Search Results for: redescopera romania

Cea mai dificila prima zi a unei etape Redescopera Romania s-a terminat. Sper 😀

Am inceput totul cu trezirea la 5:45. Nu cea mai umana ora, dar voiam sa iesim repede din Bucuresti. Insa o intersectie aglomerata, o masina mascata, un incepator samd ne-au facut sa parcam GLK-ul pentru a fi reparat si sa schimbam masina cu un funky Citroen C3 Picasso.

Prima echipa a plecat, astfel, pe la 12 (Cosmin, Ana, Anne-Marie si Simona), facand ulterior jonctiunea cu Doru Panaitescu. Noi am mai stat pana pe la 4 in Bucuresti, sa rezolvam cu politia ce mai era de rezolvat (din cauza unui alt caz abia la 14 am putut incepe sa rezolvam).

Prin urmare, astazi programul meu a fost constituit din 11 ore dedicate unui mic accident, dupa care 4 drumului pana la Craiova. Palpitant, mai ales in caldura ingrozitoare din Bucuresti si sud 🙂

Maine ajungem mergem pe langa Dunare, de la Drobeta Turnu Severin, pentru ca seara sa fim in Timisoara. Vizitam o pestera (cu barca), mancam la nu stiu ce restaurant, vedem iar capul lui Decebal…

Pentru ca nu am apucat sa pun o lista cu obiective pentru actuala plimbare #prinRomania, iat-o mai jos. Si, ca sa clarific, nu vom vizita tot 🙂 E doar ce am identificat noi ca fiind interesant (inclusiv cu ajutorul vostru), dar vom vizita numai o parte – nu ne permite timpul mai mult.

Saptamana viitoare, de pe 11 pe 15 august, suntem in Oltenia si Banat, intr-o noua etapa #prinRomania.

Echipa cu care merg de data asta este:

1. Cosmin Tudoran (twitter | Facebook)
2. Simona Valentina Cuibus (blog | twitter | facebook) – ea e castigatoarea etapei pentru ca a pus muuuuulte locuri pe harta Petrom (maine anunt si castigatorii tricourilor Redescopera Romania)
3. Anne Marie Chelariu (IG | twitter | facebook)

Pe langa cei de sus, in masina cu echipa de “filmare” si sustinere, merg de data aceasta urmatorii:

1. Ana Bulgar (blog | twitter | facebook)
2. Andra Zaharia (blog | twitter | facebook)
3. Adrian Ciubotaru (blog | twitter | facebook)
4. Vlad Balan aka Varu (ca sofer, printre altele) (blog | twitter | facebook)

Vom merge cu un Mercedes-Benz GLK si un Suzuki Grand Vitara.

In plus, este posibil sa ne insoteasca, la volanul masinii proprii, si Doru Panaitescu (s-a distrat prea mult, se pare, cu noi, prin Transilvania).

Traseul e urmatorul:

1. Bucuresti – Calafat (pe malul Dunarii, cum ar veni), cu popas la Craiova, pe 11 seara.
2. Craiova – cazanele Dunarii – Timisoara (popas pe 12 seara)
3. Timisoara – Tg Jiu (pe sus, pe langa Deva), inoptam in Tg. Jiu pe 13 seara
4. Tg. Jiu – Rm. Valcea (unde innoptam pe 14), cu un ocol mare prin platoul Mehedinti
5. Rm. Valcea – Bucuresti.

Vom vizita tot ce se poate pe parcurs, avand in vedere ca nu va mai fi asa de pe fuga (poate a doua zi), inclusiv luate dintre propunerile voastre facute pe harta Redescopera Romania. Punem in fiecare zi cam ce vom vizita a doua zi, deci daca vreti sa ne tineti companie (cu masina voastra, evident, noi suntem si-asa inghesuiti 😛 ), va asteptam cu noi.

In situatia in care nu puteti, dar vreti sa fiti la curent cu ce vizitam, urmariti hashtag-ul #prinRomania, contul oficial de twitter (@LaDrumInRomania) sau pagina de Facebook a Petrom.

In august – 11-15 – plecam in etapa a 3-a a Redescopera Romania, acoperind Oltenia si Banat. Plecam prin sud, pe malul Dunarii, de la Giurgiu la Calafat, ne oprim o noapte in Craiova, apoi continuam prin Drobeta Turnu Severin, pe la Cazanele Dunarii, pana in Timisoara (inca o noapte). De-acolo mergem in zona Targu Jiu, sa vizitam tot ce e pe-acolo, dormim si acolo inca o noapte, apoi traversam platoul Mehedinti si ne intoarcem in Ramnicu Valcea, unde dormim inainte de a pleca spre Bucuresti. Putin mai alambicat traseul, dar altul nu avem 🙂

Echipa? V-o anunt saptamana viitoare.

