Da, in aceasta seara, de la ora 18:00, o avem invitata la radio pe Bogdana Butnar. Discutam despre 2011 in online-ul din tara si din afara, Razvan va “spune pe bune” despre saptamana care a trecut samd.
Va asteptam, deci, de la ora 18:00, la RadioLynx, iar pentru intrebari si discutii in timpul emisiunii puteti folosi hashtag-ul #internetlynx pe Twitter sau puteti sa ne scrieti pe pagina de facebook a emisiunii, aici.
Azi noapte nu am dormit. Am baut atat de mult Pepsi Light in ultima vreme incat mi-am dat somnul peste cap. Asa ca am zis ca azi nu trebuie sa dorm, ca sa pot adormi la 10 seara. Si m-am apucat sa joc un turneu de poker (cand ma concentrez la poker nu ma ia somnul, nu stiu de ce). Si am jucat 8 ore, am ajuns chip leader in ultimii 4 si am facut un deal care mie mi-a adus 2188$ (desi apar pe locul 4 in turneu, asteriscul arata ca a fost deal, si vedeti ca banii sunt mai multi la mine, pentru ca la final am intrat toti all-in si care a avut noroc la carti, aia a fost). Investitia, pe langa cele 8 ore de joc, a fost de 5,5$. Si nu, nu sunt in pierdere, ca joc in general pe mize mici, nu am necesarul de timp sa ma pot concentra mai mult pe mize mari. Si, sincer sa fiu, nu cred ca as rezista psihic, zi de zi, la bad beat-uri, maini aiurea samd.
Stiu, nu ar trebui sa ma laud, dar stiti cat de tensionat e un turneu de poker, mai ales la sfarsit? Eu eram la un moment dat al 5-lea din 5, imi batea inima mai rau decat in oricare alta situatie din viata mea :)) Asa ca ma bucur ca am castigat! Si, daca vreti sa stiti ce cred eu despre poker, iata un link.
Eh… gata, am iesit, ma duc sa dorm, dupa 36 de ore nedormite. Ar trebui ca PokerStars sa ma ia ca Team PokerStars Pro, sa fiu acolo cu Negreanu :))
Si, pentru posteritate (da, evident, antipatyc sunt eu – nu radeti, e un nick de mirc care si-a pastrat “savoarea” de-a lungul anilor :)) ):
Click pe imagine sa o vedeti in marime naturala :))
In ultima zi de discutii de la Social Media Snowcamp, Adrian Ciubotaru a venit cu o prezentare care spunea, intr-unul dintre slide-uri, ceva de genul:
Ce inseamna sa fii un blogger bun in 2011?
Sa scrii bine!
Sa fii activ (nu reactiv)
Sa fii prezent in social media
Sa faci netowrking
Sa initiezi evenimente
Sa dezvolti proiecte online
Sa ajuti comunitatea
Sa oferi consultanta
Sa gasesti / inventezi o nica
Sa construiesti un brand personal
Sa ai abilitati de public speaking
Evident, si-a luat destul de multe suturi, pentru ca “pentru a fi blogger trebuie doar sa scrii bine, nu?”. Intrebarea asta face parte din categoria “daca faci ceva bine, pana la urma cineva te va descoperi, nu trebuie sa iti promovezi tu munca”. Sau “s-a nascut talent, a murit speranta”.
Totusi, ceea ce a spus Adrian mai sus nu cred ca se refera la un simplu blogger: intr-adevar, sunt unii oameni care nu vor decat sa scrie si sa schimbe idei cu prietenii. Cred ca se referea la bloggerii care vor de la blogul lor mai mult de 10 cititori pe zi. DIn pacate, si poate ca din cauza asta a si fost combatut asa de puternic, ceea ce nu spune acolo este ca nu toate conditiile sunt necesare, doar binevenite. Poti fi blogger/problogger bun si fara ele, dar in mod cert te ajuta in evolutie. Mai ales acum, cand nu mai e asa de usor sa fii printre cei din varf asa cum era acum 6-7 ani, cand ne-am apucat noi.
In ziua prezentarii, am spus ca cei de care vorbeste Adrian, cei care indeplinesc, in teorie, toate conditiile alea, nu mai sunt bloggeri, nici chiar probloggeri, sunt blogprenori.
