• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

BobbyVoicu.ro

  • Home
  • Arhiva (2005-2013)

Auto

Auto: Drive test BMW 116

Auto · January 5, 2010

 

Seria 1 de la BMW nu contine cele mai populare modele de la producatorul bavarez, deoarece multi oameni prefera sa mai stranga putini bani si sa ia un Seria 3 pentru porbagajul si spatiul mai mare, pe langa gama de motoare mai puternice. Inainte de a conduce 116d-ul, le dadeam dreptate celor care credeau asa, dar pentru cineva care nu are nevoie de un sedan mare, aceast hatchback se poate dovedi o alegere perfecta, reusind sa compenseze prin greutatea mai mica puterea mai redusa a motorului.

Noul 116d poseda clasicul diesel de 2 litri, din care extrage cea mai mica valoare de putere, dar cu ajutorul caruia devine unul dintre cele mai eficiente modele din gama BMW, in mare parte datorita functiei Auto StarStop. Dar desi unii dintre voi or sa strambati din nas cand auziti ca are “doar” 115 cai putere, dupa cum am vazut in cele 3 zile in care am avut masina, 116d-ul poate purta cu mandrie emblema BMW.

Exterior
Personal imi plac foarte mult hatchback-urile, dar pana acum Seria 1 nu a iesit in evidenta foarte mult. Dar dupa ce am condus aceasta masina, capul meu se intoarce imediat dupa orice versiune pe care o vad pe strada. Nu iese in evident cu multe, exceptie fiind garda scazuta la sol, dar cand este “decorat” cu vopseaua Montego Blue, o sa atraga privirile cunoscatorilor.

 

Designul exterior este completat de jantele de 17-inch in aliaj usor si de teava de esapament groasa, care scoate un sunet impresionant de fiecare data cand apesi acceleratia cu simt de raspundere. Din pacate, design-ul Seriei 1 incepe sa isi arate varsta, si o noua generatie nu poate veni mai devreme, una care sigur o sa atraga si mai multi clienti pentr acest hatchback premium.

Interior
In interior, BMW 116d impresioneaza, dar nu duce nimic la extrem. Versiunea testata avea pachetul avantaj de 2,000 de euro pe langa alte cateva optionale, gen oglinzi anti-orbire, cotiera, covorase din velur, radio BMW professional, pe langa suporturile de pahare atat de indragite de Vlad sau volanul multifunctional si schimbatorul imbracate in piele.

 

Dar desi materialul textile folosit la scaune, finisat in culoarea Monaco Blue, e de mare efect si se simte placut la atingere, trebuie mentionat ca scaunele ar fi trebuit sa ofere un suport lombar mai bun, deoarece motorul poate oferi o putere adecvata, care cuplata cu suspensia excelenta ce lipeste masina de sosea, o sa te arunce prin habitaclu. Alt aspect enervant, cel putin pentru mine, a fost maneta care regleaza cat de mult se poate da scaunul inainte sau inapoi, care iesea prea mult in afara, si de care mi-am accidentat de cateva ori piciorul drept.

Desi ar putea parea putin spartan la prima vedere, interiorul masini ofera totusi o experienta premium. Spatiul este mai mult decat suficient in fata, dar prietenii vostri mai inalti s-ar putea sa se planga daca ii puneti sa stea in spate. Portbagajul ofera spatiu sufficient, ceea ce transforma Seria 1 intr-o masina perfecta pt niste escapade de weekend, iar spatiile de depozitare garanteaza ca o sa uitati cate ceva prin masina.

La drum
Aici BMW-ul 116d straluceste cu desavarsire, la fel ca multe alte modele bavareze. Desi extrage cei mai putini cai (115) din arhi-cunoscutul motor de 2 litri diesel  (118d are 143, 120d are 177 iar 123d, 204), masina se descurca la fel de bine in oras ca si la drum intins. Din pacate, motorul, care ofera o putere rezonabila si raspunde extreme de repede la comenzi (pe langa faptul ca produce un zgomot superb multumita tevei de esapament), este cuplat cu o cutie de viteze proasta, care desi ofera o experienta sportiva, avand cursa schimbatorului foarte scurta, necesita niste experienta la sala pentru a o manevra. Muschii va sunt serios solicitati atunci cand vreti sa selectati marsarierul, iar prima data am crezut ca am stricat cutia, cand am incercat sa trec de pragul necesar si a parchez masina.

 

Dar desi este dezavantajat de cutia de viteze manuala, motorul se achita de sarcini, cum am spus, si multumita functiei auto StartStop si a altor catorva tehnologii, se poate lauda cu un consum de 5.3 litri/100 km in oras, 3.9 in afara si 4.4 combinat. Eu, intr-un drum de 200 de km, petrecuti atat in Bucuresti cat si in afara, si cu un still mai sportiv, am reusit sa am un consum de 6.2 litri, ceea ce nu e mult, dar destul de diferit de numerele oficiale.

Din punct de vedere al indemanarii, 116d-ul se lipeste de drum si ofera o senzatie nemaipomenita atunci cand storci toate puterea din motor. Daca aveti sansa si sunteti intr-un mediu sigur, puteti decupla DCT-ul (Dynamic Traction Control) si masina o sa devina salbatica de-a binelea, motorul livrand tot ce poate puntii spate. Suspensia impresioneaza de asemenea, reusind sa tina masina pe drum, dar desi e putin mai dura, nu o sa va arunce din scaun atunci cand dati de o groapa sau traversati liniile de tramvai.

Concluzie
Per total, BMW-ul 116d mi-a pus un zambet pe fata atunci cand il conduceam, si o lacrima atunci cand l-am dus inapoi la reprezentanta. Hatchback-ul se comporta excelent, ofera o putere rezonabila, si multumita tehnologiilor verzi, e si foarte eficient, chiar si in orasele cele mai aglomerate. Desi cutia de viteze manuala in sase trepte poate sa ofere un exercitiu adecvat culturistilor, o sa intimideze consumatorii obisnuiti. Din nefericire, pretul e destul de piperat, modelul testat costand 24,704 euro, fara taxe.

Mi-a placut:
– motorul;
– tinuta de drum;
– sistemul audio;
– consumul;

Nu mi-a placut:
-cutia de viteze;
-lipsa vreunui computer de bord;
-pretul.

Date tehnice BMW 116d:
Greutate: 1,380 kg
Motor: 2 litri (1,995 cmc) in 4 cilindri, 115 CP (85 kW) la 4,000 rpm, 260 Nm de la 1,750 la 2,500 rpm
Performante: 0-100 km/h in 10.3 secunde si viteza maxima de 200 km/h
Consum (urban/extra-urban/mixt): 5.3 / 4.4 / 3.9 (litri la 100 km)

Ca intotdeauna, multumiri lui Alex Seremet de la BMW Romania!

