Ma gandeam zilele trecute ca nu ma mai uit asa de mult la seriale asa cum obsnuiam. Atat de mult și în acelasi mod.
Am inceput sa ma uit la seriale cu adevarat prin 2002-2003, cand prinsese DC-ul pe la noi, chiar și Kazaa. Printre serialele la care ma uitam atunci erau Friends (evident), Seinfeld, Smallville, Oz, Star Trek. Și multe altele de cate un sezon sau mai vechi. Le gaseam la rezolutii infime (360p, 480p), dar ma uitam oricum.
Ba chiar, în perioada aia am descoperit uitatul la seriale în timp ce fac altceva pe calculator. Și, cum nu aveam decat un monitor de 1024×768 (sau poate un 1200×800 sau 900 ani mai tarziu), puneam intr-un colt de 200 pe 200, poate, și mai mult auzeam decat ma uitam.
Și asa am descoperit ca serialele sunt mai usor de vazut decat filmele.
Filmele sunt mai greu de urmarit cand nu te uiti cu atentie la ele. Subiectul, intriga, personajele, toate sunt create sa se intample intr-un interval de timp de aproximativ doua ore. Detalii, subtilitati, toate sunt gandite cu atentia ta permanenta pe ceea ce se intampla pe ecran.
Serialele, insa, mai ales cele cu multe sezoane? Lejer. Stii deja personajele, principalele puncte urmarit în intriga, chiar daca mai ratezi cate ceva nu ratezi tot. Mai mult, cred ca și producatorii și scenaristii de seriale iti repetau acelasi lucru de mai multe ori, chiar pe parcursul a mai multe episoade, pentru ca intr-o perioada în care streamingul nu exista, în mod cert existau persoane care au pierdut macar un episod.
Și asa am continuat sa ma uit la seriale pentru urmatorii 5-6 ani. Daca nu chiar ceva mai mult.
Ulterior, insa, am inceput sa descopar ca au aparut TV-uri cu playere video integrate. Care citeau de pe USB stick și iti ofereau o experiență mai buna. Apoi au aparut serviciile de streaming (pe care le vedeam cu cont de US și VPN, ca ce altceva puteai sa faci?). Și a aparut binge watchingul. Unde stateai pe canapea și te uitai la TV. Și, mai mult decat atat, a aparut iPad-ul. Pe care nu il foloseam pentru a ma uita pe el la seriale, ci pentru a citi/sta pe social media ÎN TIMP ce era ceva pe TV.
Și da, pentru o perioada a fost mai bine. Seriale pe care imi doream sa le vad de mult la calitate buna erau deodata disponibile cand voiai. Și cat voiai.
În perioada asta am terminat de vazut seriale precum Lost, House, Prison Break… Seriale extraordinare care m-au tinut cu sufletul la gura ani intregi. Pe unele chiar le-am revazut în ultimii ani.
Insa, la un moment dat, a devenit prea mult. Prea multe seriale se lansau în acelasi timp. Prea multe seriale au fost anulate dupa doar un an de TV. Mai ales seriale SF, care imi placeau. Și am inceput sa imi dau seama ca majoritatea serialelor sunt cam la fel: incep interesant, cu world building. Continua sa genereze intriga. Și, apoi, apare o conspiratie. A cuiva, cu o entitate statala. Și aia e, aici povestea devenea aceeași, indiferent de intriga initiala. Și dintr-un serial bun se transforma intr-un “Am vazut asta deja”. Sigur, unele seriale au reusit sa evite chestia asta, dar cate? Fringe e unul dintre ele. Pe de alta parte, cine s-a uitat la Big bang Theory 12 sezoane, desi era clar de pe la sezonul 6-7 ca sunt acelasi glume rasuflate, repetate?
Acum? Ma uit destul de rar la seriale. Inca ma uit, dar mult mai putin. YouTube a inlocuit “chestia pe fundal”. Filme vedeam deja destul de rar, dar dupa ce a venit COVID și s-a terminat o perioada cu cinematografele, aia a fost. De cand a venit COVID am vazut un singur film la cinema. Barbie. Și am facut COVID prima data, dupa 2 ani în care am reusit sa ma protejez.
Serialele la care ma uit acum? Foundation, Resident Alien – s-a terminat, Fallout, Reacher. Si Acapulco, Wednesday și Stranger Things. Și Star Trek Strange New Worlds.
Pe de alta parte, daca stau sa ma gandesc, nu ma uit la asa de putine seriale nici acum. Doar ca le vad în alt mod și nu mai sunt asa de interesante cum erau acum 20 de ani. Pentru ca, pana la urma, cate idei sa tot ai ca sa le faci atat de diferite intre ele?
Leave a Reply