Una Alta ·
Acum ceva timp am aparut intr-un episod din Viata in 3. Mi-a placut, le-a placut, asa ca m-au chemat iar, acum sa discut de blogging cu o bloggerita noua 🙂 Sa mai spuna lumea ca eu nu sprijin blogosfera 😛
Ce spuneti, mi-a trecut tracul debutului? :)) Trebuie sa va spun ca intre filmari eram si la masa finala a unui turneu de poker de 20000$, asa ca se scuza cearcanele 😛
Auto ·
Un articol pe care tot incerc sa il scriu de vreo doua saptamani, pentru ca simt ca nu pot prinde complet senzatia pe care o ai cand conduci masina asta. Sa incercam, totusi…
De vreun an ma tot rog de cei de la Mercedes Benz sa imi dea si mie niste masini in teste. Nu de alta, dar GLK-ul se simte singur :)). Si am tot facut scandal incat, ca sa imi inchida gura, mi-au dat o masina. Si nu orice masina, mi-au dat varful de gama: Mercedes Benz S500.
Singura masina din cele multe pe care le-am condus in ultimii ani in care m-am simtit ca un impostor. Parca nu aveam ce cauta la volanul ei: nici ca sofer, nici ca om care sta in dreapta spate.
Am avut pe mana o masina care are ca pret de vanzare 156000E (cu tot cu TVA). Cu motor de aproximativ 5L, cu 388CP, echipare vizuala AMG, 4MATIC, tot ce vreti.
Sincer sa fiu, nici nu stiu ce sa spun. Nu am idee ce as putea sa zic de rau sau de bine. Este exact ceea ce te astepti sa fie: o masina de lux, o masina care merge atat de lin incat aproape nu simti, o masina din care cand cobori ai impresia ca esti cel putin CEO-ul unei mari corporatii.
Cum arata
S-Klasse respecta design-ul intregii linii din ultima vreme, destul de ascutit, cu colturi, agresiv. Imi place mai mult generatia asta decat cea anterioara, care mi se parea mult prea moale. Oricum, masina arata bine si, ce imi place mie, nu atrage atentia atat de mult. Da, cine stie ce masina e intoarce capul sa vada ce motorizare are, dar nu intoarce capete pe strada. Cel putin asa mi s-a parut mie.
Masina e mare, fara sa para mare. Initial, cand am vazut-o, am avut impresia ca e chiar mica pentru clasa ei, pentru ca ulterior, cand m-am urcat in ea, sa imi dau seama ca, de fapt, e imensa.
Am avut norocul sa am si o culoare super misto, Naval Grey (ceva de genul), care arata extraordinar de bine. Parca sublinia pachetul exterior AMG de pe ea, cu totul cu tevile de esapament de la spate, care iti spuneau ca masina din fata ta are un motor indeajuns de mare incat sa miste un bloc intreg, daca se incordeaza.
In fata si spate ai o gramada de LED-uri, desi mie mi se pare ca sunt putin cam prea subtiri pe farurile din fata. Sau poate e doar o parere, avand in vedere cat de mare e.
Cum e inauntru
Ei bine, nu stiu daca S-Klasse are si pachet sport, cu detalii metalice si nu din lemn, dar interiorul e exact ce te astepti: elegant, aproape ca nu ai curaj sa il atingi de elegant. Ceasul din bord e… well, a piece-of-work, cum ar spune neamtul. Aproape ca voiam sa il iau sa il dau cadou cuiva :))
Dupa cum spune varu, cand te trezesti intr-un S-Klasse stii imediat unde esti. Totul este atat de elegant, atat de bine legat, totul “duhneste” a scump si de calitate. Insa ce face diferenta, mai ales cand nu esti obisnuit cu astfel de masini: dotarile din scaune 😀
Scaunele au masaj, aerisire, incalzire, suport lateral dinamic… tot ce vrei ca sa ai senzatia ca esti in cu totul alta parte decat la volan. Sincer sa fiu, nici nu stiu daca e foarte bine, pentru ca ai toate sansele sa adormi.
