BobbyVoicu.ro

Imi place Romania. Chiar asa, locuita (desi uneori e frustrant sa locuiesti aici, nu doar sa fii turist). In ultimii ani am traversat tara dintr-un capat in altul de multe ori – nu cred ca exista drum major pe care sa nu fi condus in cei 13 ani de cand am permis. Din pacate Romania e din ce in ce mai putin prezenta in traseele noastre de vacanta. Si asta si pentru ca, probabil, nu suntem in stare sa ne vindem punctele de interes (Castelul Bran inchis in momentele de interes maxim, cetatile fara semne samd). Cu toate astea, cred ca multi dintre noi s-ar plimba prin tara, daca ar sti unde sa mearga.

Asta e introducerea (sobra, cum sta bine oricarei introduceri 😀 ). Pentru caaaaaa… in vara astaaaaaa… Redescoperim Romania. Cu mine la volan si 3 tovarasi de aventuri, voi avea posibilitatea sa gasesc locurile uitate ale Romaniei, precum si locurile deja stiute, dar care si-au pierdut din interes. Intr-un program sustinut de Petrom, voi merge prin toata tara pentru a revedea ce am vazut in ultimii 10 ani si pentru a vedea ceea ce, surprinzator, nu am vazut 🙂

Din punctul meu de vedere va fi ceva super tare (evident, calatoresc, e normal sa ma bucure, nu?). Si mi se plateste si benzina, deci pot sa turez motorul din cand in cand >:)

Cam despre ce e vorba, totusi? 4 calatorii pe toata durata verii, de cate 5 zile. In fiecare zona istorica (Moldova, Transilvania, Muntenia si Dobrogea), pana la sfarsitul lui august. Timp in care speram sa punem pe harta Romaniei cat mai multe puncte de interes, pentru a crea oricui posibilitatea de a se plimba cu adevarat prin Romania, de a iesi din oras oricand cu o destinatie interesanta, nu doar Valea Prahovei, Constanta sau mai stiu eu ce alte copii de Dorobanti mai exista prin Romania.

O singura problema am, sincer sa fiu :)) La ce caldura se anunta, cred ca trebuia sa mutam toata plimbarea in iarna. Sau Dobrogea in iulie. Si sa descoperim numai scoicile de pe plaja din Vadu. Desi, acum, fiind in Constanta, trebuie sa va spun ca nu prea merge sa stai la plaja. Dimpotriva, e chiar rece afara.

Acum intelegeti de ce v-am intrebat de locurile din Moldova? >:) Si am sa va mai intreb, pentru ca si eu, care sunt de loc din Vaslui, care credeam ca stiu toata zona, am descoperit existenta unor locuri noi 🙂 Va dati seama in restul tarii?

Apropo, stiti ca in Iasi, la poalele Buciumului (care e un deal langa) exista o zona unde ai impresia ca masina merge singura la deal, daca o pui in punctul mort? Multa lume nu stia, multe pariuri am castigat eu 😀 Si da, va vom spune de toate locurile de felul asta… pentru ca Redescopera Romania e cea mai misto chestie din vara asta 😛 (in ciuda caldurii…)

P.S.: in ultimul BlogTrip, de la Brasov, am traversat Transfagarasanul. Am fost uimit sa aflu ca din cei care au mers cu noi, majoritatea nu vazuse zona… oare se poate schimba asta? Sa stim, totusi, mai multe despre Romania decat despre Viena sau Paris? Macar asa, ca idee…

Plec la sfarsitul lunii prin Moldova vreo 5 zile (incepe o perioada de “redescoperire” a Romaniei, pentru ca in vacanta asta vreau sa ma plimb prin toata Romania). Eu sunt nascut la Vaslui, am vizitat ceva-ceva zona de mic, dar totusi, ce sugestii aveti pentru vizite? Si as vrea, daca se poate, sa imi dati idei de locuri mai putin cunoscute (si alea super cunoscute sunt ok, dar pe alea in general le stiu).

