Una Alta

Andrei Rosca nu are treaba in weekend-uri, cred 🙂 A creat o leapsa cu bloggeri “cu suflet”, le zice el, si m-am mentionat si pe mine. Desi nu imi place sa preiau lepse, imi place ideea de a mentiona oamenii de care iti place din blogosfera. Drama, daca poate fi numita asa, e ca imi place de multi si mi-ar fi greu sa ii numesc. In primul rand, toti cei din lista lui Andrei sunt oameni pe care i-as fi numit si eu, inclusiv pe Andrei, care m-a invatat cat de mult conteaza sa crezi in ceea ce vrei sa faci. Stiam deja, dar parca nu m-as fi apucat sa fac un blog de carti in online-ul din Romania in 2006 :)) Prin urmare, nu ii mai mentionez inca o data, mai ales ca toti imi sunt prieteni buni si nu se plang :))

Lista mea ar fi urmatoarea:

1. Catalin Tenita: nu mai scrie, din cate stiu eu, dar scria extrem de misto la Catastif. Acum face proiecte mari si e cel care a avut ideea ZeList. Pacat ca nu mai scrie, pentru ca nu am intalnit niciodata un om care sa poata vorbi la fel de pasionat si sa cunoasca la fel de multe despre literatura si bursa.

2. Andrei Crivat: pentru ca parca ne stiam dintotdeauna cand ne-am cunoscut si pentru ca mi-a deschis ochii asupra posibilitatilor de parteneriate si monetizare, cand imi povestea despre publicatiile pe care le scotea la Cluj. Si pentru ca intotdeauna am simtit ca e un om pe care m-as putea baza, la nevoie.

3. Victor Kapra: pentru ca vede lucrurile diferit de mine, cu experienta unui om care are ani in media. Si pentru ca nu se fereste sa imi spuna cand i se pare ca lucrurile stau altfel decat cred eu. Chiar daca are un stil de a-ti spune de nu te poti supara :)) Si chiar daca nu sunt de acord cu el de cele mai multe ori 🙂 Si pentru ca a fost primul om din presa caruia i-am zis despre Yahoo! si nu a zis nimanui. Sau, daca a zis, nu a transpirat nimic 🙂

4. Cristi Manafu: pentru ca a avut curajul sa riste sa ma cheme la evenimente. I-am si stricat vreo 2-3, dar nah, trebuie sa iti asumi si riscuri. Nu cred ca puteam sa invat sa vorbesc in public asa repede daca nu era el. Da, are momente cand imi vine sa ii dau cu sapca de pamant, dar imi trece destul de repede.

5. Zoso: Intotdeauna am spus fara Zoso nu putea exista Bobby Voicu. Cel putin nu in forma in care exista acum [e vorba de brand, nu de mine, nu sunt schizofrenic, sa vorbesc la persoana a 3-a despre propria-mi persoana]. Intr-o perioada in care nimeni nu ma injura pe mine, toata lumea il injura pe el, desi gandeam cam la fel. Pentru ca punea pe tapet lucruri pe care eu consideram ca le putem rezolva altfel. Nu inseamna ca eu as fi facut mai bine, sau ca el a facut bine. Dar cert e ca energiile negative indreptate impotriva lui in perioada respectiva mi-au permis mie sa dezvolt proiecte precum Blogoree.ro, BlogTrip samd. in liniste, fara atacuri. Si pentru ca atunci cand i-am dat link, in 2005, cand nu stiam unul de celalalt, mi-a trimis un email si mi-a multumit. Lucru pe care nu l-a mai facut nimeni de-atunci.

Din pacate, cam cu toti de mai sus ma vad din ce in ce mai rar. Dar raman oameni cu care m-as vedea oricand, fara probleme. Si oameni pe care inca ii am in reader.

Mai sunt multi care au aratat suflet, loialitate, incredere samd. Pyuric, Eugen, Andreea, Raluxa, PamPas, Nihasa, Dorin, Cabral samd. Dar ar trebui sa fac ditamai lista si am voie doar 5. Da, e o leapsa, pe care probabil ca nu o va prelua nimeni. Dar sunt oamenii pe care ma bucur ca i-am cunoscut de cand sunt in online. Si mai sunt, dar ar trebui sa fac ditamai lista si, ca de obicei, nu e timp…

Va spuneam saptamana trecuta de faptul ca am fost invitat sa vad cursa de la Monza. Am scris primele senzatii, si acum imi aduc aminte de momentul in care am auzit pentru prima data monoposturile pe traseu si nu ma puteam opri din zambet.

 

O saptamana mai tarziu, pot fi ceva mai obiectiv. Cursa nu prea a avut istoric, dupa cum poate stiti: Hamilton s-a atins cu Massa si a iesit din cursa din primul tur (sau al doilea, nu mai stiu exact), Button l-a tinut pe Alonso in spate pana prin turul 40, cand fiecare a intrat la boxe si vestita echipa de la boxe a Ferrari, crescuta de Schumi si Jean Todt, a scos un timp cu jumatate de secunda mai bun, dand sansa lui Alonso sa castige. Mie nu imi place Alonso, nu mi-a placut niciodata. Mi se pare arogant si nesimtit, dar nu aroganta aia sportiva a lui Senna si chiar a lui Schumi, ci aroganta unui golan de cartier sau a unui politician roman: “Te mint in fata, stim amandoi ca te mint, dar eu sunt foarte tare ca te mint oricum”.

Anyway, a meritat vazut spectacolul din tribune, pentru ca fanii Ferrari sunt extrem de pasionali, mai ales ca totul se intampla la ei”acasa”. Mai jos e un clip cu cativa dansand inainte de cursa.

