• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

BobbyVoicu.ro

  • Home
  • Arhiva (2005-2013)

De ce citesc carti?

Una Alta · July 17, 2008

Suna aproape ciudat: toti citim, chiar daca numai subtitrarile de la filme sau postul acesta de blog. Si totusi, de ce citesc EU carti?

De vreo luna Andrei Rosca m-a rugat sa scriu cateva cuvinte, un testimonial, despre Bookblog (un proiect drag mie, de altfel, pentru ca il stiu de la inceputuri si chiar am pus mana sa ajut din cand in cand). Am fost si foarte ocupat, dar adevarul e ca nici nu prea stiam ce sa spun.

Si totusi, voi cititi carti? Carti tinute in mana si voi stand in fotoliu?

Eu citesc asa, cat mai des posibil. Si azi, in avion, am descoperit de ce. Citeam o carte politista/thriller (genul de carti cu umor negru, in care eroul e vai de capul lui, dar cu suflet mare, cunoaste o tipa… etc.). Ideea e ca la un moment dat se indragosteste si EA moare. Si in carte este prezentata reactia eroului cand a vazut corpul ei neinsufletit. In momentul ala am simtit ca ma loveste ceva in cosul pieptului. Mi se parea ca eu eram acolo, eu sufeream.

De asta citesc carti. Pentru ca nimic altceva nu ma face sa intru atat de mult in pielea personajului: nici un film, nici macar un joc de aventuri facut cum trebuie. Sa simt intr-un asemenea mod.

Drive-test: SsangYong Actyon: O masina fun

Una Alta · July 16, 2008

Una din cele mai distractive (fun!) masini pe care le-am condus este (urata) SsangYong Actyon. Da, este urata cand te uiti la ea prima data, dar “it grows on you”. Si reactiile avute de cei care se uitau la ea chiar nu erau de respingere, cum m-as fi asteptat. Dar am ajuns prea departe…

Ultima masina in drive test de la cei de la SSY, dupa Kyron si Rexton, Actyon mi se parea ca imi va oferi cea mai putin placuta experienta. Daca Rexton-ul m-a incantat, Kyron-ul nu “m-a dat pe spate”, asa ca ma asteptat ca Actyon-ul sa fie codasa… Dar cat m-am inselat ๐Ÿ™‚

In cele trei zile cat am avut masina am avut atata parte de distractie cu ea cat nu am avut cu toate celelalte la un loc… catarat pe panta, intrat cu ea pe plaja, semi-drift-uri… foarte foarte misto. Si asta fara sa includ faptul ca luni dimineata, cand sa o duc inapoi, am gasit geamul spart (acolo “distractie”!).

So, am luat masina vineri, stiind ca sambata ma duc la mare (unde trebuia sa vina unu cu mine, sa fim doua masini, sa nu intru de nebun in mare, singur). De la inceput, am observat o diferenta: desi interiorul e destul de apropiat de al Kyron-ului, avea piele neagra cu insertii rosii, ceea ce deodata il facea sa arate mult mai sport. Dar schimbarea se simte cand pornesti motorul: un motor mult mai zgomotos, de 140CP, care parca te facea sa vrei sa urci primul deal intalnit. In plus, cutia de viteze (automata) avea ceva diferit fata de Kyron si Rexton: o setare suplimentara, Power, in care schimba viteza la 4000 de turatii, nu la 3000 (numai buna pentru depasiri).

Am plecat, asadar, sambata la mare. Si cum am plecat, asa am si ajuns, singur! pentru ca Vader n-a catadicsit sa isi miste posteriorul si nici nu m-a instiintat (nu ca mi-ar fi schimbat planurile, dar totusi).

Dau cateva telefoane – pe Arhi il pusese nevasta sa vopseasca usa (sau ceva) – iau cu mine doi prieteni si mergem la Corbu sa urcam pe coasta. In timpul asta, masina incepea sa imi placa din ce in ce mai mult. Dupa ce am mers pe autostrada cu viteza constanta de… cu viteza constanta in limitele legale :D, acum isi arata potentialul de drumuri satesti si mai proaste (se poate?).

