BobbyVoicu.ro

bloggeri

Bloggeri si PR: comunicare?

PR si Comunicare Online ·

Fara sa vreau, am generat saptamana trecuta o discutie care, cred, trebuia generata de mai mult timp. Care e relatia intre oamenii din PR (care nu sunt toti rai, dupa cum zice aici Bogdan Olteanu) si bloggeri (care sunt toti rai, dar asta e)? Cum trebuie creata si mentinuta aceasta relatie?

Stiu ca am zis si probabil ca voi mai zice: si bloggerii, si cei din PR sunt oameni. Cu probleme, cu pete puse, cu nevoi. Din pacate acest lucru este uitat de multe ori de ambele parti.

Sa prezentam cateva elemente de luat in calcul:

– bloggerii (mai ales cei vizibili) sunt bombardati cu comunicate de presa, cu invitatii la evenimente, cereri de a scrie posturi samd.
– online-ul incepe sa devina relativ important (chiar daca este overrated), asa ca PR-ul se orienteaza catre influentatorii din online (in general bloggeri);
– bloggerii nu sunt ziare/reviste etc.

Bun.

Cand am scris articolul trecut, nu m-am gandit deloc la bani (bani pentru mine, ca sa scriu ceva). Reactia mea a pornit de la faptul ca tonul emailului era condescendent, superior, ca si cum se adresa unor copii de 5-6 ani. In plus, era trimis IDENTIC tuturor celor 20-30 de bloggeri (macar nu au discriminat, nu?), indiferent de ceea ce scriu, de varsta, de influenta samd. Nu in ultimul rand, valoarea premiilor era mult prea mica pentru ca bloggerul respectiv sa faca un efort, oricat de mic.

Sebi a preluat articolul (si ideea) si l-a dus putin mai departe, din pacate pentru ceea ce voiam eu sa zic 🙂 Zic “din pacate” pentru ca eu nu voiam sa fie vorba de bani, iar articolul lui Sebi exact acolo duce problema. E adevarat, pe fondul unor intamplari aiurea si de care si eu auzisem ca se intampla (companii care cer bani “pentru bloggeri”, bani care insa nu ajung la bloggeri, pentru ca pe baza relatiilor dintre bloggeri si companii, acestia scriu gratis – prosti, naivi? Poate, dar bine intentionati). Nu am dovezi, nu am cum sa acuz clar pe cineva, dar cand voi avea, se va afla.

Revin insa: eu nu am scris acel articol cu gandul la bani. Ci la esecul comunicarii intre oamenii din PR si bloggeri. E adevarat ca am exagerat, pentru ca eu ma inteleg bine cu majoritatea celor din PR. Dar m-a surprins ca, la un an si ceva de cand a inceput sa se puna problema la conferinte, de cand apar evenimente samd, inca se poate gresi pe absolut toata linia.

So, care sunt erorile?

– s-a scris tuturor bloggerilor, fara discriminare
– s-a folosit un ton condescendent, superior (ca si cum bloggerii nu stiu cat de importanti le sunt cititorii, ca si cum nu scriem pentru a genera discutii in comentarii samd)
– s-a dat un premiu mic ca valoare

De ce sunt toate astea gresite?

Sa presupunem ca toti bloggerii ar fi scris. Va dati seama ce insemnau 30 de posturi cu aceeasi ideea in spate (vedeti campania ING de-acum vreun an)? Sa va spun cum ar fi sunat reactiile cititorilor?

“Hai, bah, dati-o dracului, ne-ati umplut de cosmetice”
“Ce de cacat sunteti, v-ati vandut toti pentru un cacat de premiu”
“Bobby, cand ai condus noua serie E erai proaspat dat cu deodorant? Aveam alte asteptari de la tine”

30 de bloggeri scriind despre acelasi lucru ar fi generat saturatie. Plus deranj mare in randul cititorilor. Care nu asteptau “sa fie provocati” la o discutie despre un produs cosmetic care nu era nici macar testat (de bloggeri). Si care nu avea nici in clin, nici in maneca cu ce scriu bloggerii in mod normal.

Ce ar trebui facut, fiind in PR?

1. Alegeti-va numai cateva bloguri. In loc sa cheltuiti 3000 de RON pe 30 de bloguri, cheltuiti-le pe 4-5. Care scriu despre ceea ce vreti voi sa prezentati.

2. Majoritatea celor din PR deja stiu bloggeri care stiu alti bloggeri, la randul lor. Cereti o recomandare (de ex., pentru campania LG, pe mine m-a sunat Radu Ionescu. Pe care il stiu de vreo 3-4 ani. Desi putea sa ma caute si Daniela de la LG, si fetele de la Ogilvy, cu care am lucrat in perioada Yahoo!. Dar Radu imi era cel mai apropiat. Si am acceptat, desi eu nu ma uit la TV aproape deloc. Bine, si ideea campaniei e foarte misto 😀 )

3. Incepeti sa contactati bloggerii inainte de a incepe campania. Cu ceva timp. Sunt sigur ca nu aflati de campanie azi pentru maine.

