BobbyVoicu.ro

Am primit intrebarea asta la lista cu sfaturi pentru bloggerii incepatori:

Este necesar să achiziționez un domeniu sau contează doar cum scriu?

In primul rand, nimeni nu spune ca un blogger nu poate avea succes cu un blog construit pe o platforma publica. Doar ca e mai greu, datorita perceptiei conform careia persoana care are domeniul propriu este mult mai “profi”. Mai mult, conteaza cum scrii si daca ai, si daca nu ai domeniu propriu. Mai detaliat scrie mai jos.

Avantajele detinerii unui domeniu propriu (.ro, de preferinta, daca piata tinta e Romania. Altfel, .com e ok) cu tot cu hosting:

1. E mai usor de retinut.

BobbyVoicu.ro e mult mai simplu decat bobbyvoicu.wordpress.com (mai ales pentru cei care nu sunt, in mod necesar, utilizatori activi de internet)

2. Aduce credibilitate.

Cum spuneam si mai sus, faptul ca ai un domeniu propriu inseamna ca esti serios, ca ai investit niste bani. Ca nu e intotdeauna asa, asta e cu totul altceva.

3. Poti fi [email protected]

Da, eu nu folosesc [email protected], dar e in mod cert o modalitate suplimentara de a iti oferi credibilitate.

4. Relevanta mai mare in Google (sau orice motor de cautare)

Desi, initial, a avea un blog pe un domeniu de genul blogspot.com poate fi mai bine dpdv al traficului din motoarele de cautare, pe o perioada ceva mai mare de timp relevanta propriului domeniu este mult mai mare pentru numele tau/domeniu de activitate samd.

5. Design-ul blogului

Platformele gratuite te limiteaza, de cele mai multe ori, in design-ul blogului tau, oferindu-ti posibilitatea de a alege intre mai multe teme predefinite, care s-ar putea sa nu te ajute prea mult sau sa nu iti placa, pur si simplu 🙂

6. Aplicatii, plugin-uri samd

Desi majoritatea platformelor vine cu un pachet de aplicatii/widget-uri/plug-in-uri care pot fi alese si implementate, sunt doar cateva (desi, de acord, cele mai folosite). Prin urmare, daca vreti sa testati un plugin care rezolva o problema specifica pentru voi, sanse mici sa aveti acces la FTP.

7. Mai multa siguranta a datelor personale

Teoretic ar trebui sa fie mai greu sa spargi un blog gazduit pe un domeniu propriu. Realitatea e ca uneori poti sa ti-o iei in freza mai usor asa, dar depinde mult de hosting-ul pe care il alegi.

8. Monetizare mult mai simpla

Este mult mai usor sa testezi/folosesti diferite modalitati de monetizare pe platforma ta (WordPress.com, de exemplu, nu permite introducerea de Google Adsense, printre altele).

Dezavantajele domeniului propriu:

1. Costa bani

Un domeniu .ro costa cam 150RON (depinde de unde il iei), plus ca iti mai trebuie si un pachet de hosting, care ar trebui sa fie cam 10E/luna ca sa fie cat de cat ok, desi cred ca sunt si pachete mai ieftine.

2. Lipsa anonimitatii

Daca vrei sa injuri pe cineva de pe un domeniu propriu fara a se sti cine esti… ghinion.

3. Ai nevoie de ceva cunostinte tehnice

Ai nevoie de cateva cunostinte tehnice pentru a avea blogul pe un domeniu propriu, desi cred ca puteti gasi pe cineva care sa va ajute.

4. Lipsa unei comunitati

WordPress.com ofera o comunitate deja formata, care poate fi audienta initiala. Un domeniu propriu nu are asa ceva.

Cam astea sunt principalele avantaje si dezavantaje ale unui domeniu propriu. Daca mai aveti sugestii, comentariile sunt la dispozitia voastra, mai fac update aici daca e cazul 🙂

Acum o saptamana spuneam ca eu nu mi-am facut planuri pe 2011 (nu din alea existentiale, de genul: de maine slabesc, de poimaine sunt un om mai bun, de raspoimaine ma duc la biserica in fiecare zi samd).

