Intalnirea are loc sambata, 21.04.2007, ora 4, in sala mica de la Deja Vu, Ion Ghica 2
Andrei mi-a zis sa va spun asta, ca el stie mai bine 😛
Avem vreo 2-24 de locuri acolo… daca suntem mai multi, la un moment dat ne mutam pe unde putem 🙂 Primul rand de suc si bere e din partea Blogoree 😉 Asta daca sunteti acolo la primul rand 😛
A fost misto
Am pornit vineri la prima ora, dupa ce baietii de la inchirieri masini ne-au dat un Seat Ibiza galben (care, din pacate, la sfarsitul calatoriei, a ajuns schiop de o roata – am ciobit-o intr-o groapa ).
Prima ora, bineinteles, 10 dimineata. I-am cules pe parcurs pe Adrian Ciubotaru, Darius, Catalin Tenita si, finally, Buddha (Jen si Patric au plecat mai tarziu din cauza ca unii “munceste”).
Intr-o discutie cu Andrei Crivat acesta imi spune: “Vezi ca pe Valea Oltului cad pietre si asta poate insemna ca ai sa stai o gramada acolo, ca nu poti sa ocolesti. Dar nu cred ca veti avea ghinion!”. What do you know: dupa ce am mancat mici la o terasa pe malul Oltului, am aflat 5 minute mai tarziu ca pietre nu cad, dar cad tiruri. Doua, chiar, for that matter. Si uite-asa am stat 4 ore si a inceput o serie de evenimente de care eu, cel putin, imi voi aduce aminte cu placere mult timp de-acum 🙂 Intre altele, m-am dat cu trotineta lui Darius, l-am plimbat pe acelasi Darius pe post de musca pe parbriz, l-am facut pe Buddha sa isi loveasca tibia in incercarea disperata de a nu-si rupe gatul, l-am trimis la Adrian la cumparaturi pe trotineta (e de-a dreptul fascinanat 😀 ) si, bineinteles, am vorbit cu Catalin despre… internet 😀
Pe scurt, 4 ore de stat in coloana, timp in care nu ne-am plictisit deloc. As mai repeta experienta? Nu prea (mint, de fapt)
Am reusit, pana la urma, sa ajungem in Cluj pe la 10:30 noaptea. Andrei ne-a preluat si ne-a dus la Deja Vu (pensiune/hotel), unde am stat, am mancat si am mai baut cate ceva inainte de somn. Putin off topic, va pot spune ca e excelenta cazarea acolo. E de 5 stele, asa ca e putin cam scump 😀 dar chiar merita, daca va permiteti sa dati vreo 2 milioane pe noapte cand ajungeti in oras.
Pe ansamblu, o zi obositoare, dar placuta. Nu am cum sa va spun cat am ras in masina pentru ca trebuia sa fiti acolo: am ramas cu replici de referinta (vreo 45, pentru initiati).
Pe la 2 noaptea am mers la somn ca urma a doua zi, cand aveam de vizitat un oras si de cunoscut bloggeri.
Va urma…
Da, nu ca moderator ci ca invitat, sa discutam de exmatriculare, de bloguri samd. Azi, de la ora 20:00, la Internet Links
RadioLynx.ro e adresa unde il puteti asculta si intra pe chat 🙂
Spuneam acum ceva timp ca Google nu prea discuta cand incalci flagrant Terms of Service. What do you know, daca eu ma gandeam ca asta se va intampla la nivel celor cu site-uri mici, care se chinuie sa castige 100$, m-am inselat amarnic: acasa.ro, unul din cele mai mari site-uri din Romania, a calcat cu cizmele pe TOS si s-a gandit ca regulile sunt pentru catei.
Ce s-au gandit ei, in acest caz? Ce-ar fi sa nu mai pastram sigla Google pe ads-uri? Nu de alta, dar doamne fereste sa promovam un brand necunoscut =)) . Ca urmare, s-au apucat sa modifice codul primit de la Adsense pentru a evita aparitia Google in cadrul reclamelor (in locul sintagmei Anunturi Google mai aparea doar Anunturi).
Ma intreb, ce consultanti luminati are totusi acasa.ro de au facut cea mai mare greseala pe care o poate face un publisher Adsense? Nu trebuie decat sa cauti 2 minute pe un forum de specialitate (DigitalPoint, SitePoint, WebMasterWorld samd) si gasesti zeci de cazuri de publisheri care au fost dati afara pentru incalcarea flagranta a regulilor. Oare nu merita sa platesti cu ceva bani un om care chiar se pricepe la ce face? (aici sunt de acord cu Cristian Mezei)
Dar, regulile sunt facute doar pentru catei, nu, si noi lucram ca in Romania… Suntem romani, stim mai bine. Ma intreb, insa, ce am sa le spun membrilor forumului in situatia in care peste doua zile vom vedea iar Adsense pe acasa.ro?
[via]
Am scris despre Bucuresti in Metropotam, ca Guest blogger.
