BobbyVoicu.ro

Mai jos e o lista de companii cu care am lucrat in septembrie, pe diferite proiecte (platite sau nu). Vreau sa le multumesc, fara ei nu as fi putut sa fac multe lucruri misto.

Mobil1 – plecarea la Monza a fost super misto. Acum au lansat si un joc cu masini cu care m-am distrat in ultimele zile 😀
Petrom – plecarea din Dobrogea a fost ultima din Redescopera Romania
Dacia – Duster-ul oferit la plecarea prin Dobrogea s-a dovedit a fi o surpriza extrem de placuta, review-ul e pe drum

Mai jos sunt cei care ma ajuta in permanenta, fara care as avea o problema in a tine site-urile pe picioare:

BEC Media: Administrare si programare

Hostway: Hosting

Mai mult, am facut o ditamai lista cu toti partenerii avuti pe blog sau in proiecte, de-a lungul timpului: Parteneri

Ce jucam? Jucam Mobil1 Global Challenge, pe care il puteti juca si voi aici, sa concurati cu mine, sa vedem daca imi bateti timpii.

Mai jos vedeti ce s-a intamplat la filmari, unde voiam sa ii bat pe toti, inclusiv pe Cabral. Dar omul e mult, mult prea mare, ati incercat vreodata sa ridicati 110kg? :))

Linkul catre clipul de pe YouTube

Sincer sa fiu, piticu nu prea a contat, era prea emotionat, dar Chinezu chiar mi-a pus probleme, cu tot parul lui in ochi. In finala, unde am concurat impotriva lui Cabral si a lui Mihai Marinescu, eram sigur ca voi iesi ultimul :)) Nu de alta, dar ei au experienta de curse, eu doar de RevvNation :))

Pana la urma, am reusit sa il bat pe Cabral care a avut impresia ca urlu in timpul cursei lui :)) Urlam interior, da, sincer sa fiu, nu m-am gandit ca ma aude :))

Cu Craioveanu si Sechelariu nu m-am intalnit in cursa, dar nu e timpul pierdut :))

Evident, eu am fost la Monza sa ma antrenez, dar pssst, nu mai spuneti nimanui, sa fie secretul nostru :))

Va astept provocarile aici. Eu nu beau alcool, dar asta nu inseamna ca nu dau o bere daca ma bateti (si dati de mine 😛 ). Poate 😀

Cine ma bate? 😀

Cea mai misto cursa? Rusia, cu drifting. E super tare!

P.S.: da, stiu ca buseste design-ul, nu am cum sa il schimb acum, il aranjez spre seara 😀

Mie imi plac SUV-urile. Conduc unul, pana la urma, si cred ca e masina perfecta pentru Romania.

Suzuki Grand Vitara mi s-a parut interesant de cand l-am vazut prima data, pentru ca mi se pare ca arata foarte robust si bine legat. Imi placea Vitara, cand a aparut, asa ca nu e de mirare. Cand cautam o masina pentru a treia plecare prin Romania, in cadrul Redescopera Romania, m-am gandit ca as putea vorbi cu cei de la Suzuki Union Motors Romania – New Kopel Group sa imi dea un Grand Vitara, sa il testez.

Masina ne-a dus vreo 3000 de km in 5 zile prin tara, 4, chiar 5 oameni uneori, cu portbagajul plin de bagaje, si nu s-a plans.

 

In primul rand, imi place cum arata: mi se pare, cum spuneam, ca are o infatisare robusta, eleganta, fara sa epateze. E, cumva, in afara brandului auto Suzuki. Mie mi se pare ca Suzuki face numai masini mici, numai bune pentru miscare prin oras si pentru off-road :)) Asa ca speram ca masina ceva mai mare facuta de ei sa fie pe masura celor mici. Nu neaparat sa ma duca prin oras, dar aveam in cap o gramada de coclauri prin care sa mergem, deci trebuia sa ma duc si sa ma aduca. Nu de alta, dar cealalta masina pe care o planuisem, GLK-ul, duce bine, asa ca trebuia sa faca fata. Doru anuntase ca vine cu o Skoda Yeti, asa ca era ceva concurenta. Bineinteles, pana la urma am lasat GLK-ul in Bucuresti si am luat un C3 Picasso, dar intentia conteaza 😛

Interiorul nu prea mi-a placut, insa. Pare facut pe fuga, parca nu e legat bine. Desi in poza arata foarte bine, desi e sobru, cum imi place mie, fara prea multe briz-briz-uri, in realitate se vede ca plasticul e cam ieftin si butoanele parca sunt facute pentru o masina cu un target mult mai putin mofturos. Controalele pe volan, ceasurile de bord argintii, volanul in 3 spite, toate fac ca interiorul sa fie, totusi, deosebit.