4. Pentru cei care conduc firme de PR: mai angajati oameni sau dati timp oamenilor pe care ii aveti sa se documenteze. Fara sa fac misto, fara sa iau in ras munca voastra, stiu ca aveti o gramada de munca in perioada asta, cu contracte mai putine si mai mici, dar cu o gramada de pitch-uri si clienti care vor mai mult cu mai putin. Dar nu dati cu piciorul relatiei cu bloggerii si documentarii anterioare.

5. Luati in calcul ca bloggerii nu sunt datori sa scrie ceva. Unii vor bani, altii nu. Adresati intrebarea: “cum putem colabora?”. Nu veti sti pana nu veti intreba.

6. Daca stiti un blogger cu experienta, intrebati inainte. Bineinteles, nu cereti sa va faca ei campania (pentru ca atunci costa ore de consultanta), dar nu cred ca vreun blogger va va trimite la plimbare daca intrebati: “uite, as vrea sa il invit pe cutare blogger la evenimentul cutare, crezi ca ar accepta?”.

Cam atat imi vine in cap acum. Am sa mai completez, daca e nevoie, pe masura ce imi mai vin idei.

Ah, inca ceva: postul nu este numai pentru oamenii din PR. Ci pentru oricine vrea sa faca o campanie sau sa obtina ajutorul unui blogger. Stiti cat de bine merge “te rog, poti sa ma ajuti”, cand nu ne cereti primul copil?

Serie: Influenta in online. P2: Unde gasim influentatorii

PR si Comunicare Online ·

Existenta unui influentator este conditionata de existenta unei comunitati. Pare simplu si nu ar trebuie sa spun asta, dar multa lume uita. O comunitate de 10-12 sau 1000 de persoane, nu are importanta. Conteaza insa daca e comunitatea careia vrei tu sa te adresezi.

Deci, unde sunt influentatorii?

Bineinteles, acolo unde sunt comunitatile. Care sunt cele mai mari comunitati (specifice) online? Cu cea mai mare implicare? Stiu, suntem in perioada web20, dar a fost vreodata web20 in Romania?

Pornind cu SoftPedia, ComputersGames si continuand cu forumurile de pasionati (motociclism, auto) sau cu cele “de nevoie” (mamici, mirese), forumurile sunt cele mai mari comunitati online din Romania. Si cele mai ignorate de catre comunicatori. Pentru ca e greu de gasit o adresa de email, de intrat in discutie cu un membru pe un forum, pentru ca devine mult mai personal decat un mass-email cu toti la BCC. In plus, e si mult mai greu de identificat care sunt acei oameni cu care ai dori sa vorbesti (e greu daca nu depui un minim efort, dar asta discutam in partile ulterioare).

Al doilea mare mediu pentru comunitati este reprezentat de grupuri (Yahoo!, Google samd). Dinamica este putin diferita de forumuri, pentru ca exista, totusi, o persoana (sau mai multe, dar niciodata foarte multe) care genereaza principalele discutii. De multe ori e persoana care a creat grupul, deci e mai usor tangibila.

Ultima mare zona este reprezentata de blogosfera. Bloggerii sunt mai usor de identificat, dar de multe ori mai greu de convins. S-a scris mult pe tema asta si voi atinge subiectul la vremea sa.

Unde NU gasim influentatori?

Pe retelele sociale. Si nu ca nu ii gasim. Ei sunt acolo. Dar cu greu ii putem identifica.

Da, afara se poate, dar nu in Romania. In Romania e trendy, e misto sa ai cont la o anumita retea sociala (a fost Hi5, a fost LinkedIn, acum sunt FaceBook si Twitter). Dai add tuturor si te mandresti cu numarul de prieteni (eu fac acelasi lucru, nu ma intelegeti gresit). Pentru ca din cand in cand vezi ceva interesant unde nu te asteptai. Dar asta nu inseamna ca se formeaza o comunitate.

Da, influentatorii sunt pe retelele sociale. Dar ca sa dam de ei, ca sa ne dam seama ca sunt centre de influenta, trebuie sa ii cautam in alte parti. Cum ii identificam, practic? Saptamana viitoare, despre identificarea influentatorilor pe grupurile de discutii online.

BlogTrip Timisoara – daca n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit

BlogTur ·

A trecut ceva vreme de la BlogTrip Timisoara si am adunat toate povestile din blogosfera despre cum a fost acolo. Aveti mai jos o lista lunga de articole, ca sa va serveasca drept album de amintiri pentru cei care ati fost si drept motivatie pentru cei vreti sa mergeti in editiile viitoare.