Masina e mai rigida decat Kyron-ul, dar se simte mult mai sigura (cel putin eu asa o simt). Cand o calci, in ciuda puterii mai mici a motorului, auzi motorul huruind si, desi cu o mica intarziere, chiar te baga in scaun. Cutia e mult mai “dura”, cand cuplezi Drive din Rear si calci acceleratia pur si simplu te smulge din scaun. Dupa cum spuneam… distractie ๐Ÿ˜€

Pe deal si pe plaja

Am ajuns la Corbu, pe plaja si am coborat pe cel mai prost drum posibil, destul de abrupt. HDC-ul (Hill Descent Control) merge excelent, in clipa in care ai apasat butonul nu mai ai altceva de facut decat sa tii volanul, pentru ca masina merge singura cu o viteza mica, aducandu-te linistit pana jos. Si, ajuns jos, am vazut prin iarba mare de pe deal urme de roti: prin urmare, am zis sa vad ce poate masina. Si poate, dupa cum vedeti in pozele de mai jos. Am urcat un deal abrupt, fara cauciucuri cum trebuie, am avut momente cand am crezut ca nu mai poate… dar nu am ajuns pana sus, pentru ca eram asa de fericit ca ajung sus, cu vreo 2m inainte de varf, incat am calcat pedala mai tare si am rupt aderenta (vezi in poza de aici). Mda, iata-ma asadar aproape de varful dealului, cu singura sansa sa dau inapoi. Prietenii vostri care se mai dau pe dealuri cu masina va pot spune ca asta nu e o treaba prea desteapta si ca, daca nu tii perfect volanul, te poti rasturna foarte usor, ceea ce era sa mi se intample si mie.

Am avut noroc, intr-un final, dar va spun ca am transpirat ca lumea, imi cam tremurau picioarele cand m-am vazut jos. Nu am mai avut curaj sa mai incerc (mai ales ca, dupa cum spuneam mai devreme, asta nu era acolo sa ma ajute, in cazul in care era nevoie – halal), asa ca am zis sa mergem sa vedem daca face fata pe plaja. Am reusit sa gasim un drum pe plaja, dar nu am avut curaj sa o bag in apa pentru ca nu cred ca mai ieseam (era pragul foarte abrupt si riscam sa plec la turci iar), insa am facut cateva poze asa, de ochii lumii ๐Ÿ™‚

Pe furtuna

In aceeasi seara am plecat inapoi spre Bucuresti. Tineti minte furtuna aia urata de-acu vreo doua saptamani, din weekend? Ei, eu am prins-o pe autostrada. Si masina s-a comportat excelent: pozitia inalta, tractiunea integrala (are buton de cuplare din 4×2 in 4×4 si 4×4 Low – cu reductor), totul a colaborat foarte bine, astfel incat mergeam si cu 120kmh-130kmh pe ploaie ca lumea fara sa simt ca pierd aderanta sau controlul. Mai tuna uneori, mai fulgera de era ca ziua… frumos.

Duminica am facut cateva plimbari prin oras, eram prea obosit sa ma plimb, asa ca am stat linistit. Numai bine, m-am trezit fresh luni dimineata ca sa gasesc geamul spart si sa am timp sa stau la politie plin de energie. Dar asta e deja alta poveste.

Ce mi-a placut:

– senzatia de distractie pe care ti-o da la volan. Nu va pot explica, trebuie sa o testati, daca aveti cum;
– pozitia “Power” la cutia automata;
– senzatia de “cal naravas” pe care ti-o da (ai in permanenta impresia ca nu va face ce ii spui, desi intotdeauna face, dar nu usor, ci in forta, sa simti ca are si masina ceva de zis);
– interiorul care arata foarte bine pentru o masina din clasa ei (piele neagra pe scaune sport, cusut cu rosu);
– controale pe volan;
– dotarile, care la pretul sau sunt super tari (reglaje electrice la scaunele din fata, clima, piele, cutie automata, cruise control), la un pret care poate ajunge la aproape 25000E. Discutam totusi de o masina noua (SH gasesti si alte optiuni).

Ce nu imi place:

– portbagaj mic si situat la inaltime (masina e gandita pentru tineri care pleaca de nebuni, ar fi trebuit sa aiba un portbagaj mai mare);
– are un design… sa ii spunem controversat (mie, personal, in prima zi cand am vazut-o, nu mi-a placut deloc). In ultima zi ii, insa, spuneam lui Vlad ca mi-as lua-o pentru mine, ca masina de fun. Ce m-a suprins, insa, a fost ca multi din cei care ma vedeau langa ea ma intrebau cum se misca, ce face si imi spuneau ca li se pare misto design-ul – seamana cu un rechin cu gura deschisa;
– in spate nu prea sta bine cineva mai inalt;
– NU AM URCAT DEALUL!!! (bine, asta e problema mea, nu a masinii, ea ar fi putut);
– nu are atat de multe spatii de depozitare pe cat ar vrea un tanar sa aiba masina sa (sa isi puna de la cd-uri la telefoane samd);
– destul de rigida, te cam da cu capul de plafon daca prinzi o denivelare la viteza mai mare;
– volanul nu se poate regla decat vertical;
– aceeasi problema, a brandului nepromovat ca lumea.

