BobbyVoicu.ro

Archives for 2008

Vacanta, neaparat

Una Alta ·

Astazi am uitat ce am vorbit la telefon cu 3 persoane, in interval foarte scurt (la o ora, doua, dupa ce vorbisem cu persoanele respective pur si simplu nu mai stiam ce am vorbit). Nu e pierderea memoriei datorata varstei inaintate (cum sunt sigur ca gandesc unii 😀 ), ci pur si simplu nu ma mai pot concentra sa urmaresc ceea mi se spune, mai ales la telefon.

Asta inseamna ca am nevoie de vacanta neaparat. Si cum anul asta am tot fost plecat in afara, cred ca voi pleca undeva in tara, la plimbare. Unde sa imi cheltui milioanele…

Am sa plec la inceputul lui august si nu, nu plec la mare 😀

“Vanzarea” monden.info

Una Alta ·

Cateva detalii despre tranzactia cu Monden.info:

Au cumparat actiuni acolo Blaise Pascal si Marie Curie, am primit afisari pe metropotam si invita pentru 200K Euro (la un calcul sumar, pe vreo 20 de ani, adica), am vandut 300% din site, daca e sa ne luam dupa cati au cumparat cate 50% din el (Dragos Novac, Costin, Florin Grozea, printre altii).

Eu NU AM ZIS niciodata ca l-am vandut. Dati-o naibii de treaba, atatea elemente care aratau clar ca e o gluma si nimeni sa nu le observe? Nu a fost nimeni interesat, inainte de a scrie, sa veridfice cine sunt investitorii francezi Marie Curie si Blaise Pascal? Pe bune?

P.S.: initial am zis ca nu are rost sa scriu un post pe tema asta pentru ca mi s-a parut evident ca e clar ca e o gluma (buna/proasta, asta ramane la latitudinea voastra) a unor prieteni mai bine dispusi 😀 Dar totusi…

Viata in modele

Una Alta ·

Zilele trecute am intrebat care sunt modelele voastre de succes in viata/de viata. Si cativa dintre voi m-au intrebat care sunt modelele mele. Ce greseala… ia uite cat am scris 😀

Cand eram mic si ma intrebau “cei mari” ce vreau sa ma fac atunci cand cresc, le raspundeam: “Indian!”. Da, citeam cartile lui Karl May, iar Winettou mi se parea un personaj de basm, mai credibil si mai bun decat Praslea autohton.

Asta se intampla pe la 6 ani, cand Old Shatterhand si Old Firehand ma invatau primele cuvinte in engleza (ca trebuia sa inteleg ce inseamna numele lor, nu?).

Cumva, niciodata nu am perceput succesul in viata ca ceva clar definit. Mai degraba ca pe ceva ce faci cu placere si, in consecinta, esti bun la ceea ce faci.

Pe la 10-12 ani, modelul meu de succes in viata era unul colectiv: ciresarii (o parte din ei). Voiam sa fiu inteligent/destept ca Victor, sa fiu atlet ca Ursu, sa am energia si replica rapida si acida a lui Tic, sa am auto-ironia lui Dan. Am facut chiar o lista cu omul care mi-ar fi placut sa ajung. Imi pare rau ca nu o mai am, sa pot compara.

Ulterior, viata mi-a aratat ca nu e chiar ca in carti, ca modelele gasite de mine, desi valabile, sunt greu de pastrat. Ca oamenii reali sunt plini de “bube” si “hibe”, ca nuantele de gri sunt mai multe decat am vrea sa recunoastem, ca oamenii reactioneaza in functie de circumstante, ca suntem in stare de gesturi si fapte reprobabile in momentul in care suntem cu spatele la colt.

Si atunci modelul s-a schimbat. Si nu a mai fost cineva anume, ci un stil de viata. Pe care l-am cautat cativa ani buni (7-8): un stil de viata care sa contina doua elemente principale. Unul dintre ele era libertatea, capacitatea de a decide eu pentru mine. Al doilea era posibilitatea de a face ceva ce imi place, sa nu simt ca muncesc.

Si le-am obtinut, intr-un final, nu fara eforturi, nu fara a depasi prejudecati, fara a-i innebuni pe ai mei (cata rabdare ati avut :)) ) care nu intelegeau de ce refuz eu sa ma duc sa muncesc intr-o banca etc.

