Cititi aici, la Cabral, care se tare plictisea, pentru ca am zis ca nu ma bag. Deja e spam peste tot, un post de Digg e deasupra mea 🙂
P.S.: rugati-va sa nu vina update de PR zilele astea, ca la cate linkuri am strans, macar 5-6 tot ar trebui sa am 🙂 si atunci sa vezi fascinatie 😛 Bine, PR-ul nu conteaza, din punctul meu de vedere, dar sa vezi atunci demotivator 🙂
Eu iau masini la drive-test, dupa cum stiti. Audi A4, SsangYong Rexton, mai vin cateva pe drum.
Nu iau bani pentru asta (pana acum nici bani de motorina nu am luat, desi cred ca imi voi schimba politica, avand in vedere cat consuma unele masini 😀 la stilul meu de condus, evident ), dar totusi primesc ceva la schimb – “ma dau patron” cu o masina pe care scrie mare DRIVE-TEST, pentru cateva zile!
E advertising? Trebuie sa scriu mare “Post platit”? Aveti impresia ca sunteti pacaliti? Nu va dati seama ca masina respectiva mi-a fost data clar de o companie sa scriu despre ea?
P.S.: vreau sa ne rezumam in comentarii strict la drive-teste, fara ca aceste drive-teste sa fie platite (cazul meu). Discutia a pornit intr-un cadru mai larg la aceasta masa rotunda si as vrea sa stiu si opinia voastra.
Cabral m-a tras in piept si a scris inaintea mea o chestie legata de ideea acestui post
Perioada asta din an este pentru mine inceputul verii: momentul in care se termina scoala si vezi copii de 10-12 ani stand la scara blocului sau jucandu-se in parcare cu mingea.
Cand eram la varsta lor, in momentul asta incepea cu adevarat vara: cand luam vacanta. Si doua saptamani erau pline de efervescenta, pana intram intr-o rutina data de caldura si “Bobby, in vacanta asta nu mai stai degeaba ca anul trecut!” (spusa de mama, care voia sa ma puna sa citesc fizica nucleara, daca era posibil – glumesc, mama, stii ca te iubesc 😛 ).
Primele doua saptamani de vacanta insemnau fotbal toata ziua cu baietii “in curtea scolii”, fotbal pe blocuri, cartiere, scari de bloc, etaje, camere de apartament… orice putea sa ne diferentieze si sa ne dea motiv sa jucam. Apoi insemna statul seara “la banca”, unde ne adunam si ne povesteam filme cu bruce lee si chuck norris sau jucam tot felul de jocuri mai stupide sau mai putin stupide. Stateam pana noaptea tarziu, cand se deschideau geamurile si incepeau parintii sa ne strige acasa. Si, bineinteles, raspunsul: “Mai stau putiiiiiiinnn!!!”…
In perioada asta din an imi pare rau ca nu mai am 10 ani. Doar atat, doua saptamani.
Maine sunt invitat sa vorbesc la o masa rotunda despre Neticheta (Netiquette).
Ca urmare, m-am gandit ca ar fi interesant (si mai usor, si pentru mine, sa mai adaug argumente pentru masa rotunda mentionata), daca am discuta diseara, de la ora 21:00, la RadioLynx despre asa ceva: reguli de bun simt in mediul online.
Nu voi avea un invitat, asa ca va astept in numar cat mai mare pe chat, sa va citesc opiniile, poate reusim sa ne dam seama si noi daca e ok sa trimiti sau nu un attachement de 10MB persoanei a carei carte de vizita am luat-o ieri la o intalnire. Si daca e ok, in ce conditii?
Va astept pe chat!
Astazi, la intalnirea Blogoree, cei prezenti mi-au atras atentia ca un membru al forumului e nemultumit ca nu raspund la comentarii.
Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la tema de mai sus: raspunzi sau nu la comentarii? Este acest lucru o lipsa de respect fata de cititori?
Arhi, de exemplu, raspunde aproape fiecarui comentariu. Stiu asta pentru ca discutam acum ceva timp pe tema asta cu el.
Cristi Manafu raspunde rar, poate chiar niciodata (later edit: Cristi explica aici mai multe).
Eu raspund destul de rar, in general cand ceva nu s-a inteles corect.
Care este cea mai buna modalitate? Depinde de fiecare comunitate in parte, de fapt.
