Nu am idee ce face, cu ce se mananca, daca foloseste la ceva…
Mi-am facut ca sunt un trend whore si toata lumea are… acu sa vedem daca il pot folosi la ceva ๐ Dau drumul la un site zilele astea, oare ma ajuta la vreo ceva?
Ah, era sa uit, contul meu de twitter este AICI. Cica il puteti urmari. Poate aflati si voi ce fac in timpul zilei (cu ocazia asta sa imi spuneti si mie, poate aflu si eu ๐ ).
Primesc zilnic cel putin o cerere de “review” pentru un blog. De la bloggeri cu vechime la bloggeri noi, cu blog de o zi sau doua. Si, desi as vrea sa ii ajut pe toti, chiar nu am timp atat de mult cat as vrea.
Exista o sectiune pe Forumul Bloggerilor unde toata lumea poate sa isi propuna blogul pentru analiza, dar eu as vrea sa fac un pas in plus.
Saptamana trecuta am vazut ceva interesant la problogger, analiza site-urilor de catre comunitate.
Sunt deja in Romania destui bloggeri care se pricep: de la designeri si programatori la cei care stiu sa promoveze bloguri. Sunt o gramada de bloggeri (sau nu) care se pricep fara sa fie neaparat vizibili. Unii nu doresc sa fie vizibili, altora poate le e greu. Si avem nevoie de oameni buni ca sa dezvoltam blogosfera.
Prin urmare, iata care e planul: in fiecare saptamana voi propune un blog pentru analiza. Si fiecare dintre voi, care se pricepe mai mult sau nu, este rugat sa dea sugestii de imbunatatire. La sfarsitul saptamanii fac o lista cu toate propunerile, impreuna cu analiza mea (atat pentru blogul in cauza, cat si pentru sugestiile date de comuntiate). Astfel, nu numai cel care are blogul respectiv va avea de castigat, ci si cei care au bloguri asemanatoare. Sau nu ๐
Criteriile de selectie ale blogurilor pentru analiza vor fi destul de subiective (daca cineva care ma ajuta la blogoree.ro doreste sa fie ajutat, va dati seama ca am sa il propun, daca merita), dar voi incerca sa propun in general bloggerii care chiar au nevoie de ajutor, bloggerii care au continut unic (daca un blogger nu intelege ca bancuri si filmulete de pe YouTube nu prea reprezinta un blog, nu avem noi cum sa schimbam prea multe). In principiu as dori sa fie bloguri care au cel putin de 1-2 luni de cand se scrie pe ele, care au minim 2-3 posturi pe saptamana. Selectia va fi in felul urmator: in fiecare miercuri voi sugera 3 bloguri si voi veti alege pe care dintre ele sa il propun.
As vrea sa va implicati cat mai multi. Eu nu sunt si nu am fost niciodata un designer, de exemplu (de asta nici nu am tema. se aude? ๐ ). Mai mult, cand imi pui in fata Photoshop-ul am tendinta sa fug sau sa ma ascund intr-un colt tremurand si muscandu-mi pumnii. Dar sunt atatia designeri care pot da un sfat. Sunt bloggeri cu experienta care va pot sugera plugin-uri, care va pot sugera modalitati de promovare mai bune, modalitati de a imbunatati continutul (unde se aplica), modalitati pentru o monetizare mai buna etc.
In plus, as vrea, daca pot, sa combat o tendinta ciudata a blogosferei romanesti: vestitul Ce imi iese mie. In blogosfera de afara lumea se ajuta fara probleme, numai la noi exista acest ce imi iese mie atat de evident. Poate reusim asa sa creem o comunitate de oameni care sa ne ajutam (da, ma includ si eu aici, si eu am nevoie de ajutor din cand in cand ๐ ) reciproc, sa castigam vizibilitate mai mare pentru ceea ce stim sa facem.
So, ce spuneti, dam drumul?
