Post publicat initial pe AutoMod
Initial trebuia sa plec la GeekMeet cu avionul (eu nu mai am masina de vreo cateva luni), dar cu cateva zile inainte am primit oferta de a lua un SsangYong in teste pentru weekend, asa ca am zis rapid da, pentru ca imi place sa conduc in general, cu atat mai mult acum.
Sincer sa fiu, design-ul SsangYong nu ma incanta in general. Rodius-ul, cel putin, m-a speriat cand am vazut-o prima data. Era/Este ca un vis urat.
Pentru ca eu plecam la Cluj si conduceam o gramada pe sosea, mi s-a recomandat un Rexton. Masina nu imi displace, aduce putin cu un Mitsubishi Pajero, asa ca am zis: de ce nu? Am condus SUV-uri prea putin, asa ca a conduce 1000km unul parea ocazia perfecta ca sa imi fac o parere despre ceea ce inseamna sa fii la volan intr-o masina din care vezi in fata pana departe (si nu e camion 😀 ).
Am primit, asadar, un Rexton cu urmatoarele caracteristici principale: motor de 2,7L, 185CP, folosit de Mercedes la M Klasse, versiunea anterioara, tractiune integrala permanenta, cutie automata. Avea mai multe chestii, am sa fac o lista, daca e nevoie, dar astea sunt cele mai importante.
Dupa cum va spuneam, nu am mai condus un SUV decat asa, pe distante mici si foarte mici. Am mers in dreapta, dar nu am condus. La fel si cu o cutie automata. Ca urmare, era destul de ciudat din doua puncte de vedere (mi-e foarte greu sa nu calc frana in loc de ambreiaj… am dat vreo doi prieteni cu capul de bord din cauza cutiei automate). Trebuie sa spun insa ca adaptarea a fost aproape instantanee… cand am trecut de primul semafor deja mergeam linistit si ma simteam ok.
Am plecat asadar catre Cluj. Rapid pe autostrada si da-i sa vedem cat duce (in limite legale, evident). Si duce, credeti-ma. Drama, daca ii putem spune asa, este ca nu iti dai seama de viteza. La 130 ziceai ca mergi cu 80 (da, bineinteles, nu am depasit 130km/h 😀 ).
Iesim linistiti de pe A1 si dupa vreo ora ajungem pe Valea Oltului. Dupa masa (cu micii) de rigoare la Dada (un restaurant pe malul Oltului la care m-am oprit de fiecare data cand am fost la Cluj in ultimul an), am intrat pe serpentine. Si atunci am inceput sa o testez: depasiri cu downshifting, calcat si intrat in curbe mai la limita. Am fost (inca sunt) foarte surprins: simteam masina mai stabila decat una mai putin inalta, aproape ca nu simteai ca are aproape doua tone. La un moment dat am intrat mai tare intr-o depasire in curba (cu vizibilitate, era ok) si a trebuit sa intru mai brusc la loc: ESP-ul a tinut masina perfect pe drum, eu doar tineam volanul.
La intoarcere, am decis cu Adi sa venim prin Brasov, ca sa testez masina si pe Valea Prahovei (unde curbele sunt mai stranse putin decat pe Valea Oltului). Cu ocazia asta am hotarat ca niciodata nu il mai iau pe Adi cu mine la drive-test, pentru ca m-a terminat psihic cu “Mai usor, ca cine stie” samd. Degeaba ii explicam ca masina e sigura, ca o simti cum sta perfect pe drum, nu l-am convins. Si am fost nevoit sa aleg daca il las in sant cu ursii sau continuam drumul impreuna. De data asta a castigat prietenia 😀
Am prins si ploaie, masina s-a comportat bine, nimic de reprosat. Poate doar o chestie ciudata, din punctul meu de vedere: daca vrei sa activezi stergatoarele, misti in jos de maneta, nu in sus, cum e la toate masinile cu care am mers pana acum.
