Am aparut astazi ca Guest blogger in Metropotam, aici. Nu vand nimic, doar ma laud š
Mai jos tot textul:
Bobby are o viata misto, o recunoste chiar singur. Se trezeste tarziu, face ce vrea si traieste dinĀ blogging. Greu de crezut? Pe Bobby il gasiti peĀ blogoreeĀ si il ascultati laĀ Radio Lynx. Astazi Bobby incearca sa ne convinga ca de fapt el este metropotam sadea si face o radiografie frumoasa a Bucurestiului noaptea, plimbandu-ne prin cateva locuri reprezentative.
De multe ori am discutii cu Dragos despre Metropotam. Si, bineinteles, de fiecare data, acelasi Dragos imi spune: “Tu nu esti in target, nu esti un animal urban!”. Si de fiecare data ma intreb: chiar nu sunt?
Doi ani am trait numai noaptea, din club in club, sau cate 3 nopti la rand in aceeasi discoteca. Noaptea, toate pisicile sunt negre si toate fanteziile devin realitate daca astepti destul de mult si ceilalti beau destul alcool. Toata lumea se transforma si intunericul ne ascunde de cei care ne judeca. Suntem ceea ce vrem sa fim sau ceea ce ne temem sa acceptam ca suntem.
Mergeti la 2-3 dimineata prin Bucuresti. Porniti de la Iancului pe Pache: veti vedea fetitele de la coltul Matasarilor facandu-va semn cu mana (baiat fiind, singur in masina). Puteti opri, sta de vorba cu ele, dar va sfatuiesc din tot sufletul sa mergeti mai departe… legenda spune ca nu e foarte bine sa te apropii.
Continuati apoi pana la Rosseti. Va opriti la shaormarie pe colt si, in timp ce mancati, ascultati povestile nemuritoare ale celor care se opresc sa isi comande cate ceva. Sunt sigur ca veti auzi de la cate de buna e populatia feminina a orasului la ce dobitoci sunt aia de la Steaua/Dinamo/Rapid, la alegere.
Calatoria continua prin centrul orasului: faceti la dreapta la Universitate si mergeti incet, in pas de plimbare (10km/h). Pe dreapta, la Inter, s-ar putea sa mai vedeti inca fetele de la Matasari ajunse la o treapta superioara de evolutie in cariera. Daca ele nu sunt, puteti vedea un grup mare de barbati pe care ii recunosti de la distanta ca fiind straini: discuta cu voce tare, gesticuleaza si rad (avand in vedere cat de putin rad romanii, asta e un semn clar ca nu sunt conationali).
Mergi mai departe si ajungi la Piata Romana: treci pe langa Everest, locul unde se intalnesc… prietenii. Locul este destul de aglomerat pentru ora inaintata, dar de obicei treci mai departe, faci la stanga si iar la stanga si intri pe Victoriei (nu sunt foarte sigur daca ai voie, dar oricum nu este politie asa ca, WTF, traieste periculos š ).
Presupunand ca totusi nu ai avut nenorocul sa te opreasca politia, mergi inainte pe Victoriei, treci pe langa Green Hours, pe langa sediul B1TV (nu, nasul nu are emisiune acum, altfel te vedea si pe tine cineva la televizor), pe langa Palatul Telefoanelor si ajungi la Cotton Club. Ai impresia ca a fost acolo dintotdeauna, dar mergi mai departe si faci la dreapta, catre Regie. E doar ora 3 si acolo inca e viata. Dai cateva telefoane si stabilesti o intalnire la ceva dulce: o clatita gigant, imediat dupa U-uri?
Mai departe, fiecare isi scrie propria poveste.
De cand am fost prima data aici, m-am indragostit de Bucuresti. De permanenta miscare, de oamenii noi pe care ii cunosti, de viata din el (mergeti intr-un oras de provincie la 3 dimineata si veti intelege).
Dar cel mai mult am simtit ca iubesc Bucurestiul noaptea, la volan sau pe jos. O plimbare ca cea descrisa mai sus m-a facut sa ma intorc in Bucuresti acum 3 ani, cand mi-am dat seama ca de doi ani imi lipsea enorm.
In concluzie, sunt sau nu sunt un Metropotam? Adevarul e ca nu sunt in targetul Metropotam, dar in mod cert sunt un animal urban. Chiar unul bucurestean.