Si cum i-am promis omului ca ii fac un review de vreo luna (de la Constanta Blog Meet), haideti sa incercam cu skreach.info. Puneti sugestiile voastre in comentarii sau, daca vreti sa scrieti mai mult, scrieti pe blogurile voastre, cu trackback aici, ca sa stiu si eu. Odata cu sugestiile voastre, puteti adauga si propunere pentru blogurile de analizat in viitor ๐
Stie careva cat e un apartament cu 3 camere in Mizil? De inchiriat? =))
Later edit: si Urziceni e bun, ca cica in Mizil au sarit preturile ca s-a deschis un club super tare =)) . E bun si in Alexandria sau Slobozia. Apartamentul trebuie sa aiba internet de viteza umana.
Victor Kapra si-a pierdut masina. Adica i-a fost furata. Si politia a luat vacanta. Povestea completa aici.
Inca ma surprinde cat de delasatori si de tampiti putem fi noi, romanii, mai ales cand e vorba de turism.
Zilele astea am avut niste prieteni de prin alte tari in vizita (Turcia, mai exact… tara aia care s-a dezvoltat in nestire din cauza turismului). Stiti ce au vrut sa vada?
Castelul lui Dracula!
Nu i-a interesat prea tare ca nu e de fapt al lui Dracula (care nu a existat), ca nu e in Transilvania, ca Vlad Tepes nu a jucat in filmul lui Coppola: nu, tot ce voiau era sa povesteasca prietenilor ca au fost la castelul lui Dracula din Transilvania.
Si am mers la Bran. Pe 31 decembrie, pentru ca in rest am avut alte treburi. Si palarie-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i, cand credeti ca era inchis? De pe 31 decembrie pana pe 2 ianuarie (fusese si de pe 24 pana pe 26).
Intrebarea (evidenta, pentru ei, stupida, pentru noi) a fost: “Cum sa inchizi acum, in perioada asta, cand toata lumea vrea sa viziteze?”. Aceeasi intrebare o punea un tip sotiei/prietenei sale in engleza (banuiesc ca erau britanici) in fata portii inchise a castelului. Si mai erau in acelasi moment inca vreo 3-4 grupuri care se uitau la programul de vizitare. Raspunsul meu amar a fost: “Asa aducem noi turistii de mai multe ori in tara: prima data va aratam ce avem, a doua oara va lasam sa si vizitati!”
Si sa nu imi spuneti ca “Trebuia sa te duci si tu pe 30!”. Pentru ca nici macar un simplu program de functionare pentru sarbatori nu au putut pune pe jegul ala de site al lor. In plus, de ce trebuia sa ma duc pe 30? Pe 31 s-a lucrat, din cate stiu eu, in Romania. Si, de cand ma stiu eu, oamenii din serviciile de acest gen fac asa-zis-ul “revelion al ospatarilor”, pe 7 ianuarie (nu-mi spuneti ca nu e asa: am lucrat 3 ani intr-o discoteca. Ce Craciun, ce Revelion? Munceam de ne ieseau ochii din cap. Dar de pe 7 pana pe 20 inchideam sandramaua si mergeam si ne distram). Nu exista zi libera in aceasta perioada pentru oamenii care fac banii cand ceilalti sunt in vacanta.
Poate era plecat vampirul in tarile calde? In concediu? Ca atunci inteleg.
Un hotel oarecare, cu restaurant la parter, deci bani bagati in business. Minut, Minutz, ceva de genul. O chestie de doi lei, care arata bine, dar “pute” rau. Nu va duceti nici daca va roaga cineva.
Noi, 5 oameni la masa. Data: 25 decembrie. Ora: 21:50. Unul dintre noi face comanda de o sticla de vin. Chelnerul ne aduce, impreuna cu paharele. Dupa care, 5 minute mai tarziu, nu exagerez, vine si ne spune ca la 22 se inchide restaurantul (bineinteles, sticla desfacuta, nimeni nu se grabea). Cineva observa ca pe usa restaurantului scria ca la 22:30 se inchide. “Da, dar noi plecam!”.