La Londra

Una Alta · July 13, 2008

Sunt iar in Londra zilele astea, ce vreti sa va aduc de-acolo?

Later edit: va aduc turbulente :)) Si faptul ca exista o stewardesa draguta la Tarom (cea mai draguta vazuta anul asta, cred).

Oricum, voi mai cereti, ca fac wishlist acum, pentru cand voi vinde cu adevarat monden pe 3 milioane de euro ๐Ÿ™‚

P.S.: cel cu Aston-ul… macheta, nu? ๐Ÿ˜›

Drive Test: Subaru Outback 2.0 Boxer Diesel

Una Alta · July 10, 2008

La inceputul saptamanii am avut ocazia sa testez Subaru Outback, echipat cu noul motor boxer diesel, prezentat recent de Subaru. Am luat masina de la sediul Subaru Motors de pe DN1 si, cum nu am avut-o la dispozitie decat pana a doua zi, am zis sa profit cat mai mult si sa vad ce poate masina. Si ce poate fi mai potrivit decat un drum pana la mare, mai ales ca aveam in minte si o locatie unde puteam sa vad cum se comporta masina pe teren accidentat.

In primul rand Outbackul m-a surprins de la inceput. De-afara arata bine, destul de sportiv, iar priza de aer de pe capota te-anunta ca e mai serioasa decat crezi. Nici in interior nu se prezinta rau deloc, mai ales ca varianta pe care am avut-o era full, deci arata foarte bine: interior crem (nu stiu cat de practic e, tinand cont ca se murdareste destul de repede, dar, in schimb, arata foarte bine), scaune de piele, volan de piele cu comenzi pentru Cruise Control, trapa dubla (de mare efect, mai ales acum, vara).

Cum am zis, modelul pe care l-am avut a fost echipat cu motorul boxer diesel de 2 litri si 150 de cai. In oras nu pot sa zic ca mi s-a parut cine stie ce. Pe langa faptul ca-i diesel, mai e si putin cam lenes. A fost bine macar ca am avut transmisie manuala, deci am putut sa ma bucur mai mult de masina.

In schimb, tinuta de drum este impecabila. Are garda la sol ridicata, suspensiile sunt foarte comode, deci te simti excelent prin Bucurestiul nostru drag, printre gauri si printre drumurile aflate vesnic in reparatii. Chiar am cautat cateva gauri mai mari si cateva guri de canal, sa vad cum se simte cand treci peste, si pot sa zic ca e foarte, foarte comoda masina. In schimb, nu stiu cat de practica este, tinand cont ca are 4,7 metri, deci cam greu de gasit loc de parcare sau de strecurat pe la semafoare.

Si cum ziceam, dupa ce m-am acomodat putin cu masina, am luat-o spre Constanta. Si ce poti face pe autostrada decat sa vezi ce poate masina. Daca am zis ca in oras mi s-a parut destul de lenesa, la drum lung se comporta foarte bine. Nici nu simti cand ajunge la 180, iar la 200 sta foarte bine pe drum, chiar si pe bucatile mai denivelate ale autostrazii sau in curbe. Pe foaie scrie viteza maxima 200 km/h, dar se pare ca baietii de la Subaru au fost modesti, ca a putut ceva mai mult de-atat. Dupa ce mi-am facut damblaua, am fixat frumos cruise controlul la 140 si-am mers lejer restul drumului.

Nu sunt expert in condus pe teren accidentat, dar mi s-a parut ca s-a comportat foarte bine, atat la urcat cat si la coborat, mai ales pe coclaurile si pe pantele pe care-am bagat-o pe la Eforie Sud. Singurele probleme pe care le-a avut au fost pe o bucata cu nisip mai afanat, peste care, cu toata tractiunea integrala permanenta, n-a vrut sa treaca nici in ruptul capului. Dar o scuzam, tinand cont ca pentru plaja iti iei un beach buggy, nu un Subaru Outback.