Inca o strutocamila? Dupa problogger, A-lister, acum inventam o noua categorie de bloggeri, numai ca sa putem iesi in evidenta? Pana la urma, nu poti fi “cel mai bun din [puneti ce vreti voi aici]” decat pana la un punct, inainte de a pica in ridicol, nu?
Pentru mine, insa, blogprenor e blogger-ul care s-a folosit de blogul sau pentru a-si creste un business/o cariera in afara blogging-ului (sau pentru a crea asa ceva). Ca e vorba de un business online sau de unul offline, e vorba de blogger-ul care isi construieste o imagine cu ajutorul blogului, imagine pe care o utilizeaza apoi, mai bine sau mai rau, in promovarea si gasirea de clienti pentru acel business. Sau de cel care isi foloseste acelasi blog pentru a-si gasi un loc de munca.
La categoria blogprenori i-as trece, dintre cei mai vechi, pe Radu Ionescu, Dragos Novac, Cristi Manafu, Andrei Rosca, Costin Cocioaba, Alex Mihaileanu. Dintre cei care au crescut mai recent, fara sa fie in mod necesar bloggeri noi, Alex Negrea, Chinezu, Adrian Ciubotaru. Si asta doar pentru cei care vor sa isi faca un business, nu mai zic aici de cei care si-au gasit un job datorita blogului.
Blogprenor-ul iese din blogging. Cu mai mult sau mai putin succes. Problogger-ul ramane in blogging (desi si acolo are nevoie de multe dintre calitatile insirate mai sus de Adrian), se extinde poate, in cel mai bun caz, construind alte bloguri, bloguri care tin tot de el (nu are angajati, alti oameni care sa scrie samd).
Blogprenor-ul vrea sa angajeze oameni, sa faca mai multe proiecte, sa iasa in afara unui simplu blog. Blogprenor-ul ajunge la un anumit nivel cu blogul sau si se opreste acolo, pentru ca mai sus nu il intereseaza, cel putin pentru moment, sa ajunga. Mai mult, efortul necesar este prea mare, la momentul respectiv. Uneori mai coboara, revine si tot asa. Blogul sau devine doar o unealta in cresterea business-ului.
Problogger-ul vrea sa aiba un blog din ce in ce mai bun, pentru ca asta vinde. Vrea mai mult trafic, mai multe comentarii samd.
Nici unul dintre modelele de mai sus nu este gresit. Sunt doar diferite. Si ma mira ca cei implicati inca se stropsesc unii la altii. Tin minte ca acum ceva timp, cand se faceau comparatii de venituri, Vali spunea “Bobby nu se pune, el e consultant”. Da, ma lua la misto – asa, ca intre prieteni, sper eu, dar avea dreptate: veniturile mele nu veneau direct din blog decat in proportie de 20-30%. Pentru ca eu nu m-am considerat niciodata un problogger, ci mai degraba un antreprenor. Ca uneori mi-a iesit, de cele mai multe ori nu, ca am mai fost si angajat… asta face parte doar din evolutie 😀
P.S.: lista de mai sus inseamna si dezvoltare personala. Ar fi interesant pentru toti daca ar face efortul de a bifa fiecare element, ca sa vada ce inseamna pentru ei, pentru blogurile lor. Si poate atunci si-ar reconsidera atitudinea 🙂 Si, ca sa fiu sigur: nu eu am inventat termenul de blogprenor, l-am mai intalnit de-a lungul timpului, nu mai tin minte unde, insa.
P.P.S.: tin minte ca discutam la un moment dat cu Jeremy Wright despre reteaua lor de bloguri, b5media, in care era implicat si Darren Rowse (problogger.net). Si imi spunea ca, desi avea alte sarcini, Darren nu facea altceva decat sa aiba grija de blogul sau. Si ca pana la urma l-au lasat sa isi vada de treaba lui la blogul respectiv, pentru ca nu voia altceva. Darren ramane modelul clar de problogger, inclusiv din acest punct de vedere.
Stiti ce e un “tuberman”? Va spun eu: asa se spunea in Moldova tevilor de plastic prin care se bagau cablurile in constructii. Bineinteles, numele corect era Tub Bergman, dar cine sa citeasca despre asa ceva inainte de revolutie? De unde? Si, bineinteles, tubermanul era folosit cu cornete de hartie, facute din caiete folosite sau noi, dupa cum iti permiteai.