Drive test: BMW 740d

Auto · December 15, 2009

Acest post e scris de Vlad Balan

Lansata intr-o noua generatia, anul trecut, Seria 7 este ‘nava amiral’ a celor de la BMW si, desi am condus modelul 750i, la inceputul verii, am fost foarte curiosi sa-l vedem cum se comporta si atunci cand, sub capota, e un diesel, si nu oricare, ci cel mai puternic diesel din gama BMW. Asa ca sa vedem cum a fost:

Exterior
Desi lansat anul trecut, noua serie 7 inca nu ‘impanzeste’ strazile, asa ca inca il admiram de fiecare data cand il vedem. Dupa generatia anterioara, care, dupa parerea mea, a fost un mare esec (din toate punctele de vedere), actuala Serie 7 vine ca o gura de aer curat. Desi inca pastreaza robustetea (si nu in sensul bun) generatiei anterioare, cei de la BMW au reusit sa fluidizeze liniile mai mult si sa-i dea un aspect mai “uman”. Cand o vezi (si mai ales cand te urci la volan), ai impresia ca ai de-a face cu o ditamai barca, si nu cu o masina cu care se presupune ca vrei sa abordezi traficul, mai mult sau mai putin aglomerat, din oras. Totusi, spre deosebire de barca anterioara, asta noua arata mult mai mult a salupa de viteza 🙂

De fapt, cred ca BMW a vrut sa incerce un compromis intre sportiv si elegant, chestie care le-a cam iesit. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost partea din spate, care mi se pare foarte, foarte reusita. Farurile sunt foarte elegante (cu ‘mini-neoanele’ deja caracteristice fundurilor BMW), oarecum in contrast cu cele doua tevi de esapament, care te atentioneaza ca sub capota e o mica herghelie. Desi partea din fata nu m-a dat pe spate la prima vedere, nu poti sa nu remarci botul imens, impins in fata, iar primul lucru care iti vine in minte este imaginea unui rechin.

Interior
Cum ziceam mai devreme, prima senzatie pe care o ai cand ai intrat in masina, este ca tocmai te-ai urcat la bordul unei salupe. Te simti ca un mic imparat, si senzatia asta este foarte interesanta 🙂 Totusi, la prima vedere, esti un pic dezamagit. De ce? Pentru ca te asteptai, ca macar la varful lor de lance sa vezi ceva deosebit la plansa de bord. Spre exemplu, la Mercedes, daca te trezesti din somn intr-un S Class, imediat iti dai seama unde esti, nu trebuie sa te dai jos din masina ca sa vezi daca nu-i E sau C. Ei bine, la BMW, in afara de finisarile de rigoare (impecabile), bordul urmeaza aceleasi linii ca la seriile junioare. O fi asta unul dintre motivele pentru care BMW a avut cele mai bune rezultate, dintre producatorii de lux, anul trecut, dar isi pierde orice sentiment de “I’m special”. Si cand dai 113,000 de Euro pe o masina de calibrul asta, cam vrei sa te simti special.

In schimb, atunci cand vezi dotarile, iti dai seama imediat despre ce vorbesti: scaune Confort incalzite, ventilate, ajustabile electric si cu memorie (atat pentru pasagerii din fata, cat si pentru cei din spate), butoane de control cu incadrare ceramica, scaune spate cu masaj, cele mai misto insertii de lemn pe care le-am vazut pana acum sau afisajele digitale pentru clima si pentru computerul de bord (integrate foarte elegant). Iar daca la 750i ne-am rupt mainile inchizand portierele, modelul pe care l-am testat acum avea functia Soft-Close, adica usi magnetice (atat la portiere, cat si la portbagaj), foarte utila cand ai ditamai portierele. Ce mi-a mai placut, este ca a fost a doua masina (dupa MINI Cooper S Cabrio) care are controalele pentru cruise control pe volan (in loc de clasica manetuta, din spatele volanului). E foarte fun, te simti ca pe PlayStation, pentru ca, la un moment dat, poti regla viteza doar din butoane, nefiind nevoie sa mai apesi nicio pedala. Si, sa nu uitam, poate cea mai importanta dotare…are suport de pahare!

In rest, iDrive-ul e iDrive, adica foarte usor de folosit si la indemana, cu exceptia navigatiei, care desi costa vreo 2000 de Euro, este complet inutila in Romania. In schimb, a fost o functie pe care am vazut-o prima oara la xDrive Tour-ul de acum cateva saptamani si pe care abia asteptam s-o vad in actiune, si anume Night Vision. Ce face treaba asta? Pe scurt, sistemul scaneaza cu infrarosii si, in functie de caldura pe care o detecteaza, iti afiseaza ce se intampla in fata ta, pe sosea. Cu cat un obiect/corp este mai cald, cu atat apare mai alb. Si mai face o chestie foarte desteapta, adica detecteaza pietoni. In momentul in care unul e periculos de aproape de traiectoria ta, displayul face niste flashuri galbene, care-ti atrag atentia. Initial, desi e super fun, mi s-a parut ca-ti distrage atentia foarte tare, dar dupa ce te obisnuiesti cu el, devine foarte, foarte util noaptea, pe soselele din Romania, unde sunt o gramada de betivi “nesemnalizati” care merg noaptea, pe sapte carari, pe marginea drumului.

In spate n-am mers decat cateva sute de metri, dar parerea celor care au mers mai mult (inclusiv a mea) e ca se vede ca e genul de masina la care pasagerii din spate sunt la fel de importanti (daca nu chiar mai importanti) ca cei din fata. Ai controale pentru clima, pozitia scaunului, masaj, sistemul de entertainment, loc de casti pentru fiecare si inclusiv ecrane in scaunele din fata, unde fiecare pasager din spate isi poate pune un film (din pacate n-am avut si posibilitatea receptiei de posturi TV, cum era la X6). La un moment dat, poti seta inclusiv sa ai tu tot controlul iDrive-ului (adica soferul doar sa conduca si sa nu se bage el peste muzica ta).