 

Masina e, clar, una de familie: e plina de locuri de depozitare, in spate e spatiu indeajuns de mare incat sa incapa o intreaga gasca de copii, iar portbagajul are loc cat sa incapa indeajuns de multe bagaje cand pleci in vacanta.

Un alt motiv pentru care mi se pare ca e o masina de vacanta e ca masina pe care am condus-o avea un motor care nu se potrivea unei masini atat de mari: un motor diesel de doar 129CP. Si se simte motorul mic la masina mare. E lenta, pana depasesti pe drum intins mananci un sandvis. Am bagat in viteza inferioara de atatea ori incat obosisem :)) Pe de alta parte, insa, pe teren accident se schimba problema. Drumurile din Podisul Mehedintiului sunt ingrozitoare, asa ca m-am bucurat ca suspensiile erau indeajuns de moi incat sa nu ne chinuim cum se chinuiau cei din Citroen C3 Picasso, care e o masina extraordinar de misto, dar care nu isi are locul pe drumuri accidentate. Am umplut Suzuki-ul de praf pe drumuri de munte, pe macadam, peste tot pe unde am mers. L-as fi bagat si in pestera, daca as fi putut 😀

 

Tractiunea integrala (cand vrei) se descurca mai mult decat bine in orice conditii, inclusiv cand a intrat putin intr-un rau, sa vedem daca ii sta bine :)) Nu de alta, dar am prins o canicula asa de mare incat ne opream la fiecare ora sa intram putin in apa, sa ne racorim.

Directia? Directia raspunde foarte bine, chiar o simti cum trebuie si la viteze ceva mai mare (da, merge si ceva mai tare, chiar daca ii ia ceva mai mult timp 😛 ).

Mai multe date despre masina puteti citi aici, inclusiv pretul, cam 27000-28000E.

Concluzia? O masina de familie, care te poate duce cam peste tot unde vrei sa ajungi. Consumul e mic, pentru o masina asa de mare, cam 8,5-9l la 100 de km, aproape la fel ca in datele tehnice. Imi place foarte mult cum arata pe-afara, dar nu imi place interiorul. Si pretul mi se pare putin cam mare pentru ceea ce ofera si pentru ceea ce exista acum pe piata. Nu mult, dar indeajuns incat sa te faca sa te gandesti putin inainte de a o cumpara.

Sincer sa fiu, in ciuda unui design care imi place, nu cred ca Suzuki a reusit sa faca din Grand Vitara ceea ce a reusit cu Vitara sau Swift. In urmatoarea perioada sper sa testez Suzuki Swift Sport, cu un motor asemanator ca putere, dar la o greutate la cel putin jumatate din cea a Grand Vitara. Si care arata super bine 😀 (cei de la Top Gear UK spuneau ca e mai Mini decat Mini :)) ).

Si eu, si Cabral eram putin ragusiti. Putin mai mult, de fapt. Sau nu mergeau microfoanele. Sau faceam noi misto. Dar acum incerc sa imi aduc aminte ce faceam acolo :)) Pana luni imi aduc aminte sigur 😀

Ah, si dupa aia (sau inainte) ne-am si uitat la ceva in gasca: eu, Cabral, Piticu, Chinezu si doi piloti: Doru Sechelariu si Mihai Marinescu. Da, da, piloti pe bune, nu ca mine la Monza, din tribune 😀

In fundal, bineinteles, rasul lui Piticu 😀

Pentru cei de pe Facebook, filmuletele sunt aici.

Deci: ce filmam noi? 😀

Post scris de Vlad Balan

Daca tot a scris Bobby ieri despre cum s-a descurcat Smart-ul ForTwo sub comanda lui, sa ramanem la masini mici (ma rog, nu chiar atat de mici si un pic mai puternice) si sa va povestesc despre cum s-a descurcat, sub comanda mea, cea mai recenta masinuta de la Citroen, DS3-ul.