Cum am ajuns eu la acest stil de a comenta? Acum un an si jumatate, am observat un aspect ciudat la forumul bloggerilor si la blogul meu (blogul era pe blogoree, atunci, nu exista inca acest URL): aproape de fiecare data cand interveneam cu o replica, discutiile se opreau.
Nu am inteles un timp, pana am citit un articol (imi pare rau, nu il mai gasesc acum, sper sa mai dau de el), in care se spunea o chestie foarte misto: in momentul in care, pe un forum, o persoana considerata autoritate in domeniul respectiv intervenea intr-un thread, discutia murea. Ceilalti participanti acceptau ceea ce repectiva “autoritate” spunea (bineinteles, daca nu abera vizibil) si discutia se incheia.
Din acel moment am inceput sa ma retrag, putin cate putin, din discutie. Si, ce sa vezi, de unde nu erau mai mult de 3-4 comentarii pe blog, acum uitati-va la medie: 10-12 comentarii pe post. La fel si pe forum (unde, de altfel, apar si foarte rar in ultima vreme, pentru ca am incredere in echipa de-acolo, in Eugen si Jen, mai ales, care stau cel mai mult si “dirijeaza”, si o fac foarte bine), unde numarul posturilor a crescut foarte mult in ultimele 6 luni (pentru ca membrii isi impartasesc impresii, experiente, incearca sa traga concluzii – chiar daca gresite uneori, dar asa invata si relationeaza mult mai mult decat daca eu as fi intervenit de la a doua replica si as fi dat raspunsul corect).
Un alt motiv pentru care raspund rar si nu fiecarui comentariu este ca nu am timp, din pacate (sau din fericire 😀 ). In ultima vreme cu atat mai mult. Dar citesc toate comentariile, asta ca dovada de respect pentru cei care au facut efortul sa scrie.
Din cand in cand raspund la comentarii, cand sunt nelamuriri sau cand cineva spune ceva deosebit sau ma corecteaza (desi, de cele mai multe ori, in ultima situatie, nu raspund in comentarii ci corectez direct postul sau adaug informatia primita, cu tot cu comentariul meu si link catre comentator, pentru ca astfel toti cei care vin pentru prima data si citesc postul respectiv au informatia completa. Mai mult, linkul respectiv este o forma de multumire pentru cel/cea care m-a ajutat/completat).
Asta este insa metoda mea. Era necesara, pentru ca nu pot sa raspund tuturor.
Voi cum faceti?
Post publicat initial pe AutoMod
Initial trebuia sa plec la GeekMeet cu avionul (eu nu mai am masina de vreo cateva luni), dar cu cateva zile inainte am primit oferta de a lua un SsangYong in teste pentru weekend, asa ca am zis rapid da, pentru ca imi place sa conduc in general, cu atat mai mult acum.
Sincer sa fiu, design-ul SsangYong nu ma incanta in general. Rodius-ul, cel putin, m-a speriat cand am vazut-o prima data. Era/Este ca un vis urat.
Pentru ca eu plecam la Cluj si conduceam o gramada pe sosea, mi s-a recomandat un Rexton. Masina nu imi displace, aduce putin cu un Mitsubishi Pajero, asa ca am zis: de ce nu? Am condus SUV-uri prea putin, asa ca a conduce 1000km unul parea ocazia perfecta ca sa imi fac o parere despre ceea ce inseamna sa fii la volan intr-o masina din care vezi in fata pana departe (si nu e camion 😀 ).
Am primit, asadar, un Rexton cu urmatoarele caracteristici principale: motor de 2,7L, 185CP, folosit de Mercedes la M Klasse, versiunea anterioara, tractiune integrala permanenta, cutie automata. Avea mai multe chestii, am sa fac o lista, daca e nevoie, dar astea sunt cele mai importante.
Dupa cum va spuneam, nu am mai condus un SUV decat asa, pe distante mici si foarte mici. Am mers in dreapta, dar nu am condus. La fel si cu o cutie automata. Ca urmare, era destul de ciudat din doua puncte de vedere (mi-e foarte greu sa nu calc frana in loc de ambreiaj… am dat vreo doi prieteni cu capul de bord din cauza cutiei automate). Trebuie sa spun insa ca adaptarea a fost aproape instantanee… cand am trecut de primul semafor deja mergeam linistit si ma simteam ok.
Am plecat asadar catre Cluj. Rapid pe autostrada si da-i sa vedem cat duce (in limite legale, evident). Si duce, credeti-ma. Drama, daca ii putem spune asa, este ca nu iti dai seama de viteza. La 130 ziceai ca mergi cu 80 (da, bineinteles, nu am depasit 130km/h 😀 ).
