Search Results for: Blogoree Romanian Tour

Cateva reguli pentru workshop-ul BlogTrip

Una Alta · June 19, 2009

Am pus pe invita +1 (data viitoare nu mai pun asa).

Ideea e: din experienta mea anterioara cu Blogoree Romanian Tour, multi blogeri vin cu prieteni/prietene/sotii/soti. Daca nu sunt bloggeri si ei, va rog sa nu ii aduceti si sa imi spuneti.

Workshop-ul va fi interactiv, veti fi intrebati de ceea ce faceti, ce probleme ati intalnit samd. Nu vreau acolo persoane care sa se uite la noi ca la maimute, sa se plictiseasca samd. Cu toata dragostea mea pentru bloggeri, dau afara din workshop persoanele care vin degeaba. Si pe cei care le-au adus. Pentru ca sunt nevoit sa refuz oameni si aceste persoane iau loc altora, care sunt chiar interesati. Si vorbesc serios (cei care ma cunosc stiu ca nu glumesc in astfel de situatii).

Sambata seara vom merge si undeva la o pizza si un suc in Oradea, asa ca puteti veni acolo cu cineva, desi nu v-as sfatui (cei care nu sunt bloggeri se plictisesc de moarte si vor sa plece repede). Ne intalnim acolo pentru ca scriem un blog, asta e legatura comuna, asa ca nu incercati sa imi spuneti ca “ar trebui sa nu limitam…”. Am facut 3 Blogoree Romanian Tour si la toate a fost la fel.

P.S.: pregatesc acum si evenimentul de seara de la BlogTrip, sa va puteti inscrie.

BlogTrip – detalii

BlogTrip este numele unei serii de evenimente cu bloggeri si pentru bloggeri, in diferite orase din tara, evenimente care includ un workshop si o sesiune de networking la un suc/bere, intr-un pub local.

Prima editie din acest an, Oradea: 26-28 iunie.
A doua editie, Suceava: 20-22 noiembrie.

Anterior, am incercat ceva asemanator, fara workshop-uri, insa, sub eticheta Blogoree Romanian Tour (am fost la Cluj si Iasi).

Noutatea vine in prezenta workshop-urilor (cu vorbitori bloggeri care s-au evidentiat in diferite moduri in blogosfera in ultimii ani) si prezenta sponsorilor care sprijina acest eveniment: Green Pixel, Mercedes-Benz, Microsoft, in ordine alfabetica.

Structura fiecarei vizite prin tara este in felul urmator:

– plecare vineri dimineata din Bucuresti (6 bloggeri);
– workshop sambata dupa-masa – ora 13:00 – in orasul tinta (maxim 20 de bloggeri din orasul respectiv sau orasele din jur);
– intalnire de networking (poate veni oricine, oricati bloggeri) intr-un pub, la o terasa samd.;
– plecare catre Bucuresti duminica dimineata.

Participantii (cei care pleaca din Bucuresti cu un Mercedes-Benz Viano) sunt selectati in felul urmator:

1 – Bobby Voicu (sofer 😀 )
3 bloggeri care s-au evidentiat in comunitatea bloggerilor intr-o forma sau alta, mai ales au participat activ in comunitatile blogoree.ro si forumulbloggerilor.ro
3 bloggeri alesi de fiecare sponsor in parte in urma scrierii unor articole pe teme date (fiecare blogger trebuie sa fie membru in una din comunitatile anterior mentionate, cu activitate minima: un raspuns, un articol propus, un vot samd)

Cei 6 bloggeri de mai sus nu trebuie sa fie din Bucuresti, dar in situatia in care doresc sa mearga si bloggeri din tara, trebuie sa isi aranjeze singuri drumul pana in Bucuresti si eventual cazarea pe perioada in care stau in Bucuresti.

Noi vom plati drumul, cazarea si micul dejun pentru sambata si duminica dimineata (pentru cei 6 participanti care pleaca din Bucuresti).

Mai multe articole: BlogTrip

I-am facut dobitoci pe (o parte din) bloggeri

Una Alta · April 23, 2009

Mda. Desi e un apelativ prietenos pentru mine (nu suna, dar asta e :D), astazi i-am facut dobitoci la o conferinta (DigiCafe) legata de afiliere si comert electronic.

Orlando spunea ca de fapt voiam sa spun ca naivi.

De ce, totusi? De ce am zis ca sunt dobitoci? (rareori vorbesc asa de dur despre bloggeri, dar de data asta am simtit ca trebuie).

Pentru ca asteapta ca banii sa vina de la sine
Pentru ca nu citesc nimic inainte de a face ceva
Pentru ca au ajuns sa considere ca Google Adsense e acelasi lucru cu afilierea
Pentru ca afilierea nu inseamna publicitate gratis pentru altii decat daca nu te duce capul la mai mult
Pentru ca banii castigati din afiliere se bazeaza pe incredere, se bazeaza pe o relatie cu cititorii, relatie care e complet diferita de “vii din Google, nu gasesti nimic din ce cauti, pleci dand click pe Adsense” (deci spam blogurile si bloggerii care scriu despre orice de la Alina Plugaru la codul civil nu au sanse)
Pentru ca cineva trebuia sa mai spuna din cand in cand ca a fi blogger nu inseamna sa vorbesti fara sa gandesti
Pentru ca … vreau sa reiau Blogoree Romanian Tour si vreau sa cred ca sunt oameni care chiar vor sa invete, sa fie bloggeri mai buni

Linkuri si alte alea, cand ajung acasa

Focus

Una Alta · February 6, 2009

“Primul lucru care ii trece prin cap unui antreprenor online este o ideea buna. Si inca una. Si inca una.”

Am parafrazat putin o replica de-a lui Dragos Manac la IMTO anul trecut.

Dar e atat de adevarat. De cate ori nu ati facut un site misto si v-ati dat seama ca mai puteti face unul aproape similar, dar pe alta nisa? Ca doar dureaza doar juma de zi sa schimbi design-ul si gata, mai ai un site. Si daca primul face 1$, 10$, 100$, 1000$, de ce sa nu ai doua care sa faca la fel? Si daca incepi sa gandesti la fel, de ce sa nu faci 31 de site-uri asa? Sau 131? Cand e asa de usor?

