de mii in plus fata de un xDrive50i sau aproape 40 de mii fata de xDrive35i, cand diferentele la performante / consum / emisii sunt destul de mici.

Dar, ca multe alte chestii aparent fara nici un scop, ma bucur foarte mult ca a fost creata si ca am apucat s-o conduc 🙂

Ne-a placut:
– sunetul genial al motorului pe benzina;
– aspectul general, un pic mai agresiv decat X6-le normal;
– tinuta de drum, la drum lung.

Nu ne-a placut:
– pretul cam mare;
– consumul destul de ridicat;
– tinuta de drum, in oras.

Date tehnice BMW X6 ActiveHybrid:
Greutate: 2,525 kg
Motor: 8 cilindri, 4,4 litri, putere maxima de 357 CP, plus doua motoare electrice de 91 si 86 CP.
Performante: 0-100 km/h in 5.4 secunde si viteza maxima de 250 km/h
Consum (urban/extra-urban/combinat, cifre oficiale): 10,8/9,4/9,9 (litri la 100 km).

Ca de fiecare data, multumim lui Alex Seremet de la BMW Romania!

Articol scris de Vlad Balan

 

Dupa ce am testat noul C3, a venit si randul fratelui sau mai ciudat, Citroen C3 Picasso, pe care l-am testat intr-un weekend foarte minunat, adica de 1 mai. Prima oara l-am vazut acum un an jumatate, cand am fost la salonul auto de la Paris. Tot atunci a debutat si Kia Soul si nu pot sa zic ca m-au dat pe spate niciuna, in principiu pentru ca nu ma atrage segmentul asta, de MPV-uri compacte. Iar dupa ce anul trecut am condus Toyota Urban Cruiser care nu m-a incantat absolut deloc, nu ma gandeam ca o masina din segmentul asta o sa imi placa vreodata. Dar vai cat am putut sa ma insel…n-am condus Kia Soul, dar Citroen C3 Picasso mi-a placut la nebunie. Acum sa vedem si de ce:

Exterior

Ori sunt eu Gica Contra, ori majoritatea oamenilor au simtul estetic varza…ideea e ca, in afara de Andra si Bobby (coincidenta oare ca si ei sunt pasionati de masini?), foarte multi au zis ca-i urata. Da, nu e vreun Aston Martin, dar mie mi se pare ca arata foarte funky.

 

Desi poate luate separate nu arata cine stie ce, dar, ca ansamblu, caroseria compacta, botul masiv, farurule mari si spatele foarte interesant (aici au fost cele mai multe “reclamatii”) arata foarte bine. Si unde mai pui ca am mai avut si aceeasi combinatie superba de vopsea Bleu Belle Ille si jantele Clover de 17″ din aliaj, care arata senzational.

Interior

Cum Citroen are foarte frumosul obicei de a avea dotari de top pentru masinile de test, C3 Picasso-ul se prezinta foarte bine. Volanul e imbracat in piele, cu o cusatura alba foarte de efect si, desi nu e turtit ca cel de la C3, are ornamentul ala metalic jos, care da bine. Scaunele la fel, mi se par geniale, pentru ca tapiteria, “New Reps” pe numele ei oficial, este dintr-o combinatie de piele, piele intoarsa (sau ceva asemanator) si material textil. De ce zic ca sunt geniale…pentru ca pielea pe scaune nu e chiar preferata mea…da, arata bine, se simte bine, dar daca nu ai scaune ventilate (optiune care insa e doar pe masinile dintr-o anumita gama si care costa ceva bani) atunci vara este ingrozitor, pentru ca, pe langa faptul ca nu te poti aseza in masina daca ai lasat-o in soara (fara sa te friga pielea), mai si transpiri. Ei bine, scaunele de pe Picasso erau perfecte…piele si piele intoarsa pe margine, cat sa arate si sa se simta bine si in rest material textil.