Prima oara l-am vazut “in carne si oase” la lansarea din aprilie si mi-a placut mult de tot. Citisem deja despre el si despre ce-o sa ofere si era clar ca Citroen punea tunurile pe MINI, mai ales cand am vazut sloganul sub care a fost lansat, “Anti Retro”. Nu stiu daca “bate” spre MINI cu sloganul asta, dar nu poti sa nu te gandesti ca nu e si asta o subtilitate. Ma rog, daca tot stai sa te gandesti, e un pic ciudat ca Citroen promoveaza ca “Anti Retro” o masina care poarta un nume celebru (sau cel putin o parte dintr-un nume e celebru). Dar, in fine, astea-s detalii. Deci…are de ce se speria MINI? Nu de alta, dar in ultimul timp au aparut o gramada de “rivali MINI” (deja mi se pare cliseu), asa ca englezii probabil ca s-au obisnuit.

Buun, acum sa vedem ce-i cu DS3-ul?

Exterior

Prima impresie pe care ti-o lasa masina este “wow!”, mai ales daca dai peste combinatia galben/negru pe care am condus-o eu. Este foarte, foarte funky! Ce m-a atras si la MINI Cooper S-ul testat vara trecuta m-a atras si-acum…adica o masina mica ce-arata foarte fioarasa. Acum, daca stau sa ma gandesc, si MINI-ul tot galben cu negru si cu jante negre era 🙂

Poate cel mai interesant aspect, cu care Citroen incearca sa atraga clientii, este oferta foarte mare de optionale si de moduri in care poata fi personalizata masina. Adica daca te-apuci sa-ti personalizezi masina de nebun si nu esti atent, s-ar putea sa te trezesti ca tocmai ti-ai cumparat un pom de craciun mobil. Pe langa o gama foarte mare de culori exterioare, acoperisul e si el disponibil in 4 culori (negru, alb, albastru si rosu), se pot alege foarte multe variante de culori si finisari pentru oglinzi si ornamente laterale, jante, consola centrala din interior, tapiteria scaunelor si inclusiv schimbatorul de viteze e disponibil in 5 variante. Si, la piece de resistance, cheia, care se asorteaza cu exteriorul, fiind de aceeasi culoare (desi nu e ceva foarte important, e o chestie de detaliu care te incanta cand o afli/vezi).

Oricum, una peste alta, masina arata minunat, de la un capat la altul. Pornind de la fata agresiva, cu “gura” mare (grila si masca), apoi LED-urile orizontale din lateralele barei fata, jantele splendide, stalpul lateral foarte lat si spatele cu logo-ul DS3 pe centrul portbagajului. Oricum, foarte misto de observat doua chestii: in primul rand logo-ul, care induce foarte multi oameni in eroare (“ce ma, au schimbat astia de la Citroen logo-ul?”) si, in al doilea rand, nefiind inca foarte cunoscuta, masina creeaza multa confuzie, fiind intrebat de cateva ori “frate, ce-i asta…c2 sau c3?”

Interior

Interiorul este aproape identic cu cel de la C3-ul nou, singura diferenta fiind multimea de posibilitati de personalizare disponibile, asa cum am scris si mai sus.

In rest, pozitia de condus foarte buna, suportul lateral al scaunelor este excelent, comenzile sunt la locul lor, aproape nimic de reprosat. Si spun aproape nimic pentru ca DS3-ul nostru nu a avut obsesia mea, suportul de pahare.

Pe drum

De la inceput ai senzatia ca masina in care tocmai te-ai urcat e mica si rea, si asta iti este confirmat imediat ce folosesti cheia ta minunata si galbena, asortata cu exteriorul, ca sa pornesti motorul. Imediat se aude un huruit, care desi nu este la fel de “salbatic” ca cel de la MINI, te atentioneaza ca masina nu prea stie de gluma.