Interiorul
Interiorul e ok. Are plastic mult, dar arata bine. Nu e nici extraordinar, dar nici nu te deranjeaza la cum arata. Totul e acolo unde trebuie sa fie, desi la pozitia mea de condus nu vedeam niciodata semnalizarea si tot timpul o uitam activa (nu stiu de ce, nu isi revine la pozitia neutra, asa cum se intampla la alte masini).
In spate e loc lejer pentru un om de 1,80m, desi masina parca nu are atata spatiu pe cat te-ai astepta cand o vezi de-afara – poate si din cauza ca e gandita sa aiba 7 locuri. In portbagaj “poti baga cinci-sase oameni”, ca sa parafrazez o replica din “Cu nasul la psihiatru”, spusa de “nasul” Robert de Niro. Nu am avut timp sa umblu prin butoane, dar are loc special de pus mp3 player-ul, USB slot, lucru de asteptat totusi la o masina re-creata in 2007 (Rexton 2 a fost lansat anul trecut). Incalzirea din scaune e ok (testata pe un amic caruia i-a luat foc fundul 😀 ), are chiar si pe spate, climatizarea merge foarte bine (nu e bizonala, e simpla, insa, surprinzator).
Senzatii
Masina nu mi s-a parut mare deloc, desi e. Poate si pentru ca eu conduc “de sub masina”, dupa cum spune Vlad, si nu am nevoie sa vad botul samd. Ca urmare, nu am simtit ca masina e mai mare, pentru ca spatial dimensiunile sunt destul de apropiate de un Audi A4, de exemplu (ma refer la latime si lungime, nu la inaltime). 10-15cm pe latime si 30-40cm pe lungime nu sunt diferente sensibile in general, in conditii normale de condus.
Motorul trage foarte bine. Are latenta maricica pana intra turbina, dar cand intra se duce excelent. Ma distram la un moment dat depasind fara downshifting: e misto sa simti la jumatatea depasirii cum te baga in scaun si incepe sa traga (eu am avut un Opel Corsa turbo diesel acum ceva ani si era genial momentul).
Cum te simti patron?
Prima intrebare adresata de Adi cand am pornit a fost: “Cum te simti patron?”. O intrebare pusa la misto, dar care te pune pe ganduri: este un SUV o masina de parvenit? Mai ales un SUV coreean, care e clar mai ieftin si, deci, mai usor de obtinut? Nu stiu sa spun. Eu in mod cert nu m-am simtit patron. M-am dat din fata celor care veneau tare din spate, nu m-am bagat aiurea in depasiri numai pentru ca eram cu o masina mai mare samd. Ce am simtit insa? M-am simtit mai in siguranta. Spre deosebire de ultimele drumuri prin tara (si anul trecut am avut peste 60.000 km facuti) nu m-am mai stresat: lumea ma vedea de la distanta, cei care in general faceau depasiri periculoase se gandeau de doua ori daca sa imi taie calea samd.
Mi-as cumpara masina? In anumite conditii, da. Sa va explic: eu am decis ca nu merita sa dai 100.000E pe o garsoniera/apt cu 2 camere in Bucuresti. Si cum meseria imi permite, prefer sa imi cumpar o casa intr-o zona mai spre munti, la vreo 2 ore de condus de Bucuresti (ca sa pot sa si dorm noaptea). Ei, in 100.000E, daca dai pe o masina ca Rexton-ul 35.000E, tot iti mai raman 65.000 sa iti iei ceva ok intr-o zona mai inspre munti (nu pe Valea Prahovei samd). Si iti trebuie o masina in care sa te simti in siguranta si care sa te duca acasa pe orice fel de vreme (ploaie, zapada – are tractiune integrala). Ceea ce face SsangYong-ul mai interesant decat Mazda CX7, care e in aceeasi gama de pret, dar e o masina mult mai sport si gandita altfel (si care mie imi place foarte mult), nefiind cu adevarat concurenta intre ele.