Acum, modelul meu este in continuare unul de “cum as vrea sa fie viata mea”: sa fac ce imi place, fara prea multe compromisuri, sa am o familie misto, care sa fie alaturi de mine si cand o iau razna si plec sa vizitez 8 tari in 3 luni.

Exista insa si cateva elemente luate de la diferite persoane despre care am citit sau le cunosc personal:

– curajul de a face afaceri al lui Richard Branson;
– capacitatea de a reveni a lui Donald Trump (desi omul si modelul de business nu imi plac, in general);
– insistenta si incapatanarea de a “vinde” ceva (chiar si un vis 🙂 ) a lui Andrei Rosca;
– curajul de a-mi schimba complet viata, daca simt ca e nevoie, dovedit de Andrei Crivat;
– si la sfarsit, dar nu la urma: cateva lucruri de la parintii mei. De la care, in ciuda confruntarilor avute pe parcursul a 30 de ani de viata – care inca mai exista, am invatat sa visez la mai mult si sa am rabdare sa obtin ceea ce vreau. De la care am invatat ca la 56 de ani poti face mai mult sport decat fac eu la 30 si ca poti sa speri chiar si cand lucrurile nu par asa de bune pe cat le-am vrea.

Ah, era sa uit: nepoata mea. As vrea sa fiu in stare sa rad la fel ca ea toata viata.

Sper sa fiu in stare sa iau deciziile bune in momentele cu adevarat importante in viata. Si sper sa imi permit sa gresesc si peste 20 de ani, ca sa am de unde invata.

Ia sa vad, acum mai furati? Da, nenea cu pixul, de tine e vorba!

Una Alta ·

De cand sunt blogger (fara credibilitate, dupa cum spune lumea) am sustinut ca nu e nevoie sa nenorocesti pozele pentru a le pune pe blogul/site-ul tau. Ca un simplu watermark, de bun simt, intr-un colt, ajunge.

Totusi, in Romania nu se poate. De un an tot le spun fetelor de la monden.info ca va fi mai bine, ca nu se va mai lua cu atata nesimtire. Dar degeaba.

In ultimele doua saptamani, doua “reviste” de monden din Romania au luat poze facute de Edi, fotograful de la monden.info si le-au folosit in revista, fara a da macar sursa, ce sa mai spun sa intrebe inainte. Asa ca am hotarat, cu strangere de inima, ca de-acum vom pune watermark nesimtit pe pozele noastre (cititi bine, pozele NOASTRE, facute de NOI). Stiu, se vede aiurea, stiu, nu ar trebui sa fie asa, dar cand ajunge, ajunge.

As vrea sa ii intreb pe cei care mi-au tot spus in ultima vreme ca trebuie sa ii invatam pe bloggeri lucruri bune, cand va invata presa, a tzhpea putere in stat, sa isi respecte propriile reguli, fara cacaturi de genul “vai, ca noi nu am stiut de unde sunt pozele?”. Mi se va spune ca ma raportez la cine nu trebuie. Dragii mei, atunci nu va mai raportati nici voi la cine nu trebuie cand discutati de bloggeri.

Am terminat. Sunt nervos. E prima data cand ii dau dreptate lui zoso din punctul asta de vedere: ce usor e sa fii jurnalist uneori. Ne mai intalnim noi, insa. Munte cu munte se intalneste, daramite blogger cu jurnalist.

P.S.: sterg toate comentariile posibile despre “vai, jurnalistii e si ei oameni si gresesc”(ca un dictator ce sunt pe propriul meu blog). Am citit destul, am discutat destul, nu aveti argumente sa imi explicati de ce sunt eu obligat sa pun niste jeguri de watermark-uri pe pozele mele, clar? Nu vreau sa aud ca nu stiu ce blogger cu 50 de vizitatori ia poze de pe site-ul unui ziar fara sa puna sursa: ala e un copil, nu un profesionist. Nu stie mai mult. Cei care scriu pe print au insa un club si reguli. SA LE INVETE! Bloggerii invata din bun simt, presa nu. Si cand ma gandesc ca am facut ditamai prezentarea despre reinventarea media online acum cateva zile cand puteam sa spun: NU MAI FURATI!

Modele de succes

Una Alta ·

Zilele astea sunt prins cu treaba (mai mult decat de obicei 😀 ), asa ca va mai pun o intrebare:

Ce model de succes aveti in viata? Bineinteles, argumentat.

