BobbyVoicu.ro

E perioada aia din an in care incepem sa facem BlogTrip 😀 De data aceasta la TImisoara, unde am descoperit o comunitate online vie cand am fost la StartUp Days. Asa ca ne vedem acolo pe 24 aprilie (programul il voi prezenta ulterior), pentru un workshop de vreo 3-4 ore si o seara de networking 🙂

Pana una-alta, din Bucuresti, ca de obicei, plecam vreo 10 oameni. Cu un Mercedes-Benz Viano (poate chiar doua) si un Mercedes-Benz GLK. Dintre aceste 10 persoane, 3 vor fi castigatorii unor mini-concursuri: trebuie sa alegeti una (sau mai multe) din temele de mai jos si sa scrieti un articol (cate un articol pentru fiecare tema). Temele sunt alese impreuna cu partenerii nostri (Mercedes-Benz, Microsoft si Paralela45):

1. Microsoft va propune sa scrieti care vi se pare cel mai interesant addon de Internet Explorer de pe site-ul IEaddons. Evident, trebuie sa motivati de ce. Textul trebuie sa contina link catre addon-ul respectiv.

2. Mercedes-Benz va propune sa scrieti unde ati merge cu prietenii vostri daca ati avea un Viano la dispozitie si de ce (alegeti cetati, da? :D). Ar fi interesant, din punctul meu de vedere, daca ati alege bloggeri sau twitteristi, sa vedem si noi de cine va place (cu link cu tot) 😛 Textul trebuie sa contina link catre aceasta pagina: Mercedes-Benz Viano

3. Paralela45 face anul acesta 20 de ani de existenta, ocazie cu care organizeaza un concurs care are ca premiu cel mare o invitatie pentru doua persoane la Londra pentru un concert BonJovi (cu cazare, transport etc. inclus). Tema este: pe cine ati lua cu voi la acest concert si de ce ati merge la un concert BonJovi? Textul trebuie sa contina link catre pagina concursului.

Conditiile de participare:

Sa aveti un blog pe care sa scrieti cel putin unul din articolele de mai sus (puteti scrie pentru toate trei temele, dar articole diferite).

Sa fiti membri FTW.ro (chiar daca mai putin activi, va iertam).

Toate articolele trebuie sa aiba la sfarsit un text de forma: “Acest articol este scris pentru BlogTrip Timisoara, din partea sponsorului [sponsor]” (unde [sponsor] e inlocuit de numele partenerului care a dat tema respectiva, da? 😛 ). Puneti link catre acest post undeva in text, ca sa vedem trackback-ul, sau scrieti aici, in comentarii, ca ati scris pe blogul vostru articolul, sa stim.

Linkurile catre parteneri pot contine nofollow, pot folosi servicii de scurtare linkuri samd. Nu facem acest concurs pentru ranking in Google 🙂

Nu accept textele care iau la misto oricare dintre parteneri. Mi se pare de prost gust sa vrei sa vii la un eveniment sponsorizat de cineva pe care nu suporti.

Ce include BlogTrip pentru cei care pleaca din Bucuresti? Transport (cu masina, ca de aia e BlogTrip) si cazare la hotel Boavista in Timisoara pentru 23 si 24. In rest va descurcati 😛 bautura, chestii, socoteli 😀

Daca nu stiti ce inseamna BlogTrip, cititi pe blogul meu aventurile din BlogTrip-urile anteriore: Oradea si Suceava. Si de data asta vom vizita cate ceva (poate ne oprim in Targu Jiu, pentru ca spre rusinea mea eu nu am vazut Coloana Infinitului decat in poze), asa ca sigur ne vom distra 🙂

Daca sunt persoane care nu sunt din Bucuresti, dar vor sa mearga, pot participa, insa transportul catre Bucuresti si cazarea aici (daca aveti nevoie) este treaba voastra 🙂

Cam atat, pentru moment, incepeti sa scrieti. Data limita: 15 aprilie. Pentru ca pe 16 sa va putem anunta daca mergeti, sa stiti sa va luati liber pe 23 🙂

Update: concursul e pentru cei care pleaca din Bucuresti. Pentru participarea la Workshop inscrierea se va face dupa 15 aprilie, deci nu confundati 🙂

Update nr. 2: Inscrierile se pot face pana pe 15 aprilie, inclusiv, pana la ora 24:00. Am ales ora astfel incat sa ne fie mai usor sa contorizam trackback-urile.

Eu m-am mutat destul de des in ultimii ani (de cand sunt in Bucuresti, adica). Aproape de 20 de ori in 12 ani. Destul de mult. Mai ales ca ma mutam si cu mobila samd. Acum nu mai inchiriez decat gata mobilat.