Si totusi, doua luni mai tarziu si 15,3 site-uri pornite, iti dai seama ca nu iti mai place ce faci. Ca ai impresia in fiecare zi ca, desi muncesti 16 ore, nu iti iese nimic. Mai mult, incepi sa uiti ce ai de facut si la care site. Mai mult, site-ul “vedeta”, de la care a pornit totul, a inceput sa faca mai putini bani. “Ah, gandesti, e perioada din an!”. Dar nu, nu e asa ceva: traficul scade in permanenta si nu iti dai seama ce se intampla.

Daca ai site-uri pe platforma de blog, update-urile se transforma in cosmar (bine, sa spunem ca 2.7 a rezolvat problema asta). Exista posibilitatea sa afli ca un site ti-a fost facut varza de un hacker si esti plin de linkuri cu viagra, cialis, cazinouri si mai stiu ce altele. Bineinteles, iti dai seama prea tarziu, cand ai pierdut ranking-ul in Google pe toate cuvintele cheie. Si iti dai seama ca de fapt jumatate din site-uri au problema de mai sus. Si ai un weekend de munca, lejer.

Vi se pare cunoscut scenariul? Daca nu, nu sunteti de destul timp in online. Unde totul e relativ ieftin (sau pare) si ideile bune sunt intotdeauna la o aruncatura de bere cu baietii.

Ce de facut?

Opriti-va. Faceti prioritati. Cautati parteneri. Luati o pauza si respirati. FOCUS!

Da, suna usor, dar cum sa faci asa ceva? Inseamna sa recunosti ca anumite proiecte sunt esecuri. E greu, sunt de acord, nimanui nu ii convine sa recunoasca asa ceva, dar e nevoie. Discutam la un moment dat cu Zoso si ii spuneam ca am sa fac o lista cu toate proiectele incepute in ultimii 6 ani, proiecte care nu au avut rezultat. Am renuntat pentru ca saream lejer de 100 (daca nu chiar mai mult). Ads4blogs, blogofromania, blogdeafaceri sunt numai cateva chestii pe care le consider un esec. Chiar si Blogoree Romanian Tour si Blogoree Workshops sunt esecuri pentru ca nu au iesit cum le gandisem initial (lipsa de timp si-a spus cuvantul). Ultimele doua insa isi revin acum (mai ales prin implicarea unor oameni precum Maria si Sandra, care sa ma ajute).

Si astea sunt proiectele care au vazut “lumina” internetului. Proiecte precum “un Commission Junction romanesc”, gandit acum vreo doi ani, nu au trecut de stadiul de planificare (nu are nici o legatura cu 2parale, care nu e un proiect in care sa fiu implicat). Am avut o gramada de site-uri cu “idei” afara care au murit in secunda in care le-am lansat samd.

La un moment dat, insa, a fost nevoie sa zic: gata, acum ma opresc si ma concentrez numai pe urmatoarele… Nu a fost usor. La unele proiecte muncisem o gramada, imi era greu sa accept ca am dat gres. Dar riscam ca din cauza copacilor sa nu vad padurea si sa nu vad destinatia finala: sa fac ceea ce imi place, sa fac bani facand ceea ce imi place si, mai mult, sa am si cand sa ii cheltui facand ceea ce imi place (calatorii, in mod deosebit).

Articolul s-a transformat putin intr-o destainuire, dar “miezul” ramane. Nu va ajuta cu nimic sa va impartiti in jdemii de directii, sperand ca “asta merge” sau speriati ca veti pierde oportunitati. Sunt sanse mai mari sa prindeti oportunitati mai bune si mai multe cu un proiect de succes decat cu 20 mai mici.

Aveti curaj sa spuneti “GATA!!!! Nu mai pot!!!!” si sa va uitati in jur sa vedeti ce e cu adevarat important. Sa vedeti ca legea lui Pareto (20% din eforturi iti aduc 80% din rezultate) e adevarata si ca restul de 80% din eforturi pot fi dirijate in directii precum calatoriile, sportul, iesiri cu prietenii. Si in scurt timp descoperiti ca nu e asa de rea criza, ca totusi parca nu merita sa muncesti de iti sar ochii din cap daca nu ai timp sa cumperi nepoatei tale un cadou pentru ca esti numai pe drumuri (nu mai zic de copii, familie samd). Ca nu merita sa pierzi rasarituri precum cel de mai sus.

Sau merita?

Masinile din 2008

Auto, Una Alta · January 20, 2009

Ca imi plac masinile nu mai e un secret pentru nici un cititor al blogului (asa imi place sa cred 😀 ).

2008 a fost anul in care am inceput sa testez masini. Nu sa imi cumpar, ci sa vad cum merg/se conduc.

Si am avut asa:

1. Audi A4

Am condus pana la Geneva si inapoi, aproape 6000 de km in 2 saptamani.

2. SSangYong Rexton

Am condus pana la Cluj si inapoi in 36 de ore. Prima data cand am condus un SUV atat de multi km. O plimbare misto, facuta sa particip la GeekMeet, in compania lui Adrian Ciubotaru. Am rememorat primul Blogoree Romanian Tour.

3. SSangYong Kyron

Am facut Transfagarasanul, cu intoarcere prin Brasov si o oprire prin Azuga, intr-o zi. La Balea era inca zapada.

4. SsangYong Actyon

Una din cele mai distractive masini pe care le-am condus, aproape ca am bagat-o in mare (mi-a fost teama, pentru ca eram singur), am urcat pante de 45 de grade si am prins furtuna pe autostrada. Da, am fost cu ea pana la Constanta.

5. BMW Z4

Fara doar si poate, cea mai “a driver’s car” dintre toate masinile testate, m-a facut sa nu ma pot opri din zambit primele doua ore (pana am intrat in traficul de varf din Bucuresti)

6. Toyota Prius

Am ramas in drum cu ea din cauza ca are prea multe butoane si eu nu am citit cartea tehnica. Cand am apasat frana inainte de a apsa pe butonul de pornire a mers. Stupid me. Cea mai silentioasa masina condusa vreodata.

7. Toyota Auris

Pana la Constanta si inapoi, o masina care m-a surprins placut: consum minim si 160km/h fara sa imi dau seama.