Pana una-alta, ce ne recomandati sa vedem pe traseul de mai sus (pe care il puteti vedea pe harta aici)?

Ah, si daca doriti sa ne intalnim in Craiova, Timisoara, Tg. Jiu sau Rm. Valcea (unde stam noptile), ne-ar face placere, dar trebuie sa anuntati, sa stim si noi 😀

Ziua a 4-a a fost, poate, cea mai incarcata dintre zilele de plimbare prin Transilvania. Poate si pentru ca distanta a fost relativ mica (am plecat din Cluj, prin Campeni, Abrud, spre Alba Iulia si Sibiu) si aveam, teoretic, mai multe de vizitat: Salina Turda, Targul de fete de la Muntele Gaina, Dealul cu Melci, Cascada Pisoaia, Rosia Montana (cu mina romana), Detunatele – pe care vreau sa le vad de cand aveam 10 ani si ma uitam la un film care se numea “Fiul Muntelui” – samd.

Ziua a inceput cu Salina Turda, pe care nu am putut-o vizita cu o zi inainte pentru ca ultima intrare in Salina e la 15:00, iar noi am ajuns la 15:30. Asa ca azi am fost la intrare de la prima ora.

 

Eu nu am mai intrat (am tot vazut salina in ultima vreme si eram in urma cu ceva munca), dar e prima data cand vad intrarea noua, care arata mai degraba a OZN. Gasca vesela s-a bagat la racoare, iar eu am cautat pe un deal din preajma un copacel care sa ma apere de soarele fierbinte care batea in parcarea salinei.

Dupa salina am parasit orasul Turda cu directia Campeni si Vidra. De ce? Pentru ca, intamplator, am aflat ca azi e Targul de Fete de la Varful Gaina, asa ca, bineinteles, trebuia sa vedem si noi ce am putea cumpara 😀

Pe parcurs, insa, ne-am oprit la Dealul cu Melci, o formatiune de roci pe marginea drumului in care se vad melci fosilizati. Foarte misto si foarte neasteptat 🙂

 

 

Chiar de langa dealurile respective facem la stanga catre cascada Pisoaia. O cascada nu neaparat mare, dar spectaculoasa prin faptul ca are un perete suport foarte interesant. Apa era atat de rece incat aproape ca nu imi mai simteam picioarele cand am intrat sa fac o poza 🙂 Ca idee, langa rauletul de 30 de cm latime era o barca de cauciuc, despre care un strain ne-a zis ca e a 8-a minune a lume, ca nu intelege ce cauta barca acolo, pentru ca nu o puteai folosi la nimic :))

Intr-un final am plecat spre Muntele Gaina. Dupa vreo 7 km de drum dificil (pietre, santuri etc), am ajuns la un nod unde politia ne-a oprit, pentru ca se circula in ambele sensuri (in mod normal cei care coboara au un traseu, cei care urca altul).

 

Aici am fost “agatati” de un lautar care ne-a promis ca ne canta daca il luam cu noi pana sus (mai era cam un km). Si, bineinteles, pentru urmatoarele 15 minute, asta a facut :)) Aducand buna-dispozitie tuturor care stateau la rand, in total vreo 20-30 de masini. Aici am doar video, care e in productie acum 😀

Targul de fete, din pacate, nu este altceva decat un iarmaroc. Un balci ca multe altele pe care le-am vazut in tara. Da, e adevarat, e un targ facut la peste 1000m altitudine si, mai mult, dupa 9km de drumuri proaste, dar tot un iarmaroc ramane: cu mici, manele pe telefon la statuia lui Avram Iancu, circopiteci care trebuie trasi de urechi sa nu mai stea in fata pozelor tuturor celor care au urcat pana acolo samd.

 

 

Am coborat cu un gust oarecum amar. Nu am idee ce ne asteptam sa fie, dar in mod cert nu un alt iarmaroc.

Am plecat spre Rosia Montana, sa vedem si noi de ce se cearta lumea in halul in care se cearta. Evident, am ajuns prea tarziu sa vedem mina romana, care se inchidea la ora 2. Noi am ajuns aproape la 5, deci nici o sansa.