 

Interiorul se vede clar ca e mostenit de la “stramosul” masinii (adica MPV-ul sau van-ul sau duba sau cum vreti sa-i ziceti), cu consola centrala care nu se prelungeste pana intre scaune ci e oarecum separata, nu ai foarte multe butoane pe bord, doar cele necesare si scaunele sunt destul de inalte. Dar totul e foarte ergonomic si pus la locul lui, ai si Cruise Control, si comenzile sistemului audio pe volan (aceeasi manetuta ca si la C3). Displayul principal e pus, asa cum ne-a obisnuit Citroen in ultima vreme, central, dar mi se pare mult mai bine amplasat decat la altele, pentru ca afisajul care iti arata viteza, cruise control-ul etc. e pus in partea stanga, adica mult mai inspre sofer si iti vine mai usor sa “arunci o privire”. Si apropo de vazut chestii, oglinzile sunt si ele de nota 10. Cele laterale sunt foarte mari (nu Dumbo style) dar vezi cam tot ce misca pe langa masina, iar la interior, o gaselnita foarte misto a celor de la Citroen este o oglinduta suplimentara (care insa se poate ascunde, daca te incurca) care este gandita pentru a putea sa supraveghezi puradeii din spate. Pentru cei fara copii, nu prea vad o utilitate reala, in afara faptului ca o poti folosi ca taximetristii, adica sa te uiti ce fac cei din spate (desi nu stiu cati sunt cei care iau straini dubiosi in masina). Si tot despre vizibilitate vorbind, masina e foarte, foarte luminoasa. Vorba unui prieten, parca e facuta toata din sticla. Are nu mai putin de 11 geamuri, inclusiv pavilionul vitrat imens si vizibilitatea este atat de mare, incat singura situatie in care nu vezi ceva in jurul masinii este daca tii ochii inchisi.

 

Ok, e MPV (multi-purpose vehicle), deci tre sa aiba spatiu de bagaje, ca de-aia-i “multi purpose”. Are, si inca suficient, adica 1506 litri…nu poti cara un dulap in portbagaj, dar o familie sau un grup de tineri intra lejer cu tot cu bagaje, unde mai pui ca bancheta din spate e din doua parti, ambele rabatabile, si ai inclusiv “gaura” pentru schiuri sau pentru undite.

Pe drum

Buun, si-acum hai sa vedem acum si cum se comporta pe drum Picasso-ul. In primul rand sa stim cu ce-am avut de-a face: motor de 1.6 litri Hdi (adica diesel), 110 cai, 240 Nm cuplu, pe motorina. De la 0 la 100 km/h se duce in 12,4 secunde, iar viteza maxima e de 183 km/h (da, chiar asta e), deci nu viteza sau acceleratia sunt punctul ei forte. In schimb consuma foarte bine, fiind cred prima masina cu care am scos aproape cat scrie in fisa oficiala a masinii, adica undeva la 7 litri la suta (in fisa oficiala e trecut 6.5). Asta in oras (cu condus lejer), pentru ca afara n-am reusit sa ma apropii deloc de 4.2 litri la suta cat zice Citroen, ci undeva in jur de 7-7,5 la viteze de 100-130. Daca te duci mai mult de-atat, acum o sa stea pe la 8-8,5, in functie de cat de mult te-apesi pe piciorul drept.

 

Masina e agila, sta foarte bine pe drum (in ciuda faptului ca-i destul de inalta), iar suspensiile sunt foarte comode, trecutul prin gauri sau peste sine de tramvai neprovocand clantanit de dinti. Si, bineinteles, am scos-o un pic si pe maidane si a iesit destul de lejer (dupa un pic de balanganeala) din ditamai gaura plina cu noroi. A, si sa nu uit, daca te incalzeste cu ceva, masina e din gama Airdream a celor de la Citroen (cu emisii de sub 140 g CO2/km), emitand doar 133 g/km, adica mai incetinesti un pic topirea calotei glaciare. Din pacate pentru aparatorii mediului inconjurator, ce n-are C3-ul Picasso este un sistem de evitare a gazelor pe autostrada, motiv pentru care, in poze, partea din fata este atat de frumos decorata 😀