Andra Zaharia
Andra Zaharia poze
Alex Negrea
Andreea Burlacu
Alina Constantinescu – articole 1.
Tomata cu scufita – articole 1 si 2.
Mironeasca – articol si poze.
Andreea poze
Victor Caras
Nebuloasa
Adrian Ciubotaru
Makavelis
Minxieee
Eleny
Raluxa
Darius Jula
Dani
Oradeanul
Express de Calarasi – sursa n-avem, deci nu stim de la cine e preluat sau al lui e articolul.
Vlad Balan
Lavinia Biberi
Crinutza
Simona

Ce calitati de bloggeri ti-ar placea sa ai?

Una Alta ·

Edit: Dragii mei cititori (nu toti, unii 😛 ), scrieti, va rog, ce calitati v-ar placea sa aveti si raportati-le la alti bloggeri. Nu va mai intreaba nimeni cine ati vrea sa fiti pentru ca e normal sa vreti sa fiti voi. Am lamurit problema? Dau delete de-acum comentariilor de genul: “vreau sa fiu eu”. Am inteles. Nu asta e intrebarea.

Mi-a placut ideea lui Cristi Manafu privind calitatile pe care si le-ar dori si raportarea la ceilalti.

Eu, de pilda, as vrea sa fiu zilele acestea Bradut. Am momente in care as vrea sa fiu Tudor. Prind posturi in care as vrea sa fiu Subiectiv. Pacat ca nu mai pot fi Andressa, nu mai scrie atat de mult. Cand mai simt “foarte blogger” as vrea sa ii “fur” posturile lui Bobby. Pe Twitter as vrea sa fiu Bucurenci. Sa am umorul lui Bendeac si naturaletea lui Cabral… mda, vise! Si apoi ar mai fi si Vlad. Si altii.

Faceti si voi o descriere similara pe blogurile voastre (sau aici, daca doriti, in comentarii, dar e mai dificil, pentru ca exista riscul sa intre la spam din cauza linkurilor). Dati-mi si mie link catre acest post (cu nofollow, anuntati-ma prin mail, nu conteaza, numai sa stiu de post). E interesant de vazut cum vede fiecare bloggerii din jur (mai cunoscuti sau nu). Nu va feriti sa dati nume/linkuri de bloggeri mai putin cunoscuti.

P.S.: am sa scriu si eu peste cateva zile, nu vreau sa se plece iar offtopic in comentarii pe tema descrierii mele.

Later edit: am schimbat titlul pentru ca era inselator (primele doua comentarii, de ex., au raspuns corect, dar nu asta era ideea mea). Alegeti cateva calitati personale pe care ati dori sa le aveti si incercati sa le atribuiti unor bloggeri, cam asta era ideea mea.

Chestii cu masini si bloggeri, concursuri, carti etc.

Una Alta ·

Acum vreo 2-3 saptamani ceream posturi despre masinile voastre. Incepand din saptamana aceasta, le si public. Primul articol din seria de posturi cu masini de bloggeri este scris de Miruna, de la SiBlondeleGandesc, despre masinuta ei: un Peugeot 207.

Totul pe AutoMod, bineinteles. Dintre comentatorii la posturile respective (comentarii pertiente, nu tot felul de balarii) voi alege, prin tragere la sorti, castigatorii a trei carti “Suflet de masina” de Jeremy Clarkson, carti oferite de BookBlog (eu am citit cartea, e foarte misto, recenzia e aici). Tragerea la sorti va fi pe 15 octombrie.

In plus, la sfarsitul lunii octombrie, mai am de oferit un GPS GoClever oferit de Proca (l-am folosit eu in teste in ultimele doua luni, e ca nou, nu puteam sa ofer un premiu daca nu ma asiguram ca e ok 😛 . In plus, asta a fost intelegerea, sa il pot da premiu ulterior la un concurs ). Inca nu m-am hotarat ce fel de concurs va fi, dar va anunt din timp 🙂 Pana atunci scriu si review-ul 🙂

P.S.: primesc in continuare posturi cu masini, cat mai multe, cu atat mai bine. Premii vor fi in continuare. Adresa de email: bobby_voicu AT yahoo.com . Trimiteti in post si 3-4 poze cu masina si o prezentare a blogului vostru (si, implicit, a voastra).

Si recenzia (sa o am si aici):

Îmi plac maşinile. Că e vorba de decapotabile sau de de maşini de teren, în ultima vreme descopăr din ce în ce mai mult că îmi plac maşinile. Şi îmi place să conduc.

