cu 14 milioane de dolari… o gramada de bani… cel mai scump, din cate stiu eu, fusese business.com, care fusese cotat la 8 milioane… sex.com depaseste insa orice… super investitie… in 10-15 ani (nu stiu cand a fost inregistrat exact), de la cel mult 100$ la 14 milioane…
Meci de fotbal
Tocmai am vazut la Stirile ProTv o stire care m-a dat pe spate: manelistii au jucat cu politistii comunitari (adica nu au casa, sunt vagabonzi, castrati? precum cainii?) un meci de fotbal. Stirea continua cu detalii zemoase din spatele scenei: manelistii au fost sustinuti de concurentele la Miss Piranda iar politistii de prieteni. In plus, meciul e filmat de un nene pentru toti romanii din Italia sa il trimita acolo, sa vada toti.
Daca aveam nevoie de inca un motiv sa nu ma mai uit la stirile ProTv (nu numai, cu exceptia Realitatea si Antena3 la toate posturile fiind la fel, de altfel), l-am gasit acum.
Pentru o viata mai buna, multumesc ProTv.
Memories…
Inspirat de un comment de-al andressei legat de HC91 samd, am inceput sa imi aduc aminte cum am ajuns eu in fascinanta lume a calculatoarelor (sunt poet? sunt…).
Am inceput sa apas prima data butoanele unui Sinclair XZ Spectrum, o chestie micuta (cat un laptop de-acum) cu taste de cauciuc care arata impecabil la vreme respectiva (prin 85-86… cred). Dupa o luna de la descoperire, eu si Mishoo, cel mai bun prieten al meu, reusisem sa ne atragem furia posesorului (tatal lui mishoo) dupa ce distrusesem toata tastatura jucand Fist (un joc cu palme si pumni gen mortal kombat, care folosea 9 taste deodata de jucator…). Primind interdictie, am fost nevoit sa fac apel la parinti sa imi faca rost de jucarie (aveam vreo 6-7 ani pe-atunci). Slabe sanse, insa. Nu ca nu ar fi vrut, dar de unde dracu sa faci rost, ca nu aveai voie sa ai calculator acasa, asa ca nu gaseai in magazin, ca acum.
Ca urmare, am inceput sa ma duc la casa pionierilor, unde aveau niste calculatoare HC85 din alea vechi, de zici ca erau telefoane din primul razboi mondial (sau al doilea… nu mai stiu, in care razboi aveau telefoane mobile? 😀 ). Foarte bune si alea… am invatat sa desenez o casa cu DRAW si PLOT, sa dau LOAD “” ca sa incarc un joc, sa folosesc QAOPM pentru jocuri (asta era o configuratie standard, cum e acum WSAD la FPS-uri). Eram tare, ce mai.
Dupa un timp, ai mei au observat interesul si si-au depus si eu mai mult propriul interes in a-mi face rost acasa de asa ceva… So, dupa aproape jumatate de an, au facut rost dintr-un centru de calcul de un HC85 mai modern. Dupa o luna, tasta de shift din dreapta (avea si aia un nume specific, nu il mai tin minte insa) a sarit (tot jocurile). So, ce ne facem? (nu gaseai calculatoare pe piata, deci nici piese de schimb). A chemat taica-meu un “meserias” in electronica si ala mi-a pus un buton de la un telefon cu butoane (existau, dar le gaseai greu, iar omu cu asta se ocupa). A mai rezistat inca doi ani…
Au urmat apoi un Commodore64 (in ’90), accesul la primul PC la tata la firma in ’92 (un 386DX fara mouse 😀 si acu se intreaba lumea cum de scriu asa de repede si de ce nu folosesc mouse-ul in Total Commander – uite de-aia – tin minte ca primul mouse l-am imprumutat, pentru ca era o caruta de bani, sa joc un Larry – primul care se juca numai cu vestita interfata point’n’click) si primul meu PC in ’94 (AMD DX4 100MHZ, 8MB Ram, 512K placa video – super jucarie 😀 ). Deja intram in zilele noastre 😀
Frumoase timpuri 🙂 Jucam Saboteur, Fist, Match Day (precursorul jocurilor FIFA din zilele noastre), Manic Miner (un fel de Prince in 2D si fara sabie 😀 ) si, nu as putea uita, seria Dizzy, care mi-a deschis apetitul pentru quest-uri, aceastea fiind si astazi jocurile care imi plac cel mai mult, neavand insa destul timp sa ma joc, din pacate.