Ei, in contextul acesta, am avut ocazia sa ma intalnesc cu cel care are Euro Mini Storage. Pentru ca, teoretic, eu sunt unul dintre cei din piata tinta: ma mut des, am nevoie de loc in care sa imi pun lucurile pe care nu am chef sa le car dupa mine in permanenta, am bicicleta (care a stat mai mult degeaba, sper sa imi revin anul asta) etc.

Am vazut in filme cum sunt magaziile de care vorbeam (un loc predilect de ascundere a cadavrelor in serialele politiste :)) ), dar nu ma asteptam sa vad prea curand si in Romania. Ma gandeam ca noi, romanii, suntem disperati sa avem cat mai multe lucruri in casa, ca nu ne mutam prea des. Mai ales ca mi se pare o investitie foarte mare (ai nevoie de spatiu mare: fie o cladire deja existenta, pe care sa o refaci, fie o constructie de la 0, cazul Euro…).

Sincer sa fiu, nu am stiut niciodata ce business mare e “self-storage”-ul. Dar am aflat: 1,4 miliarde de euro in Europa, iar in Statele Unite depaseste cu mult industria de entertainment (estimata la 9 miliarde de dolari anual, din ce tin minte din prezentare). Mi se pare enorm de mult si nu inteleg ce pune lumea la pastrare acolo.

Eu nu as avea curaj sa pornesc o astfel de afacere in Romania (ca tot ziceam de Start & Grow dimineata), dar cand vezi cifrele, parca incepi sa te mai gandesti. Si totusi, nu… 🙂

Iar pentru moment nici nu imi iau spatiu acolo. Nu pentru ca nu ar fi interesant, ci pentru ca nu prea am nimic de stocat (tot ce-am avut am aruncat la ultima mutare sau am mutat la varu-miu 😀 ). Dar pentru cei care simt ca se sufoca in propria casa e o solutie interesanta. Mergeti sa vedeti: pe drumul spre Constanta, dupa piata trapezul, pe dreapta. E roz (magenta, mi se sufla in casca) si nu puteti rata :))

Mai multe despre afacere puteti citi in articolul scris pe Startups.ro la lansare (astazi a fost ziua startups aici pe blog, se pare).

Si, inainte de a incheia, o intrebare: cand credeti ca ar merita sa va luati un astfel de spatiu (ca moment in viata)? Spatiu care poate varia de la cativa metri cubi la ditamai garajul (vezi filmuletul de mai jos).

P.S.: cand am plecat de-acolo am luat si o folie mare de “bubble wrap” :)) si am adus bucurie la birou 😀

 

Mie imi place sportul. Sportul de echipa, mai ales, pentru ca am jucat o gramada de ani handbal cand eram tanar.

Dupa aia am inceput sa joc fotbal. Prin campionatul facultatii, apoi cu prietenii, cat mai des. Imi placea foarte mult sa dau gol, dar intr-o zi nu aveam portar, asa ca m-am bagat eu (daca tot am facut handbal, macar mi se lipea de mana mingea, cat de cat). Si n-am mai iesit de-acolo de 10 ani decat cand ma plictiseam si voiam sa mai trag si eu la poarta.

La JCI World Congress din Antalya, in 2007, era cat pe ce sa ii eliminam pe cei care au luat, intr-un final, locul 2. Am gresit eu la un sut, insa, si au egalat in ultima secunda.

La ultimul #fotbaltweetmeet faptul ca am iesit sa trag la poarta a insemnat si un gol in propria noastra poarta. Eh, asa se intampla uneori, dar spectacolul facut de mine dandu-mi sufletul dupa jumatatea terenului a meritat.

Portarul e ca un antreprenor, din multe puncte de vedere: succesul e al intregii echipei, esecul numai al lui. Nu conteaza ca nu are aparare, ca sutul era imparabil: daca a luat gol e vina lui.

Acum doi ani mi-am facut glezna muci la un joc de fotbal (baietii de la eRepublik sunt vinovati), asa ca un an am stat pe bara. Stiti cum m-am intors pe teren? Disperat sa dau cu piciorul in minge.

Nu sunt cel mai bun portar posibil, dar macar nu plec din poarta sa imi cumpar inghetata cand iau gol. Asa ca m-am gandit ca as putea sa vad si eu cum ar fi sa apar o poarta de 7m (pe un teren adevarat), sa ma antrenez putin cu Silviu Lung si, de ce nu, sa bat o lovitura libera (poate ma lasa). Prin urmare, m-am inscris linistit pe FotbalAdevarat.ro. Unde dau serios cu piciorul in minge, sa vada lumea ca stiu pe bune cu ce se mananca.