Ieri am avut dovada ca lumea chiar crede ca daca se apuca de ceva la inceputul anului se schimba faptul ca in general oamenii nu sunt in stare sa se tina de astfel de “promisiuni”. Eram la sala (unde ma duc de ceva timp, pentru ca mi-am dat seama ca sunt ingrozitor de rau cu gleznele mele, care trebuie sa duca 110kg fara nici un antrenament), la o ora la care, in general, de cand merg eu, nu erau mai mult de 10 oameni (cu indulgenta). Ei, ieri erau, fara exagerare, vreo 30 de persoane. Se vedea ca majoritatea celor prezenti nu mai facuse sport de ceva timp, dar toti erau plini de energie (oarecum).

Ma intreb, cati dintre ei au avut “de la anu ma apuc de sala” pe lista pentru 2011? Si cine i-a oprit sa porneasca de la jumatatea lui noiembrie, de exemplu?

Stiu ca e tarziu, dar acum mi-am adus aminte:

Pentru ca viata e neasteptata!

De cativa ani tot imi fac planuri cu ce vreau in anul urmator si, in ciuda faptului ca mi-a fost din in ce mai bine, nimic din ce am planuit la inceputul anului nu a iesit cum voiam.

Asa ca anul asta nu mai vreau nimic specific, vreau doar sa fac chestii misto si sa imi fie bine.

Ceea ce va doresc si voua!

Da, stiu ca suna naspa 😀

Si totusi, care sunt motivele pentru care asa de multa lume a preferat sa faca un revelion linistit anul asta?

Si, trebuie sa spun, nu banii au fost problema (cel putin din ce stiu eu, cam toti cei care au stat acasa isi permiteau sa plece undeva).

Ma gandeam ca a fost un an greu, un an in care am tras de noi mai mult decat oricand, dar poate ma insel :)) Poate chiar ne pregatim de pensie…

Am vazut pe blogurile “generatiei XYZ” (hoinaru, auras samd) o discutie destul de aprinsa pe tema Facebook FanPage sau Facebook Profile. Pentru ce folosesti pe unul, pentru ce folosesti pe celalalt? Eu m-am lovit prima data de problema asta acum vreo 6-7 luni, cand am atins limita de 5000 de prieteni pe profil. In momentul respectiv au aparut doua posibilitati: ma apuc sa sterg pe cine nu stiu, pe cine nu imi place, sterg doar barbatii si pastrez tipele… intelegeti voi, decizii majore :)) Sau imi fac FanPage si mut acolo tot.

Am decis, intr-un final, ca cel mai bine e sa imi fac FanPage, pentru ca aveam o crestere a cererilor de prietenie mult prea mare (cum suna, zici ca sunt in clasa I). Atunci a aparut insa o alta dilema, una personala: mi se pare ciudat rau de tot sa am “fani”. Asa ca am ajuns la concluzia ca, pentru a-mi pastra sanatatea psihica, ar trebui ca, de fapt, blogul meu sa aiba fani, daca e cazul. Da, stiu, nu e chiar cea mai buna solutie, dar mie tot mi se pare dubios sa am fani. Prin urmare, am creat pagina blogului: www.facebook.com/BobbyVoicu.ro. Bine, eu oricum vreau sa fac si pagina BobbyVoicu.com, cand voi incepe sa scriu acolo, deci are sens, cumva.