Yeah, those were the times…
Spaga
Citeam in blogul andressei un post (sunt de fapt doua 😀 ) despre spaga… in mare, ea spune ca ii este foarte greu sa dea spaga, ba chiar, din ce am citit eu acolo, imposibil…
Si ma gandeam ca o atitudine asemanatoare aveam si eu. Incepand de cand eram copil si ma trimitea mama la doctor si imi dadea o punga cu un pachet de tigari Kent si o sticla de coniac si pana ce, mult mai tarziu, aveam nevoie sa intru la secretara de la facultate sa imi stampilez legitimatia de student (se stie ca in prima saptamana dupa ce incepe scoala e nebunie la secretariat pe tema asta…). Urmarea? Cand eram mic ma intorceam cu tigarile si bautura acasa (cam prost, ca puteam sa le vand, dar aveam 10 ani, indulge me 😀 ), iar la facultate mi-am bagat picioarele si am cheltuit primii doi ani (pana am ajuns sa ma inteleg mai bine cu secretara, fara nici o legatura cu vreo spaga) mai multi bani pe transport in primele doua saptamani decat as fi facut daca as fi avut legitimatia stampilata.
Si totusi, iata, nu foarte multi ani mai tarziu, am ajuns sa ii explic unui cunoscut (fratele prietenului sora-mi, proaspat student in Bucuresti) cum sa nu ia amenda pe RATB si cum sa dea spaga controlorului fara sa vada nimeni si fara sa zica macar un cuvant. Discutia a pornit de la faptul ca l-a prins controlul in autobuz (si cu bilet, dar necompostat… 😀 ), iar respectivul le-a zis (si lui si unui prieten de-al lui) ca nu le da amenda daca dau fiecare cate 200.000 (ca amenda era 400.000). Evident am ras de-am pocnit, pentru ca exact 200.000 era si amenda, daca o plateai in 48 de ora :). Si totusi, am intrebat eu, de ce nu i-ai dat omului din mers 50-100.000 si gata? Si raspunsul? Exact acelasi cu al andressei: “nu stiu cum, nu pot!”
Cum am ajuns insa eu de la a ma intoarce acasa cu spaga pana la a da spaga la fel de natural ca si cand as bea apa (din pacate)? Sincer sa fiu, nici eu nu prea stiu… m-am trezit deodata ca a da spaga e chiar un gest simplu, fara bataie de cap… Cred ca totul a pornit din momentul in care am inceput sa lucrez pentru mine (pentru firma familiei, mai exact). Fiind cel mai tanar (comparativ cu ai mei 😀 ), eu alergam toata ziua sa rezolv micile probleme: du-te la trezorerie si plateste asta, vezi ca diseara iti aduce cutare cateva navete de suc, da-i si tu ceva lui pentru ca s-a chinuit sa ti le aduca (era intr-o duminica, noi aveam neaparata nevoie de ele) samd… La un moment dat, mi-am dat seama ca nu renta sa stau 40-50 de minute la rand sa platesc o taxa (ai mei nu voiau sa isi sune prietenii decat foarte rar, sa ma ajute, in rest era: “descurca-te! daca esti mototol, stai o ora la coada”) asa ca am fost nevoit sa intru singur… si azi mai greu, maine mai usor, am ajuns sa fiu in stare sa intru undeva si sa imi rezolv problema fara sa cunosc pe cineva.
Acestea sunt insa lucruri neimportante. Cred ca am invatat cu adevarat sa dau spaga, sa fiu nesimtit (in sensul ca nu ma mai gandeam macar la gest) si cu tupeu abia cand ai mei s-au mutat in alt oras (in care eu personal nu stiam pe nimeni) si m-au sunat sa preiau eu firma (ei nu mai aveau chef sa se ocupe). Din acel moment, am avut de-a face cu aproape toate organele de control si nu am luat nici macar o singura data o amenda. Este adevarat, au fost momente cand m-au ajutat si ai mei (ei au ca sfera de activitate domeniul juridico-economic), insa tot spaga rezolva intotdeuna problema.
Concluzia? Pune-te in situatia in care totul depinde de o spaga (salariile oamenilor angajati de tine, banii tai pe urmatoarea jumatate de an) si sa vezi ce usor iti vine la mana… Spaga la doctor, deja ti se va parea o chestie simpla. Ultima data cand am fost la doctor (cand mi-am spart capul) i-am dat spaga celui care m-a cusut (cateva sute de mii, pana la urma nu a fost vorba de operatie samd). Si m-am gandit ulterior… cum sa nu ii dau spaga unuia care mi-a cusut teasta la loc cand am avut seri in care lasam chelneritei care ne servea de 2 ori mai mult? SI era vorba de o chelnerita care, oricat de bine te serveste, nu poate fi comparata cu un medic.