Pe sosea
Ei bine, daca o buna parte dintre cele de mai sus le observasem si la 750i, curiozitatea cea mai mare era cum o sa se comporte masina pe drum. Sub capota ‘munceste’ un motor bi-turbo de 3 litri, cu 6 cilindri in linie (cel mai puternic diesel de la BMW), care dezvolta 306 CP (225 kW) intre 1.500 si 4.400 rpm si un cuplu de 600 Nm la 1.500 rpm. Desi nu-i putin, totusi trebuie tinut cont ca masina are 2 tone jumatate, adica nu e vreo subnutrita. Dar 740d-ul nu dezamageste. Intr-adevar, nu te simti Michael Schumacher la volan, dar puterea e suficienta pentru aproape toate nevoile. Nici nu simti cand urca spre 210-230 km/h, dar ca sa ajunga la viteza maxima (limitata electronic la 250 km/h), se chinuie un pic. Dar rar se intampla sa ai nevoie de vitezele astea, asa ca la viteze normale, de pana in 130-140 km/h masina se descurca impecabil.

Tinuta de drum e impecabila si, de departe, cea mai misto chestie este Dynamic Drive, care ofera 4 moduri de condus, Comfort, Normal, Sport si Sport+. Ai un buton (foarte la indemana :D), de unde selectezi unul dintre aceste moduri, si ai diferite: setarile cutiei de viteze, raspunsul acceleratiei atunci cand apesi pedala, gradul de rigiditate al directiei, setarile suspensiilor si controlul stabilitatii si al tractiunii. Daca intre Confort, Normal si Sport sunt diferente, dar nu extrem de mari, distractia adevarata incepe cand selectezi Sport+ fara controlul tractiunii. Practic, in momentul ala, nu mai ai activa decat o mica, mica, mica componenta de DSC (Dynamic Stability Control), un fel de ingeras pazitor care are grija sa nu fii prea idiot si sa te infigi in vreun copac. Dar, in rest, esti de capul tau. Iar cand masina nu are nici xDrive, deci doar tractiune spate, atunci tin’te bine! E destul de impresionant sa vezi un tanc de 2 tone jumatate care face drifturi si ‘donuts’ aproape la fel de usor ca o Honda S2000. Si apropo de manevrabilitate, in afara faptului nu e cea mai usor de parcat masina (spre exemplu a fost destul de dificil de gasit un loc in parcarea subterana de la Howard Johnson, unde oricum am ocupat doua locuri, pana la urma), BMW 740d e destul de agila in trafic, fiind foarte usor de manevrat pe spatii mici.

Pe de alta parte, atunci cand n-ai porniri sinucigase, selectezi modul Comfort si 740d-ul devine un mic yaht pe roti. Rulezi linistit, fara zgomot, si poti chiar s-o iei de-a dreptul pe camp, ca tot nu simti vreun hop. La un moment dat aluneci chiar inspre prea multa relaxare, cand te cam ia somnul. Dar nu-i nimic, ca trebuie sa te trezesti repede, pentru ca o sa fie nevoie sa…pui motorina. Bineinteles, 740d, ca un BMW care se respecta, vine cu pachetul EfficientDynamics, chiar si cu Brake Energy Regeneration (energia eliberate la franare nu se pierde ci este directionata spre baterie), dar desi in specificatiile oficiale sunt niste cifre, consumul mixt pe care l-am avut a fost undeva la 14 litri la suta de kilometri (cam 1000 de kilometri condusi, jumatate in Bucuresti, jumatate pana aproape de Braila si inapoi). Mult, putin? Fata de 6.8 cat apare la BMW pe site, pare foarte mult. Intr-adevar, nici putin nu e, dar cand stai si te gandesti ca masina are 2 tone jumatate, 306 cai si se misca cum se misca, deodata nu mai pare chiar atat de mult.

Concluzii
Desi nu avem termeni de comparatie deocamdata (nu am condus nici Audi A8, nici Mercedes S Class sau Lexus LS), dar in momentul in care conduci o masina de 95.622,77 Euro, fara TVA (indiferent de clasa), te astepti cam la ce-i mai bun. Ceea ce 740d-ul iti si ofera. Dotari de top, performante foarte bune (nu extraordinare, dar suficiente), consum decent si manevrabilitate excelenta fac din masina asta o optiune serioasa pentru cine este in target. Nu e pentru noi, dar pentru altii s-ar putea sa fie excelenta.

Ne-a placut:
– calitatea finisajelor de la interior;
– Dynamic Drive, mai ales modul Sport+;
– Night Vision;

Nu ne-a placut:
– navigatia e varza in Romania;
– lipsa de identitate a plansei de bord;
– desi imbracat in piele, volanul este foarte subtirel.

BMW 740d specifications:
Greutate: 1,950 kg
Motor: 3.0 litri, 6-cilindri (2,993 cmc), 225 CP (306 kW) la 4,400 rpm si cuplu de 600 Nm la 1,500-2,500 rpm
Performante: 0-100 km/h in 8.4 seconds viteza maxima 250 km/h, limitata electronic
Consum (oras/extraurban/combinat): 9.0 / 7.5 / 6.9 (litri la 100 km)

Ca de obicei, multumim lui Alex Seremet de la BMW Romania!

MIO da GPS-uri pe AutoMod si RevvNation

Auto, Una Alta · December 3, 2009

Si inca un concurs lansat saptamana aceasta, impreuna cu MIO.

1. Pe AutoMod puteti castiga un GPS de ultima generatie, MIO S760. Printre caracteristicile interesante: cautare gen Google, POI insotite de ghid de calatorie, poate reda multimedia (seriale 😀 ). Cititi mai multe aici si scrieti o poveste funny sau nu despre un moment in care credeti ca un GPS v-ar fi ajutat foarte mult. Data limita: 21 decembrie (cam in scurt 😛 ).

2. Pe RevvNation avem premiu un alt GPS MIO S505. Pe care il dam in Ianuarie, insa, deci mai e timp. Pentru cel care ne da cele mai bune sugestii de imbunatatie a jocului (da, va fi subiectiv, premiul va fi hotarat de cei 4 oameni din echipa RevvNation, pentru ca noi suntem cei care stim cel mai bine ce ne ajuta). Deci, teoretic, vom da GPS-ul celui care ne ajuta cel mai bine sa ne gasim drumul 😛

Chiar asa, pentru RevvNation mai pregatim niste premii, asa ca cereti invitatia de participare chiar acum 😛

Mercedes-Benz GLK si Proiect4

Auto, Una Alta · September 30, 2009

Anul trecut am facut un roadtrip prin Dobrogea (nu am terminat de scris posturile, din pacate). Am vizitat cetati, monumente ale naturii, tot ce se putea, aproape. Cam pustiu. Cu exceptia Adamclisi unde, la monument, am dat peste ghid. Si am stat o ora intreaga si am ascultat ce inseamna fiecare bucata de monument, care sunt discutiile despre originea monumentului, cine ce e descoperit…

Anul acesta am fost la Sarmisegetuza Regia, un lucru pe care doream sa il fac de cand eram mic si vedeam Dacii la cinema, dupa ce stateam ore intregi la coada pentru bilete. Si am vazut doar niste pietre, pentru ca nu aveam idee ce reprezinta fiecare bucatica (da, stiu, puteam sa ma uit pe Wikipedia. Si daca nu?). Ca sa nu va mai spun ca am mers 20 de km pe drum de pamant.