Mă întrebam acum ceva timp cum am ajuns să reconsider cutia de tablă cu patru roţi din faţa blocului. Când am început să mă gândesc că e mai mult decât aşa ceva?

Nu e prea mult timp de-atunci. Acum câţiva ani am descoperit pe Antena 3 o emisiune despre maÅŸini, o emisiune diferită de tot ceea ce văzusem până atunci la diferitele posturi tv de la noi. Cei trei prezentatori luau peste picior design, construcÅ£ie, tot ce se putea legat de maÅŸină, dar în acelaÅŸi timp observau detalii pe care până atunci nu le observasem niciodată, cum ar fi liniile perfecte ale unui Aston Martin DB9. Sau sunetul motorului unui Ferrari. Sau… Sau… Atunci mi-am dat seama că în faÅ£a blocului nu aveam o cutie pe roÅ£i, ci o maÅŸină.

Unul dintre cei trei prezentatori “Top Gear” este Jeremy Clarkson, autorul cărÅ£ii Suflet de maÅŸină, un adevărat “motorhead”, un pasionat de maÅŸini. Åži, deÅŸi aÅ£i crede că este vorba de autoturisme, nu este numai aÅŸa ceva. Pentru că în cartea de care vă spun descoperi că orice maÅŸină poate avea suflet, de la maÅŸină aeriană a contelui Ferdinand von Zeppelin până la portavion, de la Rolls Royce până la AK47.

Ce înseamnă suflet de maşină, până la urmă? O maşină e doar o adunătură de cabluri, metale, cauciuc, ulei şi orice altceva mai e prin interiorul ei. Cum poate avea suflet?

După cum spune chiar Clarkson în introducerea de la Suflet de maÅŸină, maÅŸinile prezentate în carte au suflet pentru că au câteva trăsături fundamental “umane”: au defecte (precum Concorde-ul, avionul supersonic) sau poartă o amprentă genetică (a geniului unui creator nebun, precum Zeppelinul).

Cartea este de fapt o serie de editoriale de mai mare dimensiune, fiecare cu subiect diferit ÅŸi scrise în stilul specific lui Clarkson, stil pe care îl puteÅ£i vedea în orice emisiune “Top Gear”. Acid, critic, uneori de-a dreptul agresiv ÅŸi cinic. ÃŽnsă, printre rânduri, veÅ£i simÅ£i o dragoste extraordinară pentru maÅŸini.

Nu aş putea spune, deodată, ca autoturismul meu, din faţa blocului, are suflet. Dar cert este că în fiecare moment în care am avut nevoie de încă un kilometru în plus cu benzina din rezervorul aproape gol, sau când eram pe munte, cu noroiul până la geamul portierei, maşina nu mai era o simplă cutie de tablă, ci era un partener (sau o parteneră, în
funcţie de cum o vezi) cu care vorbeam, discutam şi pe care încurajăm.

La final, dacă vreodată vă întrebaţi dacă maşina voastră are suflet, gândiţi-vă, i-aţi dat vreodată un nume mici bestii cu 4 roţi din parcare? Chiar dacă are doar 800cmc şi 70CP? Nu-i aşa, Arabela? (şi nu, Arabela nu e maşina mea, ci una de care sunt foarte apropiat: D)

 

Credibilitate si advertising pe bloguri

Una Alta ·

ATENTIE! POST LUNG! Nu-l cititi daca va plictisiti repede!

Eu nu vand publicitate pe acest blog, dupa cum stiti (si se vede). Nu ca nu as vrea, ci pentru ca sumele care mi s-au oferit au fost prea mici ca sa merite.

Ma implic insa in diferite campanii pe bloguri, cele auto fiind clar cele mai evidente (inclusiv am primit un rucsac facut vedeta in Libertatea, dar despre asta voi vorbi mai tarziu).

Multi imi spun in ultima vreme ca, intr-un final, acest lucru va duce la o scadere a credibilitatii proprii, pentru ca e clar ca nu voi spune de rau despre un produs primit si, implicit, cititorii nu ma vor mai crede. Mai mult, acest lucru (publicitatea pe bloguri – indiferent daca marcata sau nu, nu ma bag in polemica asta) ar duce la scaderea credibilitatii blogosferei.

Sa le luam la rand:

1. Credibilitatea blogosferei

Pana acum vreun an, blogosfera era un mediu putin credibil, pentru ca nu cita nu stiu cate surse, pentru ca zvonurile zburau libere de la un blog la altul, prin firul scurt al feed reader-ului. Ca urmare, acum are probleme cu pierderea credibilitatii pe care nu o avea??

2. Credibilitatea personala

Sunt sigur ca destui vor spune ca eu nu imi spun parerea adevarata cand discut de un produs primit in drive-test (ne referim acum la auto, pentru ca eu am predispozitie pentru asa ceva), pentru ca altfel nu voi mai primi masini.