Sper sa nu ma duc singur in cantonament, totusi. Si Adrian Ciubotaru, si Varu, vor sa vina si ei. Si mai stiu cativa. Facem acolo o super echipa 😀

Cand am fost prima data, nu am reusit sa o gasesc decat dupa cateva telefoane si cautat pe Google Earth. A doua oara era deja un indicator meschin catre ea.

Am ajuns acolo, m-am urcat pe un mic deal in care era sapat si se vedeau ziduri si mi-am zis: “Aici trebuie sa vin cu Proiect4”.

 

Pana la urma, (L)Ibida indeplinea tot ce voiam eu: aproape relativ de Bucuresti, aproape de un sat (Slava Rusa), mica (deci nu e nevoie de multe panouri), aproape de Cheile Dobrogei, de Enisala, astfel incat poti face un traseu de o zi – daca te grabesti rau – sau un weekend. Mai mult, zidurile alea sunt asa de bine pastrate incat chiar ai ce vedea 10-20 de minute.

In februarie am fost iar acolo, impreuna cu arheologul Mihaela Iacob, de la muzeul din Tulcea, o persoana atat de pasionata de munca sa incat aproape ca imi venea sa ma fac si eu arheolog (vorbesc serios 😀 ). Si stateam eu pe varful dealului mentionat anterior, bucurandu-ma ca cetatea e mica si o putem acoperi relativ usor… Nimic nu ma pregatea pentru povestea care urma.

Mihaela m-a intrebat: “De ce ai ales Libida?”. Dupa raspunsul meu, a inceput sa zambeasca si sa imi povesteasca putin despre cetate. Cum ar fi ca e cea mai mare aglomerare urbana fortificata din Romania romana. Bineinteles ca am inceput sa rad… la urma urmei, inteleg ca asezarile din antichitate erau mici, dar nici chiar asa de mici. Un deal, la urma urmei… Histria, Adamclisi, ambele sunt mai mari.

Si a venit surpriza: (L)Ibida are, de fapt, 23ha (da, hectare) suprafata fortificata, plus inca 4ha in afara fortificatiilor. Am inceput sa rad cand am auzit (eram sigur ca rade de mine): “Bine, si unde e cetatea aia? Sub sat?”. Raspunsul? “Da, jumatate din sat e peste cetate. Si vezi liziera aia de pomi de-acolo – la vreo 2km? Acolo sunt atelierele”.

Deja frustrarea mea incepea sa creasca… “Si unde e toata cetatea asta?????”. Raspunsul a venit sec, desi asteptat: “Sub pamant. Nu avem destui bani sa o scoatem la suprafata si sa o si conservam ulterior”.

Da, probabil ca nu vom vedea (L)Ibida la suprafata in viata mea, dar in mod cert povestile despre ea incep sa se adune 🙂 Cum ar fi satenii care scoteau pietre din curte ca sa faca teren arabil. Sau cei care foloseau pietrele din cetate in gard. Sau ca troaca pentru porci.

Sau faptul ca e singura cetate din Europa continentala (mai exista una in Marea Britanie) care are inclus in fortificatie un rau. Care inseamna o realizare inginereasca extraordinara.

Cat am stat acolo (L)Ibida a prins viata. Acum, tot ce mai trebuie facut e sa gasim o modalitate de a pune niste panouri care sa nu se fure… pentru ca traim intr-o tara blestemata in care dupa ce ai o idee trebuie sa te gandesti cum sa o aplici pentru a nu tenta oamenii sa fure…

Dobrogea e un taram de povesti. Istoria e la fiecare pas, trebuie doar sa stai sa te uiti cu atentie… Sau la fiecare invartire de roata a masinii

Azi discutam cu o prietena care ma intreba, in gluma, de ce vreau eu sa fac programul cu cetatile, ce simt cand ma duc si vad “pietrele alea” (cum le spunea, facand misto de mine). Si mi-am dat seama ca eu, cand merg la Adamclisi sau la Histria, la Ibida sau la Enisala, parca vad oamenii de-atunci pe strazile inguste, pe trotuare… si imi dau seama ca pentru majoritatea acei 400-500 de oameni care traiau acolo era tot universul…

Apoi, in seara asta, am vorbit cu cel mai vechi prieten al meu. Pe Internet, bineinteles. Si mi-am dat seama ca, desi e plecat din tara, desi ne vedem destul de rar, stiu despre el o gramada… Si mi-am adus iar aminte de senzatia avuta acum multi ani, cand abia incepusem sa scriu pe acest blog… de drag de internet. Si acum, ca si atunci, las aici un gand bun pentru internet. Pentru ca prietenii sunt la o apasare de mouse distanta, chiar daca ne despart mii de km.