Archives for 2010

Stau intr-o gara pustie din Monza, la distanta atat de mica de circuitul de Formula 1 incat orice masina pare ca trece la distanta de doar cativa metri de tine. Mai am de asteptat 20 de minute pana vine trenul care sa ma duca inapoi la Milano, dupa ziua de calificari.

Da, sunt la Monza, la prima mea cursa de Formula 1 vazuta pe viu. Am fost invitat de cei de la Mobil1 sa le vad “laboratoarele” de testare a uleiului de motor, pentru ca sustin ca uleiurile lor obisnuite (pentru masini de strada), sunt testate, evident, in Formula 1, la temperaturi ridicate si presiune maxima.

Bineinteles, am acceptat cu bratele deschise si cu laptop-ul pornit, ca sa zic asa :)) Nu de alta, dar nu exista alta cursa mai buna decat cea de la Monza sa iti dea “botezul”. O cursa iubita de piloti, cursa “de casa” a Scuderiei Ferrari, o cursa de viteza.

M-am trezit azi de la 7, pentru ca trebuia sa ajungem relativ repede la circuit (eu si Vlad Mitrache, solul celor de la Top Gear). Trenul care ne-a adus de la Milano era plin de tricouri rosii, iar langa mine un englez cu insemne de la Minardi nu m-a lasat sa cobor la statia Monza, ci m-a indemnat sa astept inca trei statii, “cunoscatorii” stiind ca e mult mai aproape de circuit.

Statia in care am coborat, mai mult o halta, s-a colorat brusc la coborare.

Fac o pauza, tocmai s-a auzit trenul. Din pacate nu al nostru, ci unul din Milano. Cativa intarziati ajung la Monza, sa mai vada cateva bucati de masina. O soparla curioasa a venit si ea sa vada cine sunt bipezii astia care coboara la gramada, dupa luni intregi in care nu a fost nimeni pe-aici. Sau aproape nimeni.

Revenind. Am urmat gramada de oameni catre circuit. Si, chiar de la intrare, ditamai zambetul mi s-a latit pe fata, facandu-l pe Vlad sa spuna, amuzat: “Ti-a trecut somnul, zambesti, nu?”. In fundal se auzea bazaitul monoposturilor. Nu ale celor de formula 1, dupa cum aveam sa ne dam seama, dar monoposturi oricum. Mai mult, am trecut la un moment dat printr-un tunel chiar pe sub pista. Va dati seama cum se auzea, nu? Daca nu, urmariti clipul de mai jos, filmat din tribuna.

In sfarsit, am vazut prima data pista. Am inregistrat sunetul, am facut poze, si am continuat cautarea tribunei. Despre care nu stiam prea multe, sincer sa fiu, ca am uitat sa intreb. Speram, totusi, sa fie undeva unde sa putem vedea masinile altfel decat trecand cu 250km/h. Siii… ce noroc! Suntem chiar langa prima sicana, la prima curba dupa start… aici vor fi primele ambuteiaje in cursa 😀

Cand ne-am asezat era liniste. Singurele zgomote care spargeau linistea erau vocea din megafon si, din cand in cand, un Mercedes-Benz SLS AMG si unul C63 AMG – m-am dat cu ambele, hehe – care treceau pe post de Safety Car, testand circuitul. Am prins chiar si un tractor ratacit pe pista.

Si, la un moment dat, linistea se sparge. Motorul unui monopost se aude din ce in ce mai clar si prima masina pune frana brusc la intrarea in sicana. Apoi a doua, apoi a treia. La un moment dat intra pe pista o masina gri, cu un pilot cu casca rosie. Si manusi la fel de rosii ca un Ferrari. E aclamat si pe monitorul din fata vedem un banner pe care scrie “Stiam ca mai trebuie sa vii inca o data la Monza”. Sau ceva de genul. Schumacher are inca loc in inima fanilor italieni, care nu l-au uitat. Si totusi, nimic nu te pregateste pentru prima aparitie pe pista a masinilor Ferrari. Deodata totul prinde viata, trompetele suna, vuvuzelele lipsesc, lumea tipa… dar totul e acoperit de motorul care suna ca un roi de albine innebunite.