Un lucru dubios e schimbatorul de viteze la volan. Da, si GLK-ul pe care il conduc eu are toate clapetele in stanga, deci e ceva constant la Mercedes-Benz, dar tot dubios e. Mai ales ca eu sunt obisnuit sa tin mana pe schimbator cand conduc si era ciudat cand dadeam, de fapt, peste o consola cu taste de telefon 😀
Stiti ce nu mi-a placut, totusi, la interior? Faptul ca e ditamai consola centrala, ceea ce face orice miscare catre persoana din scaunul din dreapta destul de dificila. Da, cam mare, ce sa zic? 🙂
Tehnologie
Tehnologia de pe masina e la maxim, cea mai tare chestie fiind faptul ca, pe ecranul central, soferul poate vedea date referitoare la condus, iar cel din dreapta se poate uita la un film pe DVD (pe acelasi ecran!! diferenta e data de unghiul din care te uiti). Asta fara sa afecteze ce vede soferul. Nu am stat sa ma testez ce se intampla cu sunetul, dar oricum, ciudatel de experimentat.
Siguranta e pe primul loc. Imi aduc aminte din testele cu E-Klasse de anul trecut de tot felul de setari: de la faptul ca masina isi da seama cand esti obosit (dupa schimbarile de stil de condus: apesi mai greu frana etc.) si te trimite la cafea, pana la faptul ca Distronic Plus iti permite sa setezi distanta fata de masina din fata, viteza maxima cu care sa circuli… si apoi ii dai somn, ca altceva nu prea ai face, in afara de a tine volanul. Exista o mica problema cand te misti pe banda de depasire, pentru ca e posibil ca, initial, masina sa incetineasca putin, pentru ca simte apropierea de masina din fata. Dupa un timp iti dai seama cand trebuie sa te deplasezi ca sa nu mai ai astfel de dileme.
Cum merge
O problema imensa e ca probabil vei ramane repede fara permis. La un moment dat mergeam cu 180 de km/h si nu am realizat. Eram sigur ca am undeva la vreo 100-110. Si da, eram pe un drum cu doua benzi, nu pe autostrada. Pe langa puterea pe care motorul ti-o ofera lejer si comod, masina e perfect antifonata si abia pe la 180km/h incepi sa auzi sunetul exterior. Asta, bineinteles, daca nu ai sistemul audio la maxim.
Masina pleaca de pe loc incredibil de usor, in ciuda dimensiunilor. Nu a existat masina cu care sa am probleme daca voiam sa ma indepartez (evident, nu am dat nici de vreun super car pe sosea).
Imi pare rau ca nu pot spune mai multe… masina chiar merge atat de bine incat nu ai ce comenta. Vrei sa conduci sportiv? Nici o problema, motorul duce, masina nu are ruliu foarte mare. Vrei sa pui cruise-control-ul la 130km/h si sa admiri peisajul de pe A2? Se poate si asta.
Pana la urma, insa, in ciuda bucuriei date de modul in care se conduce, masina ramane o masina de stat in spate. Acolo unde ai DVD-ul tau, monitorul tau, spatiu cat sa dai o petrecere restransa si senzatia ca lumea e a ta.
As recomanda cuiva o masina de 150000E? Bineinteles, cui isi permite. E singura masina, din cele multe conduse pana acum, care l-a impresionat pe taica-meu. E singura masina de care a zis “E masina, e Mercedes, ce mai vrei?”. Si taica-meu e un om greu de impresionat, avand in vedere ca a asteptat 6 ani si o medalie de argint la un campionat national de handbal (copii si juniori) ca sa imi spuna “ai jucat binisor”.
Mi-as cumpara un S-Klasse daca as avea de ales intre un Aston Martin DB9 si S500? Nu cred. Mi-as cumpara un S daca as putea sa iau si un sofer pentru ea? In secunda urmatoare. E biroul perfect pentru traficul din Bucuresti, in care sa stai sa lucrezi intre doua puncte. Sau sa te uiti la seriale luat de pe torente.
Stiti care e cea mai mare problema a intregului weekend petrecut la volanul S-Klasse? Ca atunci cand m-am urcat in GLK am avut senzatia ca m-am urcat in tractor. Desi, credeti-ma, GLK este o masina perfecta. Si totusi… dupa ce ai plutit, orice hop din drum ti se pare ditamai gaura.
Urmatoarea masina de la Mercedes-Benz despre care o sa va povestesc este o masina perfecta pentru un sofer: E500 Coupe.
Acum vreo doi ani observam ca, in mod ciclic, in blogosfera se revolta o noua generatie de bloggeri. Unii dintre cei mai vechi ar spune “sunt irelevanti, de ce ii bagi in seama?”. Pentru ca sunt masochist 😀 Si pentru ca oricum trebuia sa scriu un post pe tema asta, sa am catre ce da link. Si pentru ca a venit perioada din an :))
In primul rand cititi articolul de-aici (scris acum doi ani). Explica o parte din idei.