La consum mi s-a parut acceptabil. In total am facut 580 de kilometri pe care a consumat cam 60 de litri de motorina, deci undeva la 10 si ceva. Asta in conditiile in care am avut cam 350 de km de autostrada (pe care trei sferturi i-am mers la viteza mai putin regulamentara). Ma rog, tinand cont ca motorina e 4,8 lei litrul, nu prea e asa ok, dar, la un condus normal, fara sa fortezi masina prea mult, cred ca reusesti o medie de vreo 7 in afara si 9 in oras, poate si mai putin. N-are rost sa va mai zic valorile date de producator, 5 afara, 7 in oras, care mi se par greu de realizat la noi.

Si partea care intereseaza poate cel mai mult…cat costa. Variantele pe benzina pleaca de la 28.000 Euro (TVA inclus) si daca vreti lista completa de preturi o gasiti aici. Daca vreti modelul cu motorul boxer diesel de 2 litri aveti doua variante (ca am vazut ca site-ul inca nu e updatat), una la 31,416 si cealalta la 33,320 de Euro (la fel, TVA inclus). Ce-are in plus una fata de cealalta? Scaun sofer reglabil electric in 8 directii plus memorie pentru 2 pozitii, trapa dubla actionata electric si faruri bi-xenon. Merita banii astia in plus? La 30 de mii de euro cat dai pe masina, cred ca da, dar pana la urma depinde de fiecare.

Ce mi-a placut:
– tinuta de drum: sta foarte bine pe sosea chiar si la peste 200 km/h;
– suspensiile foarte comode care au grija de tine pe drum accidentat si prin gropile din Bucuresti;
– priza de aer de pe capota, ii da masinii un aer sportiv foarte fain;
– interiorul de piele crem;
– portbagajul mare, care cu bancheta spate rabatata e de-a dreptul imens;
– trapa dubla;
– cele doua tevi de esapament (dau inca un accent sportiv masinii).

Ce nu mi-a placut:
– motorul destul de lenes prin oras;
– controalele de langa volan (semnalizarea si stergatoarele) au aspect destul de ieftin, comparativ cu restul masinii (din plastic ce pare “cheap” si cam fac si zgomot cand le actionezi).

Concluzia: Subaru Outback e o masina care chiar m-a surprins in mod placut. Daca ma asteptam sa dau de un break destul de comun, am avut supriza sa dau peste o masina foarte confortabila, foarte sigura pe ea si destul de sportiva (desi mi-ar fi placut sa vad si cum se comporta un motor pe benzina). Mi-as cumpara masina asta? Daca as fi in target (un break mare cu valente off-road), atunci in mod cert ar fi o optiune serioasa, tinand cont ca la concurenta avem Audi A6 Allroad si Volvo XC70.

PS: Multumiri Ioanei Stana si lui Andrei Popescu, de la Subaru Motors Trading, care ne-au pus la dispozitie masina.

Toate pozele le aveti aici.

Injur sau nu?

Una Alta · July 10, 2008

Sunt pe fuga, dar ieri un blogger barbos mi-a adresat o intrebare (bine, nu cu tonul superior din articol) care suna cam asa: am vazut ca tu nu injuri pe blog, deci de ce bloggerii nu isi educa audienta sa nu injure sau de ce nu ii influenteaza pe ceilalti bloggeri care ii citesc sa nu injure?”

Pana ma intorc de unde am treaba, poate dati si voi cateva raspunsuri. Eu il am pe al meu, dar rezerv un articol pentru asta ๐Ÿ™‚

P.S.: musc din voi daca nu raspundeti ๐Ÿ˜› (ca sa il parafrazez pe acelasi blogger barbos ๐Ÿ˜€ ). Se pare ca am parut nervos, dar cei care ma cunosc stiu ca asa mi se intampla de fiecare data cand vorbesc despre bloguri: vorbesc tare, mult si repede.

Vacanta, neaparat

Una Alta · July 10, 2008

Astazi am uitat ce am vorbit la telefon cu 3 persoane, in interval foarte scurt (la o ora, doua, dupa ce vorbisem cu persoanele respective pur si simplu nu mai stiam ce am vorbit). Nu e pierderea memoriei datorata varstei inaintate (cum sunt sigur ca gandesc unii ๐Ÿ˜€ ), ci pur si simplu nu ma mai pot concentra sa urmaresc ceea mi se spune, mai ales la telefon.

