Nu am sa inteleg niciodata rautatea gratuita (voita sau nu).
Dar ce nu am sa inteleg probabil mult timp este rautatea batranilor, a acelor “intelepti” pe care daca nu ii ai trebuie sa ii cumperi.
Uitati-va in ochii batranilor din jurul vostru (ma refer la Bucuresti, nu am idee cum e in restul tarii), mai ales ai vecinilor: vad de multe ori rautate, invidie, priviri piezise, de parca ei abia asteapta sa faci ceva “gresit” ca sa aiba un motiv sa se ia de tine.
Chiar tin minte, la un moment dat, aveam in bloc o babuta care statea toata ziua la scara (toata ziua, nu exagerez). Eu am obiceiul sa salut oamenii din bloc in permanenta, indiferent daca am ceva de impartit cu ei sau nu: daca ma intalnesc pe scara sau in fata blocului, ii salut. Ei, pe babuta de fata o salutam si de 10 ori pe zi, daca ieseam de 10 ori: niciodata nu imi raspundea – ajunsesem sa cred ca nu poate vorbi. La un moment dat, nu o salut (vorbeam la telefon sau ma gandeam la problemele mele) si, ce sa vezi, a capat glas, chiar unul foarte puternic: Baiatu, dar nu stii sa saluti?
Apoi astazi vine un prieten la mine: neobisnuit cu interfonul, trage de usa, pentru ca o alta babuta sa il ia pe sus ca “de ce tragi, dom’le, de usa? daca nu merge, stai afara si asteapta”. Tin sa mentionez ca usa respectiva nu era in pericol de a fi scoasa din balamale.
In sfarsit, ultima intamplare si, de fapt, ceea ce m-a facut sa scriu, este o discutie avuta acum ceva timp cu un administrator de bloc cand am cerut cheia de la terasa pentru a-mi instala net. Domnul respectiv, la 60-70 de ani, s-a apucat sa se rasteasca la mine ca “cine sunt, sa ii spun ce sa faca… ca vin la el directori si oameni cu influenta si nu le da cheia; ca ce, eu vad un mos vai de capul lui, dar el a fost inginer , ca unii i-au dat spaga sa intre pe terasa samd”. Bineinteles, am vorbit pe un ton linistit si i-am explicat ca poate sa imi spuna ca nu imi da cheia si gata. Pana la urma s-a linistit si am comunicat intr-un mod uman.
Ma intreb insa, in ce lume au trait ei de au devenit asa de rai? Ce lume in care conta ce face vecinul, ce are vecinul in acasa, ce realizari are samd? De fapt, stiu in ce lume au trait, dar doar vazand aceste efecte imi dau seama cat de mult rau au facut anii de comunism, cu permanenta privire in spate, sa nu te vada cineva facand ceea ce era natural sa faci (sa citesti, sa asculti la radio, sa vrei ceva mai bun pentru familia ta).
Nu imi dau seama daca sa imi fie mila de ei sau nu, dar un singur lucru imi doresc: sa vad si eu pe strada oameni de 60-70 de ani mergand pe bicicleta si zambind, asa cum am vazut in Amsterdam. Daca este un singur lucru care m-ar putea face sa plec din tara, acela ar fi rautatea oamenilor din jurul meu…