Asa ca, la fel cu toti copiii din tara, ieseam la adevarate razboaie cu “tubermanul”, impotriva vecinilor din bloc, impotriva blocului de vizavi (care avea copii cam prosti, dupa parerea noastra), impotriva oricui din cartier. Si, cel mai misto lucru din toate astea: stateam la 200m de gara. Stiti ce inseamna asta? Inseamna garnituri de tren trase pe linii secundare, garnituri de tren nefolosite care se transformau in teren de lupta.
Bineinteles, pana ce, intr-o zi, niste strigate speriate s-au auzit sub geamul apartamentului in care locuiam: “Tanti mama lu’ Boooobbbbbyyyyyy, tanti mama lu’ Boooooobbbbbbyyyyyy…”. Evident, superbul luptator cu tubermanul pe numele lui Bogdan, poreclit Bobby, era extrem de bun la facut sageti, cum le spuneam noi, nu la fel de bun la iesit din vagoane blocate.
Si uite-asa mi s-a terminat devreme cariera de suflator in tevi. Probabil din cauza asta nu am ajuns niciodata sa cant la saxofon. Sau trompeta.
Ideea e ca, la momentul respectiv, nu imi dadeam seama cat de similar era acest joc peste tot in tara. Am aflat ulterior, evident, insa iata ca acum e si scris, negru pe alb, in cartea unui camionagiu(.ro), si anume Dan Cârlea: “Copil in Epoca de Aur“. Dan mai scrie la Daily Cotcodac si a scris si la Jurnalul National.
Cartea nu e o critica a sistemului, e doar o colectie de amintiri din perioada respectiva, o colectie care pe mine m-a facut sa zambesc cand am citit-o (si eu voiam sa ma fac indian cand eram mic), o colectie care mi-a adus aminte de o perioada mai usoara din viata mea – usoara pentru mine, copil fiind, pentru ca nu cred ca parintilor mei le era usor.
Intamplator, desi am un Kindle Keyboard, am folosit mai mult aplicatiile de Kindle de pe iPad si iPhone (sunt mult mai la indemana, iar participantii la Social Media Snowcamp va pot spune ca tot timpul stau cu ochii in telefon: acum citeam Pete Sampras – A Champion’s Mind). Interesant este ca, de cand am Kindle-ul/iPad am citit cred ca de 3 ori mai mult decat inainte, desi nu pot spune ca nu citeam. Si asta pentru ca, daca citesc despre o carte care ma intereseaza, imediat dau click pe link si o cumpar. Asa, ca sa fiu sigur 🙂 Uneori chiar am carti pe care nu mai stiu de ce le-am cumparat, dar sunt acolo.
Ca idee, linkurile catre carti au cod de afiliere in ele, celelalte nu, deci daca aveti o problema, dati search pe Amazon pentru titluri. Acum, ca am terminat si cu disclaimer-ul, iata cartile de pe Kindle-ul meu, in ordinea in care imi apar in arhiva:
1. Amazon.com – Get Big Fast – Robert Spector
O carte destul de veche (publicata la inceputul anilor 2000), despre amazon.com si, mai ales, despre creatorul amazon, Jeff Bezos. Interesanta, merita citita numai pentru a vedea mai detaliat ce inseamna “get big fast”, politica dupa care s-au condus toate dotcom-urile pre-criza din 2000.
2. SunTzu – Art of War
Am luat-o gratis, o aveam deja PDF, dar am zis ca e pacat sa nu o am si in forma asta.
3. Benjamin Franklin – Autobiografie
Am luat-o gratuit acum ceva timp, cand ma luase nebunia biografiilor. Nu am citit-o, din pacate, dar a venit vacanta, poate acum apuc.
4. Richard Branson – Business Stripped Bare
Una dintre primele carti cumparate pe Kindle, o recomand din inima tuturor celor care vor sa vada cum gandeste un antreprenor. Este, practic, o carte care povesteste pas cu pas lansarea a doua din afacerile lui Branson, cu tot cu greseli, invataturi, stil de lucru, mod de a gandi. Nu pot sa va recomand mai mult de-atat 🙂
5. Ca$hvertising: How to Use More than 100 Secrets of Ad-Agency Psychology to Make Big Money Selling Anything to Anyone – Drew Eric Whitman
De citit pentru oricine vrea sa faca vanzare online. Am cumparat-o anul trecut, cand am inceput sa ma gandesc serios sa fac affiliate marketing. Nu am citit decat jumatate din ea, din pacate, dar am sa o reiau zilele astea. E usor de citit, cu fiecare idee in cate un scurt capitol.