Iesim linistiti de pe A1 si dupa vreo ora ajungem pe Valea Oltului. Dupa masa (cu micii) de rigoare la Dada (un restaurant pe malul Oltului la care m-am oprit de fiecare data cand am fost la Cluj in ultimul an), am intrat pe serpentine. Si atunci am inceput sa o testez: depasiri cu downshifting, calcat si intrat in curbe mai la limita. Am fost (inca sunt) foarte surprins: simteam masina mai stabila decat una mai putin inalta, aproape ca nu simteai ca are aproape doua tone. La un moment dat am intrat mai tare intr-o depasire in curba (cu vizibilitate, era ok) si a trebuit sa intru mai brusc la loc: ESP-ul a tinut masina perfect pe drum, eu doar tineam volanul.
La intoarcere, am decis cu Adi sa venim prin Brasov, ca sa testez masina si pe Valea Prahovei (unde curbele sunt mai stranse putin decat pe Valea Oltului). Cu ocazia asta am hotarat ca niciodata nu il mai iau pe Adi cu mine la drive-test, pentru ca m-a terminat psihic cu “Mai usor, ca cine stie” samd. Degeaba ii explicam ca masina e sigura, ca o simti cum sta perfect pe drum, nu l-am convins. Si am fost nevoit sa aleg daca il las in sant cu ursii sau continuam drumul impreuna. De data asta a castigat prietenia 😀
Am prins si ploaie, masina s-a comportat bine, nimic de reprosat. Poate doar o chestie ciudata, din punctul meu de vedere: daca vrei sa activezi stergatoarele, misti in jos de maneta, nu in sus, cum e la toate masinile cu care am mers pana acum.
Interiorul
Interiorul e ok. Are plastic mult, dar arata bine. Nu e nici extraordinar, dar nici nu te deranjeaza la cum arata. Totul e acolo unde trebuie sa fie, desi la pozitia mea de condus nu vedeam niciodata semnalizarea si tot timpul o uitam activa (nu stiu de ce, nu isi revine la pozitia neutra, asa cum se intampla la alte masini).
In spate e loc lejer pentru un om de 1,80m, desi masina parca nu are atata spatiu pe cat te-ai astepta cand o vezi de-afara – poate si din cauza ca e gandita sa aiba 7 locuri. In portbagaj “poti baga cinci-sase oameni”, ca sa parafrazez o replica din “Cu nasul la psihiatru”, spusa de “nasul” Robert de Niro. Nu am avut timp sa umblu prin butoane, dar are loc special de pus mp3 player-ul, USB slot, lucru de asteptat totusi la o masina re-creata in 2007 (Rexton 2 a fost lansat anul trecut). Incalzirea din scaune e ok (testata pe un amic caruia i-a luat foc fundul 😀 ), are chiar si pe spate, climatizarea merge foarte bine (nu e bizonala, e simpla, insa, surprinzator).
Senzatii
Masina nu mi s-a parut mare deloc, desi e. Poate si pentru ca eu conduc “de sub masina”, dupa cum spune Vlad, si nu am nevoie sa vad botul samd. Ca urmare, nu am simtit ca masina e mai mare, pentru ca spatial dimensiunile sunt destul de apropiate de un Audi A4, de exemplu (ma refer la latime si lungime, nu la inaltime). 10-15cm pe latime si 30-40cm pe lungime nu sunt diferente sensibile in general, in conditii normale de condus.
Motorul trage foarte bine. Are latenta maricica pana intra turbina, dar cand intra se duce excelent. Ma distram la un moment dat depasind fara downshifting: e misto sa simti la jumatatea depasirii cum te baga in scaun si incepe sa traga (eu am avut un Opel Corsa turbo diesel acum ceva ani si era genial momentul).
Cum te simti patron?
Prima intrebare adresata de Adi cand am pornit a fost: “Cum te simti patron?”. O intrebare pusa la misto, dar care te pune pe ganduri: este un SUV o masina de parvenit? Mai ales un SUV coreean, care e clar mai ieftin si, deci, mai usor de obtinut? Nu stiu sa spun. Eu in mod cert nu m-am simtit patron. M-am dat din fata celor care veneau tare din spate, nu m-am bagat aiurea in depasiri numai pentru ca eram cu o masina mai mare samd. Ce am simtit insa? M-am simtit mai in siguranta. Spre deosebire de ultimele drumuri prin tara (si anul trecut am avut peste 60.000 km facuti) nu m-am mai stresat: lumea ma vedea de la distanta, cei care in general faceau depasiri periculoase se gandeau de doua ori daca sa imi taie calea samd.