Si, ca o confirmare a ceea ce spun acolo, legat de oamenii pe care nu ii cunosti, dar care se vor recomandati, persoana a carei link a pornit postul s-a luat de mine cu faze de cacat de 4 ori in urmatoarele 5 posturi. Pentru ca i s-a parut ca atunci cand am zis ca ma deranjeaza tonul superior si acid, de fapt i-am zis ca e prost gramada. Sincer sa fiu, nu as fi vrut o astfel de confirmare, dar au si haterii nevoie de motive inchipuite din cand in cand.
Bun. Acum, sa ajungem la bloggerii nostri. Toti, noi, vechi, care inca scriu, care nu scriu. Care sunt sau nu relevanti. Care nu sunt descoperiti.
Sa o iau pas cu pas (incerc sa imi aduc aminte de pe chat-ul de la RadioLynx, de la emisiunea de ieri cu Bogdana – care va fi in scurt timp disponibila pentru download):
1. Bloggerii vechi s-au plafonat, trebuie schimbati cu mine/noi, care suntem inteligenti, destepti (in mod cert mai mult decat ei)
Eu cred ca bloggerii vechi care inca sunt considerati in elita nu s-au plafonat, dimpotriva. Da, s-au schimbat, au evoluat (sau nu), dar in mod cert nu au ramas la fel ca la inceput. Ma intreb, a stat cineva sa citeasca ce si cum scriau acum 5 ani oameni ca zoso, manafu, visurat, arhi, alex negrea, Adrian Ciubotaru samd? Pentru ca eu stiu ca s-au schimbat. Poate in mai rau, cine stie. Dar sa spui ca s-au plafonat…
Viata e cruda. In orice domeniu in care intri la inceput, oricat de destept esti tu/voi, nimeni nu va va baga in seama. Pur si simplu. In ciuda a ceea ce crede lumea (constant, se pare), calitatile care te fac “de succes” nu sunt neaparat talentul sau munca, ci constanta si perseverenta. Ca succesul e perceput intr-un fel sau altul, asta e altceva. Unii vor bani, altii vor recunoastere, altii 10 oameni care sa fie de acord cu ei samd. Dar nu poti sa fii considerat de succes de un grup de oameni (bloggerii in general, in cazul de fata), pana nu esti constant in ceea ce oferi.
Da, sunt scriitori mai buni de cat mine pe internetul romanesc (ati citit cum scrie Petreanu), da, sunt profesionisti mai buni decat mine pe anumite zone – pe astia nu vi-i spun, insa >:), da sunt antreprenori mai buni decat mine – ohohoho, aici as face ditamai lista, sunt vorbitori mai buni decat mine samd. Cei de care ati auzit au fost constanti, cei care nu… nu ati auzit de ei. Eu am fost la un nivel ok, si am continuat sa scriu, uneori mai prost, alteori mai bine.
Chiar ma gandeam: cand am inceput sa vorbesc in public eram jalnic. Nu ca as fi mult mai bun acum, dar macar fac lumea sa rada si nu imi pasa prea mult daca gresesc sau ma balbai, atat timp cat transmit ceea ce vreau sa transmit. Dar asta s-a intamplat in 3 ani de efort, in jur de 140-150 de conferinte si evenimente la care am vorbit, 4 ani de radio saptamanal.
Stiti care mi se par mie unii dintre cei mai neasteptati bloggeri cunoscuti? Chiar daca nu neaparat cu cea mai populara imagine? Blogatu si Sorin Rusi.
Blogatu e atat de constant si perseverent, chiar daca uneori am impresia ca nu intelege jumatate din ce face, incat nu poti sa nu admiri faptul ca nu renunta. Da, poate ca nu straluceste. Da, poate ca nu se prinde intotdeauna de mistourile subtile. Da, face SE spam. Dar, cu toate astea, e acolo si creste (chiar m-am conversat cu el intr-o discutie despre blogging la TVR, recent). Cand m-a si invitat la Craiova, la un blog meet, de altfel 🙂
Sorin Rusi e omul care a venit o gramada la evenimente, spunea o gramada de prostii la inceput, se auto-invita la multe, a speriat cativa oameni, dar a invatat, a luat informatia si, cum spun englezii, “ran with it”. Laptop News mi se pare un exemplu foarte bun de blog de nisa romanesc (si le putem numara pe degete). Cu comunicate de presa si descrieri de produse de-afara, de il dispera pe zoso, dar si cu review-uri “hands-on” ale laptop-urilor luate de la branduri, cu un mini-eveniment creat special pentru asta samd. Da, e in Romania, asta inseamna sa preia o gramada de chestii de-afara. Asta e, e “blestemul” faptului ca ne-am nascut aici si nu in New York. Sau macar pe langa.