Apoi am urcat la Poenari, iarna. Foarte misto. Si, pentru prima data, am vazut o bucata de cetate inlocuita cu o platforma metalica (pentru a se putea ajunge la un turn). Am vazut un panou pe care scria o farama de legenda (o pata rosie jos, unde se aruncase domnita), am vazut la ce foloseau turnurile samd. Am plecat de-acolo cu senzatia ca patrunsesem putin in istorie (ca sa nu mai spun privelistea, mai ales ca am urcat iarna). Deci se poate si la noi.

Cu un an inainte, in 2007, am fost la Troia. Acolo, la fiecare pas, aveai un panou care iti povestea: aici si-a legat Paris sireturile, aici si-a pus cravata, pe-aici a intrat calul troian (evident, glumesc). Am stat vreo 3-4 ore, atat de prins am fost de povesti. Desi Troia nu e asa de mare pe cat te-ai astepta.

Am fost in Romania, la Enisala (la indemnul lui Zvoner). O cetate superba, asezata pe un varf de deal de unde vezi marea, lacurile… Vreo 3km, de la drum pana la cetate, urci pe deal, pe un drum de… praf. Eu am avut un Citroen C-Crosser, altfel nu cred ca ajungeam fara sa imi busesc ceva pe sub masina. Iar la cetate singura prezenta a fost un catel.

Avand in vedere experientele anterioare, am inceput sa ma intreb daca aceste cetati ar putea deveni puncte de interes. Locuri in care sa pleci in #twitscapades, sa iti iei o gasca de prieteni si sa ajungi undeva, fara sa fie nevoie sa ai cu tine laptop si internet. Doar sa mergi si incerci sa iti imaginezi cum erau si ce faceau vechii locuitori.

Si astfel am ajuns la concluzia ca cetatile din Romania au nevoie de doua lucruri: povesti si drumuri. Povesti, ca sa merite sa mergi, si drumuri ca sa nu te coste calatoria mii de euro in reparatii pentru masina.

Acum ceva timp le-am propus celor de la Mercedes-Benz sa fiu imaginea brandului in Romania (stiu, tupeu maxim 😀 ). Nu a fost posibil, dar mi-au zis de programul de promovare a brandului GLK, care s-ar fi legat extraordinar de bine cu visul meu de a face cetatile elemente turistice importante in Romania (invitat fiind la lansarea E-Klasse, am avut timp sa stau de vorba cu ei despre destule :)) ). In plus, insemna sa am un GLK un an de zile, sa ma plimb cu el la cetati si, intr-un final, sa creez un pachet pe care sa il poata folosi oricine pentru a transforma o cetate uitata, parasita si devenita sursa de piatra pentru satele din jur intr-un “ceva” ce poate fi vizitat, citit si trait. Acest pachet ar trebui sa contina modalitati de a afla povesti, legende etc., de a le pune pe panouri, de a avea permisiunea de a pune panouri acolo, de gasi programe europene pentru finantarea de sosele pana acolo, de a face dosarele, de a convinge primarii comunelor sa aplice, de a folosi banii pentru sosele samd.

Nu spun ca voi reusi. Sincer sa fiu, ma astept sa ma ajute multi oameni. Cu propuneri, cu idei, cu contacte. Dar daca vom reusi sa facem ca macar o cetate sa fie adusa din stadiul de ruina acoperita de uitare intr-o calatorie in timp de 1-2 ore, si, in plus, vom oferi pachetul de informatii necesare ca si altcineva sa poata face acelasi lucru, pot spune ca e un succes.

Proiect4, caci asa se numeste actiunea Mercedes-Benz, mai include inca 3 personaje, in afara de mine: Catalin Stefanescu, Sandra Stoicescu (fiecare cu proiectele sale) si, bineinteles, GLK-ul (comunicatul de presa e aici). Un crossover 4×4, masina perfecta pentru drumurile noastre. Despre masina am sa va zic altadata, insa. Primul pas, saptamana viitoare, va fi sa va cer parerea in legatura cu cetatile la care m-am gandit si apoi sa mergem sa le vizitam. Zic mergem pentru ca nu ma voi duce singur la cetati. Am sa anunt cand plec si, daca mai vrea cineva sa vina, incercam sa ne inghesuim in masina (ca tot se plangea zoso ca are portbagajul mic) 😀

Am fost intrebat daca actiunea Proiect4 ma leaga de Mercedes-Benz in vreun fel, daca mai pot testa alte masini, daca mai pot vorbi de alte masini. Nu, nu ma leaga in nici un fel. In calatoria pana la Frankfurt am fost cu GLK-ul pana in Munchen, am condus de-acolo un BMW 125 prin Germania, apoi la intoarcere am condus GLK-ul iar. Sincer sa fiu, nu as fi intrat in nici un proiect care ma limita in privinta testelor. Imi plac masinile si, in ciuda faptului ca am ajuns sa consider GLK-ul (si cele din clasa ei) masina perfecta pentru Romania, nu as renunta la a testa din cand in cand o masina super sport sau una funky (Toyota Urban Cruiser, de ex., sau, in curand, C3 Picasso).

P.S.: apropo de oameni de PR, la campania asta lucrez cu cei de la Millenium si ma inteleg foarte bine cu ei 🙂 Desi mai au impresia din cand in cand ca mananc PR-isti la micul dejun.

Mai multe fotografii puteti vedea aici si puteti sa deveniti fan pe facebook aici.

Bucuresti Frankfurt: ziua 4 si ziua 5

Auto, Una Alta · September 14, 2009

Am unit zilele 4 si 5 pentru ca eram rupt de oboseala cand ajungeam la hotel ca sa mai scriu si posturile 🙂

In ziua 4 am plecat din Munchen catre Ingolstadt. Muzeul Audi ne astepta la destinatie, dar am zis sa facem un mic ocol pe la un castel din povesti: Neuschwanstein. Din pacate, am ajuns tarziu, oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul, nu aveam cum ajunge cu masina pana la castel, afara ploua, am citit pe wikipedia sau wikitravel ca nu e mare branza inauntru, asa ca nu am mai urcat. Am facut doar cateva poze de jos (una dintre ele are si un BMW 125i Coupe in cadru), am simtit o atmosfera cu adevarat de poveste, dar poveste horror (cu nori, ploaie, totul intunecat), si am plecat linistiti carte Ingolstadt.