Si poate fi orice raspuns, de la “frate-miu” la Donald Trump. De asemenea, poate fi si un stil de viata.

O zi ciudata: tehnologia pica des

Una Alta ·

Astazi am avut o zi ciudata: de la stat la politie pentru ca mi-au spart geamul la masina (nu mi-au luat nimic, doar l-au spart, sa arate ca pot) pana la faptul ca azi parca nu mi-a mers telefonul deloc, sau in etape.

Si stateam si ma gandeam si eu asa (nu pot sa merg si sa ma gandesc, trebuie sa stau): ce am face daca nu am avea telefoane?

Asa ca va intreb pe voi: care ar fi modalitatea de comunicare folosita in cazul in care maine, deodata, nu mai puteti folosi nimic instantaneu? (inclusiv telefonul fix) V-ati urca in masina, ati trimite porumbei calatori?

Ce faceti in vacanta?

Una Alta ·

Eu inca nu ma hotarasc ce anume sa fac, asa ca poate prind idei de la voi 🙂

Prin urmare: ce faceti in vacanta asta? Ce aveti de gand sa faceti? Unde mergeti, ce vreti sa cititi (:P), pe cine vreti sa cunoasteti?

P.S.: in mod cert vreau sa plec din Bucuresti

Drive-test: SsangYong Kyron

Auto ·

 

Dupa ce acum ceva timp am avut ocazia sa conduc SsangYong Rexton, iata ca in weekendul care a trecut am condus SsangYong Kyron. Ceva mai “de oras”, ceva mai elegant ca interior, ceva mai urat, din punctul meu de vedere (imi place mai mult, mult mai mult, Rexton-ul), dar tot mare si cu tractiune integrala. E adevarat, de data asta nu permanenta, avand de ales intre 3 optiuni: tractiune 4×2, tractiune integrala 4x4Hi si tractiune integrala mai 4×4 (4Lo) pentru momentele cu adevarat dificile, cand esti in namol pana la geam. :))

Bun, am luat masina vineri si… ce sa fac? Ia sa urc un deal. L-am sunat pe consultantul meu personal in materie de off-road (eu nu ma pricep deloc, asa ca am preferat sa discut cu cineva care are idee, cat de cat): Cabral. Care m-a dus in Bucuresti (!!) la un deal cu o panta de vreo 35%, urat rau. I-am zis ca nu e intreg la cap, sa se plimbe el cu masina pe deal. M-a convins insa ca e posibil sa urc dealul cu ditamai masina (Kyron-ul e cam din aceeasi clasa cu M-Klasse, dar e mai mare putin, cei de la SsangYong spunand ca e cea mai mare din clasa sa). Nu si pe varul meu care cand a vazut ca incep sa urc a coborat, sa fie sigur ca reuseste sa recupereze parolele din sertarul cu sosete.

Prin urmare, am urcat linistit jumatate de deal si va spun ca e super tare. Nu am crezut ca se poate, dar masina aia de doua tone chiar a urcat dealul. Bineinteles, eu urcam linistit, pana sus, noroc ca m-a trezit ala mare, negru, de respira greu cu “bah!!! vezi ca trebuie sa mai si cobori!!!”. Si am reusit sa cobor inapoi, cu spatele. Urmatorul pas a fost sa urc aiurea pe o panta si asa am ajuns sa fiu pe doua roti (pe bune, aia din stanga fata si aia din dreapta spate), ca sa vad ce sa nu fac! Nu am poze inca, dar am facut cateva si le voi pune pe net.

Buuuun, antrenamentul gata, am hotarat eu cu mine ca nu risc singur asa ceva 🙂 Asa ca sambata am plecat linistit la drum pe Transfagarasan. Auzisem ca a nins, ca nu se circula, ca e drumul prost. Si asa e. Vedeti in poze: zapada de trei ori cat mine pe marginea drumului dar si soare, gauri in drum dar si drum ca in palma. Una peste alta, a fost foarte misto. Mai ales ca nu am fost singur (cititi povestea “pasagerei din dreapta” ceva mai jos) si vremea a fost superba. Prima data in ultimii 3 ani cand am vazut si soare la Balea.

Dar sa revenim la masina 😀

Pe autostrada masina e foarte misto, motorul raspunde mult mai repede cand apesi pedala de acceleratie si nu ai aceeasi senzatie de “explozie” de la Rexton, e mult mai liniara acceleratia. Nu e rau deloc, e chiar foarte misto, pentru ca simti cum se duce.

