Stiti ce e un “tuberman”? Va spun eu: asa se spunea in Moldova tevilor de plastic prin care se bagau cablurile in constructii. Bineinteles, numele corect era Tub Bergman, dar cine sa citeasca despre asa ceva inainte de revolutie? De unde? Si, bineinteles, tubermanul era folosit cu cornete de hartie, facute din caiete folosite sau noi, dupa cum iti permiteai.
Asa ca, la fel cu toti copiii din tara, ieseam la adevarate razboaie cu “tubermanul”, impotriva vecinilor din bloc, impotriva blocului de vizavi (care avea copii cam prosti, dupa parerea noastra), impotriva oricui din cartier. Si, cel mai misto lucru din toate astea: stateam la 200m de gara. Stiti ce inseamna asta? Inseamna garnituri de tren trase pe linii secundare, garnituri de tren nefolosite care se transformau in teren de lupta.
Bineinteles, pana ce, intr-o zi, niste strigate speriate s-au auzit sub geamul apartamentului in care locuiam: “Tanti mama lu’ Boooobbbbbyyyyyy, tanti mama lu’ Boooooobbbbbbyyyyyy…”. Evident, superbul luptator cu tubermanul pe numele lui Bogdan, poreclit Bobby, era extrem de bun la facut sageti, cum le spuneam noi, nu la fel de bun la iesit din vagoane blocate.
Si uite-asa mi s-a terminat devreme cariera de suflator in tevi. Probabil din cauza asta nu am ajuns niciodata sa cant la saxofon. Sau trompeta.
Ideea e ca, la momentul respectiv, nu imi dadeam seama cat de similar era acest joc peste tot in tara. Am aflat ulterior, evident, insa iata ca acum e si scris, negru pe alb, in cartea unui camionagiu(.ro), si anume Dan Cârlea: “Copil in Epoca de Aur“. Dan mai scrie la Daily Cotcodac si a scris si la Jurnalul National.
Cartea nu e o critica a sistemului, e doar o colectie de amintiri din perioada respectiva, o colectie care pe mine m-a facut sa zambesc cand am citit-o (si eu voiam sa ma fac indian cand eram mic), o colectie care mi-a adus aminte de o perioada mai usoara din viata mea – usoara pentru mine, copil fiind, pentru ca nu cred ca parintilor mei le era usor.
Când mi-ai zis la bar ca ai vrut să te faci indian mi s-a părut super tare.
Am fi făcut un trib de numa numa, ii spargeam pe Old Surehanzi :))
Uite, am si scris despre asta acum ceva timp :))
http://www.bobbyvoicu.ro/viata-in-modele.html
Eu ma-ndoiesc ca i-a spus cineva corect tubului ala! 🙂 Sau altfel decat “tuberman”.
Si la noi in Valea Jiului era la fel de celebru jocul! Mai ales cand eram in clasele 1-4, atunci erau vorba ta adevarate batalii intre blocurile din cartierul meu. Uneori lansam proiectilele din balconul nostru catre balconul inamic, uneori ne alergam cu cornetele pe afara, oricum, nu ratam niciodata ocazia unui razboi.
Si uite asa am mai aflat de o carte numai buna de cumparat de sarbatori. 😉
Hehehehe ce vremuri 😀