8. Citroen C-Crosser

Masina cu care am fost intr-un roadtrip prin Dobrogea, confortabila si care ajunge peste tot 🙂 Perfecta pentru vacanta. Posturile despre vacanta aici si aici. Mi-am dat seama ca nu am scris prea multe despre masina, dar nu disperati: Cabral scrie mai multe decat mine pe site-ul sau despre Citroen C-Crosser

8. Dacia Sandero

Masina care voiam sa ma incante, dar care m-a dezamagit, din pacate. Totusi, a urcat relativ lejer pana la Vidraru si s-a intors, cu cinci oameni in ea.

9. Citroen C4 Picasso

Masina perfecta pentru familie sau pentru mers cu gasca la picnic. Ceea ce am si facut, prin Breaza.

10. Toyota LandCruiser

Un mastodont care ajunge la 100km/h pana in 10 secunde. Ce vrei mai mult? Timisoara dus-intors in 30 de ore, cu oprire prin munti sa testam cat de 4×4 e 🙂 E!

10. Mercedes C-Klasse

Un drum pana la Sibiu si inapoi, pe ploaie. Drumul pana acolo mi s-a parut mult mai bun decat e in realitate.

Am mai testat si noua versiune de Citroen C3 Pluriel (la mine in familie se afla de cativa ani prima versiune, asa ca am fost in stare sa o decapotez in doar 5 minute si sa si filmez un C3 Pluriel decapotat complet 😛 ). Am sa public insemnarea prin februarie, cand se mai incalzeste 😛

Varul meu a testat si el cateva masini:

1. Subaru Outback
2. Subaru Forester
3. Fiat 500 (tnx zoso 😀 )

Tin sa multumesc tuturor celor care mi-au oferit oportunitatea de a-mi satisface nebunia: Alex Borsan de la Cohn and Jansen (Audi) – cu toate problemele ulterioare :P, Alina Grigorescu (AutoItalia/SsangYong), Alex Seremet (BMW/Bavaria), Ioana Marinescu (Toyota), Laura Antonov (Citroen), Ioana Taflan, Oana Schiller (Mercedes).

Poza e o masinuta Citroen C4 Loeb primita cadou de Craciun de la, evident, cei de la Citroen. E foarte misto, inclusiv i se misca rotile, i se deschid portierele 😀 Fun 😛

Credibilitate si advertising pe bloguri

Una Alta · June 22, 2008

ATENTIE! POST LUNG! Nu-l cititi daca va plictisiti repede!

Eu nu vand publicitate pe acest blog, dupa cum stiti (si se vede). Nu ca nu as vrea, ci pentru ca sumele care mi s-au oferit au fost prea mici ca sa merite.

Ma implic insa in diferite campanii pe bloguri, cele auto fiind clar cele mai evidente (inclusiv am primit un rucsac facut vedeta in Libertatea, dar despre asta voi vorbi mai tarziu).

Multi imi spun in ultima vreme ca, intr-un final, acest lucru va duce la o scadere a credibilitatii proprii, pentru ca e clar ca nu voi spune de rau despre un produs primit si, implicit, cititorii nu ma vor mai crede. Mai mult, acest lucru (publicitatea pe bloguri – indiferent daca marcata sau nu, nu ma bag in polemica asta) ar duce la scaderea credibilitatii blogosferei.

Sa le luam la rand:

1. Credibilitatea blogosferei

Pana acum vreun an, blogosfera era un mediu putin credibil, pentru ca nu cita nu stiu cate surse, pentru ca zvonurile zburau libere de la un blog la altul, prin firul scurt al feed reader-ului. Ca urmare, acum are probleme cu pierderea credibilitatii pe care nu o avea??

2. Credibilitatea personala

Sunt sigur ca destui vor spune ca eu nu imi spun parerea adevarata cand discut de un produs primit in drive-test (ne referim acum la auto, pentru ca eu am predispozitie pentru asa ceva), pentru ca altfel nu voi mai primi masini.

Spre deosebire de Arhi, care spune clar ca el “nu ar da din covrig” daca nu i s-ar da bani, mie imi place foarte mult sa conduc (iar participantii la Blogoree Romanian Tour, prietenii mei si cititorii acestui blog stiu lucrul asta). Imi place sa ma plimb aiurea prin tara (iubesc Romania) si, daca am cum, de ce sa nu fac acest lucru? Asa ca sar la orice posibilitate de a “ma da” cu o masina noua (fara sa fiu platit pentru asta, decat poate cu motorina, desi nu a fost cazul pana acum).

Ulterior, bineinteles, scriu despre masina respectiva. Din perspectiva unuia caruia ii place sa conduca, dar rareori e interesat de cuplul motor maxim, de nivelul de emisie de CO2 sau de sistemul de transmisie. Eu vreau sa simt daca masina sta in curbe, daca ma da cu capul de cupola la gropi, daca pot sa urc dealul cu ea (l-am urcat zilele trecute cu un SsangYong Kyron si mi-a stat inima in loc – Vlad nu a avut curaj sa stea in masina cand urcam, am sa va povestesc saptamana viitoare despre asta), daca ma pot plimba prin rau cu ea, daca e mai buna de plimbare prin oras sau prin tara samd. Sunt pur si simplu un utilizator obisnuit de masina – mi se trage de la mama stilul asta, ea alegand sa-si cumpere o masina care inca nu aparuse pentru ca i-a placut macheta, o masinuta de jucarie.

Prin urmare, ce credibilitate sa imi pierd? Eu zic lucruri de bun simt pe care le simt cand conduc, nu ma dau inginer auto. Daca as prezenta un sistem de blogging si l-as lauda, sistemul fiind prost, clar mi-as pierde din credibilitate. Dar sa fim seriosi, daca cineva ia de bun ceea ce zic eu si nu se duce sa faca macar un drive test inainte de a-si cumpara masina, asa ii trebuie. Si nu pentru ca eu as minti, ci pentru ca trecutul nostru auto poate fi complet diferit. Mie imi plac masinile pe motorina, de exemplu, altuia este posibil sa nu ii placa deloc (varul meu e un exemplu foarte bun), eu am o afinitate pentru SUV-uri, altul poate avea pentru Toyota Prius. Nimic nu poate schimba experienta personala, asa ca du-te la drive-test inainte de a-ti cumpara masina.