Urmatoarea masina pe care vreau sa o prind e, evident, cea surprinzatorului campion mondial de anul trecut: Jenson Button. El si cu Hamilton formeaza echipa McLaren, cea sponsorizata, printre altele, de Mobil 1. McLaren e, de altfel, singura echipa care a reusit sa castige de doua ori in ultimii 5 ani la Monza: 2005 si 2007. Toti spera sa fie a treia oara acum. Mai mult, pentru prima data de la line-up-ul Alain Prost – Ayrton Senna, e prima echipa care are ultimii doi campioni mondiali ca soferi. Va dati seama cat de distractiv e sa dai ordine de echipa in situatia asta? :))

Eu si Vlad ne uitam din ce in ce mai invidiosi la cei din jur care au dopuri in urechi. Deja nu mai exista pauza in bazait, e totul continuu, doar intensitatea mai difera, din cand in cand. Primesc doua telefoane si, clar, nimeni nu intelege ce zic. Nici eu, de altfel, dar voiam sa ma laud ca sunt in tribuna 😛

Intr-un final, prima sesiune se apropie de sfarsit, cu doar cateva mici evenimente, printre care Mark Weber oprindu-se chiar in sicana “noastra”. Toata tribuna de vizavi coboara in viteza sa il vada in momentul in care trece, pe jos, spre pitstop. Mark e al doilea in clasamentul pilotilor, la 3 puncte de leader-ul Hamilton.

Ne-am ridicat si am plecat sa vedem ce se mai intampla prin parc. Nu de alta, dar un grand prix e mai mult decat cursa in sine. E in primul rand vorba de atmosfera.

Circuitul de la Monza este parte dintr-un imens parc (cel mai mare parc inchis din Europa, de altfel, creat in 1806). Zona din jurul parcului e plina de rulote cu mancare, suc samd, colorata de o gramada de limbi straine – inclusiv rusa, sarba, germana etc.

Evident, totul e rosu. Nu am crezut ca poti sa vezi atat rosu la curse. Dar dragostea pentru Ferrari e extrema in Italia, asa ca nu e de mirare.

Intr-un final, Alonso si-a multumit fanii italieni castigand pole-ul, in timp ce campionul mondial, Jenson Button, a luat locul 2 pe grila de start, aratand ca a luat decizia buna cand a decis sa aiba masina mai manevrabila, desi cu viteza mai mica. In comparatie, Lewis Hamilton, care a ales viteza, a recunoscut ca are probleme in a controla masina in viraje, el fiind doar pe pozitia a 5-a.

Maine, in timpul cursei, scriu pe twitter, dau pe YouTube, dau pe Facebook. Nu de alta, dar chiar sunt entuziasmat, pentru ca nu credeam ca ajung prea curand pe un circuit si, mai mult, nu am crezut ca il voi vedea vreodata pe Schumi conducand. Pana una-alta, sper ca Hamilton sa castige, pentru ca mi-a placut mult in episodul Top Gear despre Ayrton Senna.

Bineinteles, e vorba de ulei de masina :)) Ma duc la unul dintre “laboratoarele” de testare a uleiului Mobil 1. Diseara va spun si unde, dar poate ghiciti pana atunci 😀

Cand am pornit FTW.ro (inlocuind blogoree.ro), aveam in cap ceva legat de modul in care lumea sta pe net in mod normal. Mi se parea ca ideea de a vota pe diferite site-uri nu e cea mai buna, ca iti rupe ritmul obisnuit de vizitare. In plus, te obliga sa iti faci conturi pe mai multe site-uri etc.

Cu toate astea, in ultimii doi ani au aparut doua site-uri care s-au transformat in canale majore de impartire (“share”) a informatiei: Twitter, cu ale sale RT-uri, si Facebook, cu Like – mai ales de la modificarea de-acum cateva luni, care permite sa dai like pe orice site din lume.