Inainte de a pleca am stat putin sa ma documentez despre partea mai tehnica a Formulei 1. Dupa cum va spuneam inainte de a pleca, vizita mea a fost “pornita” de un comentariu facut de mine la un moment dat, cand discutam cu cei de la Mobil 1 si le spuneam ca nu inteleg de ce tot spun ei ca laboratorul lor de teste pentru uleiuri e Formula 1.

Sincer sa fiu, la Monza am inteles :)) Era un soare… nu aveti idee, dar eu va pot spune ca m-am ars pe partea stanga a gatului, pe urechea stanga, iar obrazul stang s-a bronzat si mai tare decat era, asa ca aratam de-a dreptul ciudat la sfarsitul cursei. Chiar ma intrebam, cat de exact trebuie sa fie facut motorul ala, cat de bine trebuie sa functioneze totul pentru ca, la 300km/h, pe o caldura infernala, totul sa mearga bine.

Prin urmare, care sunt componentele care, combinate, fac o echipa castigatoare in Formula 1?

1. Pilotul.
Cel mai vizibil, cel mai blamat daca ceva nu merge, pilotul e, fara indoiala, una din cele mai importante componente in succesul unei masini de formula 1. Kovalainen spunea intr-un interviu ca, desi conduc, in medie, cam o zi si jumatate in timpul unui an (se refera, evident, la condusul cumulat din toate weekendurile de curse), pilotii de F1 se antreneaza in mod constant, ca 95% din succesul unui pilot este dat de antrenament – fizic, tactic samd. Tot el spune ca, desi e clar ca cea mai importanta treaba a lor e sa conduca la 110% din capacitate, un pilot trebuie sa aiba si o memorie foarte buna si capacitatea de a comunica echipei tehnice ce face masina, daca simte ceva gresit samd.

De citit:

– Mai multe despre piloti puteti citi pe wikipedia.
– Wikipedia: Lista pilotilor de F1
– F1 Driver Secrets

2. Monopostul/caroseria
Evident, atractia principala a curselor de Formula 1 si motivul pentru care incepem sa ne uitam la astfel de curse: monoposturile. Facute din materiale foarte usoare (fibra de carbon), sunt construite in asa fel incat sa scada cat mai mult coeficientul de frecare cu aerul, pentru a furniza cat mai multa forta (“downforce”) pe roti, pentru ca masina sa nu isi ia zborul in curbe samd. Sasiurile sunt adevarate opere de arta, cand incepi sa intelegi toate eforturile facute pentru a folosi aerul cat mai eficient, de la racirea motorului si a uleiului de motor, pana la redirectionarea sa astfel incat sa “apese” masina cat mai bine pe circuit.

Bineinteles, de monopost sunt atasate motorul si suspensiile, dar acestea sunt componente separate, cu povestea lor.

Foarte interesant, de exemplu, pentru a vedea care sunt provocarile pentru cei care construiesc monoposturi: anul acesta s-a introdus obligativitatea de a termina cursa cu o singura alimentare (cea initiala). Astfel, masinile au fost marite cu aproximativ 20cm in lungime, pentru a face loc unui rezervor mai mare. Mai mult, pentru ca asta inseamna greutate suplimentara, asta insemna ca, in ciuda cresterii de dimensiune, au fost necesare reduceri de greutate pe intreaga masina (asta include si suspensiile, rotile, motorul samd).

De citit:

– Constructorii din F1
– Carbon Fiber Racing Car Chassis – cum se face un monopost

3. Motorul
Asa ajungem la motor. Desi la inceputurile Formulei 1 existau echipe care furnizau tot, de la sasiu pana la motor, acum majoritatea echipelor de formula 1 sunt o combinatie: un producator de sasiuri si unul de motoare. Vodafone McLaren Mercedes e o astfel de echipa, in timp ce, cred, singurele echipe din F1 care mai sunt “la pachet” sunt Ferrari si Renault F1.

Motoarele sunt un o alta componenta care se schimba in permanenta. De la putere din ce in ce mai mare, la nevoia de a fi din ce in ce mai usoare, de a rezista la viteze, accelerari si franari din ce in ce mai bruste si mai mari, motoarele s-au schimbat foarte mult de la inceputurile F1. Motoarele de-acum sunt motoare in 4 timpi, cu 8 cilindri in V. Puterea e in jurul a 300750 [tnx Cristian] CP, mult mai mare decat a majoritatii masinilor la 2.4l, capacitatea motorului de F1.

In acest moment, din cauza crizei financiare mondiale, pentru a ajuta echipele de F1 cu mai putine fonduri de cercetare si dezvoltare, FIA a hotarat sa impuna cateva reglementari care sa tina jos costurile.

Mai multe cititi aici:
– Wikipedia
– F1 Engine Secrets

4. Uleiul de motor si combustibilul
Ah, am ajuns si la uleiul de motor. Dupa cum va spuneam, motivul pentru care am ajuns la Monza e si ca am luat la misto replica “testat in F1”, folosita de Mobil 1. De parca, pe bune, iei uleiul de F1 si il pui in masina ta de 10 ani. Sa fim seriosi, nu ajungi de la Unirii la Universitate asa. Bine, si eu ma pricep la mecanica auto…

Pana la urma, am aflat ce si cum, asa ca pot sa va spun ca, evident, m-am trezit vorbind. Am facut-o si eu pe troll-ul in real life putin, daca tot nu imi permit in online 😀

Pana la urma, ce face uleiul de motor? Va spun sincer ca, desi m-am mai intrebat din cand in cand, mai ales cand trebuia sa cumpar pentru masina mea si nu stiam de care, daca nu era discutia mea cu cei de la Mobil 1, nu as fi inceput sa ma interesez, la modul serios. Si am stat cel putin jumatate de zi inainte de cursa ca sa inteleg ce si cum.