6. Pete Sampras – A Champion’s Mind
Daca esti pasionat de tenis, merita citita. Mai ales daca e citita in aceeasi perioada cu Open a lui Agassi. Diferita mult ca stil, si aici se vede diferenta majora de stil intre cei doi.
7. John Kao – Clearing the mind for creativity
Am luat-o acum vreun an, cred, dar nu mai stiu exact de ce si cum. Am citit din ea cateva pagini atunci, dar nu mai tin minte prea multe.
8. The Connector: How Facebook’s Mark Zuckerberg rewired our world and changed the way we live: A short biography of TIME’s 2010 Person of the Year
Un articol mai detaliat, de fapt, despre Mark Zuckerberg si Facebook, odata cu aparitia de pe coperta revistei Time.
9. Tom Chatfield – Fun Inc.
O carte extraordinar de misto. Subiectul este legat de jocuri pe calculator, despre intrepatrunderea dintre joc si viata. Eu am luat-o in perioada in care reanalizam potentialul RevvNation. Merita frunzarita si daca nu esti legat de jocuri in mod deosebit.
10. David Kirpatrick – the Facebook effect
E de la sine inteles. Cea mai completa carte despre Facebook si Zuckerberg pe care am citit-o pana acum.
11. Jim Collins – Good to Great: Why Some Companies Make the Leap…And Others Don’t
O carte despre managerii care au creat companii facute sa reziste chiar si dupa plecarea lor. Veti fi surprinsi sa vedeti ca cei mai buni manageri nu au fost deloc vizibili, iar cei foarte vizibili sunt, de obicei, “otraviti”, pentru ca dupa plecarea lor cade sandramaua. Am citit-o in vara, din pacate nu m-a ajutat atat de mult pe cat mi-as fi dorit :))
12. John Locke – How I sold 1 million eBooks in 5 months
John Locke e unul dintre autorii care a vandut foarte mult carti (considerat, am impresia, cel care a vandut cele mai multe carti pe Kindle). Am citit in mare, dar nu mai tin minte exact despre ce era vorba.
13. Gary Kasparov – How Life Imitates Chess: Making the Right Moves, from the Board to the Boardroom
Am citit-o la recomandarea lui Andrei Rosca. O carte extrem de misto, mai ales daca ai jucat sah mai mult decat in partide cu vecinii, stii ca Apararea Spaniola nu a fost folosita in razboi impotriva Apararii Franceze si ca Indiana Damei nu este un nou film cu Harisson Ford.
14. John Matthews – How to Make, Market and Sell Ebooks, All for Free
Similar cu cartea de la numarul 12 (a lui John Locke), am cumparat-o ca sa inteleg sistemul de publishing prin Kindle/eBooks. Nu tin minte nimic specific din ea 🙂
15. Douglas Edwards – I’m Feeling Lucky (The Confessions of Google Employee Number 59)
Am scris deja despre ea aici. Merita citita fara doar si poate.
16. Scott Shane – The Illusions of Entrepreneurship
Cumparata acum vreun an, distruge o gramada de mituri despre antreprenoriat. Cel putin in SUA. Cum ar fi faptul ca antreprenorul standard are peste 40 de ani si e asa-zis-ul “meserias” de la noi: tinichigiu, instalator, electronist. Da, standardul nu e in nici un caz pustiul de 20 de ani care face miliarde 🙂 Din pacate nu o mai gasesc pe Kindle, cred ca am luat-o cu o adresa din Statele Unite (anumite carti sunt disponibile pentru cei cu adresa de US, nu si pentru Europa).
17. Richard Phillips – Immune
Un SF cumparat ca sa il citesc pe drumuri. Mi s-a parut ok la vremea respectiva, dar nu mai tin minte ce si cum 🙂 E a doua carte dintr-o serie de 3: Rho Agenda.