Ah, am uitat. Nu am putut pleca din Munchen fara sa vedem gradina zoologica. Superb. Animalele nu aveau garduri (eram protejati de niste santuri mari pline cu apa, sa nu va inchipuiti ca stateau leii la povesti cu toti copilasii care populau parcul). E o senzatie extraordinara sa vezi animalele fara gard (girafele mi-au placut). La un moment dat leul a avut ceva de zis. Nu l-a inteles absolut nimeni, dar toata lumea a venit sa il asculte. Pentru ca il auzeai din Bucuresti 😀

Ah, pinguinii iarasi erau misto. Inotau in viteza, ca aia din desene animate (din Happy Feet) si erau chiar draguti. Aproape ca i-ai fi luat acasa. In rest, o maimuta cu un simt al proprietatii foarte dezvoltat si un soim/uliu/vultur… Plus o gramada de ieduti lasati liber prin zone din gradina, ca sa fie hraniti de copii (poze nu avem, ca ne era lene deja, dupa jdemii de kilometri umblati prin ditamai gradina zoologica).

Ingolstadt e un orasel. Mic, mic, plin de Audi (masini si brand). Foarte misto, de exemplu, era un Burger King care avea Audi peste tot: jante, un A3 bagat in perete samd.

Cam gata cu ziua 4, imediat scriu si ziua 5.

Ziua 5

Am fost si la Ingolstadt, la muzeul Audi. Cu toate bubele alora din Romania, brandul e ok. Linia de design actuala e geniala (cel care a inventat leduri pe pozitii probabil ca e seful departamentul de iluminare publica al Audi acum), dar muzeul e slabut. Comparat cu BMW si chiar cu cel al Porsche. Bine, poate si faptul ca istoria lor, desi destul de veche, nu e asa de plina de povesti ca a celorlalti. Noroc ca acum compenseaza cu prezentul: conceptele prezentate acolo, inclusiv masina din I, Robot sunt super, super tari.

Urmatorul muzeu: Porsche. In Stuttgart. Cam sec. Noroc ca au familia Porsche, care e acolo, sus, alaturi de alde Benz, Daimler, Maybach, Otto, intre cei care au creat istoria automobilului. Ce e foarte tare la Porsche e ca nu prea au concepte pentru ca majoritatea masinilor create au intrat direct in productie (si pentru ca au putine variante, totusi :)) 911 are aproape 40 de ani in aproape aceeasi forma). Ce mi-a placut, insa, a fost sa vezi masini precum 356 roadster (Speedster-ul era plecat la photoshoot), masini care au facut istorie si au devenit masini cult, cu statut de celebritate. Si, bineinteles, VW Beetle, masina creata de Porsche in anii 30 si care s-a produs pana in 2003.

Cam atat in ziua 5, pentru ca deja eram foarte obositi si am zis sa dormim a doua zi mai mult, pentru ca urma muzeul Mercedes-Benz si drumul spre Frankfurt. In plus, ne-au atacat omuletii gonflabili pe motocicleta in drum, asa ca am ajuns epuizati.

Momentul sponsorilor: net de la Vodafone (datorita lor o sa putem pune pozele de la salon 😀 ) si camera foto de la Sony (un A380Y) – cu care facem pozele pe care le punem pe net. Postul e scris de pe un Acer Travelmate 8371 (un Timeline). Si avem un GPS Mio Moov S555 (momentan in greva) care completeaza GPS-ul masinii (un Mercedes-Benz GLK – lasat momentan in parcare pentru ca testam un BMW 125i Coupe). Gata! Mama, cati sunt. La anu caut si furnizor de benzina si cazare :))

Bucuresti – Frankfurt, ziua 3

Auto, Una Alta · September 11, 2009

Astazi am avut o zi incarcata: am vizitat BMW. Muzeul si Welt (adica Vorld… adica, World). Muzeul mi-a placut, e interesant si, avand ghid care ne-a povestit in engleza, am mai aflat si noi cate ceva (cum ar fi ca una din masinile vechi a participat recent la Mille Milia, fiind inca acoperita de praful din cursa – pentru a arata ca masinile merg). Mai mult decat orice, insa, am vazut-o pe Gina Light. Nu era pornita, insa iti da o senzatie foarte ciudata sa recunosti ca materialul din care e construita e o carpa, de fapt.

Ce am mai vazut misto: sculputura cinetica (niste bilute care se misca independent in sus si jos, ca ideile din capul unui designer: le ai, dar le pierzi aproape imediat, pana ce, la un moment dat, prind forma). Am vazut sala mare, cu 1,7 milioane de leduri in pereti, am vazut concepte si masini care au facut istorie (mai multe puteti vedea in pozele de aici).

BMW Welt a fost dezamagitor, ca tur, dar interesant din punctul de vedere a ceea ce se poate face cu un brand: poti vedea cum isi ridica anumiti clienti masinile, am prins o demonstratie de motociclism pe scarile din complex samd. M-am razgandit: complexul e destul de interesant, ghidul care ne-a insotit a fost cam plictisitor si ne-a impuiat capul cu date despre sala care erau suspect de similare cu o incercare de vanzare a facilitatilor (sali de conferinte, de spectacole samd). Chiar ma intreb, oare Volkswagen ar putea lansa ultimul Bugatti la BMW Welt? 😀 Nu vreau sa credeti ca ma deranjeaza procesul de vanzare, dar vreau informatii interesante inainte de toate astea.

Ieri am luat in primire si un BMW 125i Coupe, sa ne plimbam prin Germania. Am lasat credinciosul GLK in parcarea acoperita a BMW. Sper sa nu il luam de-acolo speriat de moarte.

Ultima vizita am facut-o la SeaLife, un fel de Acvariu din Constanta, de vreo 10 ori mai mare si mult mai misto (si care nu avea Piranha, abia acum realizez). Dar avea niste broscute otravitoare curioase rau: incercau din rasputeri sa urce pe peretele acvariului in care erau, urcau vreo 5 cm apoi alunecau cu fata lipita de sticla, de zici ca erau in desene animate.

Si, sa nu uit, am fost sa vedem si Allianz Arena noaptea, cand e luminat complet: cu o noapte inainte era rosu, ieri a fost alb.