Uleiul de F1 folosit de motoarele Mercedes din monoposturile McLaren, si anume Mobil 1, este un ulei diferit de cel folosit in masinile noastre, de zi cu zi. Destul de evident, pana la urma. Masinile de Formula 1 merg, timp de o ora si jumatate, numai in cursa, in continuu, la viteze extrem de mari, pe circuite care, in mod normal, au o gramada de curbe si de sicane. Deci implica accelerari si franari extrem de rapide si bruste. Mai mult, caldura la care sunt expuse, la nivelul pistei, masinile, se simte si la motor. In plus, motoarele de F1 merg, in mod curent, la turatii de 12000-15000 rotatii pe minut, spre deosebire de o masina obisnuita, care la 7000-8000 deja e in “zona rosie”, cand risti sa iti omori motorul.

Ca idee, viteza cu care uleiul circula intr-o masina de Formula 1 este mai mare decat viteza cu care masina circula pe pista. ExxonMobil are un laborator mobil care este prezent la testele masinilor si care culeg mostre de ulei, pe care ulterior le analizeaza pentru a gasi potentialele probleme. De exemplu, daca gasesc un nivel ridicat de fier, asta poate inseamna ca anumite componente nu se impaca asa cum trebuie cu uleiul, ca se ating mai mult decat trebuie samd.

Mai multe informatii puteti gasi aici:
– site-ul Mobil 1
– o istorie a uleiului de motor (foarte misto, povesteste despre aparitia uleiului sintetic, intr-un limbaj indeajuns de simplu incat sa inteleg si eu)
– F1 oil technology

5. Rotile/Cauciucurile
O componenta des invocata de piloti cand spun de ce au pierdut o cursa sau alta (“Am ales cauciucuri de vreme buna, a venit ploaia, am fost nevoit sa intru la standuri si am pierdut timp”) sau chiar cand castiga (“am avut curaj sa raman cu cauciucurile de vreme buna, pentru ca m-am gandit ca nu va dura mult pana se termina ploaia”), cauciucurile masinilor din F1 sunt destul de diferite de cele obisnuite, de strada. Uneori, in vreme foarte rea (ploaie puternica), masinile nu pot tine pasul cu “safety car”-ul (o masina de sosea, de obicei un Mercedes-Benz AMG) din cauza ca fac acvaplaning.

In acest moment, furnizorul unic de cauciucuri pentru F1 este Bridgestone, care se retrage dupa acest sezon, asa ca din 2011 cauciucurile vor fi furnizate de Pirelli.

Mai multe cititi aici

6. Banii

Foarte importanti, ca in orice domeniu. Pe langa partenerii tehnologici (precum Mobil 1 si Mercedes Benz pentru McLaren), echipele au si sponsori financiari. Cei care vin doar cu bani si vor imagine, dar vin cu sume foarte mari. Vodafone, Marlboro, Red Bull samd sunt printre acestia. Se spune ca o echipa de F1 are nevoie de aprox 100-150 milioane de Euro pentru un sezon.

===

Pana la urma, ca in orice sport, succesul in F1 este un dat de o intreaga echipa. Pilotul conteaza la fel de mult ca masina pe care o conduce, masina care poate fi oprita din cursa pentru orice motiv, de la o roata stransa prost pana la uleiul de motor conceput gresit, de la o mica problema tehnica la o greseala majora la standuri, precum vestita plecare cu pompa nescoasa din masina a unei masini Ferrari – Massa, cred. Tin minte ca discutam cu Vlad Mitrache, la Monza, ca daca Button ramane in fata lui Alonso dupa opririle la standuri, Alonso nu are ce face: diferenta intre masini nu e chiar asa de mare incat Alonso sa il poata depasi. Dar jumatate de secunda (va dati seama cat de putin inseamna?) petrecuta in plus la standuri i-a dat acestuia sansa sa castige Marele Premiu. La fel, oricat de mare pilot e Michael Schumacher, nu poate face nimic daca masina sa nu este inca la nivelul necesar pentru a se bate pentru primele locuri.

Multa lume mi-a zis, dupa primul articol, ca “in sfarsit, te vad si pe tine entuziasmat de ceva”. Adevarul e ca F1 e o experienta care trebuie incercata. Nu stiu daca m-as mai duce foarte curand iar, nu sunt chiar asa de pasionat, imi place sa ma uit la TV la cursa, dar mi-ar placea enorm de mult sa avem asa ceva in Romania. Nu neaparat curse de F1, dar macar un circuit unde sa te poti duce cu masina si sa te dai. Unde sa poti intra si sa auzi motoarele turate si sa ti se lateasca ditamai zambetul pe moaca. Unde sa gasesti oameni care sa iti explice cum se face un drift, de ce e important sa ai cauciucuri cum trebuie, uleiul din masina sa nu fie pus aiurea si pe jumatate, pozitia la volan sa fie cea corecta samd. Si unde sa gasesti oameni care zambesc la fel de mult cand aud un motor turat.

Si, inainte de sfarsit, trebuie sa multumesc celor de la Mobil 1 ca m-au invitat – sincer sa fiu, cand mi-au zis prima data ca as putea sa merg la F1, m-am gandit ca trebuie sa le dau primul nascut, ceva :)) Nicidecum, din fericire – nu stiu cum as fi comunicat aceasta veste unei eventuale sotii -, ei doar ma rugau sa scriu despre ceea ce vad si sa incerc sa inteleg ca succesul in F1 nu este numai al pilotului, ci este o combinatie de factori (cativa mentionati mai sus), ca partea tehnica a F1 conteaza la fel de mult precum cursa in sine. Prin urmare, va las cu un documentar de 5 minute despre Hamilton, pentru ca, daca am un regret, este dat de faptul ca nu l-am putut vedea in cursa. Si, daca aveti cum, mergeti la o cursa, macar o data. Chit ca e Istanbul sau Hungaroring.