Revenind insa la aspectele practice, asa cum le-am observat eu si cum am observat eu la utilizare curenta (exista mai multe diferente, dar majoritatea nu afecteaza un utilizator obisnuit):

1. Profilul

Avantaje:
– ajunge mai usor in news feed;
– poti comenta pe alte pagini/profile
– poti scrie de pe telefon mult mai simplu (majoritatea aplicatiilor iti conecteaza profilul de Facebook. Daca stiti o aplicatie de mobil – Android, de preferat, care iti leaga o pagina, ar fi genial)
– e considerat mult mai “apropiat” de cei care te urmaresc, prin urmare ai mai multe reactii generate
– ai mai degraba “relatii” cu cei care te urmaresc, nu e o audienta de cele mai multe ori pasiva
– trebuie sa aprobi manual fiecare “contact”

Dezavantaje:
– maxim 5000 de contacte;
– nu ai insights (nu poti face de trafic, audienta samd)
– trebuie sa aprobi manual fiecare contact (e si avantaj, si dezavantaj, depinde de ceea ce urmaresti)

2. Pagina

Avantaje:
– poate fi mult mai bine personalizata (mai ales Pagina initiala/Splash Page/Landing Page);
– numar de “fani” nelimitat
– risti mai putin sa intri in conflict cu regulile Facebook (concursuri samd)
– ai insights (ceea ce inseamna ca iti poti da seama mai usor care e audienta si la ce reactioneaza)
– “contactele” noi se aproba automat (cand dau like)

Dezavantaje:
– nu prea poti folosi de pe telefonul mobil
– nu poti comenta si intra in discutii pe alte profile cu identitatea data de pagina (trebuie sa comentezi tot cu profilul tau)
– nu mai ai relatii, ai o audienta (destul de pasiva, de cele mai multe ori)
– ti-o iei la gioale ca nu esti vedeta 😀
– “contactele” noi se aproba automat (cand dau like) – la fel ca la profil, depinde ce vrei de la pagina

Cam astea sunt considerentele de ordin practic de care m-am lovit eu. NU e o comparatie intre ce poate face o pagina si ce poate face un profil, pur si simplu considerente de ordin tehnic (si personal) care sa te faca sa alegi una sau alta. Eu voi lasa contul de Facebook numai la nivel personal si voi alege ca o mare parte din activitatea mea sa fie transferata pe pagina de Facebook, inclusiv posturile de blog.

Da, pe termen scurt probabil ca nu va fi cea mai desteapta masura, ca implicare, trafic si reactii (ma astept chiar sa am cateva reactii de genul “bine, mah, da eu nu sunt indeajuns de important?”), dar cred ca e cea mai buna solutie in momentul asta pentru a folosi FB si la altceva decat sa trimit acolo posturile de blog.

Parerea voastra? Daca ar fi sa alegeti, ce ati alege?

Si, bineinteles, nu uitati sa imi dati Like la pagina de Facebook 😀

…mi-am dat seama ca nu am mai citit din reader de peste o luna si ceva. De miercuri intru in vacanta, asa nu se mai poate…

Nu sunt un mare sustinator al cauzelor sociale. Nu vorbesc de viata de zi cu zi, vorbesc de sustinere pe blog. Am sa scriu la un moment dat un articol detaliat despre asta. Acum, insa, pentru ca m-au pacalit doi prieteni sa le promit ca ii ajut, trebuie sa scriu de doua campanii cu donatie. Azi prima, maine a doua.

Prima e legata de UNICEF, pentru un proiect de reducere a abandonului scolar. Am fost intotdeauna de parere ca nimic nu se compara cu impactul educatiei formale asupra formarii tale, ca exemplele de persoane fara educatie care au reusit sunt, de fapt, exceptiile.

Eu am avut noroc de niste oameni extraordinari in viata mea, incepand de mic. Cand eram in scoala primara am avut un invatator (Viorel Onita), care ne chema la scoala de la 7:10 dimineata. Pentru cei care nu mai tin minte, la ora aia nu era lumina in scoala iarna, pentru ca statul comunist dadea drumul la curent in scoli la 8 fara 10, inainte de a incepe cursurile. Ei, invatatorul nostru ne chema cu 50 de minute mai devreme, ne punea in cerc in jurul lui, la lumina stalpului de iluminat public, practic, lumina care venea pe geam de-afara, si ne dadea sa rezolvam probleme de logica, de intuitie, uneori si matematica pura. Apoi ne intreba ce carti am citit (am avut noroc si de niste colegi extraordinari, care citeau dinainte de a intra la scoala) si ne punea sa povestim de ce ne-au placut, de ce nu ne-au placut samd. Sa vedeti certuri referitoare la Nautilus intre niste pici care nu ar fi ajuns nici sa se uite pe periscop, daca s-ar fi ridicat pe varfuri. Atunci am invatat sa imi sustin ideile si, cand nu am dreptate, sa ma enervez si sa caut un alt subiect in care sa am dreptate 😀