Spre deosebire de Arhi, care spune clar ca el “nu ar da din covrig” daca nu i s-ar da bani, mie imi place foarte mult sa conduc (iar participantii la Blogoree Romanian Tour, prietenii mei si cititorii acestui blog stiu lucrul asta). Imi place sa ma plimb aiurea prin tara (iubesc Romania) si, daca am cum, de ce sa nu fac acest lucru? Asa ca sar la orice posibilitate de a “ma da” cu o masina noua (fara sa fiu platit pentru asta, decat poate cu motorina, desi nu a fost cazul pana acum).

Ulterior, bineinteles, scriu despre masina respectiva. Din perspectiva unuia caruia ii place sa conduca, dar rareori e interesat de cuplul motor maxim, de nivelul de emisie de CO2 sau de sistemul de transmisie. Eu vreau sa simt daca masina sta in curbe, daca ma da cu capul de cupola la gropi, daca pot sa urc dealul cu ea (l-am urcat zilele trecute cu un SsangYong Kyron si mi-a stat inima in loc – Vlad nu a avut curaj sa stea in masina cand urcam, am sa va povestesc saptamana viitoare despre asta), daca ma pot plimba prin rau cu ea, daca e mai buna de plimbare prin oras sau prin tara samd. Sunt pur si simplu un utilizator obisnuit de masina – mi se trage de la mama stilul asta, ea alegand sa-si cumpere o masina care inca nu aparuse pentru ca i-a placut macheta, o masinuta de jucarie.

Prin urmare, ce credibilitate sa imi pierd? Eu zic lucruri de bun simt pe care le simt cand conduc, nu ma dau inginer auto. Daca as prezenta un sistem de blogging si l-as lauda, sistemul fiind prost, clar mi-as pierde din credibilitate. Dar sa fim seriosi, daca cineva ia de bun ceea ce zic eu si nu se duce sa faca macar un drive test inainte de a-si cumpara masina, asa ii trebuie. Si nu pentru ca eu as minti, ci pentru ca trecutul nostru auto poate fi complet diferit. Mie imi plac masinile pe motorina, de exemplu, altuia este posibil sa nu ii placa deloc (varul meu e un exemplu foarte bun), eu am o afinitate pentru SUV-uri, altul poate avea pentru Toyota Prius. Nimic nu poate schimba experienta personala, asa ca du-te la drive-test inainte de a-ti cumpara masina.

Bineinteles, sunt produse pe care le folosesti un timp si pe care nu le poti lua, tu, ca persoana privata, la “drive-test”. Un exemplu este rucsacul Booq pe care l-am primit cadou pentru a-l testa. Voi scrie si despre asta saptamana viitoare (ce pot sa va spun pana acum e ca are Kevlar in componenta, lucru de foarte mare ajutor pe perioada vizitelor mele in zone de maxim conflict armat precum Unirii, Universitate si, cand ma simt in forma, Victoriei 😀 ). Revin: un rucsac nu poate fi luat si testat, evident. Dar, la fel, eu voi spune ce am patit intr-o luna cu el, la ce chestii l-am supus (si l-am supus… am aruncat cu el de pamant, cu laptop-ul in el. Bineinteles, nu am vrut, dar s-a intamplat), cum a rezistat samd. Si voi scrie. Credeti ca daca mi se strica laptop-ul, nu as fi urlat? Si cum!

3. Calitatea produselor oferite

Ce nu observa insa nimeni este ca in general bloggerilor li s-au oferit produse bune, produse care sa iasa bine intr-o recenzie. Nimeni nu vine cu o masina cu 3 roti si cu carton pe ea sa ne-o ofere, de exemplu. Produsele sunt in general bune, tocmai pentru a evita ca o companie sa fie pusa intr-o lumina proasta.

Pe de alta parte, companiile isi asuma riscul unor declaratii mult mai clare despre ce place/ce nu place. Cabral observa ca eu am zis ca SsangYong Rodius (alta decat Rexton!) e urata rau. Am mai zis si ca era sa lovesc pe cineva cu o masina pentru ca nu vezi in spate, din cauza ca e mare, sau ca volanul nu e reglabil pe lungime (care pentru mine, care conduc dintr-o pozitie de undeva de pe scaunul din spate, chiar e aiurea, pentru ca la drum lung se lasa cu dureri de umeri). Da, nu am scris ceva mai rau pentru ca m-a dus 1000 de km pana la Cluj si inapoi in liniste, lejer, fara sa simt efortul – deci a fost bine. Nu mi-a picat o roata, nu s-a dat peste cap cand scoteam masina din parcare… Ce ar fi trebuit, sa merg intr-a-ntaia pana ii calam motorul sa arat ca e o masina proasta? Nicidecum, pentru ca nu e.