18. S. Kalpanik – Inside the Giant Machine – Confessions of an Amazon Technologist
Interesanta, daca te intereseaza Seattle ca stil de viata. Nu spune prea multe despre Amazon, desi da cateva detalii despre procesul de angajare (care este extraordinar de complex)
19. John Vorhaus – Killer Poker Online/2
Destul de clar, nu? :)) Luata cu adresa de Statele Unite, pentru ca altfel nu imi aparea ca existand (Kindle, adica). Faza aiurea e ca nu poti lua decat vreo 5-6 carti asa, pana iti spune ca terbuie sa dovedesti ca te-ai mutat definitiv la noua adresa 🙂 Cartea e foarte buna pentru a sti cum gandesc jucatorii de poker online (te ajuta mult cu rationamentele). Din pacate nu am mai jucat poker atat de mult pe cat mi-as fi dorit, asa ca a ramas doar acolo, in “biblioteca” 🙂
20. Vic Johnson – Make Money Online: How I Created a Six-Figure Income Giving Away a Dead Guy’s Book
La fel, din seria “ce dracu se intampla cu ebook-urile astea?”. E interesanta pentru ca spune ce poti face cu carti carora le-a expirat dreptul de autor, deci ai dreptul sa le republici (parca da ca exemplu si Biblia).
21. David Allen – Making It All Work: Winning at the Game of Work and the Business of Life
De la parintele GTD-ului, e o carte care iti explica mai in detaliu cateva din componentele sistemului original. Interesanta si ca lectura, chiar daca nu esti adept al GTD.
22. Michael Lopp – Managing Humans: Biting and Humorous Tales of a Software Engineering Manager
Luata tot in vara, am citit cam jumatate din ea. E distractiva si daca nu are, in mod necesar, aplicabilitate practica pentru voi. E interesant pentru ca te ajuta sa intelegi mai bine programatorii. Poate fi recomandata si pentru oamenii din PR :))
23. Samuel Menaker – Managing Software Development
E destul de clar, nu? 🙂 Da, tot la inceputul verii citita.
24. Robert Kroese – Mercury Falls
SF. Nu mai tin minte nimic din ea.
25. George B. Bradt – The New Leader’s 100-day Action Plan: How to Take Charge, Build Your Team, and Get Immediate Results
Da, e exact ce zice. Am citit-o la sfarsitul iernii – primavara anului asta 🙂 Porneste de la premiza ca primele 100 de zile sunt cele mai importante pentru urmatorii ani ca manager. Nu mi-a iesit la fel de bine ca in carte, evident 😀
26. Michael Miller – Online Marketing Heroes: Interviews with 25 Successful Online Marketing Gurus
Primita cadou, nu am reusit sa o citesc pe toata, din pacate. Cateva dintre interviurile de-acolo sunt interesante, mai ales ca sunt cu oameni de care nu stiam nimic anterior.
27. Tom DeMarco & Timothy Lister – Peopleware: Productive Projects and Teams
Da, da, tot in primavara-vara. E una dintre cele mai bune pe care le-am citit pe tema asta.
28. Julian Dibbell – Play Money
Tipul asta si-a lasat jobul pentru un an sa vada daca poate trai dintr-un joc online (Everquest). Foarte misto pentru a intelege psihologia celor care pierd nopti intregi cu World of Warcraft. Si e si distractiva, poate fi citita ca lectura de relaxare (la fel, din pacate nu poate fi gasita decat cu adresa de State).
29. Joel Spolsky – Smart and Gets Things Done: Joel Spolsky’s Concise Guide to Finding the Best Technical Talent
Daca sunteti de ceva timp in online nu cred ca e posibil sa nu fi auzit de Joel on Software. Cartea arata modul de a gandi al acestuia cand vine vorba de angajarea programatorilor. Extraordinar de buna, nu am pus in aplicare decat bucati din ea, din pacate.
30. B.V. Larson – Spyware
SF cu tente tech. Parca :))
31. Walter Isaacson – Steve Jobs Biography
Am scris putin aici. Cred ca merita citita de oricine, fan sau nu al lui Steve. Unul dintre personajele principale este Bill Gates, pe care il veti vedea intr-o lumina diferita.
32. B.V. Larson – Swarm
Un alt SF. Cu niste extraterestri, niste oameni mai cyborgi asa. Parte dintr-o serie mai mare (Star Force)
33. Jay Herring – The Truth About Cruise Ships: A Cruise Ship Officer Survives the Work, Adventure, Alcohol, and Sex of Ship Life
O carte super distractiva, am ras aproape in permanenta. Tipul care o scrie era ofiter pe vas de croaziera, ocupat cu IT-ul. Comentariile sunt geniale. Plus multa bautura si ceva sex, din cand in cand. Inclusiv cu o romanca.