Asta inseamna ca am nevoie de vacanta neaparat. Si cum anul asta am tot fost plecat in afara, cred ca voi pleca undeva in tara, la plimbare. Unde sa imi cheltui milioanele…

Am sa plec la inceputul lui august si nu, nu plec la mare ๐Ÿ˜€

“Vanzarea” monden.info

Una Alta · July 9, 2008

Cateva detalii despre tranzactia cu Monden.info:

Au cumparat actiuni acolo Blaise Pascal si Marie Curie, am primit afisari pe metropotam si invita pentru 200K Euro (la un calcul sumar, pe vreo 20 de ani, adica), am vandut 300% din site, daca e sa ne luam dupa cati au cumparat cate 50% din el (Dragos Novac, Costin, Florin Grozea, printre altii).

Eu NU AM ZIS niciodata ca l-am vandut. Dati-o naibii de treaba, atatea elemente care aratau clar ca e o gluma si nimeni sa nu le observe? Nu a fost nimeni interesat, inainte de a scrie, sa veridfice cine sunt investitorii francezi Marie Curie si Blaise Pascal? Pe bune?

P.S.: initial am zis ca nu are rost sa scriu un post pe tema asta pentru ca mi s-a parut evident ca e clar ca e o gluma (buna/proasta, asta ramane la latitudinea voastra) a unor prieteni mai bine dispusi ๐Ÿ˜€ Dar totusi…

Viata in modele

Una Alta · July 5, 2008

Zilele trecute am intrebat care sunt modelele voastre de succes in viata/de viata. Si cativa dintre voi m-au intrebat care sunt modelele mele. Ce greseala… ia uite cat am scris ๐Ÿ˜€

Cand eram mic si ma intrebau “cei mari” ce vreau sa ma fac atunci cand cresc, le raspundeam: “Indian!”. Da, citeam cartile lui Karl May, iar Winettou mi se parea un personaj de basm, mai credibil si mai bun decat Praslea autohton.

Asta se intampla pe la 6 ani, cand Old Shatterhand si Old Firehand ma invatau primele cuvinte in engleza (ca trebuia sa inteleg ce inseamna numele lor, nu?).

Cumva, niciodata nu am perceput succesul in viata ca ceva clar definit. Mai degraba ca pe ceva ce faci cu placere si, in consecinta, esti bun la ceea ce faci.

Pe la 10-12 ani, modelul meu de succes in viata era unul colectiv: ciresarii (o parte din ei). Voiam sa fiu inteligent/destept ca Victor, sa fiu atlet ca Ursu, sa am energia si replica rapida si acida a lui Tic, sa am auto-ironia lui Dan. Am facut chiar o lista cu omul care mi-ar fi placut sa ajung. Imi pare rau ca nu o mai am, sa pot compara.

Ulterior, viata mi-a aratat ca nu e chiar ca in carti, ca modelele gasite de mine, desi valabile, sunt greu de pastrat. Ca oamenii reali sunt plini de “bube” si “hibe”, ca nuantele de gri sunt mai multe decat am vrea sa recunoastem, ca oamenii reactioneaza in functie de circumstante, ca suntem in stare de gesturi si fapte reprobabile in momentul in care suntem cu spatele la colt.

Si atunci modelul s-a schimbat. Si nu a mai fost cineva anume, ci un stil de viata. Pe care l-am cautat cativa ani buni (7-8): un stil de viata care sa contina doua elemente principale. Unul dintre ele era libertatea, capacitatea de a decide eu pentru mine. Al doilea era posibilitatea de a face ceva ce imi place, sa nu simt ca muncesc.

Si le-am obtinut, intr-un final, nu fara eforturi, nu fara a depasi prejudecati, fara a-i innebuni pe ai mei (cata rabdare ati avut :)) ) care nu intelegeau de ce refuz eu sa ma duc sa muncesc intr-o banca etc.

Acum, modelul meu este in continuare unul de “cum as vrea sa fie viata mea”: sa fac ce imi place, fara prea multe compromisuri, sa am o familie misto, care sa fie alaturi de mine si cand o iau razna si plec sa vizitez 8 tari in 3 luni.

Exista insa si cateva elemente luate de la diferite persoane despre care am citit sau le cunosc personal:

– curajul de a face afaceri al lui Richard Branson;
– capacitatea de a reveni a lui Donald Trump (desi omul si modelul de business nu imi plac, in general);
– insistenta si incapatanarea de a “vinde” ceva (chiar si un vis ๐Ÿ™‚ ) a lui Andrei Rosca;
– curajul de a-mi schimba complet viata, daca simt ca e nevoie, dovedit de Andrei Crivat;
– si la sfarsit, dar nu la urma: cateva lucruri de la parintii mei. De la care, in ciuda confruntarilor avute pe parcursul a 30 de ani de viata – care inca mai exista, am invatat sa visez la mai mult si sa am rabdare sa obtin ceea ce vreau. De la care am invatat ca la 56 de ani poti face mai mult sport decat fac eu la 30 si ca poti sa speri chiar si cand lucrurile nu par asa de bune pe cat le-am vrea.

