Fara sa vreau, am generat saptamana trecuta o discutie care, cred, trebuia generata de mai mult timp. Care e relatia intre oamenii din PR (care nu sunt toti rai, dupa cum zice aici Bogdan Olteanu) si bloggeri (care sunt toti rai, dar asta e)? Cum trebuie creata si mentinuta aceasta relatie?
Stiu ca am zis si probabil ca voi mai zice: si bloggerii, si cei din PR sunt oameni. Cu probleme, cu pete puse, cu nevoi. Din pacate acest lucru este uitat de multe ori de ambele parti.
Sa prezentam cateva elemente de luat in calcul:
– bloggerii (mai ales cei vizibili) sunt bombardati cu comunicate de presa, cu invitatii la evenimente, cereri de a scrie posturi samd.
– online-ul incepe sa devina relativ important (chiar daca este overrated), asa ca PR-ul se orienteaza catre influentatorii din online (in general bloggeri);
– bloggerii nu sunt ziare/reviste etc.
Bun.
Cand am scris articolul trecut, nu m-am gandit deloc la bani (bani pentru mine, ca sa scriu ceva). Reactia mea a pornit de la faptul ca tonul emailului era condescendent, superior, ca si cum se adresa unor copii de 5-6 ani. In plus, era trimis IDENTIC tuturor celor 20-30 de bloggeri (macar nu au discriminat, nu?), indiferent de ceea ce scriu, de varsta, de influenta samd. Nu in ultimul rand, valoarea premiilor era mult prea mica pentru ca bloggerul respectiv sa faca un efort, oricat de mic.
Sebi a preluat articolul (si ideea) si l-a dus putin mai departe, din pacate pentru ceea ce voiam eu sa zic 🙂 Zic “din pacate” pentru ca eu nu voiam sa fie vorba de bani, iar articolul lui Sebi exact acolo duce problema. E adevarat, pe fondul unor intamplari aiurea si de care si eu auzisem ca se intampla (companii care cer bani “pentru bloggeri”, bani care insa nu ajung la bloggeri, pentru ca pe baza relatiilor dintre bloggeri si companii, acestia scriu gratis – prosti, naivi? Poate, dar bine intentionati). Nu am dovezi, nu am cum sa acuz clar pe cineva, dar cand voi avea, se va afla.
Revin insa: eu nu am scris acel articol cu gandul la bani. Ci la esecul comunicarii intre oamenii din PR si bloggeri. E adevarat ca am exagerat, pentru ca eu ma inteleg bine cu majoritatea celor din PR. Dar m-a surprins ca, la un an si ceva de cand a inceput sa se puna problema la conferinte, de cand apar evenimente samd, inca se poate gresi pe absolut toata linia.
So, care sunt erorile?
– s-a scris tuturor bloggerilor, fara discriminare
– s-a folosit un ton condescendent, superior (ca si cum bloggerii nu stiu cat de importanti le sunt cititorii, ca si cum nu scriem pentru a genera discutii in comentarii samd)
– s-a dat un premiu mic ca valoare
De ce sunt toate astea gresite?
Sa presupunem ca toti bloggerii ar fi scris. Va dati seama ce insemnau 30 de posturi cu aceeasi ideea in spate (vedeti campania ING de-acum vreun an)? Sa va spun cum ar fi sunat reactiile cititorilor?
“Hai, bah, dati-o dracului, ne-ati umplut de cosmetice”
“Ce de cacat sunteti, v-ati vandut toti pentru un cacat de premiu”
“Bobby, cand ai condus noua serie E erai proaspat dat cu deodorant? Aveam alte asteptari de la tine”
30 de bloggeri scriind despre acelasi lucru ar fi generat saturatie. Plus deranj mare in randul cititorilor. Care nu asteptau “sa fie provocati” la o discutie despre un produs cosmetic care nu era nici macar testat (de bloggeri). Si care nu avea nici in clin, nici in maneca cu ce scriu bloggerii in mod normal.
Ce ar trebui facut, fiind in PR?
1. Alegeti-va numai cateva bloguri. In loc sa cheltuiti 3000 de RON pe 30 de bloguri, cheltuiti-le pe 4-5. Care scriu despre ceea ce vreti voi sa prezentati.
2. Majoritatea celor din PR deja stiu bloggeri care stiu alti bloggeri, la randul lor. Cereti o recomandare (de ex., pentru campania LG, pe mine m-a sunat Radu Ionescu. Pe care il stiu de vreo 3-4 ani. Desi putea sa ma caute si Daniela de la LG, si fetele de la Ogilvy, cu care am lucrat in perioada Yahoo!. Dar Radu imi era cel mai apropiat. Si am acceptat, desi eu nu ma uit la TV aproape deloc. Bine, si ideea campaniei e foarte misto 😀 )
3. Incepeti sa contactati bloggerii inainte de a incepe campania. Cu ceva timp. Sunt sigur ca nu aflati de campanie azi pentru maine.
4. Pentru cei care conduc firme de PR: mai angajati oameni sau dati timp oamenilor pe care ii aveti sa se documenteze. Fara sa fac misto, fara sa iau in ras munca voastra, stiu ca aveti o gramada de munca in perioada asta, cu contracte mai putine si mai mici, dar cu o gramada de pitch-uri si clienti care vor mai mult cu mai putin. Dar nu dati cu piciorul relatiei cu bloggerii si documentarii anterioare.
5. Luati in calcul ca bloggerii nu sunt datori sa scrie ceva. Unii vor bani, altii nu. Adresati intrebarea: “cum putem colabora?”. Nu veti sti pana nu veti intreba.
6. Daca stiti un blogger cu experienta, intrebati inainte. Bineinteles, nu cereti sa va faca ei campania (pentru ca atunci costa ore de consultanta), dar nu cred ca vreun blogger va va trimite la plimbare daca intrebati: “uite, as vrea sa il invit pe cutare blogger la evenimentul cutare, crezi ca ar accepta?”.
Cam atat imi vine in cap acum. Am sa mai completez, daca e nevoie, pe masura ce imi mai vin idei.
Ah, inca ceva: postul nu este numai pentru oamenii din PR. Ci pentru oricine vrea sa faca o campanie sau sa obtina ajutorul unui blogger. Stiti cat de bine merge “te rog, poti sa ma ajuti”, cand nu ne cereti primul copil?