Mi-as cumpara masina? In anumite conditii, da. Sa va explic: eu am decis ca nu merita sa dai 100.000E pe o garsoniera/apt cu 2 camere in Bucuresti. Si cum meseria imi permite, prefer sa imi cumpar o casa intr-o zona mai spre munti, la vreo 2 ore de condus de Bucuresti (ca sa pot sa si dorm noaptea). Ei, in 100.000E, daca dai pe o masina ca Rexton-ul 35.000E, tot iti mai raman 65.000 sa iti iei ceva ok intr-o zona mai inspre munti (nu pe Valea Prahovei samd). Si iti trebuie o masina in care sa te simti in siguranta si care sa te duca acasa pe orice fel de vreme (ploaie, zapada – are tractiune integrala). Ceea ce face SsangYong-ul mai interesant decat Mazda CX7, care e in aceeasi gama de pret, dar e o masina mult mai sport si gandita altfel (si care mie imi place foarte mult), nefiind cu adevarat concurenta intre ele.
Sincer sa fiu, ar fi o decizie greu de luat. Mi-a placut mult Rextonul, spre surprinderea mea. Chiar spuneam celor de la SsangYong ca sigur ma vor injura multi cand le voi spune ca mi-a placut, dar nu am cum sa spun ca masina e proasta numai pentru ca e coreeana, pentru ca nu e. E buna, e misto, m-am simtit bine in ea. Daca as alege un LandCruiser in loc de SsangYong? Mda, poate, daca mi-as permite sa dau 70.000E pe o masina cu aceleasi capacitati. Discutam totusi de dublul banilor. Si nu cred ca merita sa platesti dublu mai ales pentru brand, daca nu iti permiti, numai ca sa ai cu ce sa te dai rotund.
Ce mi-a placut: senzatia de siguranta si de liniste pe care ti-o ofera. Restul puteti citi mai sus.
Ce nu mi-a placut:
– ai probleme cu vederea in spate (era sa dau peste un om cand ieseam din parcare pentru ca era intr-un unghi mort, in dreptul stalpului din stanga-spate);
– perioada destul de mare pana intra turbina in functiune cand apesi pedala (eu obisnuiesc sa bag in viteza inferioara cand intru in depasiri, ca sa intru mai tare);
– consumul poate fi marisor daca o conduci mai agresiv (nu am facut calculul exact inca, il fac si scriu);
– volanul nu avea reglare pe lungime, numai pe inaltime;
– interiorul destul de spartan, desi nu prea ai ce sa ii reprosezi in general.
O chestie as observa, insa: eu nu l-am condus prea mult in oras, deci nu stiu ce inseamna sa ai SUV in Bucuresti si sa cauti loc de parcare. Dar nu cred ca e prea usor. Mi-as lua o masina asa de mare sa o conduc in oras? Nu cred. Desi eu conduc foarte rar ziua si in timpul saptamanii. Dar clar nu se compara cu C2-ul pe care il am in fata blocului acum, imprumutat de la sora mea, care intra si perpendicular in parcare, daca te enervezi.
Campania SsangYong
M-am intrebat de ce a facut SsangYong campania printre bloggeri. Sunt sigur ca succesul campaniei Audi (chiar daca Madalin nu e de acord ca a fost un succes) a atras atentia si ca acesta e unul din motive. Dar am intrebat, totusi, de ce fac campania. Si raspunsul primit a fost: “pentru ca masinile merita sa fie cunoscute, pentru ca au un raport calitate/pret foarte bun, pentru ca vrem sa obisnuim oamenii obisnuiti – deci nu ziaristi auto, de ex. – sa vina sa ceara masini pentru drive-test”. Asta explica de ce au fost alesi cativa bloggeri care nu suntem neaparati experti in masini (pasionati in mod cert, experti, putin probabil): Radu Ionescu, Doru Panaitescu, Dragos Manac (caruia i-au platit si motorina… data viitoare cer si eu la fel 😛 ), Dragos Roua – care a si conceput campania, din cate stiu samd.
