Una Alta

Acum vreo doi ani am devenit fan al PlayStation 3, consola de la Sony. Nu ma mai jucasem niciodata pe consola, pana am jucat, la sugestia unor prieteni, Uncharted 2 si God of War 3. In momentul urmator mi-am cumparat consola si, de-atunci, pana sa apara Uncharted 3, am jucat Uncharted 1 si 2 de vreo 5-6 ori (si e mult, al dracului, pentru ca dureaza cam 20 de ore un joc).

Prin urmare, va dati seama ca am asteptat ca un copil Craciunul aparitia lui Uncharted 3. Care s-a intamplat saptamana trecuta. Am fost la lansare, evident 😀 (multumesc, SmartPoint), de unde am plecat bucuros cu jocul in buzunar.

De ce sunt asa de misto jocurile Uncharted? Pentru ca, asa cum spunea cineva, sunt exact la intersectia dintre film si joc. Ganditi-va la un Indiana Jones in care tu decizi pasii urmatori si care nu tine doar doua ore, ci vreo 20, dupa cum spuneam.

Uncharted 3: Drake’s Deception Review

In primul si in primul rand, trebuie sa stiti ca jocul e in Full HD (PS3 e singura consola care merge in 1080i), asa ca toate scenele intermediare sunt facute cu motorul jocului, care arata superb.

 

Povestea e foarte misto, mai ales daca ati jucat cele doua jocuri anterioare, pentru ca puteti reface o parte din ceea ce s-a intamplat anterior jocurilor (cum au ajuns sa se cunoasca Drake cu Sully, de exemplu).

Personajele din fostele jocuri apar si aici. Story-ul e, ca de obicei in genul asta de jocuri, destul de complex si te plimba prin tot felul de locuri dubioase, de la desert la un cimitir de vapoare, prin Franta si orase arabesti. Practic, nu pare un joc, ci un film in care poti interveni. Personajele comenteaza intre ele cand mergi dintr-o parte in alte, au glume impreuna, “one liners” si asa mai departe.

Evident, o zi intreaga (aproape doua) nu am facut aproape nimic decat sa ma joc. Am terminat jocul destul de repede (pe Easy, da?), nu mi-a luat decat vreo 16 ore in total. Si asta pentru ca indiferent ce faceam, mai voiam sa mai vad o secventa, mai joc un nivel, inca putin :))

 

Un alt lucru deosebit este reprezentat de decoruri. De imagini. De tot ce vreti. E un joc plin de culoare, cu peisaje superbe (stiu ca veti rade, dar chiar te opresti din cand in cand doar ca sa te uiti ce misto e). Da, nimic deosebit. Daca nu le-as vedea in Full HD pe un TV de 1m.

Ca actiune, jocul e un action-adventure destul de standard: ai de impuscat oameni rai, ai de urcat si de sarit pe tot felul de cladiri, ai puzzle-uri de rezolvat. Nimic indeajuns de dificil pe Easy, mai ales ca ai si pointere din cand in cand. Inclusiv, de exemplu, replici de-ale prietenilor tai care iti sugereaza ce si cum sa faci: “Drake, do you think we should push this to the door?”. Sau ceva de genul :))

Fata de jocurile anterioare acum poti sa te si bati cu pumnii, ceea ce te ajuta foarte mult cu anumiti inamici. Ce nu mi-a placut, din pacate, este lipsa unor inamici cum trebuie. Da, ai cativa mai dificili, ai niste lupte mai complicate din cauza ca sunt multi, te inconjoara, vin langa tine si te omoara, dar nimic neobisnuit. SI aici, cred, apare singurul lucru care m-a deranjat la joc. In jocurile anterioare aveai un personaj negativ pe care il urai din tot sufletul. In astea doua… eh, nu prea. Da, ai cateva momente cand iti sta inima (moare cineva, de exemplu 😛 ), dar nu ai pe cineva pe care sa urasti cu adevarat, sa astepti sa se termine jocul, sa il omori pe ala.

Oricum ar fi, jocul e extraordinar. Actorii joaca super bine, vocile sunt extraordinare. Vocile feminine, de exemplu, sunt Emily Rose (din Haven, pentru cine se uita) si Claudia Black (din Farscape si Stargate SG1).

