BobbyVoicu.ro

“E mult mai usor sa castigi increderea cuiva, decat sa o recastigi”. Nu stiu cine a zis asta, dar are mare dreptate.

Am avut, acum ceva timp, un bar. Unde oamenii castigau bine (evident, bine in comparatie cu cei care faceau acelasi lucru cu ei). Stiti cum mai ciupeau niste bani? Aduceau guma Orbit de-acasa si o vindeau la pretul de bar (care era mai mare). Stiti cati bani castigau? Firmituri pe langa ce le intra in rest. Si totusi, au riscat sa isi piarda locul de munca numai ca sa fie “mai destepti” ca mine. Fara sa se ia in considerare ca pentru mine nu era o miza sa fiu “mai destept” decat ei. Nu, se simteau bine ca “m-au facut”.

Surprinzator, insa, am inceput sa regasesc acest comportament in lumea din jurul meu, unde 1 milion de lei vechi devine o miza pentru a-ti strica relatiile cu un intreg ecosistem. Pentru ca, nu-i asa, “l-am facut pe fraier”… o generatie crescuta in replicile clanului Becali… asta in situatia in care ceva de genul: “Bobby, uite, avem o problema, crezi ca o putem rezolva?” aducea o solutie in 5 minute…

Da, sunt dezamagit de cineva, ca altfel nu scriam. Da, vreau sa stie cat de tare. Da, nu vreau sa dau nume, pentru ca mai are sansa sa isi revina in viata asta. Acum mi-e foame, ma duc sa imi comand ceva. Noi sa traim si sa avem destule milioane sa fim “facuti” de “baieti destepti”.

De fapt au fost ceva mai multi. Cred ca echipa mea (5 persoane) a plantat in total vreo 200 de pomi.

Cand? Sambata. Unde? Pe centura Ploiestiului. Cine? O gramada de voluntari adunati de Tara lui Andrei (un proiect Petrom).

Anul trecut nu am reusit niciodata sa ajung la plantari. Am fost plecat indeajuns de mult incat de fiecare data cand prietenii mei au fost sa nu reusesc sa ajung.

Pana la urma, insa, m-a ajuns din urma :))

 

Astfel, sambata trecuta, trezit mult prea devreme (ora 7 nu e ora normala de trezit, da?), m-am urnit spre Adrian Ciubotaru, sa il culeg pentru a merge la Piata Revolutiei, de unde urma sa plecam cu autocarele catre destinatie. O parte dintre voluntari (cea mai mare parte) era deja acolo – oameni ciudati, s-au trezit si mai devreme. Am plecat pe la 9:30, eu cu Adi fiind… presa :))

Trebuie sa multumesc echipei Petrom, fetelor de la Ogilvy, Monei Nicolici. De fapt, nu stiu daca sa le multumesc sau sa le blestem. Va zic in timp :)) Pentru moment ma bucur ca m-au convins sa vin. Discutam data viitoare :)) Oricum, TaraluiAndrei (mai ales componenta de online, cu jocul samd) mi se pare un proiect foarte misto. Scoala lui Andrei, noua componenta, mi se pare la fel de interesanta.

Sar putin peste drum, peste intalnire cu Geanina Corondan care facea un “making of” samd. Va spun doar ca am ajuns la teren (care parea mult mai mare decat din satelit :)) ), unde erau o gramada de oameni care asteptau startul. Pe la 10:15 am inceput: o echipa de 5 (Oana, Cristina, Vlad, Mihai si cu mine), porniti sa planteze macar 250 de stejari – numarul stabilit pentru fiecare voluntar fiind de 50 de pomi. Pana la urma, impreuna cu Mihai am sapat vreo 200-250 de gauri. Apoi am ajutat la plantat. Intr-un final a venit ploaia, asa ca am plecat mai devreme decat era cazul.

Pe scurt, am plantat niste pomi. Mai mult, insa, in cativa ani ma voi lauda ca randul 10 din padurea de stejari de pe marginea centurii Ploiestiului e plantat de mine. Soarele m-a ars pe gat, duminica aveam o febra musculara teribila (desi asta nu m-a impiedicat sa castig FotbalTweetMeet cu echipa mea – votati-ma la FotbalAdevarat 😀 ), insa senzatia e… de implinire. Nu pot sa zic ca am fost entuziasmat, ca am fost in extaz – trezitul devreme nu ajuta -, dar pot sa spun ca pe drumul inapoi asa ma simteam: implinit. Ca si cum facusem ceva ce conteaza.

 

M-as mai duce? Nu stiu. Probabil ca da, daca pot negocia trezirea la 10. Pentru ca de mult nu am mai simtit atata conexiune cu niste oameni necunoscuti. Mihai, colegul meu de sapat, nu dormise de 24 de ore, ca fusese la munca, dar a sapat mai mult decat mine. Cristina nu i-a ajutat niciodata pe ai ei la gradinarit, dar a fost cea care ne-a dirijat, practic, pentru ca stia cel mai bine cum se planteaza. Vlad a convins pe cineva sa vina dupa-masa la plantat, Oana abia astepta ca cei trei pusti ai ei sa poata veni si ei la sapat. Eu… eu eram singurul fara poveste 🙂 Acum am una: randul 10 din padurea de stejari.