Concluzii

In caz ca nu v-ati dat seama pana acum, Citroen C3 Picasso mi-a placut extrem de mult, chiar daca mi-as mai fi dorit cativa ponei sub capota. Si la 14,950 Euro cu tot cu TVA (17,450 Euro pret de baza, minus discountul de 2,500 de Euro pe care Citroen il are la toata gama Picasso) spun, cu mana pe inima, ca, pana o sa am bani de-un A5, este prima masina pe care am testat-o la care m-am gandit foarte, foarte serios sa o cumpar. Da, exista masini mai puternice, mai sportive, mai economice sau cu mai multe dotari la banii astia, dar mie mi-a placut incredibil de mult asta. Performante suficiente, consum bun, spatiu mai mult decat suficient (senzatie amplificata de multimea de geamuri), suspensie comoda si aspect care iese in evidenta…vorba McDonald’s…I’m loving it! (sau, mai bine, je l’aime!)

Ne-a placut:
– aspectul exterior (jante, culoare, ornamente);
– spatiul interior foarte mare si foarte luminos;
– scaunele;
– tinuta de drum.

Nu ne-a placut:
– nu e foarte sportiv;
– consumul un pic cam mare, la un motor destul de mic.

Date tehnice Citroen C3 Picasso:
Greutate: 1,408 kg
Motor: 4 cilindri, 1.6 litri, putere maxima de 80 kW (110 HP) la 4,000 rpm si cuplu maxim de 240 Nm la 1,750 rpm.
Performante: 0-100 km/h in 12.4 secunde si viteza maxima de 183 km/h
Consum (urban/extra-urban/combinat, cifre oficiale): 6,5/4,2/5,0 (litri la 100 km).

Ca intotdeauna, multumiri Laura Antonov si Paula Olteanu de la Citroen Romania!

Articol scris de Vlad Balan

 

In momentul in care BMW a anuntat noua lor struto-camila, Seria 5 GT (sau GranTurismo, cum le place celor de la BMW sa-i zica), am fost printre cei multi care au zis “e urat cu spume”. Insa, tinand cont ca o reactie asemanatoare o avusesem si la X6, care intre timp a ajuns sa-mi placa foarte mult (o masina care se conduce incredibil), am zis ca o sa fiu un pic mai temperat si nu o sa ma pronunt pana nu apuc sa-l vad live si sa-l conduc. Cand o vezi in parcare, prima impresie pe care ti-o lasa masina e ceva de genul “my god, e imensa!”. Si cand zic imensa, chiar e imensa. Cand ii vezi botul iesind jumatate afara de pe locul de parcare, iar Seria 7 parcata langa pare un sedan mititel, brusc respecti foarte mult masina, cu mult inainte de a te urca in ea. Dar hai sa vedem ce e cu 5 GT-ul asta:

Exterior

Cum ziceam si mai sus, cand o vezi pentru prima oara, n-ai cum sa nu te simti intimidat un pic de masina, pentru ca este imensa. Da, stiu ca ma repet, dar daca-i imensa, ce sa fac? 😀 Inclusiv GLK-ul lui Bobby pare un mic break pe langa 5 GT. Din fata, masina seamana foarte mult cu CS Concept prezentat acum cativa ani de BMW. Impunatoare, sportiva, agresiva…intr-un cuvant, splendid. Chiar ma gandeam, daca viitoare serie 6 va avea, vizual, ceva in comun cu GT-ul, atunci ii prevad un succes imens.Ei bine, dar nu fata este problema la 5 GT, ci spatele, pentru ca de-aici pleaca toate controversele legate de masina asta. Prima oara, te cam sperie. Nu prea-ti dau seama ce naiba au vrut designerii sa faca acolo, sau ce alcoolemie aveau in sange, cert este ca rezultatul e dubios, iar stopurile imense (noaptea iti dai seama de cat de mari sunt) nu ajuta prea mult la impresia artistica. Si problema mai e ca, spre deosebire de alte masini pe care le-am condus “which grew on me”, dupa 4 zile tot nedumerit eram asupra spatelui astuia.