P.S.: voiam sa spun ca nu sustin spaga… nici pe departe… insa ea exista peste tot, chiar si in Europa in care vrem sa intram… acolo insa te poti descurca si fara spaga… la noi inca mai e mult de mers. Pana atunci…
Cel mai greu lucru in poker
Este sa te arunci cand ai carte buna si simti ca adversarul are o carte si mai buna…
Suna usor de zis, dar asa de greu de facut… Cum sa te arunci cu AA pe flop de 5 K 8? Evident, adversarul avea 55…
Next…
Chef de munca…
Surprinzator, astazi chiar am avut chef de munca, desi primele ore ale diminetii nu ar fi anuntat asa ceva: am scris 4 pagini de Word cu o documentatie (nici cand eram in facultate nu scriam atat fara sa ma chinui), am aranjat Ajutor-WordPress (adica i-am pus un template care sa fie simplu si sa umple tot ecranul) si am scris prima parte a unui tutorial despe Permalinks in WP, idee care mi-a venit cand l-am ajutat pe subiectiv sa isi seteze la el pe blog optiunea.
Mult, mult, in 4 ore (timp in care am vazut si episodul 12 din sezonul 9 din StarGate 😀 ). Acum trebuie sa ma intorc la munca (yeah, I know, I am a fuckin’ workoholic), pentru ca luni e o zi importanta.
Cya…
Back on line
Am facut ceva schimbari pe ap69 (am schimbat hosting-ul, pentru ceva aranjamente interne – am fost nevoit sa eliberez ceva spatiu pe un server pentru un proiect mai mare), asa ca site-ul a fost temporar out of order, pana ce DNS-urile si-au facut drum prin noduri, nodulete, servere samd… so, daca cineva s-a simtit afectat, poate sa se planga 🙂
Acum e 4 dimineata (aproape 5), mi-am zapacit iar programul, asa ca, pana la urma, o intind si eu la somn.
Downtime
Schimb ceva setari la site asa ca este posibil ca in urmatoarele ore sa mearga ceva mai ciudat site-ul… nu va speriati, insa… nu am disparut 😀
Ajutor-WordPress
Inspirat de Jen si de intrebarile ei despre WordPress, precum si de alti prieteni care ma tot intreaba ce si cum, mi-am zis eu in barba ca nu sunt destul de ocupat deja si ca am timp sa raspund si intrebarilor celor care se afla la inceput in ceea ce priveste respectiva platforma de blogging.
Ca urmare, a aparut Ajutor-Wordpress, un blog special facut pentru intrebari si raspunsuri, tutoriale samd referitoare la WordPress. Am sa ma folosesc de ocazie ca sa incerc si eu WordPress 2.0 si sa il testez inainte de a-l folosi “industrial”.
Cineva mi-a zis ca va fi un loc bun pentru bloggeri sa invete. Vreau sa spun de la bun inceput ca eu nu sunt cel care sa va explice cum sa scrieti intr-un blog, despre ce sa scrieti samd. Eu incerc sa ii ajut pe cei cu probleme tehnice, care tin de WordPress, si nu cu “blogger’s block”. Mai mult, nu sunt cel mai bun programator de pe lumea aceasta, asa ca este posibil sa nu gasesc in permanenta solutii, sau solutiile pe care le gasesc sa fie vai de capul lor (dar sa mearga). Am pornit acest blog pornind de la ideea ca am WP instalat pe vreo 20 de domenii si subdomenii si m-am lovit de multe incercand sa il fac sa fie asa cum vreau eu.
Mai mult, eu NU SUNT designer. As vrea sa fiu, dar nu sunt. Sunt antitalent. So, daca vreti ajutor pentru template-uri, am sa incerc sa va ajut pe cat posibil, dar exista sanse (relativ reduse, este adevarat) sa nu stiu ce se intampla (desi stiu CSS relativ bine, sunt inca lucruri care ma depasesc). Pentru astfel de intrebari am sa apelez la wm, care, in functie de cat de ciufut e in ziua respectiva, va avea chef sau nu sa ajute.
Hm… mai multe, ma mai gandesc pe parcurs.
P.S.: cel mai important lucru: am sa incerc sa raspund cat mai repede, iar majoritatea raspunsurilor vor fi publice, pentru a-i ajuta si pe cei care se vor lovi in viitor de aceasta problema.
P.P.S.: de ce nu un forum? de lene…
69…
Fac si eu un post cu titlu asemanator celui scris de krynna pentru a spune ca 69 este, intr-adevar, numarul apartamentului meu. Am sa fac o poza cu usa ca sa nu mai spuna nimeni ca mint 😀 da, recunosc, a fost o mare coincidenta, dar asta e, norocul si-l face omul cu mana lui si 69 cu cine poate :))