Sincer sa fiu, ar fi o decizie greu de luat. Mi-a placut mult Rextonul, spre surprinderea mea. Chiar spuneam celor de la SsangYong ca sigur ma vor injura multi cand le voi spune ca mi-a placut, dar nu am cum sa spun ca masina e proasta numai pentru ca e coreeana, pentru ca nu e. E buna, e misto, m-am simtit bine in ea. Daca as alege un LandCruiser in loc de SsangYong? Mda, poate, daca mi-as permite sa dau 70.000E pe o masina cu aceleasi capacitati. Discutam totusi de dublul banilor. Si nu cred ca merita sa platesti dublu mai ales pentru brand, daca nu iti permiti, numai ca sa ai cu ce sa te dai rotund.
Ce mi-a placut: senzatia de siguranta si de liniste pe care ti-o ofera. Restul puteti citi mai sus.
Ce nu mi-a placut:
– ai probleme cu vederea in spate (era sa dau peste un om cand ieseam din parcare pentru ca era intr-un unghi mort, in dreptul stalpului din stanga-spate);
– perioada destul de mare pana intra turbina in functiune cand apesi pedala (eu obisnuiesc sa bag in viteza inferioara cand intru in depasiri, ca sa intru mai tare);
– consumul poate fi marisor daca o conduci mai agresiv (nu am facut calculul exact inca, il fac si scriu);
– volanul nu avea reglare pe lungime, numai pe inaltime;
– interiorul destul de spartan, desi nu prea ai ce sa ii reprosezi in general.
O chestie as observa, insa: eu nu l-am condus prea mult in oras, deci nu stiu ce inseamna sa ai SUV in Bucuresti si sa cauti loc de parcare. Dar nu cred ca e prea usor. Mi-as lua o masina asa de mare sa o conduc in oras? Nu cred. Desi eu conduc foarte rar ziua si in timpul saptamanii. Dar clar nu se compara cu C2-ul pe care il am in fata blocului acum, imprumutat de la sora mea, care intra si perpendicular in parcare, daca te enervezi.
Campania SsangYong
M-am intrebat de ce a facut SsangYong campania printre bloggeri. Sunt sigur ca succesul campaniei Audi (chiar daca Madalin nu e de acord ca a fost un succes) a atras atentia si ca acesta e unul din motive. Dar am intrebat, totusi, de ce fac campania. Si raspunsul primit a fost: “pentru ca masinile merita sa fie cunoscute, pentru ca au un raport calitate/pret foarte bun, pentru ca vrem sa obisnuim oamenii obisnuiti – deci nu ziaristi auto, de ex. – sa vina sa ceara masini pentru drive-test”. Asta explica de ce au fost alesi cativa bloggeri care nu suntem neaparati experti in masini (pasionati in mod cert, experti, putin probabil): Radu Ionescu, Doru Panaitescu, Dragos Manac (caruia i-au platit si motorina… data viitoare cer si eu la fel 😛 ), Dragos Roua – care a si conceput campania, din cate stiu samd.
Cireasa pe tort, daca sunati la 021-9443 si dati codul SSY006, cineva vine la adresa indicata sa va aduca masina pentru un drive-test. In plus, daca va place si hotarati sa o cumparati, aveti si reduceri de pana la 18%. Asta inseamna ca masina pe care am condus-o eu, despre care mi s-a spus ca e in jur de 35.000E, poate ajunge pana la 30.000E. Ceea nu suna deloc rau. Asa ca mergeti si testati, sa nu imi spuneti ca vorbesc aiurea.
P.S.: eu nu am vorbit despre diferente de brand samd pentru ca nu fac altceva decat sa provoc un flame war. Ce am zis eu aici e ce am simtit eu in masina. Daca sunteti soferi de Range Rover in mod normal si va inflamati ca pot sa compar un SSY cu un LandCruiser, aceasta recenzie nu e pentru voi. Daca nu ma credeti, va spun din nou: mergeti si testati si voi.