Am ramas siderati, fara reactie. “De ce ne-ati mai adus vinul, atunci? Sa il bem in hol?”. Aceiasi prieteni din Turcia, si mai siderati: “Adica ei inchid cu oameni inauntru?”. Pentru cei care ati fost in Turcia si stiti cum va iau aia banii daca intrati in localurile lor (fara sa fie preturi mari, ci pentru ca stau dupa voi pana dimineata, daca e nevoie), socul e de asteptat.
Soselele
Ingrozitor. Drumuri proaste, incredibil de proaste. Am mers in Bulgaria pe niste drumuri execrabile, pe care ma gandeam ca nimeni din afara tarii nu ar merge fara sa se gandeasca in permanenta ca s-a ratacit. Eu eram intrebat din 5 in 5 minute, din cauza gaurilor imense din sosea (traseul Paraul Rece – Bran): “Are you sure we didn’t get lost?”. Eu fiind roman, in Romania. Deci era de presupus ca macar semnele de circulatie stiu sa le citesc. Dar parea atat de incredibil sa ai asemenea traseu catre un element de atractie atat de important pentru straini. Nu mai zic de soferi, ca am zis deja.
La sfarsitul saptamanii petrecute de prietenii mei in Romania am avut un schimb de replici in felul urmator:
Eu: “You know, Romania is beautiful, you should really come and visit in the spring or in the summer”.
Si replica: “Wouldn’t we better visit together another country in Europe? Like Spain, or Portugal?”.
Iubesc Romania. Am mers de la un capat la celalalt, am vizitat tot ce se putea. Tuturor le zic cat de frumos este aici.
Dar oricat as vrea, nu pot sa spun cu mana pe inima prietenilor mei de afara: Come to Romania! Nu de alta, dar m-am saturat sa explic in permanenta de ce suntem atat de tampiti incat sa nu reparam lucrurile evident gresite… sa caut explicatii mirobolante sau, pur si simplu, sa pun ochii in podea. Sunt sigur ca peste tot in lume se intampla astfel de cazuri, dar nu ma intereseaza: nu vreau sa se intample asa ceva in Romania MEA!
Pe aceasta tema au mai scris si:
Paradoxul turismului romanesc – Andrei Crivat
Update: pentru ca ne e dor (daaa!! ๐ ) de condus si cand stam la calculator, cineva chiar s-a gandit sa faca un joc, Soferderomania.ro, joc ce simuleaza toate “placerile” condusului pe soselele din Romania. Si au si un Opel Corsa premiu…
Am 11 ani de cand conduc, aprox. 300-400.000 de km facuti la volan (atat in tara, cat si in Bucuresti, chiar si in Bulgaria ๐ ), dar soferi tampiti ca in ultimele zile parca nu am mai vazut de cand conduc. Si campioni sunt cei cu Logan si cu Audi A6. Daca se poate si cu semne de incepator, ca sa fie tacamul complet.
Cea mai tare faza a fost cand un TIR s-a gandit sa ma depaseasca. Si la jumatatea depasirii s-a razgandit… Va spun, nu e senzatie mai ciudata decat sa vezi ca un TIR joaca chicken cu tine cand din fata vine un alt camion si stii ca singura sansa a celui care te depaseste e sa urce pe tine.
Apoi, daca tot ai un A6 misto, puternic, de ce sa nu mergi cu 120km/h? Da, stiu, e gheata pe jos, dar regulile fizicii nu se aplica in bula din creierul conducatorului respectiv.
Cat despre Logan, sa stabilim un lucru: e o masina buna la banii aia, dar NU e facuta sa mergi cu 120-130 in conditii de trafic in care eu nu aveam curaj sa calc acceleratia ca sa nu ies de pe carosabil (am reusit, lejer, si fara acest lucru).
De fapt, ce sa spun, nu ma deranjeaza deloc faptul ca unii merg cu viteza, ca masina le permite sau nu, dar acum incep sa inteleg un american venit in Romania sa conduca masina care spunea ca aceste drumuri sunt adevarate aventuri la capatul carora nu stii daca reusesti sa ajungi in viata. Suntem (pentru ca sunt sigur ca si eu am fost tampit, la vremea mea, ba chiar am amintiri relativ recente, de 4-5 ani, cand faceam numai prostii la volan) un popor care nu are nici un respect nu numai pentru propria noastra viata, dar mai ales pentru a celorlalti. Si nici nu stie nimeni sa ne deschida ochii pana nu e prea tarziu.