Bineinteles, sunt produse pe care le folosesti un timp si pe care nu le poti lua, tu, ca persoana privata, la “drive-test”. Un exemplu este rucsacul Booq pe care l-am primit cadou pentru a-l testa. Voi scrie si despre asta saptamana viitoare (ce pot sa va spun pana acum e ca are Kevlar in componenta, lucru de foarte mare ajutor pe perioada vizitelor mele in zone de maxim conflict armat precum Unirii, Universitate si, cand ma simt in forma, Victoriei 😀 ). Revin: un rucsac nu poate fi luat si testat, evident. Dar, la fel, eu voi spune ce am patit intr-o luna cu el, la ce chestii l-am supus (si l-am supus… am aruncat cu el de pamant, cu laptop-ul in el. Bineinteles, nu am vrut, dar s-a intamplat), cum a rezistat samd. Si voi scrie. Credeti ca daca mi se strica laptop-ul, nu as fi urlat? Si cum!

3. Calitatea produselor oferite

Ce nu observa insa nimeni este ca in general bloggerilor li s-au oferit produse bune, produse care sa iasa bine intr-o recenzie. Nimeni nu vine cu o masina cu 3 roti si cu carton pe ea sa ne-o ofere, de exemplu. Produsele sunt in general bune, tocmai pentru a evita ca o companie sa fie pusa intr-o lumina proasta.

Pe de alta parte, companiile isi asuma riscul unor declaratii mult mai clare despre ce place/ce nu place. Cabral observa ca eu am zis ca SsangYong Rodius (alta decat Rexton!) e urata rau. Am mai zis si ca era sa lovesc pe cineva cu o masina pentru ca nu vezi in spate, din cauza ca e mare, sau ca volanul nu e reglabil pe lungime (care pentru mine, care conduc dintr-o pozitie de undeva de pe scaunul din spate, chiar e aiurea, pentru ca la drum lung se lasa cu dureri de umeri). Da, nu am scris ceva mai rau pentru ca m-a dus 1000 de km pana la Cluj si inapoi in liniste, lejer, fara sa simt efortul – deci a fost bine. Nu mi-a picat o roata, nu s-a dat peste cap cand scoteam masina din parcare… Ce ar fi trebuit, sa merg intr-a-ntaia pana ii calam motorul sa arat ca e o masina proasta? Nicidecum, pentru ca nu e.

Ca urmare, DACA pui recenziile in contextul in care trebuie, totul e bine: in situatia in care as compara SsangYong Rexton, la 30000E, cu un Toyota Land Cruiser V8 de 86000E, undeva comparatia are o problema, daca nu iei in calcul diferenta enorma de pret. Da, poti compara anumite caracteristici, dar doar atat.

Exista totusi ideea ca “Daca scrii de rau, pierzi sansa la alte campanii, pentru ca alti producatori nu iti vor mai da produse!”. Credeti? Eu spun ca, dimpotriva, castigi sansa, daca scrii de rau pe bune (daca mie imi pica o roata si intarzii la o intalnire importanta, asta se va simti in text, credeti-ma). Cei de la SsangYong nu s-au suparat pe mine pentru ce am scris, dimpotriva: acum am in test un Kyron si vreau sa iau si un Actyon (stiu, e urata, da da, dar detalii off-road o fac numai buna de dus la Azuga intr-un rau gasit de mine ieri).

Deci, se pierde din credibilitate? Sa fim seriosi, cei care isi pierd increderea in tine pentru ca tu le spui ce ai facut cu un produs (si se vede ca vorbesti sincer), oricum nu iti acordau credibilitate dinainte de a incepe. Cei care au dubii, dar vor sa cumpere produsul prezentat, te vor intreba direct (prin comentarii, mail samd). Vor incerca sa afle informatii suplimentare si iti vor cere o parere legata si de aspecte neprezentate in recenzie. Si vor accepta un raspuns de genul: “Nu stiu, sincer sa fiu, detalii asa de mari despre motor. Dar iti dau un numar de telefon unde sa suni sa afli detalii” fara sa considere ca esti un fake, ci dimpotriva, sa accepte ca esti ceea ce sustii: un om normal care are impresii normale despre un produs oarecare.

Si totusi!

Da, exista situatii in care blogosfera, pe ansamblu, isi poate pierde din credibilitate: daca este inundata de produse oferite pentru recenzie, produse proaste cu recenzii bune. Dar blogosfera are ceea ce eu numesc “bullshit sensor”: imediat vor fi taxati cei care scriu recenzii stralucitoare unor produse clar proaste. Poate nu de prima data (omul se mai inseala), dar ulterior sigur se va taxa.

Ca o concluzie:

Blogosfera e in evolutie, ca orice mediu. Apar lucruri mai bune si mai putin bune, ca in orice comunitate si orice forma de comunicare in masa din lumea asta. O parte se vor autoregla, altele nu.

Si eu, uneori, ma enervez ca sunt considerati reprezentanti ai blogosferei oameni care nu au acelasi set de valori sau nu impartasesc opiniile mele. Dar imi revin repede in momentul in care imi dau seama ca acei “reprezentanti” nu reprezinta blogosfera catre cei care ma citesc pe mine, ci catre oameni cu care oricum nu prea am ce comunica si catre care oricum nu ma adresez.

Credibilitatea mea nu a avut de suferit in ultimii 3 ani absolut deloc, indiferent ca din blogosfera au facut parte ziaristi, politicieni, fotbalisti sau filozofi si scriitori (cel putin nu am simtit, dimpotriva). Ati putea spune ca oricum eu nu aveam credibilitate de pierdut. Eh, daca asa se pune problema si aveti prea mult de pierdut intrand in blogosfera, ce cautati sa intrati, atunci? Nu e o ipocrizie? Sau, totusi, castigul e atat de mare incat merita riscul? Cam ca politicienii care stiu ca intra intr-o troaca – politica – si se plang ce afectati vor fi, dar intra oricum?