Ah, si merita sa urmariti si canalul lor de YouTube, eu ma uit deja de ceva timp la The Grid – un serial cu informatii din spatele curselor.

Ca o concluzie: da, Mobil 1 isi testeaza uleiul in F1. Da, acolo se intampla chestii care ulterior sunt preluate si puse in uleiul din masinile noastre. Am aflat asta. Intrebarea mea, insa, este acum: ce s-ar intampla daca as pune ulei de F1, in GLK-ul meu diesel? 😀

Stau intr-o gara pustie din Monza, la distanta atat de mica de circuitul de Formula 1 incat orice masina pare ca trece la distanta de doar cativa metri de tine. Mai am de asteptat 20 de minute pana vine trenul care sa ma duca inapoi la Milano, dupa ziua de calificari.

 

Da, sunt la Monza, la prima mea cursa de Formula 1 vazuta pe viu. Am fost invitat de cei de la Mobil1 sa le vad “laboratoarele” de testare a uleiului de motor, pentru ca sustin ca uleiurile lor obisnuite (pentru masini de strada), sunt testate, evident, in Formula 1, la temperaturi ridicate si presiune maxima.

Bineinteles, am acceptat cu bratele deschise si cu laptop-ul pornit, ca sa zic asa :)) Nu de alta, dar nu exista alta cursa mai buna decat cea de la Monza sa iti dea “botezul”. O cursa iubita de piloti, cursa “de casa” a Scuderiei Ferrari, o cursa de viteza.

M-am trezit azi de la 7, pentru ca trebuia sa ajungem relativ repede la circuit (eu si Vlad Mitrache, solul celor de la Top Gear). Trenul care ne-a adus de la Milano era plin de tricouri rosii, iar langa mine un englez cu insemne de la Minardi nu m-a lasat sa cobor la statia Monza, ci m-a indemnat sa astept inca trei statii, “cunoscatorii” stiind ca e mult mai aproape de circuit.

Statia in care am coborat, mai mult o halta, s-a colorat brusc la coborare.

Fac o pauza, tocmai s-a auzit trenul. Din pacate nu al nostru, ci unul din Milano. Cativa intarziati ajung la Monza, sa mai vada cateva bucati de masina. O soparla curioasa a venit si ea sa vada cine sunt bipezii astia care coboara la gramada, dupa luni intregi in care nu a fost nimeni pe-aici. Sau aproape nimeni.

 

Revenind. Am urmat gramada de oameni catre circuit. Si, chiar de la intrare, ditamai zambetul mi s-a latit pe fata, facandu-l pe Vlad sa spuna, amuzat: “Ti-a trecut somnul, zambesti, nu?”. In fundal se auzea bazaitul monoposturilor. Nu ale celor de formula 1, dupa cum aveam sa ne dam seama, dar monoposturi oricum. Mai mult, am trecut la un moment dat printr-un tunel chiar pe sub pista. Va dati seama cum se auzea, nu? Daca nu, urmariti clipul de mai jos, filmat din tribuna.

 

In sfarsit, am vazut prima data pista. Am inregistrat sunetul, am facut poze, si am continuat cautarea tribunei. Despre care nu stiam prea multe, sincer sa fiu, ca am uitat sa intreb. Speram, totusi, sa fie undeva unde sa putem vedea masinile altfel decat trecand cu 250km/h. Siii… ce noroc! Suntem chiar langa prima sicana, la prima curba dupa start… aici vor fi primele ambuteiaje in cursa 😀

 

Cand ne-am asezat era liniste. Singurele zgomote care spargeau linistea erau vocea din megafon si, din cand in cand, un Mercedes-Benz SLS AMG si unul C63 AMG – m-am dat cu ambele, hehe – care treceau pe post de Safety Car, testand circuitul. Am prins chiar si un tractor ratacit pe pista.

 

Si, la un moment dat, linistea se sparge. Motorul unui monopost se aude din ce in ce mai clar si prima masina pune frana brusc la intrarea in sicana. Apoi a doua, apoi a treia. La un moment dat intra pe pista o masina gri, cu un pilot cu casca rosie. Si manusi la fel de rosii ca un Ferrari. E aclamat si pe monitorul din fata vedem un banner pe care scrie “Stiam ca mai trebuie sa vii inca o data la Monza”. Sau ceva de genul. Schumacher are inca loc in inima fanilor italieni, care nu l-au uitat. Si totusi, nimic nu te pregateste pentru prima aparitie pe pista a masinilor Ferrari. Deodata totul prinde viata, trompetele suna, vuvuzelele lipsesc, lumea tipa… dar totul e acoperit de motorul care suna ca un roi de albine innebunite.