34. Avinash Kaushik – Web Analytics 2.0: The Art of Online Accountability and Science of Customer Centricity
Am luat-o acum ceva timp, abia in vacanta asta e programata. Daca are careva idee, dati cu semnatura prin comentarii 🙂
35. Prof. Richard Wiseman – 59 Seconds – Think a Little, Change a Lot
Nu am idee despre ce e si de ce am cumparat-o. Sigur am dat de ea in vreun articol. La fel, pentru vacanta.
36. Rodd Wagner – 12: The Elements of Great Managing
Da, da :)) La fel. Cartea e interesanta, insa, pentru ca apare ceva mai multa psihologie.
Mi-au luat vreo 3 ore sa fac articolul asta (linkurile catre carti sunt afiliate, dupa cum spuneam, sa vina centii la mine :)) ). Sper ca va ajuta cartile, mai am o lista destul de mare de PDF-uri. Lista de mai sus, de fapt, este cea mai buna motivatie sa iti cumperi tableta (orice fel, nu neaparat iPad) sau Kindle (evomag are si si, din ce stiu eu, si vi-i recomand cu incredere, eu de la ei cumpar in general).
Am sa mai pun zilele astea inca o lista, cu pdf-uri samd., carti pe care nu le-am luat de pe Amazon etc. Mai sunt si-acolo cateva 🙂
Pentru ca pana acum am tot vorbit de continut text la workshop-urile Blogoree, acum vorbim despre continut video. “Vorbim” e impropriu spus, pentru ca doar Razvan Baciu (cel care detine si TraficTube) va vorbi. Sau mai ales el. Pentru ca in Redescopera Romania ne-a facut sa invidiem calitatile de “filmolog” pe care le are – vedeti un mic portofoliu 🙂
Data workshop-ului? Sambata, 10 decembrie, de la ora 10:00.
Ce trebuie sa faceti pentru a putea participa? Nu e asa de complicat, e vorba de un task pe care il facem in parteneriat cu Romtelecom, cei care sustin Blogoree si workshop-urile noastre.
Pentru mai multe detalii, mergeti aici. Data limita pentru a va anunta participarea este joi, ora 23:00.
Mai jos aveti vreo doua filmulete facute de Razvan.
[Read more…] about Workshop Blogoree: fa continut video chiar si cu telefonul
Puteti asculta emisiunea si din masina, bagati in browser-ul telefonului acest link.
Zilele astea, la Social Media Snowcamp, evenimentul organizat de Biz, am vazut cateva studii de caz foarte interesante. Printre ele, studiile de caz ale Danone, pentru #BlogJuan, precum si o prezentare a noii lor campanii, #obiceiurisanatoase.
Prin urmare, maine discutam cu Georgiana Gheorghe, de la Danone, despre aceste campanii. Cum de au intrat in Social Media, cum urmaresc realizarea campaniilor, bugete samd.
Cand? Marti, 6 decembrie, de la ora 18:00. La RadioLynx, bineinteles. Emisiunea este Internet Lynx, pe care o prezint impreuna cu Razvan Baciu.
Aveti mai jos prezentarea despre Social Media in afaceri, cu cateva studii de caz.
Social Media in afaceri: Studii de caz
Mai multe detalii veti gasi in linkurile de mai jos (muuuulte, muuuuulte studii de caz). Eu invat cel mai bine din studii de caz, asa ca sper ca va va ajuta si pe voi, macar putin 🙂 Lista a fost compilata si cu ajutorul Ancutei.