Ce ar trebui, deci, sa vizitez in Moldova, din puncutul vostru de vedere? Orice, monumente, locuri misto etc. In cazul celor mai putin cunoscute m-ar bucura foarte mult daca mi-ati da si niste puncte de reper, cumva 😀

Adica workshop-ul BlogTrip, in cadrul caruia vor vorbi Bogdan Theodor Olteanu, Tudor Galos, Dorin Boerescu, Adrian Ciubotaru si cu mine.

Nu uitati, va puteti inscrie AICI, workshop-ul e sambata, 12 iunie, ora 10 dimineata (dureaza 3 ore si nu am vrut sa ne suprapunem foarte mult cu NationalTweetMeet, care incepe la ora 12, de asta l-am pus asa de devreme). Daca avem mai mult de 30 de persoane, facem o selectie bazata pe interesul general aratat pana acum pentru blogging samd (daca aveti un blog de 2 luni in care ati scris de 4 ori, nu prea aveti sanse in fata cuiva cu vlg de 6 luni in care scrie constant, macar de 2-3 ori pe saptamana).

P.S.: Ca sa fie clar, pentru ca am impresia ca unii nu au inteles (bazat pe emailurile primite in ultimele zile): workshop-ul e in Brasov – deci trebuie sa fiti acolo sau sa ajungeti cumva acolo, daca vreti sa participati. In BlogTrip (care incepe de vineri si se termina duminica si care include si drumul pana acolo, cu vizite la Bran, Rasnov, pe Transfagarasan samd) pleaca numai 10 oameni, din Bucuresti, oameni alesi separat de mine.

Da, plecam la Brasov in weekendul viitor 🙂 Si, bineinteles, facem acolo un workshop de blogging.

Din Bucuresti vor veni sa vorbeasca, Dorin Boerescu si Bogdan Theodor Olteanu, Adrian Ciubotaru precum si Tudor Galos. Vom vorbi despre monetizarea blogului prin afiliere, despre cum sa discuti cu agentiile de PR si cu companiile pentru a-ti sustine proiectele, apoi vom discuta cu Adrian cum sa iti promovezi proiectele prin Social Media (LecturiUrbane e deja fenomen national).

Bineinteles, ca de obicei, toti cei care participa isi vor prezenta proiectele, vor putea cere sfaturi, idei etc., asa cum se intampla de obice la woprkshop-urile BlogTrip.

Pentru ca in aceeasi zi e si NationalTweetMeet, vom incepe workshop-ul ceva mai devreme decat de obicei, adica la 10 dimineata (stiu, stiu, prea devreme, luati-va de Bloghita). Workshop-ul va tine cam 3 ore, dupa care vom merge toti la NationalTweetMeet.

Cde obicei, pentru ca totul sa fie interactiv, sa discutam mai mult decat sa prezentam, as vrea sa fie maxim 25 de persoane, asa ca incepeti sa va inscrieti in comentariile acestui post, altfel nu mai apucati 🙂

Unde va avea loc maretul eveniment? La Hotel Pantex, in spatele magazinului Star. De la ora 10 dimineata, pe 12 iunie, da? :))

Bineinteles, ca de obicei, sponsorii sunt Mercedes-Benz, Microsoft si Paralela45.

P.S.: nu vreau sa ne suprapunem prea tare cu NationalTweetMeet, asa ca luati in considerare ca la 10 incepem, nu mai amanam 🙂

P.P.S.: de data asta din Bucuresti vor pleca numai 6 oameni, alesi de mine, nu se mai face concurs 🙂

De aproape un an conduc un Mercedes-Benz GLK, in cadrul Proiect4. Probabil ca e cea mai chinuita masina dintre toate GLK-urile date (la acest moment are 30000 de km la bord si e plina de jeg, dupa o vizita prin Dobrogea cea prafuita), dar in mod cert e una dintre cele mai iubite.

Pentru ca eu chiar m-am indragostit de masinuta asta: m-a dus peste tot prin Romania in ultimul an, a fost alaturi de mine in cea mai grea iarna pe care am avut-o in Bucuresti, fara sa ma lase plantat pe vreun troian, a mers cu noi in BlogTrip la Suceava si Timisoara, a urcat pe Transfagarasan, a vazut cetatile din Dobrogea, a urcat dealul pe plaja la Corbu (pe panta aia inclinata, cine stie 😀 ). Dar ce nu a facut? A mers cu viteza prin Bacau (indeajuns sa iau 6 puncte), nu ma zgaltaie, nu ma chinuie… Din multe puncte de vedere, a devenit casa mea mai mult decat apartamentul in care stau. Cand am primit-o, Catalin Stefanescu mi-a spus ca o sa imi placa asa de mult incat imi voi cauta treaba in permanenta, numai sa am motiv sa o conduc. Nu l-am crezut, acum e altceva.