Credibilitatea este, in blogosfera, credibilitatea celui care scrie, nu a altor factori externi – desi sunt sigur ca, de exemplu, angajarea mea la Yahoo! mi-a crescut credibilitatea, ea exista deja si la un nivel destul de ridicat. Blogosfera, ca un tot, nu te impinge si nici nu te apasa. E doar mediul. Parerea mea 😀

P.S.: AJUTATI-MA!

Pregatesc acum o lista cu intrebari si raspunsuri despre bloguri. Nu este o lista cu “bune practici”, nu este o lista cu “bune maniere”. Vreau sa fie o lista de sfaturi pe care le-am dat eu bloggerilor care erau la inceput, sfaturi date in ultimii ani. Nu este definitiva si nici nu implica obligativitate. Nu este cea mai buna solutie pentru orice blog. E doar o lista care sa ajute incepatorii sa faca primii pasi, pana isi gasesc singuri drumul. Si sunt liniile dupa care m-am condus eu in blogging. Ca e bine sau rau, decideti voi.

Printre pareri ar fi, de exemplu: “Sfatul meu este sa scrieti citet pentru audienta voastra”. Daca audienta voastra stie sa citeasca “vb mn k mam…”, asa sa ii scrieti. Dar daca vreti sa va citeasca mai multa lume, scrieti “vorbim maine ca m-am…“. Prin urmare, VA ROG sa mergeti AICI si sa imi lasati in comentarii intrebari la care credeti ca ar trebui sa raspund intr-o astfel de lista, a incepatorilor.

Audi A4 si Geneva

Auto, Una Alta · February 13, 2008

Plecam deci, la Geneva. La Salonul Auto. Eu si varu. Poate si sandossu, daca ne induplecam sa il luam cu noi, acum ca avem masina noua… Adica noul Audi A4, dat ca sa il testam si, daca vrem, sa scriem despre el. Avand in vedere ca noi suntem innebuniti dupa masini (avem si site, adica 😀 ), vom face un drive test ca lumea, cu poze misto, filmat cu camera ca lumea samd. Dar asta de pe 28 februarie, cand ne intoarcem din Turcia si plecam la Geneva.

Vedeti pe Generatia4 mai multe detalii.

Masina arata bestial, va spun ca am vazut-o la salon la Bucuresti (desi as prefera un A5, aude cineva? 😛 ), asa ca o sa avem ce povesti. Cu ocazia asta s-ar putea sa ajungem o noapte si prin Timisoara (inca nu e sigur), facem un pui de Blogoree Romanian Tour la De Ce si la Ada acasa.

Bloggeri si Ion Iliescu

Blogosfera · January 23, 2008

Am fost ieri la intalnirea bloggerilor cu “bloggerul” Ion Iliescu, intalnire organizata de Horea Badau si Asociatia Consumatorilor de Media. Am stat si m-am gandit ce sa scriu. Mi-ar fi usor sa il injur, pentru ca toata lumea la asta se asteapta. Dar, sincer sa fiu, nu am de ce sa il injur in plus astazi fata de acum doua zile.

Ca si Adrian Nastase, Ion Iliescu reprezinta o parte a trecutului recent, bun sau rau, indiferent daca ne place sau nu. Ca mai toata lumea, si eu consider ca Romania ar fi pe un drum mult mai bun daca ar fi fost un presedinte mai “de dreapta”, dar asta e doar opinia cuiva care e interesat de politica doar tangential.

Pe de alta, parte, trebuie sa il vezi macar o data vorbind publicului. Are un talent extraordinar de a manipula grupul din fata sa, de a evita raspunsurile la intrebari pe care le considera neplacute. Experienta (castigata sau nu la Moscova) vorbeste de la sine. In comparatie cu Adrian Nastase, care mai lasa sa se vada cand era deranjat de intrebari, la Ion Iliescu nu am vazut asemenea momente (desi nici intrebarile nu au fost foarte agresive, de ce sa nu o spun). Si, in plus, a spus tot ce a dorit sa spuna: a zis de GDS, a aruncat sageti la adresa lui Traian Basescu…

Patric imi spunea ca nu ar fi trebuit sa ma duc, la fel si cativa prieteni. Sa fac un gest de fronda fata de “raul” pe care l-a reprezentat si permis atatia ani in Romania. Sincer sa fiu, chiar voiam sa il vad pe omul considerat inca de multi romani ca cel mai bun presedinte de dupa ’89 (si chiar de multi dintre cunoscuti) – nu e opinia mea, pentru ca eu consider ca toti sunt la fel: nu au facut nimic. Si mi-a dat aceeasi senzatia ca si Adrian Nastase: oricat de mult nu ti-a placut omul politic si oricat de mult crezi ca a facut rau tarii, ai vrea sa ai posibilitatea sa stai de vorba cu el, sa iti povesteasca prin ce a trecut. Din pacate, nu ai sti niciodata daca versiunea pe care ti-o spune e cea adevarata sau cea pe care vrea sa o crezi tu.

Ca blogger, Ion Iliescu nu are nimic deosebit. Numele sau i-a dat posibilitatea sa sa atraga atentia mass-mediei asupra blogosferei, lucru pe care l-am salutat si la intrarea lui Adrian Nastase in blogosfera. Asta inseamna mai multa audienta pentru cei care cauta asa ceva, mai multi bani, intr-un final, pentru cei care vor bani samd.

In rest, Ion Iliescu spune ca scrie singur articolele de pe blogul sau, ca citeste comentariile si ca le raspunde, ca inca nu scrie fara sa se uite la taste, ca nu are timp sa vina la Blogoree Workshops sau in Blogoree Romanian Tour 😀

Ce m-a surprins, insa, este lipsa bloggerilor “politici”. Mi-ar fi placut sa il vad pe Cristian Banu acolo, de exemplu (am zis de el pentru ca il stiu personal). Sunt sigur ca acesti bloggeri ar fi avut mai multe intrebari de pus, intrebari legate de politica.

Dintre bloggerii pe care ii cunosc au fost acolo Piticu, Cristian Greger, Iulian, Andrei Rosca, Adrian Ciubotaru, Diana Dragomir, Pyuric.

Care e primul lucru care iti vine in minte cand te gandesti la 2007?

Inspiratie, Intrebari · December 24, 2007

Profesional, anul 2007 a fost cel mai bun din viata mea.