 

Urmatoarea masina pe care vreau sa o prind e, evident, cea surprinzatorului campion mondial de anul trecut: Jenson Button. El si cu Hamilton formeaza echipa McLaren, cea sponsorizata, printre altele, de Mobil 1. McLaren e, de altfel, singura echipa care a reusit sa castige de doua ori in ultimii 5 ani la Monza: 2005 si 2007. Toti spera sa fie a treia oara acum. Mai mult, pentru prima data de la line-up-ul Alain Prost – Ayrton Senna, e prima echipa care are ultimii doi campioni mondiali ca soferi. Va dati seama cat de distractiv e sa dai ordine de echipa in situatia asta? :))

 

Eu si Vlad ne uitam din ce in ce mai invidiosi la cei din jur care au dopuri in urechi. Deja nu mai exista pauza in bazait, e totul continuu, doar intensitatea mai difera, din cand in cand. Primesc doua telefoane si, clar, nimeni nu intelege ce zic. Nici eu, de altfel, dar voiam sa ma laud ca sunt in tribuna 😛

 

Intr-un final, prima sesiune se apropie de sfarsit, cu doar cateva mici evenimente, printre care Mark Weber oprindu-se chiar in sicana “noastra”. Toata tribuna de vizavi coboara in viteza sa il vada in momentul in care trece, pe jos, spre pitstop. Mark e al doilea in clasamentul pilotilor, la 3 puncte de leader-ul Hamilton.

 

Ne-am ridicat si am plecat sa vedem ce se mai intampla prin parc. Nu de alta, dar un grand prix e mai mult decat cursa in sine. E in primul rand vorba de atmosfera.

Circuitul de la Monza este parte dintr-un imens parc (cel mai mare parc inchis din Europa, de altfel, creat in 1806). Zona din jurul parcului e plina de rulote cu mancare, suc samd, colorata de o gramada de limbi straine – inclusiv rusa, sarba, germana etc.

Evident, totul e rosu. Nu am crezut ca poti sa vezi atat rosu la curse. Dar dragostea pentru Ferrari e extrema in Italia, asa ca nu e de mirare.

Intr-un final, Alonso si-a multumit fanii italieni castigand pole-ul, in timp ce campionul mondial, Jenson Button, a luat locul 2 pe grila de start, aratand ca a luat decizia buna cand a decis sa aiba masina mai manevrabila, desi cu viteza mai mica. In comparatie, Lewis Hamilton, care a ales viteza, a recunoscut ca are probleme in a controla masina in viraje, el fiind doar pe pozitia a 5-a.

Maine, in timpul cursei, scriu pe twitter, dau pe YouTube, dau pe Facebook. Nu de alta, dar chiar sunt entuziasmat, pentru ca nu credeam ca ajung prea curand pe un circuit si, mai mult, nu am crezut ca il voi vedea vreodata pe Schumi conducand. Pana una-alta, sper ca Hamilton sa castige, pentru ca mi-a placut mult in episodul Top Gear despre Ayrton Senna.

Bineinteles, e vorba de ulei de masina :)) Ma duc la unul dintre “laboratoarele” de testare a uleiului Mobil 1. Diseara va spun si unde, dar poate ghiciti pana atunci 😀

Cand am pornit FTW.ro (inlocuind blogoree.ro), aveam in cap ceva legat de modul in care lumea sta pe net in mod normal. Mi se parea ca ideea de a vota pe diferite site-uri nu e cea mai buna, ca iti rupe ritmul obisnuit de vizitare. In plus, te obliga sa iti faci conturi pe mai multe site-uri etc.

Cu toate astea, in ultimii doi ani au aparut doua site-uri care s-au transformat in canale majore de impartire (“share”) a informatiei: Twitter, cu ale sale RT-uri, si Facebook, cu Like – mai ales de la modificarea de-acum cateva luni, care permite sa dai like pe orice site din lume.

Prin urmare, ideea de Digg, Reddit, Blogoree, isi pierduse sensul. Sau, mai bine zis, trebuia sa se schimbe. Din pacate, platforma folosita atunci (Drigg, pe Drupal), nu permitea prea usor implementarea a ceea ce voiam eu: Social Voting. Cica.ro, insa, cu platforma sa proprie, permite acest lucru

Ce inseamna, de fapt, Social Voting pe cica.ro?

Inseamna ca de-acum se vor lua in calcul si voturile date de cititori pe Facebook si Twitter (un algoritm care ia in calcul mai multe RT-uri pentru un vot dat pe cica.ro, la fel si mai multe Like-uri pe cica.ro). Bineinteles, se va putea vota in continuare si pe cica.ro, ba chiar acele voturi vor avea greutate mai mare, pe ansamblu, dar poti vota pentru ceea ce iti place si fara sa intri pe site.

Cica.ro devine astfel un top al popularitatii pe cele doua retele sociale: Facebook si Twitter, combinat cu popularitatea in randul comunitatii Cica. Bineinteles, posturile trebuie propuse in continuare pe site, nu putem scana in permanenta sa vedem ce se intampla.

Mai facem chestii misto, stati pe-aproape 🙂

Detalii despre cum functioneaza, aici

Initial voiam sa scriu un articol care sa prezinte Dobrogea, sa spun ce am vizitat samd. Dar nu prea are rost. Zilele astea voi pune pe blog lista cu posturile celor care au fost, asa ca veti putea citi atunci mai multe.

Eu ma gandesc ca acum doua luni am inceput o actiune si nu imi vine sa cred ca s-a terminat. Au fost 18 zile de alergat prin tara, in permanenta in miscare, presarate cu tot felul de momente mai mult sau mai putin placute (am sa va povestesc intr-un articol cum am aflat ce sisteme bune de protectie are Mercedes-Benz GLK, de ex).

Proiectul a pornit ca o idee a celor de la Petrom (al Anei Bulgar, mai exact). Cand m-au intrebat daca vreau sa ma implic, nu am stiut ce sa zic. Stiu ce inseamna Romania la volan, stiu cat de obositor poate fi, mi-am dat seama ca nu voi avea vacanta in vara. Pana la urma, dupa discutii diferite si dupa o intalnire cu Ana, care mi-a permis sa imi dau seama ce pasionata e de proiect si de Social Media, am acceptat. Era in aprilie, iar eu deja imi amanetasem vara.