Finally, azi plecam din Munchen, cu directia Ingolstadt. Cat nu suport eu oamenii de la Audi din Romania, trebuie sa vad si muzeul lor, pentru ca experienta sa fie completa.

P.S.: Munchenul e un santier mai mare decat Bucurestiul in momentul asta. Si totusi, totul e atat de ordonat, se munceste intr-o asemenea viteza (pe autostrada din jurul orasului erau azi noapte vreo 20 de masini care munceau intr-un ritm sustinut).

Ceva comic: discutam cu varul meu pe drum ca el nu a vazut niciodata un BMW Z8 pe sosea. Ghici cate a vazut o ora mai tarziu? Vreo 200 😀 (ca sa va faceti idee, au fost facut 5700 in total). Motivul: 10 ani de Z8.

Mai multe fotografii, din toate zilele, aici.

Momentul sponsorilor: net de la Vodafone (datorita lor o sa putem pune pozele de la salon 😀 ) si camera foto de la Sony (un A380Y) – cu care facem pozele pe care le punem pe net. Postul e scris de pe un Acer Travelmate 8371 (un Timeline). Si avem un GPS Mio Moov S555 (momentan in greva) care completeaza GPS-ul masinii (un Mercedes-Benz GLK – lasat momentan in parcare pentru ca testam un BMW 125i Coupe). Gata! Mama, cati sunt. La anu caut si furnizor de benzina si cazare :))

Catre Frankfurt, ziua 2

Auto, Una Alta · September 10, 2009

Postul de azi e scris pe bucati, ca parte dintr-un task pentru Acer (sa scriu toata ziua, de unde apuc, fara sa inchid laptop-ul, sa vad cat ma tine). Adica am scris la fiecare oprire cate ceva, inclusiv am tras concluzii cand am ajuns la Munchen.

Am plecat din Oradea la prima ora, cu ochii lipiti de somn. Cred ca daca as locui in Oradea, Timisoara, Arad samd., in permanenta as pleca in vest, asa de e mare schimbarea cand iesi din tara. Din pacate, dupa cele 10 ore conduse in Romania nu mai ai chef de nimic.

Primele lucruri interesante in Ungaria: o Fanta in sticla albastra (care e cam dulce, deci cam naspa la gust: Fanta World; varu zice ca e ca Fanta Shokata de la noi) si la un stand de inghetata Magnum scria “Licensed to Chill”:D. Anyway, eu scriu acum pe scaunul din dreapta, in timp ce varul conduce fericit pe autostrazile ungare, pentru ca eu mai aveam putin si adormeam cu capul in barbie si sigla de la Mercedes tatuata pe fundul vreunui TIR.

++++++++++++++++++++

Intr-un final, ne-am oprit la iesirea din Ungaria la Paprika Csarda, sa manacam o masa copioasa (la recomandarea lui Andrei Crivat, bineinteles). Asteptam acum sa intram in Austria sa vedem si noi muntii pe zi, pentru ca am traversat-o de doua ori pana acum si de fiecare data noaptea.

++++++++++++++++++++

NU am idee de ce, dar mi-e un somn de mor. Adica, am idee de ce mi-e somn, nu am idee de ce anul trecut, mult mai obosit, in principiu (veneam din Ankara, fusesem pana la ai mei si inapoi cu o noapte inainte de a plec din Bucuresti, am condus non-stop pana la Geneva), nu ma simteam asa de terminat ca acum. Acum simt ca mi se inchid ochii, pur si simplu, pe autostrada, indiferent de cat energizant as baga in mine.

++++++++++++++++++++

Eh. Am ajuns in Austria, am vazut de la distanta Abatia din Melk (arata superb de pe autostrada, am decis sa ne oprim sa o vedem la intoarcere) si am hotarat sa facem un mic ocol, inainte de a ajunge la Munchen, pentru a vedea un lac glaciar (Konigsee), la sugestia lui Alex.

Acum suntem intr-o parcare, opriti sa ne mai revenim putin. Mai scriu la urmatoarea oprire (ah, si am gasit redbull la juma de kil si Gatorade la 1 litru…).

++++++++++++++++++++

Intr-un final am ajuns pe Rossfeldhöhenring, un fel de Transfagarasan mai naspa. Vorbesc serios. Desi imaginile sunt ametitoare (pentru ca sunt Alpii peste umar), soseaua in sine este mult mai putin pitoreasca decat a noastra. Da, e cu mult-mult mai buna, dar poate exact asta ii da farmecul. Trecand peste cum e soseaua, noi am platit 6,5€ ca sa urcam. De ce nu se pune taxa si pe Transfagarasan, oare? Eu as plati 20RON ca sa pot traversa. Si am scapa si de toate turmele de grataragii care au inceput sa invadeze muntele in fiecare weekend de vara. In plus, ar putea sa repare si ei drumul.

++++++++++++++++++++

Am ajuns si la Konigsee. Am vazut rate. Si nu putem ajunge la ghetar. Deci plecam spre Munchen.

++++++++++++++++++++

Azi am vazut doua lucruri distractive:

1. La un moment dat, pe autostrada erau vreo 10km de drum in lucru. Si de la 9km, incepand, au aparut pe marginea drumului niste smileys :)) Eu nu am prins decat ultimii 3: 3,4,5. Primii doi erau unul trist si unul cu gura in zig-zag (adica suparat). Pe ele scrie “inca x km”.

2. Pentru ca GPS-ul masinii a luat-o razna (MIO-ul are dor de casa si nu mai functioneaza cum trebuie – inca nu stim daca din vina noastra sau a lui), am ajuns la un moment dat sa traversam din Austria in Germania pe varful unui munte. La o bariera. Unde nu puteam trece cu masina, dar saream dintr-o tara in alta intr-un picior. Imaginile vorbesc de la sine: una, alta, inca una cu “autostrada” pe care am urcat.

Pana acum e foarte misto. Daca nu as fi atat de obosit ar fi si mai bine. Asa ca ma duc la somn. Maine mergem la muzeul BMW, la BMW Welt, dupa care luam in teste pentru vreo saptamana un BMW 125i Coupe. Si poate ajungem si la gradina zoologica.