Ah, era sa uit: nepoata mea. As vrea sa fiu in stare sa rad la fel ca ea toata viata.

Sper sa fiu in stare sa iau deciziile bune in momentele cu adevarat importante in viata. Si sper sa imi permit sa gresesc si peste 20 de ani, ca sa am de unde invata.

Ia sa vad, acum mai furati? Da, nenea cu pixul, de tine e vorba!

Una Alta · July 4, 2008

De cand sunt blogger (fara credibilitate, dupa cum spune lumea) am sustinut ca nu e nevoie sa nenorocesti pozele pentru a le pune pe blogul/site-ul tau. Ca un simplu watermark, de bun simt, intr-un colt, ajunge.

Totusi, in Romania nu se poate. De un an tot le spun fetelor de la monden.info ca va fi mai bine, ca nu se va mai lua cu atata nesimtire. Dar degeaba.

In ultimele doua saptamani, doua “reviste” de monden din Romania au luat poze facute de Edi, fotograful de la monden.info si le-au folosit in revista, fara a da macar sursa, ce sa mai spun sa intrebe inainte. Asa ca am hotarat, cu strangere de inima, ca de-acum vom pune watermark nesimtit pe pozele noastre (cititi bine, pozele NOASTRE, facute de NOI). Stiu, se vede aiurea, stiu, nu ar trebui sa fie asa, dar cand ajunge, ajunge.

As vrea sa ii intreb pe cei care mi-au tot spus in ultima vreme ca trebuie sa ii invatam pe bloggeri lucruri bune, cand va invata presa, a tzhpea putere in stat, sa isi respecte propriile reguli, fara cacaturi de genul “vai, ca noi nu am stiut de unde sunt pozele?”. Mi se va spune ca ma raportez la cine nu trebuie. Dragii mei, atunci nu va mai raportati nici voi la cine nu trebuie cand discutati de bloggeri.

Am terminat. Sunt nervos. E prima data cand ii dau dreptate lui zoso din punctul asta de vedere: ce usor e sa fii jurnalist uneori. Ne mai intalnim noi, insa. Munte cu munte se intalneste, daramite blogger cu jurnalist.

P.S.: sterg toate comentariile posibile despre “vai, jurnalistii e si ei oameni si gresesc”(ca un dictator ce sunt pe propriul meu blog). Am citit destul, am discutat destul, nu aveti argumente sa imi explicati de ce sunt eu obligat sa pun niste jeguri de watermark-uri pe pozele mele, clar? Nu vreau sa aud ca nu stiu ce blogger cu 50 de vizitatori ia poze de pe site-ul unui ziar fara sa puna sursa: ala e un copil, nu un profesionist. Nu stie mai mult. Cei care scriu pe print au insa un club si reguli. SA LE INVETE! Bloggerii invata din bun simt, presa nu. Si cand ma gandesc ca am facut ditamai prezentarea despre reinventarea media online acum cateva zile cand puteam sa spun: NU MAI FURATI!

Modele de succes

Una Alta · July 3, 2008

Zilele astea sunt prins cu treaba (mai mult decat de obicei ๐Ÿ˜€ ), asa ca va mai pun o intrebare:

Ce model de succes aveti in viata? Bineinteles, argumentat.

Si poate fi orice raspuns, de la “frate-miu” la Donald Trump. De asemenea, poate fi si un stil de viata.

  • « Go to Previous Page
  • Page 1
  • Interim pages omitted …
  • Page 62
  • Page 63
  • Page 64
  • Page 65
  • Page 66
  • Interim pages omitted …
  • Page 135
  • Go to Next Page »

Primary Sidebar

Despre

Scriu. Fara un subiect anume, fara o tema anume.

Aici e o arhiva a perioadei 2005-2013, cand scriam ceva mai des pe blog.

Scrise recent

  • Linux, MacOS, Skitch si Evernote. O intreaga saga in cateva sute de cuvinte
  • Folio in loc de Pocket
  • Sa alerg, sa nu alerg
  • Un talent nerecunoscut: sa pui intrebari
  • De ce am inceput sa ma uit la fotbal american la 40 de ani

Proiecte

  • BobbyVoicu.com
  • MixRift

Footer

Copyright © 2025 ยท BobbyVoicu.ro