Plus ca nu prea iti dai seama unde se incadreaza masina asta. Adica BMW zice ca are dimensiunile lui Seria 7 si spatiul interior de la X5. Bun, atunci ce cauta “5”-ul in ecuatia asta. Explicatia gasita de multi a fost ca BMW incearca sa valorifice o nisa a oamenilor care isi permit un Seria 7 sau un X5, dar din anumite motive, considera nepotrivit sa se afiseze cu una dintre ele, din cauza economiei subrede din zilele noastre. Since sa fiu, doar daca scrie “Seria 5” pe ea, masina asta nu prea are cum sa treaca neobservata. Plus ca ai ocazia sa fie confundat cu un X6 si sa zica lumea ca esti si mai naspa (nu radeti, la semafor m-a oprit un tip si m-a intrebat “frate, asta-i X6 sau 5 GT?”). Oricum, ideea principala e ca forma de coupe care a prins foarte bine la X6, la 5 GT nu pare chiar atat de stralucita.

In schimb, o chestie care da foarte bine sunt geamurile fara cadru, care dau si mai multa eleganta si sportivitate masinii (nu ca n-ar avea destula).

Interior

Daca la exterior esti foarte confuz, la interior totul e clar. Este identic (hai poate cu niste mici diferente) cu Seria 7. Uitati-va la poza asta si la asta. In afara de o forma un pic diferita a plansei de bord, mai vedeti vreo diferenta? (afisajul central e un pic mai mic la GT pentru ca nu era dotat cu navigatie). Si, bineinteles, ca asta nu e un lucru rau deloc. Adica cine nu si-ar dori un Seria 7 la pret de Seria 5? Adaptive Drive, volan incalzit imbracat in piele, directie activa integrala, functie soft-close la portiere (adica nu tre sa trantesti usile, se inchid singurele), o trapa panoramica superba, senzori de parcare (pacat ca fara camera), oglinzile retrovizoare cu functie anti-orbire (cred ca ar trebuie sa devina standard pe orice masina), primele faruri angel-eyes cu tehnologie LED si…wait for it…suport de pahare!!!

N-are rost sa mai zic ca interiorul e exceptional, se pare ca BMW nu prea stie cum sa le faca altfel. Scaunele extrem de confortabile (cred ca ai cam 10 controale la scaun, deci poti sa le reglezi exact cum vrei), volanul si toate controalele foarte ergonomice, iDrive-ul e de nota 10 iar sistemul audio…sistemul audio e exact cum ar trebui sa fie. Plus ca, desi nu pe placul tuturor, mi-a placut ideea de locuri individuale in spate (adica nu ai bancheta pentru 3 insi, ci doua locuri individuale, separata de o consola centrala).

Portbagajul, care se deschide in doua moduri (doar portbagajul sau luneta intreaga) e destul de incapator incat sa-ti permita sa cari cam orice (vorba unui intelept:”You can put three bodies in there”). Ar fi fost utile niste plase sau mai multe corzi cu care sa prinzi bagajele mici, pentru ca se cam agita treburile in spate cand lasi doar niste pungi cu cateva cumparaturi. Iar cu bancheta din spate rabatata (toata operatiunea se face de la butoane, nu trebuie sa stai tu sa tragi de spatare), ai loc in spate incat sa amenajezi un mic camping site.

Condus

La un moment dat, cineva m-a intrebat, foarte nerabdator: “Ia zi, e submotorizata?”. Initial, cand am auzit ca o sa conduc varianta 530d, n-am fost extraordinar de incantat, ca ma gandeam ca va fi destul de mic pentru un tanculet de 2 tone. Ei bine, nu e foarte mic, dar nici nu te da pe spate. E exact cam cum ma asteptam sa fie, poate un pic mai bine. Motorul turbo de 3 litri dezvolta 245 de cai, care desi masina e grea, sunt suficienti pentru un mers relaxat si eventual si pentru un pic de “exces de zel” din cand in cand. Nu se compara cu 330d-ul condus anul trecut, care mi-a placut la nebunie, dar nici nu dezamageste. Iar media de 10.6 litri la suta (pe o distanta de 1200 de km) e mai mult decat acceptabila pentru ce stie masina. Asta in conditiile in care acceleratia de la 0 la 100 se face in 6.9 secunde si viteza de top e 240 km/h (desi dupa 170-180 isi cam pierde din vlaga).