Dar 2007 a fost un an extraordinar din alte puncte de vedere: schimbarile in plan personal. Am inteles (sau mai bine zis mi-am reamintit) ca oamenii si experientele personale sunt mai importante decat orice altceva (si mai ales decat banii pe care ii poti castiga). Sa nu ma intelegeti gresit, banii sunt buni. Putini bani aproape ca nu iti pot permite sa visezi. Dar multi bani iti fac un rau si mai mare: te fac sa vrei sa nu mai visezi.

A visa inseamna sa te gandesti la lucruri pe care in mod curent nu le-ai face, la situatii din afara “zonei de confort”. De ce sa faci chestia asta cand locuiesti intr-un apartament in buricul Bucurestiului, iti plimbi fundul in Audi si tipele fac coada la usa? (orice asemanare cu personaje reala este voita si intentionata, mai putin coada de la usa). Visul oricarui roman, aprope, nu? De ce sa te chinui cand e asa de bine?

Sunt un tip comod. De asta si fac ceea ce fac: sa nu am sefi, sa nu am program. Dar acestea nu au fost principalele motivatii pe care le-am avut acum 4 ani, cand am inceput ceva online (si am hotarat ca vreau sa traiesc din asa ceva). Principala motivatie a fost sa pot lucra de oriunde din lume, ca sa pot calatori. Am crescut citind carti de calatorii, carti de spionaj, carti istorice, care ma plimbau din Paris in Tokyo, din Istanbul in New York, din Rio de Janeiro in Amsterdam, din Barcelona in Hong Kong. Toata viata mi-am dorit sa calatoresc. Sa cunosc oameni noi (blogging-ul de fapt asta mi-a oferit, pentru ca eu nu sunt blogger decat printr-un joc de circumstante), sa vad lucrurile la care am visat cand eram pustan. Aceeasi motivatie a existat si in spatele Blogoree Romanian Tour, de altfel.

2007 a fost anul “trezirii”. Anul in care mi-am dat seama ca incepuse sa imi fie “caldut”, in care mi-am dat seama ca am uitat ce voiam la un moment dat. Ca urmare, am revenit la planurile dinainte. Si am hotarat ca voi pleca din tara intr-o “calatorie initiatica”, cum ii spun cunoscutii, glumind, si poate chiar ironic uneori (cine dracu a mai vazut om serios, la 30 de ani, sa isi ia lumea in cap, cand poate sta acasa lejer, sa isi cumpere terenuri si apartamente, sa isi ia Jeep ca sa mearga 500m pana la piata si inapoi samd? eu oricum imi voi lua Range Rover 😀 ).

Insa acesta e visul meu. Motivul pentru care am muncit 4 ani. Motivatia care m-a facut sa vreau mai mult de 1000E/luna pe care i-as fi castigat lejer acum lucrand la o banca (am terminat ASE-ul acum 6 ani) si motivatia pentru care un an am facut foamea 🙂 Varul meu poate sa confirme, pentru ca imparteam cei 300.000 lei pe saptamana, cat ne ramaneau in cea mai proasta perioada, dupa ce plateam intretinerea, serverul samd. 🙂 )

In 2008 incepe calatoria. Din Austria. Va fi probabil aventura vietii mele. Cineva mi-a zis ca ma va schimba definitiv. Dar e mai bine decat sa stii in permanenta ce se va intampla maine, nu?

Prin ce iese in evidenta 2007 pentru voi? Care a fost elementul fundamental, principala intamplare, primul lucru pe care l-ati spune cand v-ar intreba cineva cu ce va ramane in memorie 2007?

Scrieti aici in comentarii sau pe blogurile voastre (dati si trackback, ca sa adaug linkurile in acest post). Chiar vreau sa stiu, sa imi dau seama, sunt eu nebun ca nu stau acasa, unde e cald si bine?

P.S.: Emi, uite si raspunsul la intrebarea ta: Care e visul meu? In 5 ani, in 10 ani, cand vreau sa ma opresc, sa nu imi pun intrebarea pe care mi-am pus-o in aprilie, cand voiam sa imi cumpar un teren la munte: aici este oare locul meu? Vreau sa stiu sigur.

Posturi similare pe alte bloguri:

Cum a fost 2007 – Andrei Rosca (el il scrisese deja, dar eu nu il citisem). Interesant e ca exista o diferenta de doar 2 minute intre momentele de publicare ale celor doua posturi, deci noi il scriam cam in acelasi timp 🙂
Something old, something new, something borrowed, something blue – Pisica in Bocanci
Dacă tot întreabă Bobby Voicu, iată anul 2007 pentru Constantin Codreanu – INconstantIN
Ce a insemnat 2007 si ce vreau de la 2008 – Sandossu
2007 – aproape la timpul trecut – Luca, Milionarul mioritic
Spre 2008 – Tudor Mateescu
Recenzie 2007 – c|neva

Blogosfera veche si blogosfera noua: Succesul se masoara in cm?

Blogosfera · December 17, 2007

E un articol pe care vreau sa il scriu de mult timp. Probabil ca e o lupta cu morile de vant, pentru ca nu cred ca cei care oricum nu vor sa inteleaga vor intelege, dar macar incerc. Sa pot spune dupa asta ca eu nu mai incerc, ca am vrut si nu merge 😀

Nou si Vechi in blogosfera

De ce scriu acest articol acum?

Am dat ieri pe Blogoree (acum FTW.ro) de un post (edit: adresa nu mai era valida, am scos linkul). Blogger-ul observa bine niste aspecte ale blogosferei pe blogul sau, dar ce ma deranjeaza este o urma de superioritate si aciditate care nu isi prea are locul. Poate faptul ca este plecat din Romania de ceva timp plus varsta peste media varstei bloggerului din Romania sa aiba ceva de spus in tonul folosit (plus ca nu mi-a placut insinuarea ca Tudor si Eugen au ales castigatorul unui concurs pe prietenie. Eu ii stiu personal pe amandoi si cand i-am zis, in gluma, lui Eugen, sa castig eu un tricou a fost foarte revoltat. Bine ca a inteles ca glumeam).