 

Ce am vazut, insa, a fost saracia zonei. Spre deosebire de majoritatea satelor de munte prin care am trecut in ultimele 4-5 zile, sate frumoase, aici se simte saracia. Pana la urma, cautand drumul spre Detunate, am ajuns in centrul istoric al orasului, unde era o casa restaurata, folosita acum ca muzeu. Acolo am vazut cateva dovezi ale mineritului de aproape 2000 de ani in zona, dupa aur. Tot acolo am aflat ca, la noi, este nevoie de o tona de minereu pentru a gasi 2-3g de aur.

Am plecat din Rosia Montana fara prea multe raspunsuri. Poate doar cu gustul amar lasat, din nou, de modul in care statul intelege sa tina deschise punctele de interes (cum adica, sambata, sa inchizi muzeul la ora 2???).

Din pacate la Detunate nu se ajunge in 15 minute de mers pe jos, asa cum ni s-a zis, ci intr-o ora si jumatate. Prin urmare, nici acolo nu am ajuns, pentru ca venea intunericul. Asa ca ne-am luat bagajele si am plecat spre Sibiu. Pe drum ne-am mai oprit sa mancam zmeura dintr-un loc stiut de Doru pe marginea drumului (si acum il stiti si voi, ca e exact langa o borna), sa facem poze unor pilieri (gramezi imense de stanci in mijlocul campului) si pietrelor Ampoitei, pentru ca, intr-un final, sa ajungem la hotel in Sibiu. Am mancat si adormit instant.

 

A doua zi, in sfarsit, ne-am trezit ceva mai tarziu: la ora 8:30, in loc de 7:30. Nu mai aveam cine stie ce de vizitat: Transfagarasanul, Manastirea de la Curtea de Arges, tras cu arcul lui Doru si apoi Bucuresti.

Dar am uitat ca e duminica. Dar mi-am adus aminte repede pe Transfagarasan: era plin de fum. Si nu, nu din cauza vreunui vulcan, cum sunt sigur ca stiti, ci din cauza gratarelor. Fiecare bucatica de iarba era ocupata de masini, de oameni la gratar. Pentru ca cireasa de pe tort sa fie niste tipi care se oprisera pe marginea drumului si scosesera mancarea pe capota masinii.

Nu am inteles niciodata iesitul la gratar. Da, inteleg plimbarea prin aer curat, urcatul pe munte, fotografiatul, am inceput sa inteleg si fuga dupa pasari a lui Doru (:P), dar nu am sa inteleg niciodata de ce nu poti sa mananci acasa, la un restaurant samd. De ce e nevoie sa umpli de fum si miros o vale superba.

Manastirea de Curtea de Arges este aceeasi, frumoasa, ca pana acum. Evident, nu am intrat nici aici, pentru ca am vazut-o de multe ori. In plus, apropierea de Bucuresti ma facea nerabdator. In ciuda faptului ca am avut o gasca super misto, parca abia asteptam sa imi revad apartamentul.

Bineinteles, asta nu s-a putut intampla pana nu am tras cu arcul. Robin Hood-ul din mine nu a reusit sa nimereasca sticla, dar sunt sanse in viitorii 20 de ani.

Pe drum am prins un mic accident, care ne-a facut sa ocolim prin Ciorogarla, pentru ca seara la 8 sa fim deja in Bucuresti. Cu inca o etapa a Redescopera Romania terminata. Si o echipa care, in ciuda unui parcurs infernal (ca timp si drum: 2500 de km in 5 zile, pe niste drumuri execrabile, in mare parte), inca zambea 🙂

 

Concluziile? Intr-un post viitor, pentru ca sunt prea multe: drumuri proaste, turismul facut in ciuda statului roman samd.

Maine pun un post cu toate linkurile catre celelalte poze, articole samd.

Stau pe un deal de langa Salina Turda, la umbra unu copacel, pentru ca platforma de langa intrarea in salina este cuptor. Nu am intrat in salina pentru ca am mai fost de cateva ori in ultima perioada si am de scris un post pe blog 😛

Ieri a fost o zi… altfel :))

In primul rand am descoperit ca atunci cand stai si te uiti dupa pasari sa le fotografiezi timpul trece mai repede. Dar asta abia spre sfarsit.

Am plecat dn Satu Mare cam cu ochii lipiti, sincer sa fiu. Nu am idee de ce, dar am dormit foarte prost. Poate faptul ca am petrecut impreuna cu cei de pe terasa de vizavi de hotel?