Am trecut de Vidraru (unde nu se poate urca pana sus, apropo, pentru ca e scara in reconstructie), spre Lacul Balea. Aici am si avut prima problema cu faptul ca masina e mare: nu am vazut o masina care venea din spate cand eu plecam de pe loc. Pur si simplu, din cauza unghiului ciudat al soselei si al faptului ca e masina mare nu am vazut-o. Noroc ca am plecat incet si ca omul venea si el incet, ca altfel sigur avea de ce sa ma injure. Problema nu e o problema a Kyron-ului, ci a masinilor mari in general, din ce mi-am dat seama: ai unghiuri “oarbe” mult mai multe decat la o masina obisnuita, berlina.

Sa ne intoarcem la urcusul spre Balea, insa. Drumul fiind plin de gauri, am observat diferenta intre Rexton si Kyron. Daca primul “plutea” (cum zice Dragos in review-ul sau), Kyron-ul te zguduie destul de bine, chiar la viteze relativ mici (50-60km/h). Luati totusi in calcul ca drumul pana la Lacul Balea e prost tare, plin de gauri, plin de gropi.

In rest, masina s-a comportat bine la drum lung. Ceva mai rigida decat Rexton-ul, dupa cum spuneam, dar bine, oricum. In curbele de pe Valea Prahovei (pe-acolo ne-am intors in Bucuresti) a mers chiar foarte misto, mai ales cand incercam sa ajungem din urma un Ducati care facea slalom superb pe doua benzi 🙂

In Azuga am zis sa testam totusi masina si pe drumuri mai putin bune (avem un prieten care are un prieten care are tractor… 😀 ) si am mers pe drumuri forestiere, am intrat prin rauri (masina inca merge 😛 ), foarte foarte misto 🙂 Nu am avut la dispozitie prea mult timp, dar a fost distractiv, va pot spune fara nici o urma de indoiala. Daca nu ma credeti, mergeti sa faceti drive test cu masina: vedeti la sfarsitul articolului. Puteti merge si voi sa testati masina pe dealuri, indiferent daca sunteti sau nu bloggeri A-list. Tot ce trebuie e sa aveti permis. Si tupeu sa dati telefon.

Bun, revenind la masina. Duminica am mers cu ea prin oras. Si in oras se simte ca masina, in ciuda capacitatilor off-road, e masina de oras: se duce bine cand o calci pe distante scurte (adica din semafor in semafor), e manevrabila si se conduce ca o masina mult mai mica, urca pe borduri lejer, merge repede si, mai important, impune respect pe sosea. Nu iti taie nimeni calea aiurea, nu te trezesti cu nimeni depasind aiurea din spatele rau sau scurt in fata ta.

Interiorul

Interiorul e mult mai placut decat la Rexton. Culoarea crem, chiar daca mie personal nu imi place, pentru ca se murdareste usor, chiar arata bine. Interiorul are putin plastic, avand multa spuma nu-stiu-de-care, care insa arata foarte bine.

Eu am avut in test o masina aproape full (piele, controale electrice la scaune samd), asa ca am avut, din nou, ocazia sa imi dau seama ca nu imi plac masinile cu piele pe scaune. Mori de cald cand intri in ele si au stat in soare, ti se lipeste de spate daca transpiri samd. Dar se potriveste cu interiorul.

In general bordul arata bine (mai bine decat la Rexton), cu grupare circulara a butoanelor, dar au niste butoane tare prost puse pe consola centrala, pe care le loveam in permanenta cu piciorul (sunt ditamai omul, da?). Mai mult, pozitia la condus e cam inalta pentru cum imi place mie si volanul tot nu are reglare in adancime.

Sistemul audio era super tare: DVD, CD, Radio, Bluetooth, ce voiai. Sistemul era insa adaugat ulterior, pentru ca nu mergeau controalele de pe volan, ceea ce e cam aiurea, dupa ce te-ai obisnuit cu ele.

Portbagajul e mare pentru o masina de clasa ei. E chiar imens, as putea zice. Numai bun pentru o plimbare cu prietenii prin tara.

Cam atat zic eu.