Ca urmare, DACA pui recenziile in contextul in care trebuie, totul e bine: in situatia in care as compara SsangYong Rexton, la 30000E, cu un Toyota Land Cruiser V8 de 86000E, undeva comparatia are o problema, daca nu iei in calcul diferenta enorma de pret. Da, poti compara anumite caracteristici, dar doar atat.

Exista totusi ideea ca “Daca scrii de rau, pierzi sansa la alte campanii, pentru ca alti producatori nu iti vor mai da produse!”. Credeti? Eu spun ca, dimpotriva, castigi sansa, daca scrii de rau pe bune (daca mie imi pica o roata si intarzii la o intalnire importanta, asta se va simti in text, credeti-ma). Cei de la SsangYong nu s-au suparat pe mine pentru ce am scris, dimpotriva: acum am in test un Kyron si vreau sa iau si un Actyon (stiu, e urata, da da, dar detalii off-road o fac numai buna de dus la Azuga intr-un rau gasit de mine ieri).

Deci, se pierde din credibilitate? Sa fim seriosi, cei care isi pierd increderea in tine pentru ca tu le spui ce ai facut cu un produs (si se vede ca vorbesti sincer), oricum nu iti acordau credibilitate dinainte de a incepe. Cei care au dubii, dar vor sa cumpere produsul prezentat, te vor intreba direct (prin comentarii, mail samd). Vor incerca sa afle informatii suplimentare si iti vor cere o parere legata si de aspecte neprezentate in recenzie. Si vor accepta un raspuns de genul: “Nu stiu, sincer sa fiu, detalii asa de mari despre motor. Dar iti dau un numar de telefon unde sa suni sa afli detalii” fara sa considere ca esti un fake, ci dimpotriva, sa accepte ca esti ceea ce sustii: un om normal care are impresii normale despre un produs oarecare.

Si totusi!

Da, exista situatii in care blogosfera, pe ansamblu, isi poate pierde din credibilitate: daca este inundata de produse oferite pentru recenzie, produse proaste cu recenzii bune. Dar blogosfera are ceea ce eu numesc “bullshit sensor”: imediat vor fi taxati cei care scriu recenzii stralucitoare unor produse clar proaste. Poate nu de prima data (omul se mai inseala), dar ulterior sigur se va taxa.

Ca o concluzie:

Blogosfera e in evolutie, ca orice mediu. Apar lucruri mai bune si mai putin bune, ca in orice comunitate si orice forma de comunicare in masa din lumea asta. O parte se vor autoregla, altele nu.

Si eu, uneori, ma enervez ca sunt considerati reprezentanti ai blogosferei oameni care nu au acelasi set de valori sau nu impartasesc opiniile mele. Dar imi revin repede in momentul in care imi dau seama ca acei “reprezentanti” nu reprezinta blogosfera catre cei care ma citesc pe mine, ci catre oameni cu care oricum nu prea am ce comunica si catre care oricum nu ma adresez.

Credibilitatea mea nu a avut de suferit in ultimii 3 ani absolut deloc, indiferent ca din blogosfera au facut parte ziaristi, politicieni, fotbalisti sau filozofi si scriitori (cel putin nu am simtit, dimpotriva). Ati putea spune ca oricum eu nu aveam credibilitate de pierdut. Eh, daca asa se pune problema si aveti prea mult de pierdut intrand in blogosfera, ce cautati sa intrati, atunci? Nu e o ipocrizie? Sau, totusi, castigul e atat de mare incat merita riscul? Cam ca politicienii care stiu ca intra intr-o troaca – politica – si se plang ce afectati vor fi, dar intra oricum?

Credibilitatea este, in blogosfera, credibilitatea celui care scrie, nu a altor factori externi – desi sunt sigur ca, de exemplu, angajarea mea la Yahoo! mi-a crescut credibilitatea, ea exista deja si la un nivel destul de ridicat. Blogosfera, ca un tot, nu te impinge si nici nu te apasa. E doar mediul. Parerea mea 😀

P.S.: AJUTATI-MA!

Pregatesc acum o lista cu intrebari si raspunsuri despre bloguri. Nu este o lista cu “bune practici”, nu este o lista cu “bune maniere”. Vreau sa fie o lista de sfaturi pe care le-am dat eu bloggerilor care erau la inceput, sfaturi date in ultimii ani. Nu este definitiva si nici nu implica obligativitate. Nu este cea mai buna solutie pentru orice blog. E doar o lista care sa ajute incepatorii sa faca primii pasi, pana isi gasesc singuri drumul. Si sunt liniile dupa care m-am condus eu in blogging. Ca e bine sau rau, decideti voi.