Chiar asa, ce vreau eu de la masina mea, ca tot ma intreba cineva ce fel de masina mi-as lua daca nu as avea de condus GLK-ul: vreau sa fie relativ mica, sa nu fie joasa, sa aiba capacitati offroad pe ea – nu cum vrea Panaitescu, ala e nebun 😛 -, sa nu ma zgaltaie prea tare la drum lung samd. Cert e ca masinile din categoria GLK-ului, crossover-ele (BMW X1, chiar X3, Audi Q5 sau Allroad, Ford Kuga, Nissan Qashqai, Renault Koleos samd) sunt masinile de ales pentru Romania, pentru strazile si soselele rupte pe care le avem, fiind in acelasi timp indeajuns de mari incat sa incapa linistiti 4 oameni cu bagaje in ea.

Revenind insa la masina in cauza, adica Mercedes-Benz GLK, pot sa va spun ca prima data cand am vazut-o mi s-a parut urata: prea patrata, prea… patrata 😀 Dar exact asta e motivul pentru care imi place acum, pentru ca mi se pare ca mi se potriveste perfect – da, eu sunt aparent rotund, insa am colturi :D. Ai impresia ca e masina din care va cobori un tip nebarbierit, in nici un caz o tipa finuta (ca tot ma gandeam ca e targetata pentru femei). De asta nu ma barbieresc eu, ca sa explic acum un mister continuu din ultimii ani 😀

GLK-ul meu are un motor de 3l diesel, cu vreo 228CP (adica se simte cand apesi pedala), e 4MATIC (adica tractiune integrala permanenta), are cutie automata, din aia de care, daca esti “barbat adevarat”, nu vrei. Eu va spun ca acum nu prea as mai vrea cutie manuala, la cat freci in ea in traficul din Bucuresti. Plus ca ai o mana libera cand conduci… 😀 Si nu va ganditi la tampenii, cum m-am gandit eu acum >:P

M-am gandit, initial, sa fac o descriere mai “profi” a masinii, cu ce are, ce nu are samd. Dar nu pot 🙂 A devenit parte din viata mea mai mult decat credeam la inceputul anului, cand am luat-o, si in mod cert imi va lipsi cand voi renunta la ea. Chiar si lucrurile pe care le credeam initial fite: camera pentru parcare, scaunele incalzite etc.

Cam pe unde a fost masina? Well, poze sa tot fie, le vedeti mai jos. 🙂

Saptamana viitoare fac si un mic update la Proiect4, astept acum sa discut cu unii oameni 😀

Dupa ce Dorin a preluat 2parale, am tot stat de vorba ca ar trebui explicat mai in detaliu ce este si cum se mananca marketingul afiliat. Da, informatie se gaseste peste tot pe internet, daca esti cu adevarat interesat, dar ne gandeam ca, specific pentru Romania, nu prea exista informatie, studii de caz samd.

Prin urmare, saptamana viitoare organizam impreuna un workshop pentru afiliati si potentiali afiliati. Speram sa fie primul dintr-o serie mai mare, dar vedem acum cum merge.

Despre ce discutam in primul Workshop?

– introducere in marketingul afiliat
– nisare, nisare, nisare (de ce sunt importante nisele in marketingul afiliat)
– recomandari, nu bannere (veti avea si posibilitatea de a vedea niste cifre legate de conversie)
– vorbeste cu magazinele! Cere informatii despre produse, fotografii, produse in teste
– perseverenta e singura varianta
– tips&tricks (plugins, SEO, PPC etc.)
– studii de caz
– cum folosesti platforma 2Parale
– cum iei banii 🙂

Pare interesant, nu? 🙂

Va astept sa va inscrieti aici, in comentarii. Vor fi maxim 30 de persoane, va fi multa interactivitate (intrebari si raspunsuri, mai degraba, decat prezentare seaca).