Prin urmare, ideea de Digg, Reddit, Blogoree, isi pierduse sensul. Sau, mai bine zis, trebuia sa se schimbe. Din pacate, platforma folosita atunci (Drigg, pe Drupal), nu permitea prea usor implementarea a ceea ce voiam eu: Social Voting. Cica.ro, insa, cu platforma sa proprie, permite acest lucru

Ce inseamna, de fapt, Social Voting pe cica.ro?

Inseamna ca de-acum se vor lua in calcul si voturile date de cititori pe Facebook si Twitter (un algoritm care ia in calcul mai multe RT-uri pentru un vot dat pe cica.ro, la fel si mai multe Like-uri pe cica.ro). Bineinteles, se va putea vota in continuare si pe cica.ro, ba chiar acele voturi vor avea greutate mai mare, pe ansamblu, dar poti vota pentru ceea ce iti place si fara sa intri pe site.

Cica.ro devine astfel un top al popularitatii pe cele doua retele sociale: Facebook si Twitter, combinat cu popularitatea in randul comunitatii Cica. Bineinteles, posturile trebuie propuse in continuare pe site, nu putem scana in permanenta sa vedem ce se intampla.

Mai facem chestii misto, stati pe-aproape 🙂

Detalii despre cum functioneaza, aici

Initial voiam sa scriu un articol care sa prezinte Dobrogea, sa spun ce am vizitat samd. Dar nu prea are rost. Zilele astea voi pune pe blog lista cu posturile celor care au fost, asa ca veti putea citi atunci mai multe.

Eu ma gandesc ca acum doua luni am inceput o actiune si nu imi vine sa cred ca s-a terminat. Au fost 18 zile de alergat prin tara, in permanenta in miscare, presarate cu tot felul de momente mai mult sau mai putin placute (am sa va povestesc intr-un articol cum am aflat ce sisteme bune de protectie are Mercedes-Benz GLK, de ex).

Proiectul a pornit ca o idee a celor de la Petrom (al Anei Bulgar, mai exact). Cand m-au intrebat daca vreau sa ma implic, nu am stiut ce sa zic. Stiu ce inseamna Romania la volan, stiu cat de obositor poate fi, mi-am dat seama ca nu voi avea vacanta in vara. Pana la urma, dupa discutii diferite si dupa o intalnire cu Ana, care mi-a permis sa imi dau seama ce pasionata e de proiect si de Social Media, am acceptat. Era in aprilie, iar eu deja imi amanetasem vara.

Pentru mine, insa, au inceput dilemele: pe cine iau? Care e combinatia cea mai buna de persoane pentru ca intre cei care participa sa existe o chimie ca lumea? Evident, trebuia sa iau cu mine cativa pasionati de calatorii (care sa fie si soferi, daca era nevoie). Apoi sa fie oameni care sa fie activi in Social Media, sa le placa sa faca poze… Pana la urma, ati vazut ce a iesit :)) Au mai fost cativa invitati care nu au putut veni, dar poate data viitoare, daca mai e vreodata 😀

In iulie, insa, o adevarata drama ne-a lovit. A venit ploaia. Si nu discutam de drama noastra, ca am fost nevoiti sa amanam plecarea, ci drama celor din nordul Moldovei, care s-au trezit cu apa in curte. Noi… am amanat trei zile plecarea, pentru ca ulterior sa plecam exact cand a fost urgia mai mare. Astfel, prima plecare Redescopera Romania a fost sub imperiul apelor. Cel mai reprezentativ moment? Cred ca a fost cand am iesit in ploaie sa o iau in brate pe Roxana, care trecuse printr-o rupere de nori de nu vedeai la 2m in fata, totul pe o motocicleta. Atunci am zis ca sunt fanul ei pe viata (intre timp ma mai gandesc 😛 ).