Cireasa pe tort, daca sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. In plus, daca va place si hotarati sa o cumparati, aveti si reduceri de pana la 18%. Asta inseamna ca masina pe care am condus-o eu, despre care mi s-a spus ca e in jur de 35.000E, poate ajunge pana la 30.000E. Ceea nu suna deloc rau. Asa ca mergeti si testati, sa nu imi spuneti ca vorbesc aiurea.
P.S.: eu nu am vorbit despre diferente de brand samd pentru ca nu fac altceva decat sa provoc un flame war. Ce am zis eu aici e ce am simtit eu in masina. Daca sunteti soferi de Range Rover in mod normal si va inflamati ca pot sa compar un SSY cu un LandCruiser, aceasta recenzie nu e pentru voi. Daca nu ma credeti, va spun din nou: mergeti si testati si voi.
Yahoo! testeaza un nou logo (Razvan Antonescu l-a vazut azi pe Yahoo.com si a dat pe twitter):
Ce parere aveti? Critici, laude, nu conteaza.
Am scris ditamai carnatul de comentariu la Buddha pe blog, l-am sters si l-am pus aici. Cititi mai intai articolul lui si comentariile de-acolo, altfel s-ar putea sa nu fie foarte bine inteles. Am mutat comentariul aici pentru ca vreau sa stiu si parerea cititorilor mei care nu prea merg pe linkuri 🙂 In plus, vreau sa pot controla un eventual flame war.
Ideea articolului era: de ce Yahoo Mail si nu GMail in Romania? De ce Yahoo Messenger si nu altceva? De ce Hi5 si nu MySpace?
Hai ca ma bag si eu ca musca in lapte, sa imi dau cu parerea: totul tine de evolutia internetului in Romania comparativ cu celelalte tari. La noi evolutia online-ului (ca acces la internet al utilizatorului obisnuit) a pornit prin 2004-2005 (in masa) si 2000-2002 pentru cei mai norocosi (nu zic de 1997 pentru cei foarte geeky – inclusiv eu).
De ce Yahoo Mail si nu Gmail? La asta nu ma bag pentru ca exista riscul sa apara un flame war, mai ales datorita apartenentei mele la Y! Ca idee, insa, trecand peste care e mai bun sau nu, ganditi-va de cate ori v-ati schimbat adresa de email in ultimii ani. Si ca Gmail are 3-4 ani spre deosebire de Yahoo Mail (1997).
De ce Yahoo Messenger si nu altceva? Pentru ca prin 2003-2004, cand lumea inca mai folosea ICQ, Yahoo Messenger era singurul client de IM care avea serviciu de voce acceptabil, intr-un moment in care tot mai multi romani incepeau sa aiba internet de mare viteza acasa si multe rude in strainatate la munca (iar telefonul e scump). Multi il foloseau pentru asta. In plus, avea emoticoane misto (oricat ati comenta, are cele mai misto emoticoane pe ansamblu). Ceea ce il face fun. GTalk si MSN abia acum recupereaza. Apropo, stiti ca si Skype e folosit in Romania?
De ce Hi5 si nu MySpace? Pentru ca MySpace a aparut in 2003 si era un site de doi lei la vremea aia. Prost construit, plin de toti cocalarii statelor unite samd. Sclipicios, plin de video-uri. Se incarca in 20 de ani… era ingrozito. Cand romanii au intrat in masa pe net, Hi5 era mai bun ca platforma (mai multe poze, mai rapid samd). Ca urmare, a fost cumva natural. Stiu, cocalarii lor par mai misto cand nu sunt ai nostri. Dar tot asta sunt, numai ca lor li se spune rednecks.
Vedetele au inceput sa apara pe MySpace acum 3 ani, nu mai devreme, cand toata lumea vorbea de MySpace. Apropo, Orkut e super tare in Brazilia (si e Google), Hi5 in Romania, FaceBook in Turcia samd. E chestie de alegere. In plus, mai degraba te faci “prieten” cu o vedeta din Romania (care are sigur cont pe Hi5), de la care poti primi cadou un cd, o invitatie, ceva, decat cu una din State, care oricum nu te baga in seama printre cei 200.000 de prieteni.
Pana la urma, totul a fost “efect de turma”. Cand toti prietenii tai folosesc ceva anume, nu poti sa folosesti tu altceva. Dovada cea mai recenta: twitter. Are aproape doi ani serviciul. Romanii au inceput sa il foloseasca mai mult in ultima jumatate de an, cand au inceput sa aiba cu cine vorbi.