Revenind la bloggerii vechi (cunoscuti) care nu baga in seama bloggerii noi. Bloggeri vechi (cunoscuti) inseamna de cele mai multe ori un blogger care scrie de mai mult de un an, chiar doi. Inseamna bloggeri care sunt vizibili intr-un fel sau altul (in topuri, in presa, in blogurile altora).

Ce li se reproseaza bloggerilor vechi (cunoscuti)?

Din ce mi-am dat seama, doua lucruri: ca au ajuns sa aiba reputatie si “succes” prin modalitati mai putin ortodoxe si ca “au uitat de unde au plecat”.

Voi analiza ambele situatii imediat. Pana atunci, insa, ce inseamna succes in blogosfera? Inseamna ca esti primul in trafic.ro? Eu am 400 de unici pe acest blog si sunt dat deseori drept exemplu de blogger cunoscut. Inseamna ca apari in presa? La fel, sunt un exemplu bun: am 400 de unici si am aparut in presa de destule ori. Un alt exemplu asemanator este Dragos Novac, care nu stiu sa aiba super trafic. Zoso nu mai este de mult in trafic.ro, dar inca este considerat bloggerul roman cu cel mai mult trafic (bineinteles, blogger care scrie in limba romana). Fiecare are propria masura a succesului care nu este neaparat de cati unici are, de cati bani castiga sau de cata lume il are in blogroll.

Modalitati de promovare deosebite

1. Succes prin modalitati deosebite

Trebuie sa subliniez ca acest tip de notorietate nu este intotdeauna sinonim cu succesul. Dimpotriva, majoritatea bloggerilor de succes pe care ii stiu eu nu au folosit asemenea modalitati. Dar asta nu inseamna ca modalitatile de promovare DEOSEBITE (etice sau nu) nu sunt bune.

Scriu despre sex, pun filmulete de pe youtube, folosesc socialele ca modalitate de a castiga traficul cu care se lauda (trafic de limba engleza pe blog in limba romana, cu poze samd. Majoritatea au inteles ulterior ca mai bine creeaza o versiune completa in engleza).

Fac concursuri pentru bloggeri. Buddha si excelenta sa initiativa cu bloggeri.ro sunt un exemplu foarte bun. Ati crede ca initiativa a fost primita cu bratele deschise… Siiiigur ca da.

Creeaza controverse in care implica bloggeri mai cunoscuti (desi in ultima vreme nu mai merge, pentru ca majoritatea au fost “victimele” unei astfel de situatii si ignora). Arhi este un exemplu.

Sunt aceste modalitati cele mai bune? Chiar nu conteaza. Asta este versiunea de succes care le convine. Arhi inca are probleme cu modul in care este perceput, din cate stiu.

Cristi (edit: autorul postului mentionat in primele paragrafe) spunea intr-un comentariu la acest post ca bloggerii noi acest lucru vad prima data cand intra in blogosfera: succese de “carton”. Intrebarea mea este insa urmatoarea. Dupa un timp, nu ai cum sa nu dai peste niste succese care nu sunt de carton. Si atunci, ce te opreste sa ii iei ca exemplu pe acei bloggeri, care au un succes constant si sustenabil? Ah, da, e mai simplu sa vrei sa ai succes la 2 saptamani de cand ti-ai inceput blogul, nu?

Uitati-va in arhivele acestui blog. Sunt din 2005 (cand scriam la alta adresa). Uitati-va la comentarii. Primii care au comentat pe acest blog (persoana care nu ma cunostea) au fost nihasa, la doua luni, si zoso, tot cam atunci, apoi subiectiv, la vreo 5. Cu toti am ramas amic, daca nu chiar prieten. Si fiecare a comentat cate O DATA. Nu mi-au dat link, nu mi-au trimis trafic, nu m-au bagat in seama. Si toti erau cunoscuti la vremea respectiva (mai tii minte, subi? 🙂 ). 6 LUNI! Si, ca sa completez, in perioada respectiva aveam un site de vreo 2 milioane de pagini din care vreo 800.000 erau indexate in Google. Chestie reusita in doua saptamani. Cu BH SEO. Cei care au auzit de Blog & Ping stiu la ce ma refer. Aveti idee cam cat trafic aducea asa ceva? Deci puteam sa fac SEO si sa aduc trafic de ma plictiseam. Pentru? Ceea ce voiam de la blogul meu nu avea nici o legatura cu asta.

Parerea mea este ca problema blogosferei nu porneste de la bloggerii care folosesc aceste modalitati pentru a obtine succes, ci de la cei care isi aleg modele de succes facile. De altfel, intr-o societate in care Monica si Gigi sunt exemple de succes, ar trebui sa ne mire? Spuneti unui blogger incepator ca ii va lua vreo juma de an sa primeasca comentarii. Sa vedeti atunci reactie.

Au uitat bloggerii de succes de unde au plecat?

2. Bloggerii vechi (cunoscuti) au uitat de unde au plecat

Eu am, poate, posibilitatea sa vorbesc cel mai in cunostinta de cauza, pentru ca blogoree.ro (acum ftw.ro) a incercat sa promoveze intotdeauna bloggerii noi, am facut Blogoree Romanian Tour (acum BlogTrip), am facut Blogoree Workshops, unde putea veni oricine, atat timp cat voia.

Ceva mai sus spuneam de modalitatea de a creste prin controversa, prin atac asupra unui blogger deja vizibil (prin atac inteleg orice, de la a-i contesta ideile pana la a-l injura pentru ca e intr-o zodie diferita de a ta). Aveti idee cati de multi au incercat asa ceva cu aproape toti bloggerii pe care ii stiu? La un moment dat zoso facea colectie de asa ceva. Si sa spunem ca el e mai agresiv ca stil de scris. Dar au fost “atacati” bloggeri precum manafu, andrei rosca, adrian ciubotaru, care nu erau agresivi si nici nu cautau cearta. In 2 ani te cam saturi. Si atunci esti foarte atent cu cine vorbesti, pe cine recomanzi.

Mai mult, majoritatii bloggerilor vechi li se reproseaza ca au succes pentru ca scriu de mult timp. Cat de dobitoc poti sa fii sa faci asemenea afirmatii??? Pai ce vina avem noi ca ne-am apucat mai devreme? Ca ne-am asumat riscul de a fi “geeks” inainte de a fi bloggeri de succes? E ca si cum te-ai lua de spanioli si portughezi pentru ca ei au cautat prima data drumul prin Vest catre Indii si au ajuns in America.