Partea interesanta, ca de obicei, este Adaptive Drive. Adica ai patru moduri (Comfort, Normal, Sport si Sport+) pe care le selectezi apasand pe niste butoane la indeamana (cam prea la indemana ar zice unii :D) si care dicteaza rigiditatea directiei si a suspensiei, raspunsul pedalei de acceleratie si setarile cutiei de viteze. In modul Comfort, te simti exact ca intr-o barca: n-ai nici o treaba cu ce se intampla sub tine, poti sa treci peste liniile de tramvai la ce viteza vrei tu, ca nu te jeneaza in niciun fel si simti un mic leganat tot timpul care mai ca te-adoarme. O experienta foarte zen. In afara situatiei cand situatia se agita un pic si ai curbe, serpentine, etc., cand modul Comfort provoaca tangaj. Dar ai intotdeauna la indemana modurile Sport si Sport+, cand distractia incepe cu adevarat. Bineinteles, daca esti pe Sport+ (iti dezactiveaza mare parte din sistemele de stabilitate si tractiune) si nu esti atent, mai ales datorita fundului mare al masinii, e posibil sa te trezesti intr-un derapaj nu foarte controlat. Si da, daca vrei ca unele derapaje sa fie controlate, poti sa faci si asta, inclusiv donuts (nu ca am fi facut noi, ce stim din auzite).

Oricum, per total, masina se conduce foarte bine, singurele mici probleme pe care le ai sunt la parcat, cand vizibilitatea spate e foarte slaba (senzorii de parcare te ajuta, dar ar fi fost utila o camera video).

Concluzii

Desi inca nu prea stie nimeni unde sa incadreze masina asta (GT, limuzina de lux, SAV), daca nu stai sa-ti pui prea multe intrebari si doar te bucuri de masina, atunci BMW Seria 5 GT nu dezamageste. In functie de cum alegi tu, poate fi un yaht pe sosea sau un mic sportiv, interiorul este impecabil (ca spatiu si ca functionalitate) iar semnele mari de intrebare pe care le citesti in ochii celorlalti din trafic sunt priceless. La pret, 530d GT pleaca de la 47.350 de Euro fara TVA (56.347 cu TVA), iar modelul testat, caruia, din cate ne-am dat seama ii lipsea doar navigatia, costa 63,882 de Euro fara TVA (adica vreo 76.000 cu tot cu TVA). Mult? Putin? Pentru o masina care, teoretic, apartine Seriei 5, pare mult, dar tinand cont ca practic primesti o imperechere ciudata intre un Seria 7 si un X5, atunci isi cam merita banii. Si, tinand cont ca ceilalti giganti din Germania lucreaza la rivali pentru el (Audi A7 si Mercedes Benz CLS Estate), atunci e posibil ca BMW sa fi copt o noua reteta de succes.

Ne-a placut:
– partea din fata foarte impozanta si agresiva;
– interiorul impecabil;
– trapa panoramica de mare efect;
– tinuta de drum foarte comfortabila;
– consumul.

Nu ne-a placut:
– spatele dubios;
– lipsa camerei video pentru parcat si, implicit, problemele cu vizibilitatea spate la parcari.

Date tehnice:
Greutate: 2.035 kg
Motor: 6 cilindri, 2.993 cmc, putere maxima 180 kW (245 CP), cuplu maxim 540 Nm
Performante: Acceleratie 0-100 km/h in 6.9 secunde si viteza maxima 240 km/h
Consum (urban/extra-urban/combinat, cifre oficiale): 8,1/5,6/6,5 (litri la 100 km)

Ca de fiecare data, multumim lui Alex Seremet de la BMW Romania!

Ca tot am primit azi un comunicat de presa care anunta ca Mercedes-Benz SLS e pe coperta lui Gran Turismo 5 pentru PlayStation 3, va las mai jos sa vedeti un clip super tare cu SLS-ul (au zis ca daca tot i-au pus aripi sa il si faca sa zboare). Si da, ma puteti invidia, eu am urcat in SLS cand am fost la Frankfurt (sper sa gasesc si pozele 😀 ).