Pentru mine, insa, au inceput dilemele: pe cine iau? Care e combinatia cea mai buna de persoane pentru ca intre cei care participa sa existe o chimie ca lumea? Evident, trebuia sa iau cu mine cativa pasionati de calatorii (care sa fie si soferi, daca era nevoie). Apoi sa fie oameni care sa fie activi in Social Media, sa le placa sa faca poze… Pana la urma, ati vazut ce a iesit :)) Au mai fost cativa invitati care nu au putut veni, dar poate data viitoare, daca mai e vreodata 😀

In iulie, insa, o adevarata drama ne-a lovit. A venit ploaia. Si nu discutam de drama noastra, ca am fost nevoiti sa amanam plecarea, ci drama celor din nordul Moldovei, care s-au trezit cu apa in curte. Noi… am amanat trei zile plecarea, pentru ca ulterior sa plecam exact cand a fost urgia mai mare. Astfel, prima plecare Redescopera Romania a fost sub imperiul apelor. Cel mai reprezentativ moment? Cred ca a fost cand am iesit in ploaie sa o iau in brate pe Roxana, care trecuse printr-o rupere de nori de nu vedeai la 2m in fata, totul pe o motocicleta. Atunci am zis ca sunt fanul ei pe viata (intre timp ma mai gandesc 😛 ).

Urmatoarea plecare: Transilvania. Totul a fost bine, mai putin plecarea, cand am fost nevoiti sa stam 3 ore aproape dupa fundul lui Doru Panaitescu. Oh, daca am fi banuit noi atunci… A doua plecare a stat sub semnul sensului giratoriu, pentru ca e plina tara asta de ele de ceva vreme. Prin urmare, de fiecare data cand vedeam unul, il faceam complet, inainte de a ne continua drumul. Nu de alta, dar sa nu se planga drumarii ca nu le foloseste nimeni opera. Cel mai reprezentativ moment? L-am pierdut pe Doru, la un moment dat, in Cheile Turzii. Noi l-am asteptat aproape o ora, el s-a intors dupa “5 minute, ca am vazut niste pasari”. Eh… trebuia sa ne dam seama :))

A treia plecare a fost cea mai incarcata de evenimente. La 5 minute de la plecare am fost nevoiti sa ne oprim sa schimbam o masina. GLK-ul meu e inca in service, iar plecarea a fost amanata vreo cateva ore bune. Apoi nu am avut semnal la telefon vreo doua zile (pe langa Dunare si in platoul Mehedinti ai semnal… mai mult nu). Eram obositi, au sarit scantei (nu mari, asa, cat sa ne trezim la viata :D). Plecarea, insa, a stat sub semnul apelor si a caniculei: din cauza caldurii am intrat in fiecare rau pe care il gaseam, numai sa ne mai racorim putin. Momentul reprezentativ? Primirea extraordinara de la Timisoara, unde ne-au asteptat oamenii 3 ore, pentru a-i canta La Multi Ani lui Anne-Marie.

Intr-un final, ultima plecare, in septembrie, prin Dobrogea. Una mai scurta, sa poata veni mai multa lume cu noi. Pentru mine, momentul reprezentativ a fost cele 3 ore state la Libida, cu arheologii de la muzeul din Tulcea, care ne-au povestit ce e cu cetatea. Eu, care am facut din Libida copilul meu de suflet (desi nu am nici o treaba, activ), eram asa bucuros cand ii vedeam pe cei 16 ascultand fascinati – o parte din ei, cel putin 😛 – povestile scoase din praful de pe santier. Plecarea a stat sub semnul soselelor drepte si fara masini pe care am condus cu cea mai mare placere zile in sir.

Eu chiar am REdescoperit Romania, pentru ca am mers iar pe 80% din drumurile pe care le-am tot batut, dar mi-am indeplinit si cateva din visurile copilariei: sa vizitez pesteri, sa fac baie in Dunare etc.

Cateva concluzii legate de Romania, in general:

– Romania e o tara a SUV-ului. Daca vrei sa vezi chestii misto, trebuie sa iesi de pe sosele. Si chiar si pe sosele, de cele mai multe ori it blestemi zilele daca nu ai o masina cu suspensii cum trebuie si ceva mai inalta
– Daca vrei sa vizitezi Romania, ia-o pe bucati mici. Daca faci in fuga, deja dupa cateva zile esti super obosit/a. Si nu te mai poti bucura cum ar trebui de ceea ce vezi.
– Cand te uiti pe harta si estimezi timpul, dubleaza-l, cel putin. Noi am facut si o ora pe 20 de km, asa ca aveti grija.
– Conduceti linistit, sa aveti timp sa evitati bizonii. In plus, veti ajunge mult mai odihniti.

Deocamdata atat. Sincer sa fiu, in ultima zi abia asteptam sa se termine, asa eram de obosit. Din pacate pentru mine, insa, simt ca saptamana viitoare o sa incep sa ma gandesc iar la trasee, oameni samd.