1. http://www.clickz.com/clickz/column/1729013/social-media-case-study-houlihans-restaurants
2. http://thenextweb.com/socialmedia/2011/07/16/the-roi-of-social-media-10-case-studies/
3. http://www.socialmediaexplorer.com/social-media-marketing/social-media-customer-value/
4. http://techcrunch.com/2010/07/17/how-social-media-drives-new-business-six-case-studies/
5. http://venturebeat.com/2010/06/09/starbucks-social-media/
6. http://www.robgonda.com/2010/07/15/the-old-spice-social-media-campaign-stats/
7. http://www.searchenginejournal.com/facebook-marketing-roi-3-case-studies/28254/
8. http://barnraisersllc.com/2011/07/34-case-studies-prove-social-commerce-roi/
9. http://www.penn-olson.com/?p=19191
10. http://www.nytimes.com/2010/05/27/business/smallbusiness/27sbiz.html
Stiu, numele suna ciudat. Desi, pentru mine, numele de SsangYong are o rezonanta speciala: e prima masina pe care am testat-o ca blogger, fara sa fie parte dintr-o campanie (cum a fost testarea lui Audi A4). Pur si simplu am vorbit cu Dragos Roua, tin minte, care spusese pe blogul sau ca poti testa masinile celor de la SsangYong si l-am intrebat daca poate discuta cu ei sa imi dea si mie o masina in teste. Nu aveti idee cat de mult m-am bucurat cand am primit un Rexton. L-am sunat pe Adrian Ciubotaru (ca tot era blogger si fara treaba 😀 ) si am plecat pana la Cluj. Era prima mea masina cu cutie automata… ce vremuri 🙂
Prin urmare, desi nu ma tragea ata foarte tare, am acceptat sa iau un SsangYong Korando in teste. Motivele au fost doua: cei de la Union Motors, care sunt dealeri SsangYong, imi sunt parteneri pe un mic proiect si, mai mult, am vazut masina. Pentru ca, spre deosebire de celelalte modele, Korando chiar arata foarte bine. Uitati-va mai jos, daca nu ma credeti.
Pentru cei care stiau masina de cand semana cu vechiul Jeep Wrangler, Korando e din alt film. De altfel, avand in vedere ca e desenat de casa de design Giugiaro, nici nu te poti astepta la altceva.
Bun, cu asta am rezolvat: SUV-ul arata bine, chiar foarte bine, nimic similar cu Actyon, de exemplu (sau, Doamne fereste!, Rodius).
Ce brand e, totusi, SSY-ul asta?
Brandul este al patrulea producator de automobile din Coreea de Sud, cumparat recent de indienii de la Mahindra, parintii vestitei Tata Nano.
Au devenit relativ cunoscuti acum vreo 20 ani, cand au inceput sa produca SUV-uri cu motoare Mercedes-Benz de generatie anterioara. Au fost o perioada si in curtea Daewoo, pana acestia au dat faliment. Masinile (Korando, Rexton, Kyron, Actyon si Rodius, ca sa numesc cele mai cunoscute) nu excelau prin design, Rodius castigand chiar si premii de uratenie.
SsangYong Korando 2011
OK, sa revenim la masina proaspat condusa. Motorul nu mai este Mercedes-Benz (de fapt, nu se stie, pentru ca producatorul nu vrea sa spuna de unde are motoarele), dar eu am condus un 2L diesel cu vreo 173CP, care trage chiar foarte bine. Chiar destul de agresiv in trepte mici de viteza, la turatii reduse, asa ca mi-a luat putin pana m-am obisnuit cu el.
Sunetul motorului este placut, chiar daca suna cam puternic uneori. Consumul e ok (cam 9l/100km), si am aflat ulterior ca masina poate trage pana la doua tone. Doua tone din orice vreti voi (caruta, Doru Panaitescu din sant 😀 ).
M-am obisnuit destul de repede cu volanul putin cam lejer. O problema comuna la SUV-uri este ca stalpul C (cel din spate) iti acopera unghiul de vedere in anumite pozitii, iar Korando nu rezolva problema.
Overall, la condus, masina nu iese in evidenta nici in rau, nici in bine. Sasiul este destul de rigid, asa ca SsangYong Korando este ceea ce te astepti de la o masina de clasa ei: nu prea se simte cand treci peste speed-bumpers, cand urci cate o bordura, nu te zgaltaie prea tare cand treci peste intersectiile pline de sine de tramvai. Nu am testat-o pe off-road, asa ca nu stiu sa va zic prea multe despre asta.
Mi-a mai placut, surprinzator, interiorul. Poate si pentru ca nu ma asteptam, dar chiar arata bine. Plasticul de pe bord arata putin cam dur, dar nu ieftin, dimpotriva. Mai mult, scaunele sunt foarte comode, avand si incalzire in ele (ceea ce weekendul anterior a fost excelent, pentru ca au fost temperaturi super scazute). Bordul are cateva bucati metalice, care se potrivesc foarte bine in contextul intregului bord. Mi-a placut mult sistemul audio, mai ales pentru ca iti permitea conectarea foarte usoara a unui stick sau a telefonului, prin Bluetooth.