E perioada aia din an in care incepem sa facem BlogTrip 😀 De data aceasta la TImisoara, unde am descoperit o comunitate online vie cand am fost la StartUp Days. Asa ca ne vedem acolo pe 24 aprilie (programul il voi prezenta ulterior), pentru un workshop de vreo 3-4 ore si o seara de networking 🙂

Pana una-alta, din Bucuresti, ca de obicei, plecam vreo 10 oameni. Cu un Mercedes-Benz Viano (poate chiar doua) si un Mercedes-Benz GLK. Dintre aceste 10 persoane, 3 vor fi castigatorii unor mini-concursuri: trebuie sa alegeti una (sau mai multe) din temele de mai jos si sa scrieti un articol (cate un articol pentru fiecare tema). Temele sunt alese impreuna cu partenerii nostri (Mercedes-Benz, Microsoft si Paralela45):

1. Microsoft va propune sa scrieti care vi se pare cel mai interesant addon de Internet Explorer de pe site-ul IEaddons. Evident, trebuie sa motivati de ce. Textul trebuie sa contina link catre addon-ul respectiv.

2. Mercedes-Benz va propune sa scrieti unde ati merge cu prietenii vostri daca ati avea un Viano la dispozitie si de ce (alegeti cetati, da? :D). Ar fi interesant, din punctul meu de vedere, daca ati alege bloggeri sau twitteristi, sa vedem si noi de cine va place (cu link cu tot) 😛 Textul trebuie sa contina link catre aceasta pagina: Mercedes-Benz Viano

3. Paralela45 face anul acesta 20 de ani de existenta, ocazie cu care organizeaza un concurs care are ca premiu cel mare o invitatie pentru doua persoane la Londra pentru un concert BonJovi (cu cazare, transport etc. inclus). Tema este: pe cine ati lua cu voi la acest concert si de ce ati merge la un concert BonJovi? Textul trebuie sa contina link catre pagina concursului.

Conditiile de participare:

Sa aveti un blog pe care sa scrieti cel putin unul din articolele de mai sus (puteti scrie pentru toate trei temele, dar articole diferite).

Sa fiti membri FTW.ro (chiar daca mai putin activi, va iertam).

Toate articolele trebuie sa aiba la sfarsit un text de forma: “Acest articol este scris pentru BlogTrip Timisoara, din partea sponsorului [sponsor]” (unde [sponsor] e inlocuit de numele partenerului care a dat tema respectiva, da? 😛 ). Puneti link catre acest post undeva in text, ca sa vedem trackback-ul, sau scrieti aici, in comentarii, ca ati scris pe blogul vostru articolul, sa stim.

Linkurile catre parteneri pot contine nofollow, pot folosi servicii de scurtare linkuri samd. Nu facem acest concurs pentru ranking in Google 🙂

Nu accept textele care iau la misto oricare dintre parteneri. Mi se pare de prost gust sa vrei sa vii la un eveniment sponsorizat de cineva pe care nu suporti.

Ce include BlogTrip pentru cei care pleaca din Bucuresti? Transport (cu masina, ca de aia e BlogTrip) si cazare la hotel Boavista in Timisoara pentru 23 si 24. In rest va descurcati 😛 bautura, chestii, socoteli 😀

Daca nu stiti ce inseamna BlogTrip, cititi pe blogul meu aventurile din BlogTrip-urile anteriore: Oradea si Suceava. Si de data asta vom vizita cate ceva (poate ne oprim in Targu Jiu, pentru ca spre rusinea mea eu nu am vazut Coloana Infinitului decat in poze), asa ca sigur ne vom distra 🙂

Daca sunt persoane care nu sunt din Bucuresti, dar vor sa mearga, pot participa, insa transportul catre Bucuresti si cazarea aici (daca aveti nevoie) este treaba voastra 🙂

Cam atat, pentru moment, incepeti sa scrieti. Data limita: 15 aprilie. Pentru ca pe 16 sa va putem anunta daca mergeti, sa stiti sa va luati liber pe 23 🙂

Update: concursul e pentru cei care pleaca din Bucuresti. Pentru participarea la Workshop inscrierea se va face dupa 15 aprilie, deci nu confundati 🙂

Update nr. 2: Inscrierile se pot face pana pe 15 aprilie, inclusiv, pana la ora 24:00. Am ales ora astfel incat sa ne fie mai usor sa contorizam trackback-urile.

Eu m-am mutat destul de des in ultimii ani (de cand sunt in Bucuresti, adica). Aproape de 20 de ori in 12 ani. Destul de mult. Mai ales ca ma mutam si cu mobila samd. Acum nu mai inchiriez decat gata mobilat.