Am aparut astazi ca Guest blogger in Metropotam, aici. Nu vand nimic, doar ma laud 😛
Mai jos tot textul:
Bobby are o viata misto, o recunoste chiar singur. Se trezeste tarziu, face ce vrea si traieste din blogging. Greu de crezut? Pe Bobby il gasiti pe blogoree si il ascultati la Radio Lynx. Astazi Bobby incearca sa ne convinga ca de fapt el este metropotam sadea si face o radiografie frumoasa a Bucurestiului noaptea, plimbandu-ne prin cateva locuri reprezentative.
De multe ori am discutii cu Dragos despre Metropotam. Si, bineinteles, de fiecare data, acelasi Dragos imi spune: “Tu nu esti in target, nu esti un animal urban!”. Si de fiecare data ma intreb: chiar nu sunt?
Doi ani am trait numai noaptea, din club in club, sau cate 3 nopti la rand in aceeasi discoteca. Noaptea, toate pisicile sunt negre si toate fanteziile devin realitate daca astepti destul de mult si ceilalti beau destul alcool. Toata lumea se transforma si intunericul ne ascunde de cei care ne judeca. Suntem ceea ce vrem sa fim sau ceea ce ne temem sa acceptam ca suntem.
Mergeti la 2-3 dimineata prin Bucuresti. Porniti de la Iancului pe Pache: veti vedea fetitele de la coltul Matasarilor facandu-va semn cu mana (baiat fiind, singur in masina). Puteti opri, sta de vorba cu ele, dar va sfatuiesc din tot sufletul sa mergeti mai departe… legenda spune ca nu e foarte bine sa te apropii.
Continuati apoi pana la Rosseti. Va opriti la shaormarie pe colt si, in timp ce mancati, ascultati povestile nemuritoare ale celor care se opresc sa isi comande cate ceva. Sunt sigur ca veti auzi de la cate de buna e populatia feminina a orasului la ce dobitoci sunt aia de la Steaua/Dinamo/Rapid, la alegere.
Calatoria continua prin centrul orasului: faceti la dreapta la Universitate si mergeti incet, in pas de plimbare (10km/h). Pe dreapta, la Inter, s-ar putea sa mai vedeti inca fetele de la Matasari ajunse la o treapta superioara de evolutie in cariera. Daca ele nu sunt, puteti vedea un grup mare de barbati pe care ii recunosti de la distanta ca fiind straini: discuta cu voce tare, gesticuleaza si rad (avand in vedere cat de putin rad romanii, asta e un semn clar ca nu sunt conationali).
Mergi mai departe si ajungi la Piata Romana: treci pe langa Everest, locul unde se intalnesc… prietenii. Locul este destul de aglomerat pentru ora inaintata, dar de obicei treci mai departe, faci la stanga si iar la stanga si intri pe Victoriei (nu sunt foarte sigur daca ai voie, dar oricum nu este politie asa ca, WTF, traieste periculos 🙂 ).
Presupunand ca totusi nu ai avut nenorocul sa te opreasca politia, mergi inainte pe Victoriei, treci pe langa Green Hours, pe langa sediul B1TV (nu, nasul nu are emisiune acum, altfel te vedea si pe tine cineva la televizor), pe langa Palatul Telefoanelor si ajungi la Cotton Club. Ai impresia ca a fost acolo dintotdeauna, dar mergi mai departe si faci la dreapta, catre Regie. E doar ora 3 si acolo inca e viata. Dai cateva telefoane si stabilesti o intalnire la ceva dulce: o clatita gigant, imediat dupa U-uri?
Mai departe, fiecare isi scrie propria poveste.
De cand am fost prima data aici, m-am indragostit de Bucuresti. De permanenta miscare, de oamenii noi pe care ii cunosti, de viata din el (mergeti intr-un oras de provincie la 3 dimineata si veti intelege).
Dar cel mai mult am simtit ca iubesc Bucurestiul noaptea, la volan sau pe jos. O plimbare ca cea descrisa mai sus m-a facut sa ma intorc in Bucuresti acum 3 ani, cand mi-am dat seama ca de doi ani imi lipsea enorm.
In concluzie, sunt sau nu sunt un Metropotam? Adevarul e ca nu sunt in targetul Metropotam, dar in mod cert sunt un animal urban. Chiar unul bucurestean.
Un interviu la Metropotam, cu Dragos Novac pe post de intrebator (:P). Am discutat despre celebritate, cum sa faci un site cu care sa castigi bani, Adsense, affiliates, alte modalitati de monetizare, crasme, restaurante.
A trecut o luna, unii au fost banati, lumea a inceput sa primeasca cecuri… e timpul sa discutam din nou despre Adsense.
Profit si de faptul ca fiind 1 mai, lumea a fost plecata si nu am vrut sa tin vreun invitat in Bucuresti…
Prin urmare, marti, 1 Mai, de la ora 20:00, la RadioLynx, la Internet Links, discutam (iar) despre Adsense.
Later edit: Pentru ca sambata a fost ClujBlogFest, il voi avea in direct si pe Andrei Crivat, care ne va spune cum s-a distrat bloggerii de-acolo.
In facultate am avut o prietena buna. Nu am fost niciodata un cuplu, nu am vrut sa fim vreodata un cuplu, am fost doar prieteni foarte, foarte buni. Ea m-a invatat sa fac iahnie de fasole (prin telefon) si e prezenta in multe din amintirile din perioada facultatii.