P.S.: realizez ca postul lui Adi e doar un mic exercitiu de SEO on page si putin linkbaiting, dar ideea e interesant de analizat, asa ca de asta am reactionat.
Primul meu GeekMeet a fost chiar foarte misto. Sincer sa fiu, nu stiam la ce sa ma astept, pentru ca nu stiam pe nimeni din cei care trebuiau sa vina (ma rog, aveam idee ca trebuie sa vina Psaico, pe care il stiam de la Blogoree Tour de anul trecut, dar pe care nu l-am mai recunoscut – nu te supara tare pe mine, te rog 😀 ), in afara de cei din Bucuresti si de Sergiu (care a fost calul meu de bataie, pentru ca l-am dat exemplu atat la categoria “succes” cat si la altele mai putin placute. Noroc ca suntem prieteni buni, ca altfel nu ma mai intorceam in Bucuresti intreg 😛 Sergiu, de fapt sunt invidios 😀 ).
Una peste alta, prezentarea mea a fost una ad-hoc, pentru ca initial nu era vorba sa prezint ceva, am vazut in ultima zi ca Filip m-a pus pe lista ca vorbitor, asa ca am zis sa incerc totusi sa vorbesc putin despre Yahoo! Open Strategy si YDN. Cum erau acolo cativa care stiau in mod cert mai mult decat stiam eu despre API-uri (pentru ca le folosesc in mod curent) nu am intrat in amanunte, pregatind o astfel de prezentare pentru o alta intalnire (poate cea de la Brasov?).
Au mai prezentat Alex Deva, Vladimir si Dragos, Sergiu si Adi Rus.
Baza a ceea ce am spus la Cluj porneste de la faptul ca povestile de succes in online-ul romanesc pot fi legate si de crearea de servicii (pe baza de API-uri, daca altfel nu se poate), nu numai de realizarea de continut. Niciunul din modele nu e gresit, dar e pacat sa vezi programatori incercand sa creeze site-uri de continut, cand ei ar trebui sa faca ceea ce stiu sa faca: sa programeze. Bineinteles, as prefera ca API-urile folosite sa fie ale Yahoo!, dar nici un API nu e rau atat timp cat e folosit pentru a creea un serviciu util (Amazon, EBay, Google, ca sa numesc cateva companii mari din online care au API-uri, desi exista si companii mai mici – nu le dau astora mari linkuri sa nu le dau PR =)) ).
Evenimentul mi-a placut. Imi plac genul asta de intalniri, informale, intr-o cafenea, cu 50 de oameni care se intalnesc si discuta despre ceea ce le place sa faca. Nu am avut ocazia sa cunosc prea multa lume noua pentru ca trebuia sa plec la Bucuresti, dar sper ca la editiile viitoare sa stau mai mult de o zi si sa pot vorbi cu cat mai multi. Mi-a placut ca lumea gusta glumele legate de competitorii nostri si chiar ma provoaca (apropo, cel mai folosit API din lume e Google Maps, dupa care urmeaza Flickr, ca tot am fost intrebat la conferinta).
Mersi, Filip si Alex, pentru ca m-ati primit 🙂 Data viitoare poate chiar spun ceva cu adevarat interesant 😛
Deocamdata atat, mai multe detalii vor veni in urmatoarea perioada.
Au mai scris: Seby (are si filmulete cu prezentarile), Kleampa, Alex (care s-a si gandit ca sunt manager la Zahoo 😀 ). Poze aici.
Daca aveti cont de twitter, va puteti abona la contul @YahooRomania pentru update-uri.
Am fost la Cluj, acum sunt la Paris (prima data in viata). Din pacate (sau din fericire, cum vrei sa vezi 😀 ) sunt cu munca, asa ca nu prea am timp sa ma plimb. In seara asta am reusit sa vad Arcul de Triumf de=aproape (imens in comparatie cu al nostru) si Turnul Eiffel din departare. Revin cu detalii si de la GeekMeet si cu povestea SsangYong-ului.
P.S.: azi, la meciul Italia – Olanda, eram intr-o pizzerie italiana, in Franta, eu roman, cu un tricou portocaliu pe mine. Sa va spun ca s-a lasat liniste in local cand am intrat? :)) S-au linistit repede cand au aflat ca sunt roman si au inceput sa strige “Forza Italia!”. La 2-0 am plecat, pentru ca nu voiam sa risc sa banuiasca macar ca ii mint 😀