Ei, in contextul acesta, am avut ocazia sa ma intalnesc cu cel care are Euro Mini Storage. Pentru ca, teoretic, eu sunt unul dintre cei din piata tinta: ma mut des, am nevoie de loc in care sa imi pun lucurile pe care nu am chef sa le car dupa mine in permanenta, am bicicleta (care a stat mai mult degeaba, sper sa imi revin anul asta) etc.

Am vazut in filme cum sunt magaziile de care vorbeam (un loc predilect de ascundere a cadavrelor in serialele politiste :)) ), dar nu ma asteptam sa vad prea curand si in Romania. Ma gandeam ca noi, romanii, suntem disperati sa avem cat mai multe lucruri in casa, ca nu ne mutam prea des. Mai ales ca mi se pare o investitie foarte mare (ai nevoie de spatiu mare: fie o cladire deja existenta, pe care sa o refaci, fie o constructie de la 0, cazul Euro…).

Sincer sa fiu, nu am stiut niciodata ce business mare e “self-storage”-ul. Dar am aflat: 1,4 miliarde de euro in Europa, iar in Statele Unite depaseste cu mult industria de entertainment (estimata la 9 miliarde de dolari anual, din ce tin minte din prezentare). Mi se pare enorm de mult si nu inteleg ce pune lumea la pastrare acolo.

Eu nu as avea curaj sa pornesc o astfel de afacere in Romania (ca tot ziceam de Start & Grow dimineata), dar cand vezi cifrele, parca incepi sa te mai gandesti. Si totusi, nu… 🙂

Iar pentru moment nici nu imi iau spatiu acolo. Nu pentru ca nu ar fi interesant, ci pentru ca nu prea am nimic de stocat (tot ce-am avut am aruncat la ultima mutare sau am mutat la varu-miu 😀 ). Dar pentru cei care simt ca se sufoca in propria casa e o solutie interesanta. Mergeti sa vedeti: pe drumul spre Constanta, dupa piata trapezul, pe dreapta. E roz (magenta, mi se sufla in casca) si nu puteti rata :))

Mai multe despre afacere puteti citi in articolul scris pe Startups.ro la lansare (astazi a fost ziua startups aici pe blog, se pare).

Si, inainte de a incheia, o intrebare: cand credeti ca ar merita sa va luati un astfel de spatiu (ca moment in viata)? Spatiu care poate varia de la cativa metri cubi la ditamai garajul (vezi filmuletul de mai jos).

P.S.: cand am plecat de-acolo am luat si o folie mare de “bubble wrap” :)) si am adus bucurie la birou 😀

 

Mie imi place sportul. Sportul de echipa, mai ales, pentru ca am jucat o gramada de ani handbal cand eram tanar.

Dupa aia am inceput sa joc fotbal. Prin campionatul facultatii, apoi cu prietenii, cat mai des. Imi placea foarte mult sa dau gol, dar intr-o zi nu aveam portar, asa ca m-am bagat eu (daca tot am facut handbal, macar mi se lipea de mana mingea, cat de cat). Si n-am mai iesit de-acolo de 10 ani decat cand ma plictiseam si voiam sa mai trag si eu la poarta.

La JCI World Congress din Antalya, in 2007, era cat pe ce sa ii eliminam pe cei care au luat, intr-un final, locul 2. Am gresit eu la un sut, insa, si au egalat in ultima secunda.

La ultimul #fotbaltweetmeet faptul ca am iesit sa trag la poarta a insemnat si un gol in propria noastra poarta. Eh, asa se intampla uneori, dar spectacolul facut de mine dandu-mi sufletul dupa jumatatea terenului a meritat.

Portarul e ca un antreprenor, din multe puncte de vedere: succesul e al intregii echipei, esecul numai al lui. Nu conteaza ca nu are aparare, ca sutul era imparabil: daca a luat gol e vina lui.

Acum doi ani mi-am facut glezna muci la un joc de fotbal (baietii de la eRepublik sunt vinovati), asa ca un an am stat pe bara. Stiti cum m-am intors pe teren? Disperat sa dau cu piciorul in minge.

Nu sunt cel mai bun portar posibil, dar macar nu plec din poarta sa imi cumpar inghetata cand iau gol. Asa ca m-am gandit ca as putea sa vad si eu cum ar fi sa apar o poarta de 7m (pe un teren adevarat), sa ma antrenez putin cu Silviu Lung si, de ce nu, sa bat o lovitura libera (poate ma lasa). Prin urmare, m-am inscris linistit pe FotbalAdevarat.ro. Unde dau serios cu piciorul in minge, sa vada lumea ca stiu pe bune cu ce se mananca.

Sper sa nu ma duc singur in cantonament, totusi. Si Adrian Ciubotaru, si Varu, vor sa vina si ei. Si mai stiu cativa. Facem acolo o super echipa 😀