Urmatoarea plecare: Transilvania. Totul a fost bine, mai putin plecarea, cand am fost nevoiti sa stam 3 ore aproape dupa fundul lui Doru Panaitescu. Oh, daca am fi banuit noi atunci… A doua plecare a stat sub semnul sensului giratoriu, pentru ca e plina tara asta de ele de ceva vreme. Prin urmare, de fiecare data cand vedeam unul, il faceam complet, inainte de a ne continua drumul. Nu de alta, dar sa nu se planga drumarii ca nu le foloseste nimeni opera. Cel mai reprezentativ moment? L-am pierdut pe Doru, la un moment dat, in Cheile Turzii. Noi l-am asteptat aproape o ora, el s-a intors dupa “5 minute, ca am vazut niste pasari”. Eh… trebuia sa ne dam seama :))

A treia plecare a fost cea mai incarcata de evenimente. La 5 minute de la plecare am fost nevoiti sa ne oprim sa schimbam o masina. GLK-ul meu e inca in service, iar plecarea a fost amanata vreo cateva ore bune. Apoi nu am avut semnal la telefon vreo doua zile (pe langa Dunare si in platoul Mehedinti ai semnal… mai mult nu). Eram obositi, au sarit scantei (nu mari, asa, cat sa ne trezim la viata :D). Plecarea, insa, a stat sub semnul apelor si a caniculei: din cauza caldurii am intrat in fiecare rau pe care il gaseam, numai sa ne mai racorim putin. Momentul reprezentativ? Primirea extraordinara de la Timisoara, unde ne-au asteptat oamenii 3 ore, pentru a-i canta La Multi Ani lui Anne-Marie.

Intr-un final, ultima plecare, in septembrie, prin Dobrogea. Una mai scurta, sa poata veni mai multa lume cu noi. Pentru mine, momentul reprezentativ a fost cele 3 ore state la Libida, cu arheologii de la muzeul din Tulcea, care ne-au povestit ce e cu cetatea. Eu, care am facut din Libida copilul meu de suflet (desi nu am nici o treaba, activ), eram asa bucuros cand ii vedeam pe cei 16 ascultand fascinati – o parte din ei, cel putin 😛 – povestile scoase din praful de pe santier. Plecarea a stat sub semnul soselelor drepte si fara masini pe care am condus cu cea mai mare placere zile in sir.

Eu chiar am REdescoperit Romania, pentru ca am mers iar pe 80% din drumurile pe care le-am tot batut, dar mi-am indeplinit si cateva din visurile copilariei: sa vizitez pesteri, sa fac baie in Dunare etc.

Cateva concluzii legate de Romania, in general:

– Romania e o tara a SUV-ului. Daca vrei sa vezi chestii misto, trebuie sa iesi de pe sosele. Si chiar si pe sosele, de cele mai multe ori it blestemi zilele daca nu ai o masina cu suspensii cum trebuie si ceva mai inalta
– Daca vrei sa vizitezi Romania, ia-o pe bucati mici. Daca faci in fuga, deja dupa cateva zile esti super obosit/a. Si nu te mai poti bucura cum ar trebui de ceea ce vezi.
– Cand te uiti pe harta si estimezi timpul, dubleaza-l, cel putin. Noi am facut si o ora pe 20 de km, asa ca aveti grija.
– Conduceti linistit, sa aveti timp sa evitati bizonii. In plus, veti ajunge mult mai odihniti.

Deocamdata atat. Sincer sa fiu, in ultima zi abia asteptam sa se termine, asa eram de obosit. Din pacate pentru mine, insa, simt ca saptamana viitoare o sa incep sa ma gandesc iar la trasee, oameni samd.

Cui multumim:

1. In primul rand, Petrom. De la ei a pornit ideea, fara ei nu as fi pus-o in aplicare. Au si cont de twitter, si pagina de Facebook, sunt implicati in multe proiecte, merita urmariti.
2. Firmele care ne-au dat masini: Mercedes Benz Romania (Mercedes-Benz GLK), Suzuki UMR (Suzuki Grand Vitara), Dacia-Renault (Dacia Duster), Eurial (Peugeot 407 – condus de Mugur Patrascu), Citroen Romania (Citroen C3 Picasso – masina data intr-o ora, pentru ca ramasesem fara – condus de Vlad Balan), Porsche Inter Auto (Skoda Yeti – condus de Doru Panaitescu), BMW Romania (BMW seria 5GT – condus de Adrian Mihaltianu), Mitsubishi Motors (Mitsubishi Outlander). De asemenea, au mai fost cu noi urmatoarele masini, conduse de proprietarii lor de drept: Seat Toledo, Renault Clio, Subaru Forester. Despre masinile conduse de mine veti citi in saptamanile care urmeaza, cand imi mai recapat si eu respiratia 🙂
3. iLeo. Pentru ca ei sunt cei care s-au ocupat de organizare. Si ne-a fost bine 😀 Update: Unde organizarea a insemnat de la mancare si somn la insotire in masina de “service”, cum ii spuneam noi 🙂 Mugur Patrascu a fost, impreuna cu mine si cu Ana, prezent in aproape toate plecarile. Si chiar daca dureaza putin pana te obisnuiesti cu el, la un moment dat ii simti lipsa :))
4. Tuturor participantilor. E ditamai lista. Plus tuturor celor care ne-au urmarit, care au dat Like, RT, sau cu comentat, care ne-au dat linkuri si sugestii, care au pus pe harta Petrom locuri pe care ar trebui sa le vizitam.

Later: De citit si radiografia facuta de Ana

Dobrogea e, pentru un sofer, mai ales, un adevarat paradis. Sosele lungi, drepte, asfaltate bine aproape fara trafic, unde poti conduce linistit, fara stresul claxoanelor si al bizonilor din trafic.

Bineinteles, un berbec a reusit sa iasa din sosea si asa, pe drum drept. Ne-am oprit sa il ajutam,dar nu avea nevoie, asa ca am trecut mai departe catre primul obiectiv: Capidava. Asezata pe malul Dunarii, privelistea este extraordinara.

Pasul urmator: Muntii Macinului, unde am pus la incercare, pe un drum mai mult lipsa, masinile cu care am venit. BMW seria 5GT a cedat primul, pentru ca nu e, in mod cert, o masina cu care sa iesi de pe sosea. A doua masina, un Renault Clio, a mai dus vreo 100m. Intr-un final, am urcat pe munte cu un Subaru Forester, o Dacia Duster si un Mitsubishi Outlander. Ultimul, condus de specialistul in offroad Doru Panaitescu, a ajuns cel mai sus. Acolo am primit toti cate un cadou superb: cate un zmeu, de inaltat, din partea lui Augustin. Nu am mai inaltat un zmeu de mult si era de vazut cum redescoperisera toti copliul din fiecare.

Plecarea ne-a impartit in doua grupe, una catre Noviodunum si alta catre Niculitel, la Bazilica Paleocrestina. Eu am mers la Niculitel, unde e singurul mormant gasit nevandalizat din Europa.

Acum inchei, ma duc sa alimentez, pentru a doua zi, care inseamna multe cetati. Si povesti de la arheologi.

Poze si linkuri, dupa marti.

Aveti mai jos o lista cu ce se poate vizita in Dobrogea. Noi vom merge mai repede, ca de obicei, dar daca aveti sugestii, comentariile sunt de voi 😛

Harsova
canarele de la Harsova
castrul roman Carsium

Macin
Rezervatia Macinului
Parcul National Muntii Macin
Varful Tutuiatul (Greci) – 467 m
Varful Moroianu – 43 4m
Varful Capusa – 433 m
Varful Priopcea – 41 0m
Varful Sulucul Mare si Culmea Pricopanului – 370 m
Punctul fosilier Dealul Bujoarele (rezervatie naturala geologica)
Padurea Valea Fagilor (rezervatie naturala botanica)
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Locul numit “Piatra fetii”
Dunarea veche – Bratul Macin
Izvorul de leac din Muntii Macinului
Castrul roman Arrubium – Macin (secolul I e. n.) – 467m
Cetatile romane de la Troesmis, langa Turcoaia (secolele III-IV e.n.)
Cetatea romano-bizantina Dinogetia langa Garvan (secolul IV)
Hanul vechi si Geamia din Macin (secolul al XVIII)
Casa memoriala “Panait Cerna” (din comuna Cerna)
Casele cu arhitectura specific dobrogene (la Luncavita, Vacareni, Garvan si Jijila)
Monumentul erolior din Macin
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Manastirea din Macin, cu interior din lemn;