Ah, cand?

Miercuri, 9 iunie, 2010, de la ora 19:00. La Bucharest Hubb.

Resurse:

Cum e cu affiliate marketing?
Blogul 2parale

Am fost sambata, impreuna cu Adrian Ciubotaru, in cantonamentul de la Mogosoaia al celor de la FotbalAdevarat, am jucat un fotbal cu cativa dintre ei, am stat de vorba cu cativa dintre ei, am avut un mic concurs cu altii (unul dintre ei a incercat sa imi tot dea mingea printre picioare un meci intreg, fara succes, insa 😀 ).

Anyway, unul dintre lucrurile care m-au interesat a fost cum au reusit sa se promoveze pentru a ajunge in lotul de 16. E cu atat mai interesant cu cat o parte dintre cei prezenti acolo au peste 40 de ani, in timp ce majoritatea sunt pana in 25 de ani.

Cei mai tineri, sa spunem, au folosit din plin internetul. Lista proprie de messenger, lista rudelor (frati, surori, veri), lista prietenilor de la scoala… tot ce s-a putut. Grupuri de discutii, liste de prieteni ale prietenilor… Si-au sufocat prietenii, cunostintele, au pierdut cativa pe parcurs, dar au ajuns unde au vrut. Cel mai bine, cred, povesteste Daninho, singurul om cu legatura cu online-ul de-acolo, in postul de-aici.

Interesant a fost, insa, modul in care au castigat cei mai in varsta. Eu nu am vorbit decat cu unul dintre ei, este adevarat, dar mi s-a parut interesanta diferenta: “Mi-am sunat prietenii din tara, le-am povestit…” sau “Stateam cu ei la bere si le-am zis sa ma voteze…”. Observati? Totul e prin contact direct (macar voce), nimic legat de internet. Nu spun ca Gicu nu a folosit si internetul (asa il cheama pe cel care mi-a povestit), dar cel mai mult a mers pe legatura directa. Asta l-a facut sa evite discutii ciudate (de genul “ma lasi cu fotbalul tau???”), pentru ca s-a adresat direct oamenilor apropiati care, mai departe, au promovat din plin ideea si cunoscutilor samd.

Am sa va mai zic lucruri observat de mine acolo, deocamdata va las cu doua fotografii, una cu mine pe teren, regretand ca nu am putut juca mai mult, alta in timp ce il intrebam de binete pe Daninho 😀 Pe care ar trebui sa il urmariti, daca vreti sa vedeti ce se intampla in cantonament 😀

Eram ieri la PR&AD Fair si imi exprimam, pentru a jdemia oara, uimirea in fata faptului ca viitorii oameni de comunicare nu sunt interesati sa experimenteze comunicarea in forma sa cea mai ieftina: blogul. Blogul e ieftin, e gratuit chiar, in termeni financiari, si iti permite sa inveti sa comunici intr-un mod super simplu si, de cele mai multe ori distractiv.

Anyway, ieri cineva mi-a zis o chestie de genul: “da, nu costa bani, dar costa timp, si eu nu obtin nici un profit”. Scoasa din context, replica aproape ca are sens. Ca in context nu avea.

Intrebarea mea e insa: stie careva cat costa timpul sau? Aud o gramada de studenti care nu au timp (am fost si eu student, da? stiu cat de mult o frecam), care vin cu replica asta: timpul inseamna bani samd. Ati facut vreodata un calcul, sa vedeti cat costa timpul respectiv? Da, stiu, sunteti ocupati. Intrebati-va colegii care muncesc in agentii cate 12 ore pe zi cum e sa fii cu adevarat ocupat.

Economia elementara spune ca timpul tau costa atat cat e dispus cineva sa il plateasca. Ca student, fara job, fara venit, care e valoarea reala?

Alta modalitate de a calcula e cea matematica: calculezi toti banii pe care ii faci intr-o luna (de la parinti, de la “sponsori”, sugar daddies, chiar nu conteaza), apoi imparti la numarul de orre pe care nu le dormi si aia e valoarea orei tale de efort.