Printre pareri ar fi, de exemplu: “Sfatul meu este sa scrieti citet pentru audienta voastra”. Daca audienta voastra stie sa citeasca “vb mn k mam…”, asa sa ii scrieti. Dar daca vreti sa va citeasca mai multa lume, scrieti “vorbim maine ca m-am…“. Prin urmare, VA ROG sa mergeti AICI si sa imi lasati in comentarii intrebari la care credeti ca ar trebui sa raspund intr-o astfel de lista, a incepatorilor.

Bloggeri ucenici cautam, se ofera cineva?

Una Alta ·

Edit: Nu exista data limita si nici numar minim de “ucenici”. Mai avem vreo cateva bloguri, asa ca, daca sunteti interesati, anuntati la email iepurilah AT gmail.com (da, e un tradator, nu foloseste emailul de la Yahoo, stiu. Acum discutam. El nu va fi disponibil pentru aparitii publice cam 2 saptamani. Dar puteti comunica prin email, nu e problema. Poti scrie si cu o singura mana valida).

Dupa cum o parte din voi poate stiu, varul meu are un blog despre masini. Datorita lui am fost invitati in SUA la testat masini, am fost acceptati la Salonul Auto de la Geneva samd. Problema care a aparut este ca Vlad, care scrie acum pe blog, nu are in urmatoarele luni (trei, mai exact) prea mult timp. Pentru ca urmeaza sesiunea finala, licenta samd.

Ca urmare, am stat amandoi si ne-am gandit (mai mult el, ca mie imi era capul la altele) sa punem in aplicare o idee mai veche de-a noastra, dar pe care, din cauza plecarilor mele repetate din tara, nu am avut timp sa o gandim mai in detaliu, pana acum: bloggeri ucenici. Vrem sa marim echipa si e si un moment mai delicat.

Ce inseamna acest lucru? Well, quid pro quo: unii scriu, altii explica. Un fel de curs intensiv de blogging “la fata locului”: cum sa scrii pentru un blog de stiri/de produs, cum sa-ti gasesti sursele, unde sa il promovezi, cum sa folosesti site-urile sociale samd. Vlad va va explica, eu va voi explica.

La sfarsit? Adica la sfarsitul lui august, hotarati ce vreti: ramaneti in continuare bloggeri la AU, dar platiti (discutam atunci detalii, suma fixa, shared revenue, in functie de trafic etc.) sau va ajutam sa va porniti propriul vostru blog (bineinteles, pe alta tema decat cea a AU) sau poate preluati unul dintre blogurile noastre mai vechi – ceea ce inseamna relevanta mai mare in motoarele de cautare (in parteneriat, pe share revenue, desigur).

E un deal bun? Depinde. Fiecare stie ce vrea. Daca vreti bani repede, nu e cazul. De fiecare data cand am platit bloggeri pe vorbe (“sunt bun, ma pricep etc.”) am fost tare dezamagit. Cand a fost ceva din pasiune, au aparut succese precum monden.info si dadamoda.info (care se transforma intr-un succes pe zi ce trece)

Necesar:
– sa scrieti in engleza bine (nu neaparat fluent, dar bine, cel putin);
– sa vreti sa scrieti despre masini (ar fi bine sa fiti pasionati de asa ceva sau sa aveti idee despre domeniu);
– sa aveti ceva timp la dispozitie (cam 2-3 ore pe zi – citit surse si scris)

Nu este neaparat necesara experienta anterioara in blogging! Doar sa fiti pasionati si sa vreti.

Pentru cei interesati, va rog sa-i dati un e-mail lui Vlad (iepurilah [at] gmail.com) si o sa va dea el mai multe detalii.

Deci, ce mai asteptati? Ah, inca ceva… comentarii de genul “iti permiti sa platesti” samd nu isi au locul, iau spam si ne vedem alta data. Daca imi permit nu inseamna ca si trebuie sa platesc niste oameni care chiar nu stiu inca ce sa faca. Dupa 3 luni, insa, sunt sigur ca voi avea motive sa ii platesc.

La RadioLynx, cum facem bani online in 2008

Radio ·

Ma rog, incerc sa estimez pornind de la 2007. Poate ii mai vine cuiva vreo idee geniala si apare ceva nou (ca Adsense acu 5 ani 😀 ).

Eu sunt in Ankara, asa ca nu voi avea un invitat (daca il excludem pe varu). Prin urmare, va astept pe chat-ul RadioLynx (server de irc: irc.radiolynx.ro , canal #radiolynx ) sa puneti intrebari, sa discutam putin cum e cu banii astia, sa vedem daca Adsense e tot ce misca sau putem castiga bani si altfel. Ah, va astept astazi de la ora 20:00, bineinteles, pe radiolynx.ro. Am si un interviu cu Ryan Travis de la Chitika (pentru cei care lucreaza cu ei ar trebui sa fie un personaj cunoscut). Nu e interviu cu voce, doar prin email, dar mai spicuim cate ceva si din el (va aparea maine aici pe blog).