Cui multumim:

1. In primul rand, Petrom. De la ei a pornit ideea, fara ei nu as fi pus-o in aplicare. Au si cont de twitter, si pagina de Facebook, sunt implicati in multe proiecte, merita urmariti.
2. Firmele care ne-au dat masini: Mercedes Benz Romania (Mercedes-Benz GLK), Suzuki UMR (Suzuki Grand Vitara), Dacia-Renault (Dacia Duster), Eurial (Peugeot 407 – condus de Mugur Patrascu), Citroen Romania (Citroen C3 Picasso – masina data intr-o ora, pentru ca ramasesem fara – condus de Vlad Balan), Porsche Inter Auto (Skoda Yeti – condus de Doru Panaitescu), BMW Romania (BMW seria 5GT – condus de Adrian Mihaltianu), Mitsubishi Motors (Mitsubishi Outlander). De asemenea, au mai fost cu noi urmatoarele masini, conduse de proprietarii lor de drept: Seat Toledo, Renault Clio, Subaru Forester. Despre masinile conduse de mine veti citi in saptamanile care urmeaza, cand imi mai recapat si eu respiratia 🙂
3. iLeo. Pentru ca ei sunt cei care s-au ocupat de organizare. Si ne-a fost bine 😀 Update: Unde organizarea a insemnat de la mancare si somn la insotire in masina de “service”, cum ii spuneam noi 🙂 Mugur Patrascu a fost, impreuna cu mine si cu Ana, prezent in aproape toate plecarile. Si chiar daca dureaza putin pana te obisnuiesti cu el, la un moment dat ii simti lipsa :))
4. Tuturor participantilor. E ditamai lista. Plus tuturor celor care ne-au urmarit, care au dat Like, RT, sau cu comentat, care ne-au dat linkuri si sugestii, care au pus pe harta Petrom locuri pe care ar trebui sa le vizitam.

Later: De citit si radiografia facuta de Ana

Dobrogea e, pentru un sofer, mai ales, un adevarat paradis. Sosele lungi, drepte, asfaltate bine aproape fara trafic, unde poti conduce linistit, fara stresul claxoanelor si al bizonilor din trafic.

Bineinteles, un berbec a reusit sa iasa din sosea si asa, pe drum drept. Ne-am oprit sa il ajutam,dar nu avea nevoie, asa ca am trecut mai departe catre primul obiectiv: Capidava. Asezata pe malul Dunarii, privelistea este extraordinara.

Pasul urmator: Muntii Macinului, unde am pus la incercare, pe un drum mai mult lipsa, masinile cu care am venit. BMW seria 5GT a cedat primul, pentru ca nu e, in mod cert, o masina cu care sa iesi de pe sosea. A doua masina, un Renault Clio, a mai dus vreo 100m. Intr-un final, am urcat pe munte cu un Subaru Forester, o Dacia Duster si un Mitsubishi Outlander. Ultimul, condus de specialistul in offroad Doru Panaitescu, a ajuns cel mai sus. Acolo am primit toti cate un cadou superb: cate un zmeu, de inaltat, din partea lui Augustin. Nu am mai inaltat un zmeu de mult si era de vazut cum redescoperisera toti copliul din fiecare.

Plecarea ne-a impartit in doua grupe, una catre Noviodunum si alta catre Niculitel, la Bazilica Paleocrestina. Eu am mers la Niculitel, unde e singurul mormant gasit nevandalizat din Europa.

Acum inchei, ma duc sa alimentez, pentru a doua zi, care inseamna multe cetati. Si povesti de la arheologi.

Poze si linkuri, dupa marti.

Aveti mai jos o lista cu ce se poate vizita in Dobrogea. Noi vom merge mai repede, ca de obicei, dar daca aveti sugestii, comentariile sunt de voi 😛

Harsova
canarele de la Harsova
castrul roman Carsium

Macin
Rezervatia Macinului
Parcul National Muntii Macin
Varful Tutuiatul (Greci) – 467 m
Varful Moroianu – 43 4m
Varful Capusa – 433 m
Varful Priopcea – 41 0m
Varful Sulucul Mare si Culmea Pricopanului – 370 m
Punctul fosilier Dealul Bujoarele (rezervatie naturala geologica)
Padurea Valea Fagilor (rezervatie naturala botanica)
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Locul numit “Piatra fetii”
Dunarea veche – Bratul Macin
Izvorul de leac din Muntii Macinului
Castrul roman Arrubium – Macin (secolul I e. n.) – 467m
Cetatile romane de la Troesmis, langa Turcoaia (secolele III-IV e.n.)
Cetatea romano-bizantina Dinogetia langa Garvan (secolul IV)
Hanul vechi si Geamia din Macin (secolul al XVIII)
Casa memoriala “Panait Cerna” (din comuna Cerna)
Casele cu arhitectura specific dobrogene (la Luncavita, Vacareni, Garvan si Jijila)
Monumentul erolior din Macin
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Manastirea din Macin, cu interior din lemn;

Fauna locala:
Broasca testoasa dobrogeana (monument al naturii)
Vipera cu corn (cel mai mare sarpe veninos din fauna Romaniei)
Balaurul dobogean (cel mai mare sarpe veninos din tara-2.6 m

Niculitel
Martirionul de la Niculite
Basilica Paleocrestina

Somova
Parches
Manastirea Saon

Tulcea
Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM)
Muzeul de Științe Naturale “Delta Dunării”
Muzeul de Arta
Muzeul de Etnografie si Arta Populara (MEAP)
Muzeul de Istorie și Arheologie

Nufaru
Pereiaslaveț/Preslaveț (“Micul Preslav”)

Mahmudia
Cetatea Salsovia

Murighiol
Lacul Sarat
Manastirea Halmyris
Cetatea Halmyris

Agighiol
punctul fosilifer de la Agighiol situat in Dealul Pietrosu
mormantul tumular de la Agighiol

Babadag
Mausoleul lui Sari Saltuk Dede
Muzeul de Artă Orientală

Slava Rusa
Cetatea Ibida
Moara de vant

Enisala
Heracleea

Jurilovca
Cetatea Argamum

Portita

Histria
Muzeul arheologic Histria
Cetatea Histria

Vadu

Constanta
Moscheea Constanta
Acvariul Constanta
Cazinoul
Delfinariul
Planetariul Constanta
Muzeul Marinei Romane
Muzeul de Arta
Statuia lui Ovidiu
Bustul lui Mihai Eminescu
Muzeul de arheologie Constanta
Mozaicul roman
zidul roman de incinta
Farul Constanta

Cheile Dobrogei

Gura Dobrogei
pesteri

Basarabi
biserica in creta

Adamclisi
Monumentul de la Adamclisi
Pestera Sf Andrei
Manstirea Dervent

Calarasi
fostul combinat siderurgic

Redescopera Romania se apropie de sfarsit. Mai este Dobrogea, o zona care “musteste” de cetati vechi, cu sosele care te imbie la condus si, bineinteles, cu marea aproape.