Jocul are si o componenta de multiplayer, pe care insa nu am apucat sa o joc, pentru ca am prieteni care mi-au spus ca imi rup gatul daca nu le dau jocul sa se joace si ei 🙂

Pana una-alta, Uncharted 3 (toata seria, de fapt) reprezinta un motiv extrem de bun sa iti cumperi PS3 – seria e doar pe PlayStation. Iar dupa ce Uncharted 2 a luat jocul anului in 2009, ne putem astepta la acelasi lucru si de la
Uncharted 3 🙂

Si, la final, un trailer, sa va convinga si mai mult 🙂

Acum vreo 5 ani si ceva incepeam o emisune la RadioLynx: Internet Lynx. O perioada a fost sub tutela lui Alex Negrea, acum se intoarce la mine 🙂

Noutatea este ca voi avea un co-prezentator: Razvan Baciu. Vom discuta impreuna despre online-ul din Romania, cel de-afara, vom discuta lucruri noi (nu doar despre Social Media, ci despre orice, de la affiliate marketing la comunicare si noile proiecte ale “marilor” din online).

Primul invitat: Catalin Tenita. A mai fost invitat la mine in emisiune, dar acum vom discuta despre un interviu relativ recent in care isi exprima o opinie foarte clar conturata (si neplacuta pentru multi) despre online-ul romanesc. Dar mai multe in emisiunea de marti, 8 noiembrie, de la ora 18:00. Bineinteles, pe RadioLynx, unde ne puteti adresa si intrebari pe chat-ul emisiunii.

P.S.: acum, ca va fi si Razvan alaturi de mine, poate ca reusesc sa fac si eu emisiunea sa arate mai bine, sa nu fi invatat Razvan degeaba lucruri despre video in plecarile noastre prin Redescopera :)) Si da, de-acum in fiecare marti, de la ora 18:00. Mai putin in vacanta 😀

Daca aveti ocazia, mergeti sa o vizitati. Desi au putine animale, nu iti dau senzatia de tristete pe care o simti in gradinile zoologice din tara. Dimpotriva 🙂 Eu chiar m-am simtit bine azi, iar animalele si ele, dupa cum puteti vedea mai jos 😀

 

Azi inca ma dor mainile. Cam tare. Am jucat cam 20 de minute de baschet sambata, asa ca ma dor mainile extraordinar de tare. Pentru ca “am alergat” intr-un scaun cu rotile. Alaturi de cativa bloggeri mai mici 😀 si un grup de persoane care trebuie sa stea in scaune cu rotile aproape in permanenta, echipa fundatiei Motivation.

Si ne-am distrat. Pe bune, intrasem asa de tare in joc incat nu am observat o buna prietena care cica a stat o ora in tribune :)) Eu eram nervos si strigam la Cosmin Tudoran “Bah! Dai si tu cos azi??” :))

A fost misto, a fost interesant ca experienta. M-am bucurat la sfarsit, va spun onest, ca m-am putut ridica din scaun sa arunc la cos si din picioare. Si am fost uimit de oamenii aia, care in loc sa se inchida in casa, cu telecomanda in mana, sau la calculator, fac efortul de a iesi la sport. Iar eu trag chiulul ca un nesimtit.

Cu multumirile de rigoare lui Dan Dragomir, care a filmat, vedeti mai jos un scurt clip cu o pasa super proasta a mea, care ne-a si costat un cos. Ah, si din toata echipa bloggerilor, stiti cine a marcat doua cosuri? Singura fata, Elena. Si tot meciul aici.

Vocea 1: Colegu cu Frutti-Fresh, te hotarasti pe ce parte e drumului mergi?
Vocea 2: Colegu, nu e vina mea, e a astora care au facut strada stramba.
Vocea 1: Scuze, colegu, m-am gandit ca esti obosit si m-am gandit sa te tin de vorba.
Vocea 2: Nu, colegu, am dormit, sunt odihnit, dar incerc sa ocolesc santurile astea din asflat.

Voce: Colegu de PH, vezi ca ai in fata un Renault Clio cu farurile stinse, ai grija. (pe o ceata de nu vedeai la 10m in fata)

Astea sunt doua discutii auzite de mine pe drumul dintre Craiova si Bucuresti. Discutii auzite prin statia CB de pe masina mea (CB = Citizen’s Band Radio), discutii purtate de soferii de pe tiruri. Si mi se pare foarte misto. Chiar daca multi dintre soferi nu ii iubesc pe soferii de TIR, este foarte interesant (si misto) cum se ajuta intre ei. Si nu numai cand discuta de locurile in care sunt radare sau cand injura Politia Romana :))

P.S.: statiile CB sunt ca statiile de pe taxi-uri. Si, daca va luati (sunt destul de scumpe, la 6-7 milioane una cat de cat buna, chiar si 15 milioane una foarte bune), stati pe canalul 22.