Imi place sa conduc, dar am ajuns sa vreau sa ma duc cu trenul, mai degraba, indiferent de destinatie, pentru ca m-am saturat sa ajung acasa cu ochii obositi, cu spatele incordat si umerii varza de la permanenta “previzionare” a dobitoceniilor care pot fi facute de partenerii de trafic, sa imi fie necesare 2-3 zile de refacere dupa un weekend la volan (care ar trebui sa fie “de odihna”).
Vad la TV accidentele din ultima vreme si as vrea sa spun “Pacat!”, dar nu pot, pentru ca majoritatea celor care au fost implicati au fost niste dobitoci carora nimeni nu le-a zis la vremea lor “Bai, prostule, mergi incet, ca important e sa ajungi unde vrei, nu sa ajungi in timp record!”.
P.S.: starea drumurilor? In afara de E-uri, execrabila.
P.P.S.: citind prin blogosfera, am dat de blogului unui sofer din Bucuresti. Ma binedispun articolele sale, asa ca mergeti si dati cu privirea. Daca sunteti in Bucuresti si conduceti, veti intelege de multe ori ironia amara din articolele sale.
La multi ani, tuturor!
Am revenit la calculator, dar probabil ca voi incepe sa scriu din nou mai serios de luni, pentru ca am de recuperat ditamai lista de feeduri.
Pana una alta, am de multumit unor oameni care au facut ca ultima saptamana sa fie una din cele mai misto din viata mea:
1. Unor tineri (ca baieti nu pot sa le spun) care m-au ajutat sa scot masina din camp ๐ La viteza de 5km/h am prins putina gheata si am iesit catinel de pe sosea. In mod normal, nu era mare problema, dar din cauza zapezii nu am mai putut sa ies inapoi. Celor doi baieti (na ca am zis) dintr-un Audi A4/VW Passat si inca unuia dintr-un Renault Laguna cu nr. TM 21 KOL le multumesc ca m-au ajutat sa ies (a luat cam 10 minute, o sufa si ceva impins). Daca va pot ajuta cu ceva, dati-mi de veste, pentru ca la momentul respectiv nu m-a dus capul sa intreb detalii. Eu sunt ala cu A4-ul negru pe fond hibernal, cu un numar cu FTW.
2. Celor de la rocazare.ro (cu ocazia asta le dau si linkul promis), pentru ca mi-au facut rost de cazare in Bucuresti cand aveam mare nevoie. Mi-au fost recomandati cu caldura de Sergiu si si-au meritat recomandarea. Daca aveti nevoie de inchiriat ceva pe termen scurt in Bucuresti, cu ei sa lucrati (nu este post platit, chiar m-au ajutat si mi se pare normal sa le multumesc)
Cam atat. Vin si posturile “suparate”, dar ma odihnesc inca ๐
Sper ca voi ati dus-o bine, ca v-ati distrat si ca ati intrat in anul nou cum ati dorit (dormind, band samd).
Repede, de pe drumuri, o intrebare: Stie careva programul de vizitare al castelului Bran pe 30 si 31 decembrie?
Eu ies pe usa ๐ Asa ca Sarbatori Fericite si ne mai vorbim la un moment dat, anul asta sau la anu ๐
Distractie placuta ๐
Profesional, anul 2007 a fost cel mai bun din viata mea.
A visa inseamna sa te gandesti la lucruri pe care in mod curent nu le-ai face, la situatii din afara “zonei de confort”. De ce sa faci chestia asta cand locuiesti intr-un apartament in buricul Bucurestiului, iti plimbi fundul in Audi si tipele fac coada la usa? (orice asemanare cu personaje reala este voita si intentionata, mai putin coada de la usa). Visul oricarui roman, aprope, nu? De ce sa te chinui cand e asa de bine?