Prin urmare, daca tu ai 2-3E/ora (in situatii bune), ce mare efort e 1-2 ore pe zi?

Articolul asta a aparut in urma frustrarii din ce in ce mai mari pe care o simt cand vad oameni care doar se plang ca nu se intampla ceva, fara sa isi scoata degetul din fund si sa se miste la treaba (la treaba reala, nu la frecat menta pe Twitter si Facebook in speranta de a deveni social media expert… si asta, fara ca, Doamne fereste, sa experimenteze ceva).

P.S.: aceeasi persoana de mai sus spunea ieri: “Blogul nu inseamna numai sa scrii, ci sa il promovezi, si asta ia timp”. Raspunsul meu? “A promova ceva inseamna a comunica…”. Ca sa inveti ceva trebuie sa cheltui: timp sau bani. Cand refuzi si una si alta, ai sa ajungi ca in 10 ani sa injuri fostii tai colegi, care au reusit, si sa dai vina pe orice altceva decat pe propria prostie. De obicei pe “relatii”, “sex” si alte cacaturi.

Articol scris de Vlad Balan

La o saptamana dupa ce am testat Panzerul 5 GT de la BMW, am avut ocazia sa conducem un cu tot al tip de masina, si-anume noul Citroen C3. Daca generatia anterioara nu mi-a placut niciodata, de nicio culoare, ei bine noul C3 pare foarte chic la prima vedere. Dar hai sa vedem cum a fost, mai in detaliu:

Exterior

Prima impresie pe care am avut cand am vazut masina a fost ca pare mai mica decat generatia anterioara, apropiindu-se mai mult de C2 (lucru ce avea un pic de sens, tinand cont ca C2 a disparut din oferta celor de la Citroen). Uitandu-ma apoi pe datele tehnice, am vazut ca nu-i chiar asa, ba chiar noul C3 este mai mare decat anteriorul. Si, desi pastreaza forma arcuita a plafonului, reuseste sa arate mult mai ok decat vechiul C3.

Iar cand e completat cu culoarea Bleu Belle-Ile (nu, nu i-am ales eu numele, asa apare in oferta Citroen) si cu jantele Clover de 17 inci (care arata prea bine), rezultatul e excelent.

Interior

La interior, dotarile se impart intre parbrizul Zenith, care aproape face toata masina, si restul. Ok, ce-i cu parbrizul asta? E imens. Adica nu e cat un parbriz normal ci se prelungeste pana la jumatatea plafonului. E ca si cum trapa si parbrizul s-au hotarat ca nu mai are rost sa stea separati de o dracie de tabla si sa se uneasca. Vorba celor de la TopGear, dupa ce conduci un C3 cu parbriz Zenith, in restul masinilor te simti de parca ai conduce cu o sapca pe cap. E drept, la inceput e un pic ciudat cand te uiti in oglinda retrovizoare, pentru ca, nemaiavand niciun punct de reper si mai ales daca e curat parbrizul, ai impresia ca oglinda pluteste prin aer si ca nu e prinsa cu nimic. Dar dupa ce te obisnuiesti, e fenomenal…nu tre sa-ti mai rupi gatul dupa semafoare sau semne de circulatie ascunse prin copaci, poti sa admiri linistit peisajele prin care mergi, etc. Singurul inconvenient ar fi ca atunci cand iti bate soarele de deasupra sau din fata, masina se cam inunda de lumina si nu prea mai vezi nimic. Dar nu-i problema, pentru ca poti trage jumatate de plafon (cu tot cu aparatorile de soare) si masina devine una cu plafon conventional.

In rest, masina a venit dotata cam cu tot ce-are Citroen mai bun: climatizare automata, senzori de parcare, parfum de ambianta (ca sa nu mai dai banii pe toate prostiile, ai un butonel pe care daca apesi, miroase frumos in masina), navigatie, sistem HiFi excelent, scaune piele si un volan genial, care arata foarte sportiv, avand partea de jos metalica si un pic turtita. Controalele de pe volan sunt un pic ciudate, pentru ca nu-s exact pe volan, ci ascunse undeva in spatele lui. Adica te chinui un pic pana le gasesti (eu abia a doua zi am realizat ca le are), dar, odata ce te obisnuiesti cu ele, sunt foarte practice. In schimb, o surpriza neplacuta a fost lipsa…suporturilor de pahare! Hai, daca era un BMW mai ziceam, ca ei ne-au obisnuit, dar aici chiar nu ma asteptam. Si tot la capitolul minusuri as trece si panoul de instrumente, care are un aspect foarte ieftin (zici ca sunt niste abtibilduri lipite…daca nu chiar asta or fi) si frana de mana, care e foarte incomod de actionat cand cotiera e coborata.