Ce zice ea, de pe scaunul din dreapta

De cele mai multe ori la drum lung pasagerul din dreapta se foarte plictiseste, iar daca n-are un volan în plus ca-n reclama asta prea rar gaseste ceva interesant de facut care sa implice în mod direct masina în care se afla. Si serios acum, cât sa te uiti în oglinda? 😛

Cum volan n-aveam si nici sa conduc si eu ditamai bestia nu prea ma-ncânta (desi..pe când un test drive cu-un Hummer? 😀 ) am descoperit o jucarie excelenta în rotitele si butoanele pentru reglat scaunul, perfecte pentru un om care n-are stare. Asa ca mi-am facut singura stare (sau sedere, nah), numai ca era înainte-înapoi si din ghemuit în departat cu scaunul, iar pentru senzatii tari le încercam concomitant, în timp ce se accelera masina. Super tare.

Partea nu atât de tare e ca pe serpentine o astfel de actiune cam distrage atentia soferului, însa nu pe-atât de mult pe cât o atrage pe cea a altilor soferi, care se mai speriau de persoana ridicata din senin cu tot cu spatarul scaunului. Rise from the dead, nu alta. Foarte distractiv 😀

Per total masina e cam urâtica de felul ei, dar oricum tipele nu se uita la fizic, decât la calitati, asa ca unei tipe sigur i-ar placea, pe când tipii vad la ea doar pielea fina si nu forme prea grozave. Nu ca ar avea cine stie ce forme, dar serios ca merge. Foarte bine merge, însa doar prin oras, ca la drum lung se descurca doar bine, fiindca e nitelus cam rigida. Iar daca tot suntem la capitolul asta, masina e si un picut stresanta, cu tiuitul ei de pus centura si cu torpedoul mic, ca de pitzipoanca, la ditamai animala. Atât de mare încât un Ducati care o ia la goana pe lânga zici ca-i un tântar nervos.

Cu toate astea însa masinuta e misto, arata foarte ca lumea în interior, are o gramada de chestiute care usureaza condusul si e-n elementul ei prin oras. Nu ca i-ar fi rusine sa mearga desculta prin râuri de munte si pe drumuri forestiere, dar pare ca-i place mai mult agitatia oraselor mari si grabite.

Concluzie:

Mie mi-a placut mai mult Rextonul. E mai pe gustul meu. Dar Kyron-ul nu e rau. Mai ales la 25-30.000E full options. Toate pozele le aveti aici.

Daca nu ma credeti, dupa cum spuneam, mergeti si faceti drive-test. Si scrieti si voi pe bloguri. Cum? Asa: Sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. In plus, daca va place si hotarati sa o cumparati, aveti si reduceri de pana la 18%. Ceea nu suna deloc rau. Asa ca mergeti si testati, sa nu imi spuneti ca vorbesc aiurea. Daca aveti dubii, scrieti-mi pe mail la bobby_voicu @ yahoo.com sa va dau mai multe detalii. Chiar vreau sa citesc si alte drive-tests, nu are nimeni curaj sa sune? 😛

Cu Ssangyong Kyron pe Transfagarasan

Auto, Una Alta ·

I-am “pacalit” iar pe cei de la Ssangyong si mi-au dat si un Kyron la teste (si urmeaza si Actyon-ul). Si am fost pe Transfagarasan (unde am facut si poze – poze cu masina aici). La Balea m-am vazut si cu Andrei Crivat si Groparu. Care erau cu jumatatile lor, sa nu credeti ca erau impreuna. Adica erau impreuna… eeeee, va prindeti voi.

Am scris despre Kyron pe Automod, ca sa nu va innebunesc aici cu posturi despre masini. Mergeti si voi sa luati masina in drive test, pentru ca e distractiv sa urci dealuri si sa mergi prin santuri… mai ales cand masina nu e a ta 😀 Sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. Vreau si eu sa citesc pe alte bloguri despre masina 😛 Poate eu ma insel cu ce scriu in review.

Azi la RadioLynx discutam liber

Una Alta ·

Azi e ultima emisiune inainte de vacanta. Asa ca o sa fie o emisiune lejera, in care putem asculta muzica toata ora. Sau putem povesti una-alta. Sau pot sa raspund la intrebarile puse aici in comentarii. Ceva lejer, oricum…

Veniti la 21:00, pe chat la radiolynx.ro, sa povestim despre Internetul asta. Poate invatam ceva toti… asa, ca inainte de vacanta.