Fauna locala:
Broasca testoasa dobrogeana (monument al naturii)
Vipera cu corn (cel mai mare sarpe veninos din fauna Romaniei)
Balaurul dobogean (cel mai mare sarpe veninos din tara-2.6 m

Niculitel
Martirionul de la Niculite
Basilica Paleocrestina

Somova
Parches
Manastirea Saon

Tulcea
Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM)
Muzeul de Științe Naturale “Delta Dunării”
Muzeul de Arta
Muzeul de Etnografie si Arta Populara (MEAP)
Muzeul de Istorie și Arheologie

Nufaru
Pereiaslaveț/Preslaveț (“Micul Preslav”)

Mahmudia
Cetatea Salsovia

Murighiol
Lacul Sarat
Manastirea Halmyris
Cetatea Halmyris

Agighiol
punctul fosilifer de la Agighiol situat in Dealul Pietrosu
mormantul tumular de la Agighiol

Babadag
Mausoleul lui Sari Saltuk Dede
Muzeul de Artă Orientală

Slava Rusa
Cetatea Ibida
Moara de vant

Enisala
Heracleea

Jurilovca
Cetatea Argamum

Portita

Histria
Muzeul arheologic Histria
Cetatea Histria

Vadu

Constanta
Moscheea Constanta
Acvariul Constanta
Cazinoul
Delfinariul
Planetariul Constanta
Muzeul Marinei Romane
Muzeul de Arta
Statuia lui Ovidiu
Bustul lui Mihai Eminescu
Muzeul de arheologie Constanta
Mozaicul roman
zidul roman de incinta
Farul Constanta

Cheile Dobrogei

Gura Dobrogei
pesteri

Basarabi
biserica in creta

Adamclisi
Monumentul de la Adamclisi
Pestera Sf Andrei
Manstirea Dervent

Calarasi
fostul combinat siderurgic

Redescopera Romania se apropie de sfarsit. Mai este Dobrogea, o zona care “musteste” de cetati vechi, cu sosele care te imbie la condus si, bineinteles, cu marea aproape.

Echipa care pleaca “oficial” este urmatoarea:

Iulia Iyli (blog | twitter | facebook)
Oana Stanica (blog | twitter)
Andrei Crivat (blog | twitter | facebook)

Diferenta, fata de celelalte plecari e ca stam numai trei zile (plecam de sambata, 4 sept, si stam pana pe 76 seara) dar, mai mult decat atat, mai merg cu noi inca vreo 11 oameni, din cei care ne-au insotit de-a lungul celorlalte 3 plecari:

Ana Bulgar ( blog | twitter | facebook )
Roxana Farca ( blog | twitter | facebook )
Mugur Patrascu (twitter | facebook )
Gabriela Tataru (twitter | facebook )
Adrian Mihaltianu ( blog | twitter | facebook )
Gabriela Pieleanu ( blog | twitter | facebook )
Corina Georgescu ( blog | twitter | facebook )
Anca Bundaru ( blog | twitter | facebook )
Doru Panaitescu ( blog | twitter | facebook )
Augustin Radu ( twitter | facebook )
Andra Zaharia ( blog | twitter )

Da, va fi un cosmar 😀 Dar in acelasi timp va fi cea mai intensa plecare dintre toate 🙂

Luni va aratam si traseul, iar daca aveti sugestii, le asteptam. 😀

Libida este cetatea pe care am cunoscut-o mai bine datorita Proiect4. Ce nu stiam cand am fost acolo prima data este ca in fiecare an, vara, se face o tabara arheologica. Am fost cateva ore acolo la inceputul lunii si am ascultat fascinat povestile celor de-acolo, am vazut urmele lasate de cautatorii de comori, am aflat cat de putini bani se dau pentru astfel de tabere, cat de putin trebuie pentru fiecare astfel de cetate (putin in termeni relativi, pentru ca o suma de 50000E/an nu e asa putin, dar ma asteptam la milioane de E).