Pe drum nu prea am avut asa multe de vazut (mai ales ca ne grabeam sa ajungem in Cluj, sa ne vedem cu cativa oameni), dar ne-am oprit la Monumentul lui Mihai Viteazul de la Guruslau. Care pare lasat in paragina (ca sa ajungi la el pe drum trebuie sa ai un SUV neaparat, desi are asfalt, teoretic).

Pasul urmator, unul deoebit pentru mine, in contextul Proiect4 (da, se intampla si acolo chestii, fiecare treaba la vremea sa): am vizitat complexul de la Moigrad-Porolissum, veche vama romana la marginea imperiului. Si am vazut acolo, pentru prima data, porti in picioare. Daca pana acum imi inchipuiam, doar, cum arata, aici se vad clar si vizibil. Reconstituite, cred, dar extraordinare oricum.

Nu am putut sta cat de mult as fi vrut (cred ca eram in stare sa stau acolo toata ziua), pentru ca ne grabeam. Iar soarele era atat de fierbinte, ma mir ca nu m-am ars pe cap de tot.

Pasul urmator, ca sa il multumim pe Mugur (unul din baietii din echipa Petrom-iLeo), am mers pe puiul de autostrada A3, de la Gilau la Turda. Turda, un oras impuscat, ca dupa razboi, cu transee la tot pasul, pentru ca nu putem spune ca au sosea :))

Cheile Turzii au fost momentul de varf al zilei din multe puncte de vedere: l-am pierdut pe Doru, care a stat 5 minute pe deal sa faca poze :)) Evident, pentru noi au trecut 40 de minute, dar nu conteaza, ca am facut baie in Turda. Imbracati, mai mult nevoit (unii dintre noi), dar chiar a fost o pata de culoare (pentru ca apa era cam murdara). Dupa ce l-am recuperat pe Doru – care ajunsese in Turda cu autostopul, dupa ce noi am plecat sa vedem si alta parte a cheilor, am ajuns fericiti in Cluj.

Irish Pub ne-a primit iar, ca de obicei in ultima vreme, cand vine vorba de Cluj, unde ne-am intalnit si cu Alex Ursa, Andrei Crivat si Ruben. Evident, dimineata nu puteam rata o omleta la Adi Hadean.

Una peste alta, azi avem o zi incarcata. Deja concluziile pentru vizita prin Romania incep sa se traga: ai nevoie de o masina solida daca vrei sa vezi tot ce iti propui, pentru ca multe din locurile in care vrei sa ajungi sunt accesibile cu drumuri cam rupte.

Pozele si linkurile vin pe parcurs, luni cel mai tarziu 😀

In primul rand, dati-mi voie sa incep cu o urare de bine pentru toata natia de politicieni din Romania. Sau, ok, pentru aia care se ocupa de drumurile din Maramures. Pentru ca drumuri mai proaste nu am vazut. Nicaieri. Nici macar la bulgari, pe vremea in care drumurile la bulgari erau proaste rau.

Drumurile proaste ne dau programul peste cap destul de tare, din pacate: timpul de deplasare aproape se dubleaza si ne tot forteaza sa nu mai ajungem la diferite puncte, sa tot negociem unde mergem, unde nu, sa mancam pranzul la 6 seara samd.

Ziua a inceput bine, cu plecare zambitoare din Bistrita, la 10. Stiam, de pe harta, ca vom avea mai multe zone pitoresti (Pasul Tihuta, Pasul Prislop), asa ca eram pregatiti sufleteste de locuri frumoaste.

Primul loc frumos a fost, insa, lacul Colibita, la care am ajuns intamplator, cand am vazut ce aproape era pe harta. Si nu am regretat, poza de jos fiind una dintre multele care arata ce frumos era acolo. Evident, am mers pe cel mai prost drum posibil, dar de data asta la alegere, pentru ca am ales un drum mai scurt. Care a meritat, insa, pentru ca astfel am avut posibilitatea sa mai vedem un codros. Nu am idee ce e, dar scriu asta ca sa se bucure Doru.

 

Zic de Doru pentru ca el ne-a pacalit ca putem merge la Cascada Cailor cu masina. Fara sa ne spuna ca el a mers cu super masini de offroad. Deci nu am vazut cea mai inalta cascada din tara. Dar am sa ajung, pentru ca zona e foarte misto si, din pozele de pe net, cascada e superba.

