Andrei Pavel l-a batut pe Roddick cu 3-2 la seturi… Bravo, Andrei! π
Way to go….
Andrei Pavel l-a batut pe Roddick cu 3-2 la seturi… Bravo, Andrei! π
Way to go….
Alex a spus ca nu sunt un ucigas in serie… ma intreb insa, daca omori 15 deodata, poti sa mai spui ca esti ucigas in serie? π
IT ·
Citeam in seara asta High Life (don't ask where and when π ) si am vazut un articol (Cum sa joci la bursa pe net, sau ceva de genul) care pe mine ma interesa. Anyway, pe marginea paginii vad niste site-uri “reprezentative” pentru “a face bani pe net”. Si dau de site-ul urmator: www.cumfacbani.ro (nu pun link pentru ca nu merita π ).
Ideea e urmatoarea: convingi niste fraieri (prieteni, cunostinte) sa se inscrie pe site. La inscriere, ei platesc 2$ iar tu primesti 50 de centi. So on and so forth…
Ca multi cred in scheme Ponzi in Romania, asta nu ma mira. Ca pe internet sunt multe escrocherii, stiu prea bine. Dar nu ma asteptam ca o revista (chiar High Life) sa dea la loc de cinste un astfel de site, langa un site de gen Vanguard. Era asa de greu sa caute putin si sa gaseasca InvestMania?
Eh… nu mai bine ma rezum eu la FHM in continuare? π
Am preluat de la Jen un quiz… se pare ca maica-mea nu a stiut ca trebuia sa fiu al patrulea… din doi frati, ar fi fost chiar destul de dificil :))
You Are Likely A Forth Born |
At your darkest moments, you feel angry. At work and school, you do best when your analyzing. When you love someone, you tend to be very giving. In friendship, you don't take the initiative in reaching out. |
Mi-am ratat cariera… si doar voiam eu sa ma fac dentist cand eram mic… sau sa lucrez la strung, ca la orele de atelier (cine stie…) :))
Pentru a testa si eu trackback-ul lui Jen (ce nu fac eu pentru un fellow blogger – sau e o fellow blogger :-/ ) am zis sa ii spun aici, si nu in comentarii, ca nu merita sa mananci cartofi fierti ca ingrasa… π mai degraba cauta legume si lapte degresat… e cu putin mai scump, dar macar nu ingrasa. Ca urmare, impusti 2 iepuri dintr-o data: iti iei mp3 player si tii si cura π
Intotdeauna m-am mandrit cu faptul ca pot comunica foarte usor cu cei din jur si, mai mult, ca imi pot da seama de anumite lucruri. Oameni care discuta cu mine tot felul de probleme, oameni pe care intr-un fel sau altul i-am putut ajuta. Imi face placere si cred ca, intr-un fel ciudat, ma ajuta sa ma cunosc.
Ca urmare a unor astfel de momente, m-am inteles bine cu majoritatea celor din jur. Persoane cu care nu ma vedeam de ani de zile ma sunau sa iesim la o bere, la o cafea, sa mai povestim. Asta pana recent, cand, in gluma, am spus cuiva ca trebuie sa faca cinste cu un suc. Un raspuns de genul “vedem noi” ar fi fost suficient. Persoana respectiva incepe insa sa ma ia cu “poate”, “daca avem timp”, “cine stie…”.
Trebuie spus ca persoana de mai sus e de sex feminim si nu, nu ma interesa sa ma combin cu ea. Come on, stiu lucruri despre ea mai intime decat majoritatea oamenilor din viata ei, am ajutat-o in momente aiurea din viata ei… si acum raspunsurile de mai sus… nu am nevoie sa mi se multumeasca, doamne fereste, dar nu se putea sa imi spuna franc “bobby, uite, ma simt ciudat sa ma vad cu tine dupa tot ce ti-am zis, prefer sa nu…”?
Ah, urasc oamenii de genul asta. Oameni care ma fac sa ma simt de cacao, care ma fac sa am impresia ca imi fac favoruri, ca le datorez ceva… cand nu e cazul… Atunci cand sunt dator, inghit in sec, plec capul si suport. Dar in rest???
Mi-am facut un crez in viata din a nu datora nimic nimanui. Stiu ca sunt momente cand nu pot evita acest lucru, dar prefer sa le reduc numarul la minim.
Eh, shit happens… still, nu credeam ca e asa de usor sa imi pierd cumpatul… dar m-a luat complet prin surprindere si m-a prins total descoperit…
Urmarea? Asta e… life goes on… nu am sa ma mai vad cu persoana respectiva… se pune intrebarea, as mai ajuta-o daca ar avea nevoie? probabil ca da… As mai iesi cu ea la un suc? Niciodata…
Asa strigau angajatii de la Spitalul Universitar astazi cand Sorin Oprescu s-a intors ca director. Am crezut ca nu aud bine. Un membru al PSD, un politician roman, aclamat astfel de subordonati? Si, orice ar spune suporterii teoriei conspiratiei, nu cred ca era aranjat nimic.