Stiu ca suna ciudat, dar ambii de mai sus au reusit sa aiba succes fiind constanti si perseverenti. Da, poate versiunea lor de succes nu e ceea ce doriti voi, dar asta nu inseamna ca la voi e altfel.
Un alt exemplu, neplacut pentru mine, este refresh.ro. Spun neplacut pentru ca a pornit in aceeasi perioada cu CapsLock.ro. CapsLock nu mai exista, refresh e considerat site-ul de baza cand vine vorba de ceea ce se intampla in online-ul romanesc. Asta pentru ca cel care scrie acolo, Costin, a fost constant si perseverent. Eu, pe de alta parte, nu am fost – si asta l-a afectat si pe zoso, care se baza pe parteneriatul cu mine ca sa il continue. Dar am fost constant si perseverent in alte directii.
Cine spunea ca “overnight success usually takes 15 years” avea extrem de multa dreptate. Eu am fost olimpic la informatica (da, stiu, nu se vede), am avut primul calculator la 6 ani, acum 26 de ani, am invatat sa lucrez pe calculator cu oameni precum RazvanBB, Alexandru Costin si Bogdan Rapa de la InterAkt-Adobe, cand aveam 10-12 ani. Am desfacut si pus la loc calculatoare cand aveam 14 ani. Am vandut calculatoare in Vaslui la 16. Am stat langa un prieten cand se chinuia sa isi configureze modemul de telefon in Red Hat Linux 4 luat din Chip, prin 94-95. Scriam sute de pagini de lucrari de licenta in camin in facultate. Am stat pe net cu 9$ cartela si o gramada de bani telefonul pe luna in 2000. Dormeam doua ore pe noapte ca sa pot sta pe net la un prieten, unde nu puteam sta decat dupa programul firmei (si ma duceam si la munca ziua, ca eram angajat). Asa am invatat ca se pot face bani pe net, citind prostiile pe care le gaseam pe DC cu “fa miliarde pe net”. Apoi am stat nopti in sir sa citesc Webmaster World si Sitepoint. Am invatat despre promovare online si branding. Am invatat despre publicitate online. Samd, samd. Si abia de cativa ani traiesc din asta. Asta dupa ce am muncit la stat si am falimentat prima firma pe care am avut-o: una de imobiliare, in boom-ul imobiliarelor, cand toata lumea castiga (da, nici eu nu stiu cum am reusit).
Prin urmare: vreti sa intelegeti de ce “ãia” si nu voi? Pentru ca “aia” au muncit o gramada sa ajunga acolo. Si au avut rabdare. Si si-au asumat sa fie deschizatori de drumuri cand daca erai blogger era clar ca nu ai viata sociala si esti si NF rau de tot. Ah, si ai si cosuri. Si pentru ca orice evolutie, in orice domeniu, ia TIMP. Si increderea se castiga in TIMP. Deci, daca nu aveti succes, nu e pentru ca nu sunteti buni sau pentru ca aia de sus sunt o clica. Ci pentru ca nu aveti rabdare si nu vreti sa depuneti efortul necesar, pe o perioada mare de timp (uitati-va la primele mele posturi si vedeti cand s-au primit comentariile: in 5-6 luni nu am avut altelele decat de la prieteni).
Initial incepusem sa scriu ceva pe puncte, scurt si la obiect, dar mi-am dat seama ca vreau sa spun mult mai multe. Asa ca in partile urmatoare am sa intru in detalii despre motivele pentru care “nu sunt descoperiti bloggerii buni”, pentru care agentiile nu lucreaza decat cu anumiti bloggeri samd., asa cum le vede un blogger care a fost aici in ultimii 6 ani. Imi dau seama ca va fi mult de zis, sper numai sa am timp sa scriu asa de des pe cat vreau. Si poate intelege si Hoinaru 😛
Update: Sfatul meu: acordati-va timp sa cresteti. Sau gasiti alte modalitati de crestere. Dar nu contestati munca celor vizibili. Munciti macar o ora pe zi la blogul vostru si pun pariu ca in 6 luni, poate un an, nu va veti mai intreba de ce ei sunt vizibili si voi nu erati cand ati inceput.