Un alt om care m-a format a fost profesorul de modelism de la Casa Pionierilor (da, am facut si asa ceva). In fiecare an, de pe la 7 ani, mergeam in taberele de la Nvaodari, unde se tineau concursurile nationale de modelism. De la rachetomodelism pana la automodelism, am trecut prin toate: bucurie ca am castigat, deziluzia momentului in care pierdeai, rusinea celui care a venit nepregatit… Oricum, nu de asta voiam sa va spun. Profesorul Constantin Olaru a avut incredere in noi mai multa decat aveau parintii nostri: ne trimitea linistit sa rezolvam tot felul de probleme, fara sa ne faca sa ne gandim ca suntem copii, simteam ca ne trateaza ca pe niste adulti. Si, ca sa vezi, rezolvam problemele ca niste adulti (aproape 😀 ). In ciuda aparentelor, sunt un om timid (sau, ma rog, eram). Ei, cand “profu de auto” ne trimitea sa discutam cu cineva, sa luam nu stiu ce hartii, nu puteai sa nu rezolvi, pentru ca te simteai ultimul om: cum, sa nu ai curaj sa discuti cu cineva? Cum adica, nu te-a lasat sa treci de la poarta? Pai tu ce esti, un pustiulica?

Cei doi oameni de mai sus m-au ajutat mai mult decat as fi crezut posibil avand incredere in mine si dandu-mi posibilitatea sa ma dezvolt in directiile care imi placeau. Bineinteles, nu au fost singurii, nu pot sa uit profesoarele de info pe care le-am avut (cate table de probleme si scheme logice am umplut in clasa a 8-a, pregatindu-ma de concursul national de info de la Navodari, numai eu stiu), profesorii de sport care m-au ajutat sa joc handbal si sa am rezultate samd.

Toti copii ar trebui sa aiba astfel de profesori. Nu discutam acum de lipsa lor in invatamanul de azi. Eu refuz sa cred ca nu exista profesori care sa inspire, care sa te ajute sa te dezvolti. De asta cred ca initiativa celor de la UNICEF, initiativa pentru reducerea abandonului scolar, trebuie sustinuta de toti care au avut cel putin un astfel de profesor, de care sa isi aduca aminte zambind.

Cum poti sustine? Mergi la sustineUNICEF.ro pana la 15 ianuarie 2010 si doneaza.

Campania “Viitorul copiilor începe la şcoală” are ca scop schimbarea mentalităţii părinţilor, dar şi a factorilor de decizie/influenţă (profesori, primari, directori de şcoli, preoţi, inspectori şcolari ş.a) în privinţa importanţei educaţiei pentru viitorul copiilor. O componentă distinctă a proiectului constă în dotarea şcolilor implicate in proiect. O componentă importantă a acestui proiect este şi oferirea unui training care să-i ajute pe profesori să lucreze cu copiii care au avut frecvenţă redusă sau care în unele cazuri chiar au abandonat şcoala, întrucât aceşti copii au nevoie de o predare individualizată care să îi ajute să recupereze.

Ce mai asteptati?

In fotografia de-alaturi e Piata Centrala din Lyon, de la fereastra camerei de hotel.

Sunt in drum spre o etapa (Alpe d’Huez) a campionatului francez de curse pe gheata (Andros Trophy – site oficial), in care participa si Dacia (cu Duster, evident). Din pacate nu am apucat sa vad prea mult din Lyon, pentru ca sunt cam ametit de oboseala, dar abia astept cursa.