Sunt un tip comod. De asta si fac ceea ce fac: sa nu am sefi, sa nu am program. Dar acestea nu au fost principalele motivatii pe care le-am avut acum 4 ani, cand am inceput ceva online (si am hotarat ca vreau sa traiesc din asa ceva). Principala motivatie a fost sa pot lucra de oriunde din lume, ca sa pot calatori. Am crescut citind carti de calatorii, carti de spionaj, carti istorice, care ma plimbau din Paris in Tokyo, din Istanbul in New York, din Rio de Janeiro in Amsterdam, din Barcelona in Hong Kong. Toata viata mi-am dorit sa calatoresc. Sa cunosc oameni noi (blogging-ul de fapt asta mi-a oferit, pentru ca eu nu sunt blogger decat printr-un joc de circumstante), sa vad lucrurile la care am visat cand eram pustan. Aceeasi motivatie a existat si in spatele Blogoree Romanian Tour, de altfel.
2007 a fost anul “trezirii”. Anul in care mi-am dat seama ca incepuse sa imi fie “caldut”, in care mi-am dat seama ca am uitat ce voiam la un moment dat. Ca urmare, am revenit la planurile dinainte. Si am hotarat ca voi pleca din tara intr-o “calatorie initiatica”, cum ii spun cunoscutii, glumind, si poate chiar ironic uneori (cine dracu a mai vazut om serios, la 30 de ani, sa isi ia lumea in cap, cand poate sta acasa lejer, sa isi cumpere terenuri si apartamente, sa isi ia Jeep ca sa mearga 500m pana la piata si inapoi samd? eu oricum imi voi lua Range Rover ๐ ).
Insa acesta e visul meu. Motivul pentru care am muncit 4 ani. Motivatia care m-a facut sa vreau mai mult de 1000E/luna pe care i-as fi castigat lejer acum lucrand la o banca (am terminat ASE-ul acum 6 ani) si motivatia pentru care un an am facut foamea ๐ Varul meu poate sa confirme, pentru ca imparteam cei 300.000 lei pe saptamana, cat ne ramaneau in cea mai proasta perioada, dupa ce plateam intretinerea, serverul samd. ๐ )
In 2008 incepe calatoria. Din Austria. Va fi probabil aventura vietii mele. Cineva mi-a zis ca ma va schimba definitiv. Dar e mai bine decat sa stii in permanenta ce se va intampla maine, nu?
Prin ce iese in evidenta 2007 pentru voi? Care a fost elementul fundamental, principala intamplare, primul lucru pe care l-ati spune cand v-ar intreba cineva cu ce va ramane in memorie 2007?
Scrieti aici in comentarii sau pe blogurile voastre (dati si trackback, ca sa adaug linkurile in acest post). Chiar vreau sa stiu, sa imi dau seama, sunt eu nebun ca nu stau acasa, unde e cald si bine?
P.S.: Emi, uite si raspunsul la intrebarea ta: Care e visul meu? In 5 ani, in 10 ani, cand vreau sa ma opresc, sa nu imi pun intrebarea pe care mi-am pus-o in aprilie, cand voiam sa imi cumpar un teren la munte: aici este oare locul meu? Vreau sa stiu sigur.
Posturi similare pe alte bloguri:
Cum a fost 2007 – Andrei Rosca (el il scrisese deja, dar eu nu il citisem). Interesant e ca exista o diferenta de doar 2 minute intre momentele de publicare ale celor doua posturi, deci noi il scriam cam in acelasi timp ๐
Something old, something new, something borrowed, something blue – Pisica in Bocanci
Dacฤ tot รฎntreabฤ Bobby Voicu, iatฤ anul 2007 pentru Constantin Codreanu – INconstantIN
Ce a insemnat 2007 si ce vreau de la 2008 – Sandossu
2007 – aproape la timpul trecut – Luca, Milionarul mioritic
Spre 2008 – Tudor Mateescu
Recenzie 2007 – c|neva