Una Alta ·
Caut pe cineva care castiga macar 2000-3000$/luna din affiliate marketing de-afara (affiliate marketing pur, nu consecinta a unui blog/site cu foarte mult trafic).
Daca stiti, poate imi spuneti si mie (adresa de email in dreapta), ca sa invit persoana respectiva la RadioLynx in emisiune
Una Alta ·
Da, in aceasta seara, de la ora 20:00, o am invitata la RadioLynx pe Bogdana Butnar. Bogdana este unul din oamenii foarte vocali cand vine vorba despre retelele sociale, modul lor de folosire si pericolele care vin odata cu utilizarea lor. De multe ori am intrat in discutii contradictorii, asa ca aproape sigur maine vom avea ceva scantei.
Prin urmare, marti, 30 noiembrie, ora 20:00, RadioLynx. Si pe chat. Va astept!
Una Alta ·
Cum eu am ramas fara iPhone recent, mai am numai iPad-ul care sa ma faca parte din universul Apple. Si, pentru ca imi cumpar o gramada de prostii, azi am vazut cu surprindere ca Settlers HD, care era 8$ pana acum, azi era 0,99$.
Prin urmare am cautat ce si cum si, evident, weekend-ul asta e cel mai mare weekend de reduceri: Black Friday si Cyber Monday sunt vineri, respectiv luni.
In concluzie, o gramada de aplicatii (mai ales jocuri) mai sunt astazi la reducere. O lista cu multe dintre ele e aici (vad ca si Trip Journal e free, misto ca baietii s-au gandit si ei).
Have fun, eu imi pun iOS 4.2 pe iPad acum.
Update: inca o lista aici unde aflu ca Prince of Persia Warrior within, pe care eu am dat 10$, e acum 1$ aproape 🙁
Una Alta ·
Nu e inca mester, dar Mircea Mester si-a facut blog. Cititi descrierea pentru ca e una din cele mai misto pe care le-am citit vreodata.
Una Alta ·
La o conferinta, recent, spuneam ca mi-as fi dorit sa fiu actor. Nu pentru ca aduce toate chestiile alea: faima, avere, femei… ci pentru ca puteai fi platit sa faci chestii misto (in pregatire pentru diferite roluri).
Eh, acu vreo luna am primit un telefon de la un prieten care incepe asa: “ce-ai zice sa joci intr-un serial?”. Raspunsul meu: “Vezi-ti de treaba!”. Ma gandeam ca imi spune de vreun film pe la vreun post TV, vreo telenovela. Si am si inchis. Telefonul a sunat imediat: “Esti sigur?”. Eu: “Bah, nu am chef de vreo telenovela si alte prostii. Mi-e de-ajuns ca ma stie mai multa lume decat as vrea, uneori, numai de asta nu mai am chef. Plus ca nu mi se par interesante”. El: “E vorba de un serial online…”
De-aici am devenit interesat, si am ajuns astfel sa filmez o dimineata pentru Viata in 3. Ce este Viata in 3? Un serial despre 3 studenti care locuiesc impreuna in Bucuresti. Si, ca orice studenti, fac chestii. Ce, puteti descoperi voi, urmarind serialul de la inceput.
Lasand la o parte prezenta mea in unul din episoade, mie proiectul mi se pare foarte misto. Ca idee, ca pentru moment sunt sigur ca serialul mai poate fi imbunatatit (se si lucreaza la asta). Apropo de imbunatatit, am inceput sa revad Friends zilele trecute. Si ma uitam ce artificiali par actorii in prima parte a primului sezon. Cat de putina chimie e intre ei. Si imi aduc aminte cum aproape ca imi venea sa plang in sezonul 10, cand s-a terminat (n-am plans, da? >:P poate mi-a curs o lacrima 😀 ). Si cum aveai impresia ca oamenii aia sunt la fel de reali ca oricare din prietenii tai.
Dar am luat-o pe aratura: Viata in 3 e un proiect care poate avea o viata foarte misto. E un proiect care, daca isi gaseste cadenta, poate transforma web-ul intr-un loc in care vii sa te uiti la seriale nu numai pentru ca le poti lua de pe torente. E un proiect care poate fi extins in tot felul de directii.