Sub capota e un motor 1.6 litri, pe benzina, care “scoate” 150 de cai, care pentru o masinuta de talia asta sunt arhi-suficienti. Insa ce-a fost interesant a fost ca felul cum se comporta pe drum este partea unde Citroen difera mult de MINI. Daca Cooper S-ul avea 30 de cai in plus si era mult mai brutal, DS3-ul este un pic mai “cuminte” si mai rafinat. Asta nu inseamna ca unul e nasol si celalalt ok, fiecare are farmecul lui. Spre exemplu, MINI-ul mi s-a parut obositor, mai ales pe drumurile noastre, unde trebuia sa te tii bine tare de volan, ca altfel te arunca pe camp (nu mai zic de depasiri). In schimb DS3-ul e mult mai relaxant si, desi te face sa injuri gropile destul de mult, nu te oboseste deloc la drum lung.

Cum ziceam si un pic mai sus, cei 150 de cai sunt suficienti, nu am intalnit situatie in care sa simt ca as mai fi avut nevoie de mai multi cai (poate doar la 210, cand iese acul din cadran :)). Suspensia sport, desi cam rigida, e foarte misto cand conduci mai sportiv, mai ales combinata cu suportul lateral bun al scaunelor. In mod cert cel mai sportiv Citroen pe care l-am condus vreodata (nici nu se compara cu C4-ul by Loeb de asta-iarna). Iar la consum, n-a fost rau deloc, undeva in jur de 10 si un pic litri la suta, mai mult decat ok pentru modul in care am condus-o, pentru ca masina te imbie, pur si simplu, sa te joci cu ea. Probabil dupa ce ti se ia de jucat, consumul scade si el cam pe la cat zice Citroen in cifrele oficiale.

Concluzii

Asa cum ma asteptam de prima oara de cand am auzit de el, Citroen DS3 e cea mai fun masina pe care Citroen a scos-o un ultima vreme, din toate punctele de vedere, de la aspect la comportamentul pe sosea. Desi nu atat de puternica sau de impresionanta ca MINI, totusi trebuie tinut cont ca pretul e mai mic cu cel putin 3.500 de Euro: pretul de baza la DS3 e 19.000 de Euro, varianta testat de noi costand 22.000 (are cam tot pe ea), iar MINI Cooper S incepe de la 25.500 (toate preturile sunt cu TVA). Asta la motorizarile de top, pentru ca DS3-ul cel mai ieftin, echipat cu un 1.4 pe benzina, de 95 de cai, pleaca de la 15.000, adica tot mai ieftin decat MINI.

Oricum, una peste alta, DS3-ul e o masina foarte reusita, foarte fun, care-i face pe multi sa intoarca capul pe strada, dupa ea (mai ales daca are o culoare stridenta, gen galben) si eu zic ca are toate sansele sa devina un mare succes pentru Citroen, mai ales ca are multe avantaje fata de principalul concurent, MINI.

Ne-a placut:
– aspectul exterior si, in general, tot ce tine de estetica;
– cheia in culoarea caroseriei;
– tinuta de drum in conditii de condus sportiv;
– sunetul motorului.

Nu ne-a placut:
– lipsa suporturilor de pahare;
– ca la toate modelele Citroen recente, pozitia destul de incomoda a manetei franei de mana.

Date tehnice Citroen DS3:
Greutate: 1,597 kg
Motor: 4 cilindri, 1.6 litri, putere maxima de 115 kW (150 CP) la 8,000 rpm si cuplu maxim de 240 Nm.
Performante: 0-100 km/h in 8.1 secunde si viteza maxima de 214 km/h
Consum (urban/extra-urban/combinat, cifre oficiale): 9,4/5,1/6,7 (litri la 100 km).

Ca intotdeauna, multumiri Laura Antonov si Paula Olteanu de la Citroen Romania!

iLeo – despre #prinromania.

Doru Panaitescu – prolog, fotografii, de la Murfatlar, prin Dobrogea, de ce merita Romania promovata.

Andra Zaharia – ziua 1, ziua 2, ziua 3.

Anca Bundaru – fara detalii, fara cuvinte.

Lumeamare.ro – ziua 1 si o ruina, ziua 2 si o fotografie in liniste, ziua 3.

Andrei Crivat – despre plecare, ziua 1, ziua 2, ziua 3.

Iyli – ziua 1, ziua 2, Libida, lectia de iubire de la Libida, despre biserici.

Foto:
ziua 1 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
ziua 2 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
ziua 3 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
Lumea mare
Iyli – Argamum, Enisala, Muzeul cetatii Histria.
Xplorio

Si, la sfarsit, gandurile mele de final.