Inca un lucru care pare sa fie “iubit” de contestatari: bloggerii vechi nu isi dau silinta sa creasca blogosfera, nu isi dau link decat intre ei, sunt o gasca. Pai, oameni buni, e normal sa fim asa: suntem oameni care ne vedem des, ne intalnim la evenimente, ne vedem la o bere sa mai stam de vorba. Ne stim de un an, doi. E natura umana: recomanzi pe cine cunosti, nu recomanzi oameni de care nu ai auzit pana acu 5 minute. Dam linkuri cand intr-adevar gasim ceva care sa merite mentionat, lucruri pe care stim ca cititorii nostri le apreciaza. De ce le-as da un link catre un post despre Adsense cand nu spune nimic nou fata de ceea ce am zis eu despre asta pana acum in blog? Nu am auzit pana acum un blogger din cei cunoscuti spunand “Nu ii dau aluia link ca nu il cunosc, ii dau aluia, ca ne stim!”. Dar am auzit: “Am citit la [aici nume de blogger cunoscut] ca …”. De fapt asta este problema: e greu sa ajung sa fii citit de un blogger vechi. Avem deja feedreader-ul plin. Asa ca scrieti continut care sa merite citit iar si iar. Si daca ne trezim ca am venit de 5 ori pe blogul vostru in ultima luna, sigur va adaugam in reader.

Am zis ceva mai devreme de evenimentele organizate de blogoree.ro (si FTW.ro). Au fost gratuite, au fost promovate. Nici unul dintre cei care au venit pana acum la intalniri nu fac parte dintre contestatari. De ce? Pentru ca toti care au venit sunt acum bloggeri cunoscuti (chiar daca atunci cand au venit nu erau). Poate nu la nivelul lui zoso, dar sunt sigur ca majoritatea care cititi aici ati auzit de buddha sau de pyuric (care a inceput sa scrie la monden.info dupa ce a venit la un workshop si ne-am cunoscut. cititi aici mai multe detalii despre succesul blogului) sau de Andrei Crivat, care ne-a fost de un mare ajutor in organizarea Blogoree Romanian Tour la Cluj, ca sa dau cateva dintre cele mai cunoscute exemple. Pentru ca acolo au cunoscut lume, au capat incredere unii in altii, au inceput sa se citeasca intre ei, ceea ce aduce recomandari, iar traficul a venit si el. Nu in ultimul rand, au scris ceva care a rezonat cu audienta.

Si inca ceva: pe Forumul bloggerilor vin o gramada de bloggeri la inceput, care isi prezinta acolo blogul. Si nu pun in practica nimic din feedback. Iar pe urma se plang ca nu au succes.

Concluzii asupra succesului ca blogger

Concluzia:

GROW UP! Maturizati-va. Puneti osul la treaba si nu mai asteptati sa va pice din cer succesul (indiferent cum il evaluati). Unii dintre noi muncim 10-12 ore pe zi pentru asta (nu, desteptilor – ca numai aia fac comentarii de doi lei, de genul “get a life!” – nu stam toata ziua pe blog si scriem – eu nu cred ca scriu mai mult de 2-3 ore pe zi). Mergem la evenimente, cunoastem oameni. Ne cunoastem mai bine intre noi. Punem la cale parteneriate. Apoi stam la calculator. Citim cum sa fim mai buni. Punem in aplicare ce aflam. Si apoi, la sfarsitul lunii, facem calculul: a meritat? Bani sau reputatie, prieteni sau proiecte potentiale. Depinde de voi cum evaluati succesul. Dar nu uitati, fiecare il evaluati in stilul propriu.

Mai mult: acum concurenta este mare. Ati pierdut startul, trebuie sa trageti mai mult. It’s a fact of life si daca va plangeti din cauza asta va veti plange toata viata de ceea ce se intampla in jurul vostru. Nimeni nu e obligat sa va observe. Voi trebuie sa atrageti atentia asupra voastra.

P.S.: iata o replica pe care mi-a zis-o nihasa acum vreun an si jumatate, la o bere la motoare (desi eu nu beau alcool, el avea bere in fata 😀 ): “Tu esti un caz deosebit in blogosfera. Nimeni nu te are in blogroll, dar toata lumea te stie. Stiu! Esti cel mai cunoscut blogger fara blog!“. Asta ca sa intelegeti ca succesul este asa cum il vrea fiecare (pe mine chiar nu ma interesa ca nu am linkuri samd. Voiam doar sa cunosc niste oameni misto, care sa nu ridice din sprancene cand le ziceam despre wordpress sau adsense). Si inca ceva. In tot acest articol am plecat de la premiza ca sunt si eu un blogger din categoria celor vechi si cunoscuti. Daca nu sunteti de acord, atunci acest articol este nul si neavenit. Mergeti si cititi pe problogger sau pe copyblogger cum sa aveti succes.

Subliniere: Mi-am permis sa vorbesc in numele bloggerilor cunoscuti pentru ca eu stiu si cum e sa fii si de cealalta parte a baricadei. Si aflu asta de fiecare data cand lansez un blog nou in limba engleza, pe o nisa diferita. Incep prin a comenta pe alte site-uri, prin a participa in forumuri, si cam la 3-6 luni incepe sa se vada efectul. In plus, intotdeauna am considerat ca blogosfera romaneasca trebuie sa creasca si am facut tot posibilul sa ii ajut pe cei aflati la inceput (forumul de pe blogoree.ro, Blogoree Romanian Tour si Blogoree Workshops sunt dovezi in acest sens). Intotdeauna mi-a facut placere sa ma intalnesc cu oameni noi (Constanta Blog Meet e un exemplu) si sa raspund tuturor intrebarilor si doleantelor in masura timpului disponibil. Asa ca eventualele reprosuri legate de eforturile de crestere ale blogosferei adresate mie puneti-le pe o lista separata si publicati-o pe blogul vostru. Sau, daca o scrieti pe hartie, indesati-o unde nu ajunge lumina.

Edit: Oradeanul spunea ceva aseamator acum vreo 2 luni.

Search Results for: Blogoree Romanian Tour

Footer