Echipa care pleaca “oficial” este urmatoarea:

Iulia Iyli (blog | twitter | facebook)
Oana Stanica (blog | twitter)
Andrei Crivat (blog | twitter | facebook)

Diferenta, fata de celelalte plecari e ca stam numai trei zile (plecam de sambata, 4 sept, si stam pana pe 76 seara) dar, mai mult decat atat, mai merg cu noi inca vreo 11 oameni, din cei care ne-au insotit de-a lungul celorlalte 3 plecari:

Ana Bulgar ( blog | twitter | facebook )
Roxana Farca ( blog | twitter | facebook )
Mugur Patrascu (twitter | facebook )
Gabriela Tataru (twitter | facebook )
Adrian Mihaltianu ( blog | twitter | facebook )
Gabriela Pieleanu ( blog | twitter | facebook )
Corina Georgescu ( blog | twitter | facebook )
Anca Bundaru ( blog | twitter | facebook )
Doru Panaitescu ( blog | twitter | facebook )
Augustin Radu ( twitter | facebook )
Andra Zaharia ( blog | twitter )

Da, va fi un cosmar 😀 Dar in acelasi timp va fi cea mai intensa plecare dintre toate 🙂

Luni va aratam si traseul, iar daca aveti sugestii, le asteptam. 😀

Libida este cetatea pe care am cunoscut-o mai bine datorita Proiect4. Ce nu stiam cand am fost acolo prima data este ca in fiecare an, vara, se face o tabara arheologica. Am fost cateva ore acolo la inceputul lunii si am ascultat fascinat povestile celor de-acolo, am vazut urmele lasate de cautatorii de comori, am aflat cat de putini bani se dau pentru astfel de tabere, cat de putin trebuie pentru fiecare astfel de cetate (putin in termeni relativi, pentru ca o suma de 50000E/an nu e asa putin, dar ma asteptam la milioane de E).

De ce va spun toate astea? Pentru ca maine trag o raita pe-acolo, la “Zilele cetatii Libida”. In cadrul manifestatiei se vor putea vedea obiecte gasite acolo, se va putea face un tur cu ghid al intregii suprafete. Sau, cum zic chiar cei care organizeaza:

Faptul că zona Slavei a fost locuită în toate epocile istorice, începând din epoca pietrei (paleoliticul mijlociu), va fi făcut cunoscut publicului vizitator prin intermediul unei microexpoziţii cuprinzând descoperirile arheologice din anul 2010 şi prin vizionarea unor filme documentare referitoare la cetatea (L)Ibida.

Vizita ghidată la monumentele dezvelite pe parcursul celor 10 ani de cercetare arheologică sistematică în cadrul sitului va permite înţelegerea importanţei cetăţii aflate la întretăierea celor mai importante drumuri care legau centrele importante din provincia de la gurile Dunării în cadrul Imperiului roman de Răsărit, respectiv Imperiul bizantin timpuriu. Deloc întâmplător, romanii au construit pe valea Slavei şi pe dealul Harada un sistem defensiv de peste 27 de ha, cuprinzând cetatea (L)Ibida, fortificaţia anexă (de refugiu) şi fortul (de observaţie), sistem defensiv la care geniul constructiv roman a dat măsura capacităţii de adaptare la condiţiile pe care le oferea terenul. Materialul arheologic roman descoperit în acest sit arată relaţiile cetăţii atât cu lumea orientală greco-romană, cât şi cu cea occidentală romană, dar mai ales standardele de civilizaţie ale locuitorilor acesteia.

Nu în ultimul rând evenimentul nostru îşi propune să atragă atenţia autorităţilor şi comunităţii locale asupra potenţialului cultural al acestei zone şi a necesităţii punerii laolaltă a tuturor elementelor de patrimoniu natural, arheologic şi istoric, etnografic şi spiritual în transformare acestei zone într-un punct de referinţă pe harta turismului cultural..

Plec maine la 10, ma intorc spre seara (7-8 seara). Care vrea sa mearga, sa scrie in comentarii. Eu am doua locuri in masina si voi alege pe ochi frumosi :)) (adica aleg in functie de ce mai stiu eu, ca sunteti pasionati de istorie samd). Daca mai sunteti cu masini si aveti locuri, anuntati, poate facem o gasca mai mare.

Daca merita? Eu am fost acolo de 4-5 ori in ultima vreme si mi-a placut mult. Iar oamenii care sunt acolo povestesc atat de pasionat si de misto despre ceea ce fac incat ai sta ore in sir sa ii asculti.

P.S.: Organizatorii evenimentului sunt Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea împreună cu instituţiile partenere în proiectul de cercetare arheologică „(L)Ibida”: Institutul de Arheologie Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” Bucureşti, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Tulcea, cu sprijinul Primăriei Slava Cercheză.

P.P.S.: astazi va zic, ceva mai tarziu, de echipa care pleaca in Redescopera Romania: Dobrogea. Sa nu confundati!!!!