Toata aceasta demonstratie de suport nu putea fi decat rodul treburilor bine facute. Nu sunt suporter PSD, nici nu sunt fan Oprescu. Dar stiu din experienta proprie cat e de greu sa multumesti pe cei din subordine.
Am fost o singura data la Spitalul Universitar, sa o duc pe sora-mea care facuse o gripa tare rebela. Spitalul arata bine iar cei cu care am avut de-a face s-au comportat excelent. Nu tin minte sa fi dat vreo spaga sau ceva asemanator.
Concluzia? Fa-ti treaba bine si nimeni nu te poate da deoparte.
Cea mai enervanta optiune din lumea asta. Pe langa idiotii care dau buzz pentru ca nu raspund in secunda doi la o intrebare de genul “auzi, la tine in cartier ce temperatura este afara?”, ma trezesc apasand fara sa vreau buzz desi nu vreau sa fac altceva decat sa selectez respectiva fereastra.
Daca in prima situatie rezolvarea este simpla (ignore si ma cauti la telefon daca ai bani de intrebari idioate si raspunsuri – la fel de idioate, presupun – in 2 secunde), a doua situatie ramane, din punctul meu de vedere, irezolvabila. Am incercat sa umblu prin imagini, prin setari, am cautat pe google, nimic, nimic. So, daca are cineva o idee cum sa scapi de butonul de buzz din yahoo messenger, anuntati-ma.
P.S.: ideea respectiva sa nu faca parte din ciclul “schimba clientul” pentru ca nu e o optiune. Am incercat toti clientii posibili si nu ma incanta niciunul. Puterea obisnuintei, probabil, dar asta e….
IT ·
Am gasit Escapa pe net ieri si am pierdut vreo juma de ora incercan sa rezist cat mai mult. Am reusit 21 de secunde. Da cineva mai mult? π
IT ·
Joace, joace, joace…
Nu prea ma joc eu, dar si cand ma prinde, nu ma mai lasa. Zilele trecute mi-am cumparat un nou calculator: p4 3000 Dual Processor, 1GB RAM, placa video nVidia 6600 GT PCIe fiind cateva dintre detaliile care il fac o masina puternica. Prin urmare, am zis sa il testez. Si ce altceva poate fi mai bun decat un joc care e renumit prin resursele pe care le cere la rulare?
Asa am ajuns la F.E.A.R. Un First Person Shooter horror care m-a facut sa sar de pe scaun de vreo 3 ori (numai) si care, in rezolutie 1024x768x32, cu detalii la maxim, tot mai are momente (rare, e adevarat) cand merge sacadat. Hm…
Oricum, povestea jocului m-a tintuit pe scaun cateva ore bune. In mare, tu esti cel care trebuie sa rezolvi o problema ciudata care implica un telepat care comanda o companie de super-soldati clonati. Pe parcursul jocului telepatul respectiv iti transmite tot felul de ganduri, ai tot felul de halucinatii samd. Pe parcurs, citind din laptop-uri si ascultand mesaje telefonice afli de un experiment care a creat doua prototipuri de comandanti (unul fiind telepatul pe care il cauti). In halucinatii vezi pe langa telepatul respectiv si o fata/fetita/femeie, despre care nu stii nimic. Pana la urma, reusesti sa arunci in aer baza respectiva, omori telepatul si scapi de Alma (fata respectiva). Cine esti tu? Dupa creditele jocului, cineva spune: “The second prototype was a failure. The good news is, yet, that the first prototype was a complete succes…”
Ca stil de joc, F.E.A.R. se apropie de Max Payne: nivele pe mai multe etaje, scari, lifturi, adversari care vin intotdeauna mai multi, jocul nefiind un shooter “la gramada”. Mai mult, A.I.-ul este foarte bun, adversarii folosind terenul (te incercuiesc si te ataca din spate daca terenul le permite, trag foc de acoperire in timp ce unul sau doi vin spre tine samd). In plus, tot ca o asemanare cu Max Payne (care este jocul meu preferat), F.E.A.R. are un bullet-time (adica poti, pentru o perioada limitata de timp, sa joci in reluare, precum efectul din Matrix: tu te misti normal, in timp ce adversarii mai incet). Acest efect (care, in joc, este rezultatul reflexelor tale “off-the-chart”) te ajuta sa treci peste momente dificile.
Eh, intr-un final, doua zile pierdute cu jocul, doua instaland calculatorul si doua fara chef de munca, uite ca s-a dus o saptamana aiurea. Back to work… π