De ce va spun toate astea? Pentru ca maine trag o raita pe-acolo, la “Zilele cetatii Libida”. In cadrul manifestatiei se vor putea vedea obiecte gasite acolo, se va putea face un tur cu ghid al intregii suprafete. Sau, cum zic chiar cei care organizeaza:

Faptul că zona Slavei a fost locuită în toate epocile istorice, începând din epoca pietrei (paleoliticul mijlociu), va fi făcut cunoscut publicului vizitator prin intermediul unei microexpoziţii cuprinzând descoperirile arheologice din anul 2010 şi prin vizionarea unor filme documentare referitoare la cetatea (L)Ibida.

Vizita ghidată la monumentele dezvelite pe parcursul celor 10 ani de cercetare arheologică sistematică în cadrul sitului va permite înţelegerea importanţei cetăţii aflate la întretăierea celor mai importante drumuri care legau centrele importante din provincia de la gurile Dunării în cadrul Imperiului roman de Răsărit, respectiv Imperiul bizantin timpuriu. Deloc întâmplător, romanii au construit pe valea Slavei şi pe dealul Harada un sistem defensiv de peste 27 de ha, cuprinzând cetatea (L)Ibida, fortificaţia anexă (de refugiu) şi fortul (de observaţie), sistem defensiv la care geniul constructiv roman a dat măsura capacităţii de adaptare la condiţiile pe care le oferea terenul. Materialul arheologic roman descoperit în acest sit arată relaţiile cetăţii atât cu lumea orientală greco-romană, cât şi cu cea occidentală romană, dar mai ales standardele de civilizaţie ale locuitorilor acesteia.

Nu în ultimul rând evenimentul nostru îşi propune să atragă atenţia autorităţilor şi comunităţii locale asupra potenţialului cultural al acestei zone şi a necesităţii punerii laolaltă a tuturor elementelor de patrimoniu natural, arheologic şi istoric, etnografic şi spiritual în transformare acestei zone într-un punct de referinţă pe harta turismului cultural..

Plec maine la 10, ma intorc spre seara (7-8 seara). Care vrea sa mearga, sa scrie in comentarii. Eu am doua locuri in masina si voi alege pe ochi frumosi :)) (adica aleg in functie de ce mai stiu eu, ca sunteti pasionati de istorie samd). Daca mai sunteti cu masini si aveti locuri, anuntati, poate facem o gasca mai mare.

Daca merita? Eu am fost acolo de 4-5 ori in ultima vreme si mi-a placut mult. Iar oamenii care sunt acolo povestesc atat de pasionat si de misto despre ceea ce fac incat ai sta ore in sir sa ii asculti.

P.S.: Organizatorii evenimentului sunt Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea împreună cu instituţiile partenere în proiectul de cercetare arheologică „(L)Ibida”: Institutul de Arheologie Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi, Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” Bucureşti, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Tulcea, cu sprijinul Primăriei Slava Cercheză.

P.P.S.: astazi va zic, ceva mai tarziu, de echipa care pleaca in Redescopera Romania: Dobrogea. Sa nu confundati!!!!

Dupa ce ne-am revenit din ultima aventura #prinromania, am adunat toate scrierile bloggerilor care ne-au insotit de data asta, ca sa va puteti face un ghid in caz ca vreti sa porniti la drum prin Oltenia si Banat, unde sunt atatea de vazut. Nici noi n-am reusit sa le cuprindem pe toate, dar am incercat.

Anne Marie Chelariu: zilele 1 si 2, ziua 3, ziua 4, sinteza.
Andra Zaharia: Redescopera Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, traseu, harti si obiective.
Cosmin Tudoran a scris un guest post pe blogul lui Chinezu.
Simona Cuibus: Redescopar Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.
Adrian Ciubotaru: proiectul, zilele 2 si 3, Romania este un labirint.
Vlad Balan: traseul, obiectivele partea 1 si partea a 2-a.

Ce am povestit eu: echipa si traseu, traseu si obiective, ziua 1, zilele 2 si 3, zilele 4 si 5.

Foto: ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, toate zilele.

De la Simona Cuibus: ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.