De fapt au fost ceva mai multi. Cred ca echipa mea (5 persoane) a plantat in total vreo 200 de pomi.
Cand? Sambata. Unde? Pe centura Ploiestiului. Cine? O gramada de voluntari adunati de Tara lui Andrei (un proiect Petrom).
Anul trecut nu am reusit niciodata sa ajung la plantari. Am fost plecat indeajuns de mult incat de fiecare data cand prietenii mei au fost sa nu reusesc sa ajung.
Pana la urma, insa, m-a ajuns din urma :))
Astfel, sambata trecuta, trezit mult prea devreme (ora 7 nu e ora normala de trezit, da?), m-am urnit spre Adrian Ciubotaru, sa il culeg pentru a merge la Piata Revolutiei, de unde urma sa plecam cu autocarele catre destinatie. O parte dintre voluntari (cea mai mare parte) era deja acolo – oameni ciudati, s-au trezit si mai devreme. Am plecat pe la 9:30, eu cu Adi fiind… presa :))
Trebuie sa multumesc echipei Petrom, fetelor de la Ogilvy, Monei Nicolici. De fapt, nu stiu daca sa le multumesc sau sa le blestem. Va zic in timp :)) Pentru moment ma bucur ca m-au convins sa vin. Discutam data viitoare :)) Oricum, TaraluiAndrei (mai ales componenta de online, cu jocul samd) mi se pare un proiect foarte misto. Scoala lui Andrei, noua componenta, mi se pare la fel de interesanta.
Sar putin peste drum, peste intalnire cu Geanina Corondan care facea un “making of” samd. Va spun doar ca am ajuns la teren (care parea mult mai mare decat din satelit :)) ), unde erau o gramada de oameni care asteptau startul. Pe la 10:15 am inceput: o echipa de 5 (Oana, Cristina, Vlad, Mihai si cu mine), porniti sa planteze macar 250 de stejari – numarul stabilit pentru fiecare voluntar fiind de 50 de pomi. Pana la urma, impreuna cu Mihai am sapat vreo 200-250 de gauri. Apoi am ajutat la plantat. Intr-un final a venit ploaia, asa ca am plecat mai devreme decat era cazul.
Pe scurt, am plantat niste pomi. Mai mult, insa, in cativa ani ma voi lauda ca randul 10 din padurea de stejari de pe marginea centurii Ploiestiului e plantat de mine. Soarele m-a ars pe gat, duminica aveam o febra musculara teribila (desi asta nu m-a impiedicat sa castig FotbalTweetMeet cu echipa mea – votati-ma la FotbalAdevarat 😀 ), insa senzatia e… de implinire. Nu pot sa zic ca am fost entuziasmat, ca am fost in extaz – trezitul devreme nu ajuta -, dar pot sa spun ca pe drumul inapoi asa ma simteam: implinit. Ca si cum facusem ceva ce conteaza.
M-as mai duce? Nu stiu. Probabil ca da, daca pot negocia trezirea la 10. Pentru ca de mult nu am mai simtit atata conexiune cu niste oameni necunoscuti. Mihai, colegul meu de sapat, nu dormise de 24 de ore, ca fusese la munca, dar a sapat mai mult decat mine. Cristina nu i-a ajutat niciodata pe ai ei la gradinarit, dar a fost cea care ne-a dirijat, practic, pentru ca stia cel mai bine cum se planteaza. Vlad a convins pe cineva sa vina dupa-masa la plantat, Oana abia astepta ca cei trei pusti ai ei sa poata veni si ei la sapat. Eu… eu eram singurul fara poveste 🙂 Acum am una: randul 10 din padurea de stejari.
La cei 200 de copaci plantati de voi … se adauga din pacate cam 2000 de copaci taiati pe zi de prin padurile Romaniei …
Felicitari tuturor pentru acest lucru, un proiect minunat care vad ca a atras foarte multa lume 🙂
Va invidiez, de multa vreme imi tot propun sa ajung si eu la plantarile astea, da’ nu stiu cum fac ca nu ajung niciodata. Odata si-odata, vorba ta, ma vor prinde ele din urma.
Hehe…si eu tot in echipa rosie am fost si tot cu stejarii.
Confirm ca echipa noastra a plantat minim 250 de copaci. Si ca in total am acoperit vreo 5 hectare. Si ca Bobby a facut multe gauri – se pricepe ;))
La finalul zilei toti voluntarii erau obositi dar multumiti ca au ajutat la crearea unei noi paduri. Peste ani, cand vor creste stejarii, ne vom aminti de plantarea asta. Si de randul 10 😉
Buna aceasta initiativa dar nu ar strica sa facem si un follow -up, pentru ca trec in fiecare wek-end pe langa lotul de copaci plantati si abia se mai vad din iarba.
Petrom?
E un p[roiect extraordinar, eu abia acum am auzit de el la tine pe blog
Am fost si eu la o actiune similara langa galati, dar am rams cu un gust amar, pentru ca a fost o slaba organizare, puieti de slaba calitate, nu s-au udat puietii ulterior, si astfel rata de supravietuire a puietilor a fost foarte mica, si anul asta cand am fost pe acolo in loc sa vad o padurice in locul respectiv erau doar cativa copacei razleti.
Fratilor!baietii astia au lipsit cam mult dela lectiile de stiinte naturale.Habar nu au ca stejarul e copac nu pom;marul,parul portocalul etc.etc sunt pomi intrucat produc poame-in sens arhaic,fructe comestibile in sensul zilelor celor din betoane.Cu salutari Damian