Momentul sponsorilor: net de la Vodafone (datorita lor o sa putem pune pozele de la salon 😀 ) si camera foto de la Sony (un A380Y) – cu care facem pozele pe care le punem pe net. Postul e scris de pe un Acer Travelmate 8371 (un Timeline). Si avem un GPS Mio Moov S555 (momentan in greva) care completeaza GPS-ul masinii (un Mercedes-Benz GLK). Gata! Mama, cati sunt. La anu caut si furnizor de benzina si cazare :))

Roadtrip spre Frankfurt

Auto, Una Alta · September 8, 2009

Eu si varu suntem plecati catre Salonul Auto de la Frankfurt, asa ca update-urile vor veni in pauzele de condus 😀

Pana una-alta am ajuns in Oradea, dupa ce m-am trezit la 6 dimineata si am condus pana la 8 seara. Am ales un traseu mai putin inspirat (Bucuresti – Rm. Valcea – Petrosani (prin Brezoi) – Hunedoara- Beius – Oradea). Zic mai putin inspirat nu pentru ceea ce am vazut (intre altele am facut opriri sa vedem zimbrii de la Hateg – cu tot cu un pui de 3 luni 😀 – si Castelul de la Hunedoara), ci pentru soselele peste care am dat. Cam asa arata un drum national in Romania anului 2009 (daca nu aveam masina pe care o am, un GLK cu tractiune integrala si pachet offroad, imi blestemam zilele): e vorba de portiunea dintre Voineasa si Petrosani. Daca va uitati, veti gasi in poze si o masina facuta zob intr-un rau… chiar langa drumul mentionat.

Cei din Oradea: nu va suparati pe mine ca nu am dat de veste. Am ajuns la 8 in Oradea, maine la 6 plecam spre Munchen. Sunt obosit si nu sunt in stare de prea multe.

Fotografii aici, nu mai bag linkuri pentru ca mi se inchid ochii.

Later edit: cine dracu e Cascade Empire? Vreo 20 de km de sosea pe bucata aia stricata trec pe langa o zona impadurita proprietate a firmei de mai sus. Care zona nu prea mai e impadurita, dupa cum puteti vedea in poze… Stiti cum e? Ca dupa o bomba…

Momentul sponsorilor: net de la Vodafone (datorita lor o sa putem pune pozele de la salon 😀 ) si camera foto de la Sony (un A380Y) – cu care facem pozele pe care le punem pe net. Postul e scris de pe un Acer Travelmate 8371 (un Timeline). Si avem un GPS Mio Moov S555 care completeaza GPS-ul masinii (un Mercedes-Benz GLK). Gata! Mama, cati sunt. La anu caut si furnizor de benzina si cazare :))

Drive Test: Noul Mercedes E-Klasse

Auto · April 6, 2009

Cand am primit oferta de a merge la lansarea noului Mercedes E Klasse am zis imediat da. Prima masina din cele Premium pe care am condus-o a fost un E-Klasse (prima generatie) a unui prieten. Intotdeauna mi s-a parut eleganta si “la locul ei”. Mi se parea masina din care vrei sa cobori cand nu vrei sa faci tam-tam pentru ca ai bani sau mai stiu eu ce.

 

Traseul implica o noapte la Sibiu, cu intoarcere in Bucuresti prin Brasov a doua zi. Eu am ramas si la Geek Meet, asa ca mi-au lasat masina pana duminica 😀

Noul E-Klasse nu inseala asteptarile. Este mai agresiva, ca look, urmand linia design-ului Mercedes din ultima vreme (linii mai abrupte si mai dure), pastrand grila frontala cu doua seturi de cate doua faruri (putin ciudata, la o prima vedere, dar peste care treci ulterior).

Spunea cineva aici, in comentarii, ca seamana cu CLS-ul. Departe de adevar. Mai degraba seamana cu S-Klasse lovit in faruri 😀

Seamana, la spate, cu un Hyundai Sonata. Cred ca e singurul lucru pe care il pot spune rau despre masina. Desi discutam cu cineva de la Mercedes care mi-a zis ca, daca le pui una langa alta, vezi clar diferenta. Poate, dar eu tot intorc capul dupa Sonata crezand ca e un E-Klasse nou.

 

Cum se comporta la drum

Impecabil. La ce te poti astepta de la un Mercedes, nu?

Nu am reusit sa prind masina E500-le, dar am avut E350 CDI si E350. Cu motoare de 3 litri, si puteri 231CP, respectiv 211CP. Doua masini cu motor mare. Ambele sunt extraordinar de “tacute”, insa, ceea ce provoaca o mare problema: nu iti dai seama cand ajungi la o viteza ridicata. Pentru ca la un moment dat aveam impresia ca avem 100 la ora si cand colo era, de fapt, mult mai mult 🙂

In rest, motoarele isi fac datoria. Trag tare, trag cand calci. Depasirile sunt usoare, butonul de kick-down chiar se simte. Te duci usor aproape de zona rosie, iar in momentul in care selectezi Sport, masina raspunde si mai usor apasarilor de pedale (iar sunetul devine ceva mai gutural… aproape il auzi 🙂 ).

Confortul? Plutesti. Masinile noastre erau echipate destul de aproape de top, avand de la reglari pe toate axele ale scaunului la masaj in scaune si reglare dinamica a sprijinului lateral (o chestie foarte misto, fiind prima data cand conduc cu asa ceva). Practic, in timp ce conduci, lateralele scaunului se strang mai tare sau mai usor in jurul tau, in functie de viteza, de schimbarea directiei samd. Vorba varului meu: simti ca te ia in brate masina. Bineinteles, cand faci curba la dreapta, cu viteza mare, numai sprijinul lateral dreapta devine activ, pentru ca acolo e zona in care te inclini, nu?

In curbe masina sta foarte bine (am prins duminica dimineata pe curbele dinainte de Predeal, dinspre Brasov, dupa o discutie cu Politia din cauza vitezei – primul radar dupa mult mult mult timp). Sistemele de asistare isi fac datoria si nu te lasa sa iesi din trasa ideala (evident, daca nu fortezi, cand poti sa faci cunostinta cu camionul din fata).

Interior

Am avut dotari Avantgarde, cu aluminiu pe bord, nu cu lemn (mai bine, pentru ca arata mult mai sportiv asa).

 

Piele pe scaune, incalzire in scaune, ventilatie, masaj, suport lateral dinamic, confort la maxim. Razvan, care a mers cu noi din partea revistei Luxury, spunea ca se simte ca un mic presedinte pe scaunul din spate.

Acoperisul panoramic e interesant, desi cam ciudat, totusi, pentru ca am prins zile cu soare si devine chiar deranjant, la un moment dat. Bineinteles, poti sa il acoperi si totul e ok.