Bun, va las cu episodul in care apar si eu, jucand rolul lui… Bobby Voicu. Pana la urma, daca nu eu, atunci cine? 😛 (dupa cum vedeti, episodul se numeste De Vis. Sper ca e subinteles de ce 😀 )
Astept comentarii legate de prezenta mea scenica 😀 Si mai ales sugestii de imbunatatire a serialului 😀
Una Alta ·
Iesi pe strada intr-un oras necunoscut. Sa spunem Bucuresti. Intrebi pe cineva cum ajungi la Unirii. Si ti se spune:
1. Mergi pana la Victoriei cu 34, pe care il iei de la colt de la Dorobanti
2. Ca sa ajungi la 34, mergi pana la Iancului, de unde iei 330 pana la Dorobanti
3. Dupa ce ajungi la Victoriei, iei metroul in directia Unirii
4. Iesi de la metrou la statia din fata magazinului (in fata la McDonalds)
5. Acolo mergi pe Calarasi pana la Sf. Vineri.
Ai ajuns!
Suna usor, nu? Pentru cei care stau in Bucuresti e evident ca traseul e stupid (ai putea lua metroul de la Iancului la Victoriei), dar sa nu lasam un mic detaliu sa intervina in calea povestii.
Mergi linistit catre Iancului. Evident, nu stii unde esti. Te uiti in jur, sa identifici soseaua pe care esti. Nu vezi insa NICI UN SEMN. Nici unul. Nici macar nu stii daca mergi in directia corecta. Opresti o persoana si o intrebi: “Unde e Iancului?”. Personajul se uita la tine ciudat, se scarpina sub sapca, dupa care se uita iar la tine ciudat si zice: “Nu am idee, exista un loc care se numeste Iancului?”. Il lasi, pentru ca e clar ca era beat sau drogat. Mergi mai departe, dai peste doi copii pe care ii intrebi de unde poti lua tramvaiul. Iti arata cu degetul: “de-acolo!”. Te astepti sa vezi statia, dar nu e nimic. Doar o sina de tramvai. Dar, nu e problema, vine unul. Macar poti sa vezi numarul, sa iti dai seama daca esti unde trebuie. Tramvaiul se apropie, e plin de oameni, dar nu are nici un numar. Vatmanul opreste. Da sa deschida usile, dar se razgandeste si mai misca inca 3 metri. Iar se razgandeste si mai merge inca 10m. Iti dai seama ca nu are idee unde e statia, pentru ca nicaieri nu e vreun semn care sa o identifice…
Si povestea poate continua. Inchipuiti-va cum e sa traiesti intr-o lume fara semne… apoi mergeti la aproape orice santier arheologic/cetate din Romania si veti trai pe propria piele. Da, in oras ar fi un cosmar. Cand ajungeti la cetati e, din pacate, doar o mare dezamagire. Pentru ca ai vrea sa vezi mai multe, sa stii mai multe. Dar, din pacate, nu poti.
Una Alta ·
Acum vreo cateva luni discutam cu Cabral despre condus. Ii spunea ca eu nu am curaj sa merg cu el in masina (el conducand, evident) pentru ca are un stil … descreierat. Ca nu e intreg la cap. Ca se baga unde nu e cazul. Ca merge ca tampitul, intr-un cuvant. La care Cabral, in marea lui intelepciune, mi-a zis: “Eu nu conduc ca dementul, tu ai impresia asta, pentru ca tu nu ai reflexele si obisnuinta mea”. Si daca initial am zis: “Bine, bine, fie ca tine, eu tot nu ma urc in masina cu tine”, in ultima vreme m-am mai gandit. Nu, nu legat de condus, oricum nu ma urc in masina cu el decat daca sunt pe moarte, macar stiu una si buna.
E vorba de diferentele de perceptie date de nivelul de pregatire, de experienta intr-un domeniu. Si cat de greu e sa ii explici unui om ceva, cand acesta din urma nu are toate informatiile. Si cum nu poti sa ii dai cuiva din experienta ta, oricat de mult incerci.
Si daca de multe ori suntem in situatia de mai sus (sau ni se pare ca suntem, ok?), ce faci cand simti ca esti in situatia in care tu nu poti sa intelegi? Si nu pentru ca nu iti permite intelectul, ci pentru ca ai un deficit enorm la capitolul experienta?