Pentru ca masina are un ampatament mare pentru clasa sa, in spate se sta foarte comod (mai comod decat in GLK, de exemplu), dar portbagajul nu este imens. Nu e mic, dar nici nu te face sa vrei sa cari doi porci, ca tot vine Craciunul.
Cateva lucruri de mentionat:
– Versiunea pe care am condus-o eu, de top, avea si scaune din piele, dar nu avea trapa.
– are semnalizari in oglinzi
– tevile de esapament au fost integrate foarte misto
Concluzie: Masina mi-a placut. Mai ales pentru ca nu ma asteptam, de nici un fel, sa imi placa 🙂 Da, mi-au placut SsangYong-urile anterioare, dar erau primele masini conduse, deci e posibil sa fi fost destul de subiectiv.
Problema mare a acestei masini este brandul. SsangYong este aproape necunoscut in Romania, in raport cu concurenta (Nissan Qashqai, Hyundai ix35, Kia Sportage samd). Mai mult, pretul la care gasesti Korando nu este cel mai mic, iar in Romania pretul este unul din cei mai importanti factori de decizie la aceasta clasa. Masina condusa de mine are pretul de 29000E, cu tot cu TVA. Si puteti merge sa testati si voi, daca vreti, completand formularul de-aici. [Read more…] about SsangYong Korando
Sambata am fost in trecere pe la targul de carte Gaudeamus. Nu voiam sa stau foarte mult, nu imi place in weekend pe-acolo, pentru ca e extrem de aglomerat. A fost insa singurul moment cand am putut merge.
Oricum, inca de la intrare am dat de Alina Constantinescu, care mi-a spus ca e pe-acolo si Cristina Bazavan. Asa ca m-am dus sa o salut. Si in timp ce discutam maruntisuri, mi-a zis ca trebuie neaparat sa merg sa iau biografia lui Andre Agassi, ca a auzit ca e super misto. Auzisem si eu ceva asemanator cand s-a lansat, am zis ca o iau pe Kindle, dar am uitat.
Eh,ce mai tura-vura, am cumparat cartea pana la urma.
De ce, totusi, o urasc azi pe Cristina? Pentru ca aseara la 11 seara m-am bagat in pat, sa dorm, si am luat cartea, sa citesc putin din ea. Si am citit pana la 6 dimineata. Toata cartea. Asa ca acum sunt tahui de cap si am o zi plina de intalniri (succes! :)) ). Da, cartea e ATAT de misto.
In primul rand, e scrisa la persoana 1, intr-un ritm extrem de alert si cu o gramada de trairi interioare, extrem de intime. De la senzatia pe care spune el ca a avut-o toata viata (aceea ca uraste tenisul din tot sufletul), pana la evolutia sa, reinventarea, de cel putin doua ori, apoi rezistenta la cel mai inalt nivel pana la 35 de ani.
E o poveste care te invata ca sunt anumite momente cand nu te poate ajuta nimeni, daca tu nu vrei schimbarea, dar ca, atunci cand vrei, oamenii din jurul tau pot sa te duca unde nu ai crezut vreodata ca poti ajunge. E o carte din care oricine poate invata ceva, mai ales antreprenorii (cum ziceam si aici).
Mergeti si cumparati cartea (e publicata de editura Publica) sau cumparati-o pentru Kindle de pe Amazon. Si aveti mare grija, incepeti sa o cititi intr-o dimineata. Sau intr-un weekend. Nu de alta, dar cele 4 ore dormite de mine azi nu sunt cel mai fericit lucru 🙂
“Sunt un om relativ tânăr. Treizeci şi şase de ani. Dar mă trezesc ca şi cum aş avea nouăzeci şi şase. După trei decenii de sprinturi, opriri bruşte, sărituri înalte şi aterizări brutale, corpul meu nu mai pare să fie corpul meu, mai ales dimineaţa. În consecinţă, mintea mea nu mai pare să fie mintea mea. Pe când deschid ochii sunt un străin pentru mine însumi şi deşi, încă odată, acesta nu e un lucru nou, e mai pronunţat dimineaţa. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agassi. Numele soţiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu şi o fiică, de cinci şi trei ani. Trăim în Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim într-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru că joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Trăiesc din tenis, deşi urăsc tenisul, îl urăsc cu o patimă întunecată şi secretă, şi totdeauna l-am urât”. Andre Agassi