Era studenta foarte buna, in anul 4 lucra deja la Arthur Andersen.
Ulterior, cu plecarea mea din Bucuresti pentru vreun an jumate, am mai pierdut legatura. Ne vedeam, totusi, o data la 2-3-4 luni, cand mai ajungeam prin Bucuresti. Ultima data am reusit sa ne vedem acum un an jumatate, din intamplare, la Piata Moghioros. Era duminica, pe la 7 seara, cumpara flori si se ducea la birou (da, duminica, la birou). Munca ii permitea sa ne vedem rar de tot. De multe ori imi returna un telefon dupa 5 zile (!) pentru ca nu avea timp si de multe ori ne vedeam la 9 seara, o ora, pana isi revenea, ca sa se apuce iar de munca.
De vreun an nu am mai reusit sa dau de ea. Am sunat-o anul trecut de Sf. Constantin si Elena (o chema si Elena) si m-a intrebat razand “nici anul asta nu ai uitat?”.
Am sunat si anul trecut de ziua ei, 11 octombrie, dar nu mi-a raspuns. Nu era nimic nou. I-am trimis mesaj cu “La multi ani!”.
Ulterior, am mai sunat-o o data, cred, dar la fel, nu mi-a raspuns.
Azi, in tren, venind de la Constanta, citeam in EvZ analiza mortii Ralucai Sorescu. La alte cazuri am citit: “Laura Damian, manager la Taxe, a murit anul trecut in iulie, in urma unui acceident de masina”.
Nu am stiut un an nimic (nu am fost niciodata apropiat de ai ei sau de prietenii ei). Sufletul mi-e greu si parca ceva s-a rupt. Stiam ca e undeva acolo, ca la un moment dat va avea timp sa imi raspunda la telefon… Mi-a fost teama sa aflu mai multe, pentru ca la un moment dat m-am gandit la ceva rau…
Adio, Laura Elena Damian, prietena draga. Te-am iubit mult de tot.
Blogul asta se transforma, putin cate putin, intr-un loc in care nu scriu altceva decat ca muncesc prea mult si ca nu mai am timp sa fac altceva. Lucru complet neadevarat. Muncesc destul, este adevarat, dar am si o gramada de timp sa fac altele.
Si totusi, m-am aglomerat. Dar nu din cauza ca nu am timp, ci din cauza soarelui, a plimbarilor prin oras pentru a rezolva una sau alta si, mai naspa, a lucrurilor stupide care se intampla si iti dau peste cap programul.
Pas cu pas: eu am fotofobie, adica daca stau in soare prea mult timp (2-3 ore 
) ma dor ochii si ma simt ca si cum nu as fi dormit de 2-3 zile. De aici rezulta o gramada de chestii aiurea dar mai ales ca nu ma pot concentra dupa o astfel de plimbare. Prin urmare, ziua in care am de facut o astfel de plimbare prin oras este aproape pierduta.
Ajungem acum la pasul urmator: ati observat ca atunci cand se intampla ceva stupid sau aiurea, se intampla legat? Saptamana asta, marti pe la pranz, serverul cu unul din site-urile mele mari incepe sa dea rateuri: nu trimitea mailuri. Stau vreo 6 ore sa imi dau seama ce are (nu imi dau) dar stau acasa pana la 19:30 incercand sa rezolv, desi la 8 aveam emisiunea la radio lynx. Ma gandeam ca nu fac mai mult de 15 minute cu masina, avand in vedere ca era si 1 mai si era liber prin oras. Cobor linistit jos si… masina nu se mai deschidea: apas pe telecomanda, nimic. Bag cheia in portiera, nimic (nici macar nu intra). Dupa 5 minute deduc ca nu am timp si ma urc in taxi… emisiune… etc.
Miercuri am fost plecat (si joi): nu am avut timp sa lucrez. Joi seara am aflat ceva (joi noaptea nu am dormit din cauza asta, inca nu imi vine sa cred), vineri am primit mail de la firma de hosting ca de pe serverul meu se trimit spam-uri, sambata m-am chinuit sa deschid portiera (ranga, geam fortat, etc), tot sambata am uitat sa ma duc la radio pentru o sedinta la care promisesem ca ma duc (stupid me!).
Una peste alta, o saptamana in care din ce voiam sa fac nu am facut aproape nimic. In plus, mi-am dat seama ca nu prea pot sa imi iau motor pana prin august ca mai devreme de atat nu iau permisul.
So: am muncit saptamana asta? Da, dar cu atat de putin eficienta incat imi vine sa urlu de ciuda.
P.S.: in zile din astea, parca nu vraeu sa dorm de ciuda, poate mai castig ceva timp… desi nu reusesc sa fac absolut nimic. Stupid me.
P.P.S.: de maine ar trebui sa ma duc la birou. Poate asa reusesc macar 4-5 ore pe zi Desi, bineinteles ca mai am si altele de facut, de la rezolvat cu asigurarea la … cine stie ce…
…acesta a fost postul de duminica seara. De maine revenim “to our regular scheduled program”. Weekend placut