Pe drum

Buun, deci avem o masina micuta, cu un motor pe benzina de 120 de cai. Suna bine, nu? Cam asa si e. Aproape. Nu stiu de ce, dar cand vezi cifrele, te astepti la un pic mai mult (situatie identica cu C4 by Loeb testat asta iarna). Totusi, pe sosea, parca e un pic lenes asta mic si nu alearga exact asa cum ai vrea tu. Dar asta nu inseamna ca nu merge bine. Din contra. In oras mi s-a parut fantastic. Volanul e foarte usor, la un moment dat parca ti-e si frica sa tragi mai tare de el sa nu-l rupi, iar completat cu directia foarte moale face ca mersul cu C3-ul prin oras sa fie foarte lejer. Am incercat foarte putin (ca deh, safety first) si, la propriu, poti sa-l conduci cu un singur deget, fara sa faci febra musculara. Cum ziceam, mi-a placut la nebunie si, fara sa fiu sexist sau ceva, cred ca e o masina perfecta pentru o femeie (nu-si va rupe nimeni nicio unghie tragand de volan).

Nici in afara orasului nu se comporta rau…in depasiri are zvacnirea aia care face diferenta, iar pe drumuri neasfaltate suspensia e surprinzator de comoda. Am fost undeva in varful muntelui in zona Valea Doftanei si n-am avut nicio problema pe drumurile forestiere (prin comparatie, un prieten care era cu un Saab 9-3, a injurat la greu drumul respectiv).

Motorul nu impresioneaza prin cifre: 1.6 litri, 120 de cai, 0 la 100 km/h in 8.9 secunde si viteza maxima de 190 km/h, consumul se invarte intre 7 si 9 litri la suta (depinde cum si unde-l conduci), iar pretul este de 17,800 de Euro (cu tot cu un discount de aproape 1000 de Euro, oferit de Citroen la toata gama C3). Pretul pare un pic cam mare, dar ganditi-va ca este practic modelul de top al gamei (cea mai mare motorizare plus tot ce-i mai bun de pe lista de optionale). Sincer sa fiu, daca m-ar bate gandul sa-mi iau un C3, nu m-as uita la modelul asta, care-i prea scump, ci m-as uita la motorizarile mai mici (spre exemplu, cea mai mica motorizare, cea de 1.1 si 61 de cai, are un pret de pornire de 10 mii si ceva de Euro, care nu-i rau deloc).

Concluzie

Noul C3 este o masina de oras geniala (directia si volanul fac toti banii) si nu te face de ras nici in afara lui sau pe drumuri foarte proaste. Daca vrei condus sportiv, in schimb, ia-ti gandul de la ea. Da, stiu, o sa fie greu, la cum arata 🙂

Ne-a placut:
– parbrizul Zenith;
– aspectul exterior (jante, culoare, ornamente);
– directia si volanul;
– tinuta de drum.

Nu ne-a placut:
– nu e foarte sportiv;
– fara suport de pahare;
– consum un pic cam mare, in special la condus mai “cu simt de raspundere”

Date tehnice Citroen C3:
Greutate: 1,075 kg
Motor: 4 cilindri, 1.6 litri, putere maxima de 88 kW (120 HP) la 6,000 rpm si cuplu maxim de 160 Nm la 4,250 rpm.
Performante: 0-100 km/h in 8.9 secunde si viteza maxima de 190km/h
Consum (urban/extra-urban/combinat, cifre oficiale): 8,1/5,6/6,5 (litri la 100 km).

Ca intotdeauna, multumiri Laura Antonov si Paula Olteanu de la Citroen Romania!