 

Ultima parte a zilei a fost mai plina in puncte de interes: Manastirea Barsana, Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighetul Marmatiei, Cimitirul Vesel de la Sapanta. Si, intr-un final, pranzul. Adica la ora 18:00. Undeva, in comuna Desesti, la o pastravarie super, unde nenea ala isi facuse cascada. Da, ati citit bine, o cascada de vreo 10m.

 

Pastravaria Alex, caci asa se numeste, e locul unde Doru si-a luat-o in freza de la “lady of the house”, ca o rasplata parca pentru cat le-a chinuit pe fete (Anca si Gabi) toata ziua. Oricum, trebuie sa spun ca Maramuresul / Tara Oasului sunt pline de oameni mucaliti: ajunsi la Sapanta, dupa vreo 10 minute de prima masina, intreb la intrare:”Ati vazut cumva prietenii nostri? Sunt imbracati tot asa, in albastru!”. La care casiera, zambind: “Nu, azi toti erau in rosu!”.

Una peste alta, Memorialul de la Sighet este ceva ce trebuie vazut. Oarecum similar cu Dachau, unde am fost anul trecut, dar mult mai apropiat, prin distanta in timp si prin faptul ca, in camera cu “viata cotidiana in comunism” descopeream bucati din propria viata.

E un loc unde ar trebui sa stai ore in sir numai sa citesti tot. Eu mi-am luat o carte si DVD-ul, pana la urma, pentru ca mai aveam drum de facut.

Astazi ajungem la Cluj, asa ca va asteptam acolo, in Irish Pub, dupa ora 20:00.

P.S.: poze pe Flickr (doar cateva), linkurile vin la un moment dat

Plecat dimineata. Mai tarziu. Stop. Din cauza lui Doru Panaitescu. Stop. Facut jonctiunea cu echipa. Stop. Mers direct Covasna. Incercat vazut castel pe-aproape. Stop. Adica Stop, nu ai voie, ca e proprietate privata! Stop. Intors Brasov. Mancat. Stop. Mers Lacul Sf. Ana. Stop. Doru facut baie. Stop.

Plecat Bistrita. Stop. Drum lung. Prea lung pentru o zi. Stop. Drum prost. Prea prost. Extrem de prost. Stop. Ala prin Gheorghieni, defileul Muresului, Reghin. Stop. Cu 15 km inainte de Bistrita am prins un accident. Stop. Stop o ora, adica. La 12 noaptea. Stop.

Ajuns hotel. Stop. Scris post. Stop. Mers la so…

P.S.: Doru facut capul calendar cu pasarile lui. Stop. Oarecum interesant. Stop. OK, chiar interesant. Stop. Omul vorbeste mult. Mai mult ca mine. Desi credeam imposibil. Stop. Doru, stop, adica. Pana maine 😀

Maine, adica 🙂

In primul rand, vreau sa lamuresc ceva: in postul acesta e o lista cu lucruri misto de vazut in zona in care mergem (Transilvania, acum). NU PUTEM sa le vedem pe toate in 5 zile. Am incercat in Moldova si nu iese. Asa ca noi am incercat sa selectam zone mai putin cunoscute, uneori, mai in drum, alteori, ca sa putem face un astfel de traseu in 5 zile, sa mai avem timp sa ne vedem si cu lumea si sa nu murim de oboseala.

Prin urmare maine, cand mergem spre Brasov, nu vom vizita Biserica Neagra, pentru ca e cunoscuta de mai toata lumea, dar vom incerca sa vizitam o suita intreaga de castele din zona Sf. Gheorghe, ajungand pana la Lacul Sf. Ana.

La pranz, adica in jurul orei 14:00, ne intoarcem in Brasov sa mancam (nu stim inca exact unde).

Daca sunteti in Brasov si vreti sa va vedeti cu noi, sa ne tineti companie, aveti doua solutii:

1. Mergeti cu noi cateva ore in vizite, de pe la ora 11 (va anunt eu de unde plecam, pentru ca nu intram in Brasov initial). Asta inseamna ca trebuie sa aveti o masina, sa mergeti sa vedeti locuri misto, sa facem poze, sa ne oprim cand vedem lucruri interesante 🙂

2. Veniti sa va cunoastem si sa ne cunoasteti la pranz. Ora, dupa cum spuneam, cam 14:00, locul… ramane de anuntat pe twitter (urmariti #prinRomania).

Ne vedem? 🙂