Consola centrala: masiva. Desi, spre deosebire de C-Klasse, unde mi se parea ca te inghesuie, aici e loc destul, asa ca nu mai pare asa de impunatoare. Pe mijloc, intre scaune, exista butonul de control al computerului de bord si butonul “fericirii”: Sport/Confort. In mijlocul plansei de bord vezi ceea ce te astepti: controalele pentru clima, radio, dvd samd. Inclusiv monitorul computerului de bord, care mi se pare destul de nereusit, desi nu pot sa spun de ce anume. Pur si simplu. Bordul, insa, cu fundalul alb, este foarte, foarte misto.

In general interiorul este exact ce te astepti de la o masina din clasa Premium. Plastice de calitate buna, cu aspect solid. Aluminiul ajuta la crearea unui mediu sport, care chiar te face sa calci pe pedala (ceea ce ajuta la senzatia de nesiguranta a permisului in propriul buzunar).

Dotari de siguranta

Aici exceleaza noul E-Klasse. Are nu mai putin de 70 de elemente de siguranta activa si pasiva (va dati seama ca am citit in prezentare, nu am stat sa numar).

Ce mi s-a parut mie interesant:

– in oglinzi ai “semnalizare de unghi mort”. Daca vrei sa depasesti si ai pe cineva in unghiul mort, ti se aprind lumini rosii in oglinzi, ca sa te avertizeze;
– exista un sistem de recunoastere a oboselii soferului (Attention Assist). In primele 20 de minute, masina iti creeaza un profil al modului in care conduci (in baza mai multor elemente) profil care, dupa doua ore, intra in functiune. Daca simte ca esti obosit, iti sugereaza o cafea. Nu stiu daca iti si opreste masina cand adormi, dar e interesant. Nu stiu daca in Romania, unde mediul dicteaza stilul de condus, va merge, dar e bine ca a aparut
– exista un sistem care iti recunoaste semnele de pe sosea, nefunctional inca in Romania
– sistem de parcare asistata (iti arata ce miscari sa faci ca sa parchezi lateral)
– are sistem “de mers in coloana” (asa ii zic eu, Distronic Plus ii zic ei): pui viteza maxima, pui distanta fata de masina din fata si gata. Mergi cu coloana. Tu doar tii de volan
– cica are sistem de activare urgenta la impact (sau ceva de genul): daca apare nevoia de franare brusca samd, masina franeaza singura. Drama e ca noi nu am reusit sa il activam. Am stat in spatele unui Logan vreo 5 minute, de l-am speriat pe bietul om… nimic. Am vrut sa incercam cu un perete, dar am decis ca e totusi prea riscant: daca nu am inteles noi bine? 😀

Una peste alta, combinand si cu airbag-uri, franare asistata samd, masina se prezinta ca una foarte sigura. Evident, cand nu e un tampit la volan. Atunci nu te poate salva nimic.

Cateva date:

Motoare: 3l, benzina si motorina, V6
Puteri: benzina: 211CP, motorina: 231CP.
Tansmisie: automata, 7G-tronic
Acceleratie: 7,3secunde la 100km/h (benzina), respectiv 6.89.
Viteza maxima: 239km/h – bezina, respectiv 248
Consum: declarat 6,7l/100km (benzina) – eu am avut 11,7. La fel la motorina, diferenta e mare (declarat 7,1 – eu 10,8). Am condus insa agresiv, cu viteza destul de mare, asa ca era de asteptat. Plus ca traseul a fost destul de solicitant (pe valea Oltului, vineri, e foarte aglomerat, ca si pe Valea Prahovei duminica).
Pret: de la aprox. 41000E cu TVA pana la 70000E. Masinile conduse de mine au valoarea de 51000E (fiecare). Bineinteles, exista o lista LUUUUNGA de optionale, ca la toate brandurile premium, asa ca puteti sa va faceti una si mai scumpa, daca insistati 🙂

Concluzie:

Masina e foarte misto. Sprijinul lateral dinamic si asistentul de unghi mort sunt chiar utile (ca si Distronic Plus, cand nu vrei sa ramai fara permis in localitatile din tara). Ca si la C-Klasse, nu am simtit hopurile din drumurile nationale ale tarii noastre, datorita suspensiei foarte bune.

Si totusi, nu mi-as cumpara-o. Nu din cauza banilor, pentru ca presupunem ca faci decizia cand ai banii. Ci pentru ca e masina de familie, masina pentru un exec. care coboara la costum din spate (sau chiar de la volan). E o masina eleganta. Nu mi se potriveste. Dar astept E-Klasse Coupe. Nu stiu de ce, dar simt ca ne vom intelege foarte bine. Daca e la fel de agresiva cand esti in spatele volanului si calci cum trebuie acceleratia, cred ca va fi o prietenie de durata 😛

Auto: Cam asa arata noul Mercedes Clasa E

Auto, Bani din bloguri, Existentiale, ShitShitShit, Una Alta · March 27, 2009

Am vazut ca nu prea s-a inteles: eram la volan, in masina, dupa 130km condusi, cand am scris postul de mai jos (de fapt e scris, dupa dictare, de varul meu), nu am avut timp sa urcam galeria de poze samd. Vine si aia 🙂 Cu tot cu un review ca lumea. Pozele de mai jos sunt facute intr-o statie de benzina, cand ne-am poprit sa cumparam baterii pentru camera.

Azi dimineata, de la 10, am plecat catre Sibiu cu noua Clasa E, in cadrul unei calatorii de doua zile organizata de Mercedes Romania. Sunt (impreuna cu Vlad), singurul blogger invitat, alaturi de alti aproximativ 20-30 de jurnalisti din presa auto.

Acum suntem pe drum intre Pitesti si Ramnicu Valcea si pana acum masina, un diesel de 3.5 litri 3 litri, s-a comportat foarte bine pe autostrada si inca ne acomodam cu interiorul si cu toate chestiile SF pe care le are in dotare.

Ce parere aveti, cum vi se pare masina?

  • « Go to Previous Page
  • Page 1
  • Page 2
  • Page 3
  • Page 4
  • Page 5
  • Go to Next Page »

Primary Sidebar

Despre

Scriu. Fara un subiect anume, fara o tema anume.

Aici e o arhiva a perioadei 2005-2013, cand scriam ceva mai des pe blog.

Scrise recent

  • Cine esti?!
  • Seriale: atunci si acum
  • Linux, MacOS, Skitch si Evernote. O intreaga saga in cateva sute de cuvinte
  • Folio in loc de Pocket
  • Sa alerg, sa nu alerg

Proiecte

  • BobbyVoicu.com
  • MixRift

Footer

Copyright © 2025 · BobbyVoicu.ro