Un articol interesant de citit in avans este articolul lui Adrian Spinei (cu care sunt de acord in mare parte) (via zoso)

Haideti, sa auzim cu ce va laudati si voi: cum a mers in noiembrie si decembrie?

Bloggeri si Ion Iliescu

Blogosfera ·

Am fost ieri la intalnirea bloggerilor cu “bloggerul” Ion Iliescu, intalnire organizata de Horea Badau si Asociatia Consumatorilor de Media. Am stat si m-am gandit ce sa scriu. Mi-ar fi usor sa il injur, pentru ca toata lumea la asta se asteapta. Dar, sincer sa fiu, nu am de ce sa il injur in plus astazi fata de acum doua zile.

Ca si Adrian Nastase, Ion Iliescu reprezinta o parte a trecutului recent, bun sau rau, indiferent daca ne place sau nu. Ca mai toata lumea, si eu consider ca Romania ar fi pe un drum mult mai bun daca ar fi fost un presedinte mai “de dreapta”, dar asta e doar opinia cuiva care e interesat de politica doar tangential.

Pe de alta, parte, trebuie sa il vezi macar o data vorbind publicului. Are un talent extraordinar de a manipula grupul din fata sa, de a evita raspunsurile la intrebari pe care le considera neplacute. Experienta (castigata sau nu la Moscova) vorbeste de la sine. In comparatie cu Adrian Nastase, care mai lasa sa se vada cand era deranjat de intrebari, la Ion Iliescu nu am vazut asemenea momente (desi nici intrebarile nu au fost foarte agresive, de ce sa nu o spun). Si, in plus, a spus tot ce a dorit sa spuna: a zis de GDS, a aruncat sageti la adresa lui Traian Basescu…

Patric imi spunea ca nu ar fi trebuit sa ma duc, la fel si cativa prieteni. Sa fac un gest de fronda fata de “raul” pe care l-a reprezentat si permis atatia ani in Romania. Sincer sa fiu, chiar voiam sa il vad pe omul considerat inca de multi romani ca cel mai bun presedinte de dupa ’89 (si chiar de multi dintre cunoscuti) – nu e opinia mea, pentru ca eu consider ca toti sunt la fel: nu au facut nimic. Si mi-a dat aceeasi senzatia ca si Adrian Nastase: oricat de mult nu ti-a placut omul politic si oricat de mult crezi ca a facut rau tarii, ai vrea sa ai posibilitatea sa stai de vorba cu el, sa iti povesteasca prin ce a trecut. Din pacate, nu ai sti niciodata daca versiunea pe care ti-o spune e cea adevarata sau cea pe care vrea sa o crezi tu.

Ca blogger, Ion Iliescu nu are nimic deosebit. Numele sau i-a dat posibilitatea sa sa atraga atentia mass-mediei asupra blogosferei, lucru pe care l-am salutat si la intrarea lui Adrian Nastase in blogosfera. Asta inseamna mai multa audienta pentru cei care cauta asa ceva, mai multi bani, intr-un final, pentru cei care vor bani samd.

In rest, Ion Iliescu spune ca scrie singur articolele de pe blogul sau, ca citeste comentariile si ca le raspunde, ca inca nu scrie fara sa se uite la taste, ca nu are timp sa vina la Blogoree Workshops sau in Blogoree Romanian Tour 😀

Ce m-a surprins, insa, este lipsa bloggerilor “politici”. Mi-ar fi placut sa il vad pe Cristian Banu acolo, de exemplu (am zis de el pentru ca il stiu personal). Sunt sigur ca acesti bloggeri ar fi avut mai multe intrebari de pus, intrebari legate de politica.

Dintre bloggerii pe care ii cunosc au fost acolo Piticu, Cristian Greger, Iulian, Andrei Rosca, Adrian Ciubotaru, Diana Dragomir, Pyuric.

Marti ma duc la (fostul) presedinte

Blogosfera ·

Horea Badau m-a invitat sa merg marti, 22 ian, de la ora 18:00, la intalnirea bloggerilor cu Ion Iliescu.

Nu am idee ce as putea discuta cu fostul presedinte, dar in mod cert va fi interesant de vazut/auzit cum se simte fata in fata cu “mahalagii” din blogosfera.

Mai vin cativa bloggeri cunoscuti, dar din cate stiu eu poate veni oricine. Daca va intereseaza, veniti la Club A marti seara.