Search Results for: redescopera romania

Mai multe premii, nu stiu care inca, dar am tot primit pe twitter si sms-uri: Best Use of Social Media e unul dintre ele. Bineinteles, efortul e unul comun, incepand cu Petrom, continuand cu iLeo si terminand cu mine. Si continuand iar cu toti cei care au mers cu noi sau ne-au sustinut.

Daca vreti sa aflati mai multe despre Redescopera Romania, care au fost urmarile, cifre, cum a pornit proiectul, urmareste emisiunea Workshop in care i-am avut invitati pe Ana Bulgar (Petrom) si Mugur Patrascu (iLeo) AICI.

Linkuri maine, acum ma duc acasa sa dorm, sunt rupt de oboseala. Lumea se distreaza fara mine la Internetics, dar ma gandesc eu ca nu simt lipsa chiar asa de tare :))

In vara v-am facut cu capul cu #prinRomania, cu toate plimbarile. Unii prieteni imi spuneau ca sunt invidiosi si eu le aduceam aminte ca mergeam cate 3000 de km in 4-5 zile. Dar adevarul e ca era ok sa fii invidios 🙂 Pentru ca a fost o experienta extraordinara.

Dar, totusi, ce a insemnat pentru online si in online Redescopera Romania? Ce s-a vrut, ce s-a obtinut, cum?

Despre asta discut diseara, de la ora 20:00, pe RadioLynx, cu Ana Bulgar, de la Petrom (initiatorul si sufletul proiectului) si Mugur Patrascu, iLeo, omul care a facut lucrurile sa mearga. Eu doar am dus un mesaj si am fost sofer 😀

Va astept, deci, pe chat, diseara de la ora 20:00, la RadioLynx.

iLeo – despre #prinromania.

Doru Panaitescu – prolog, fotografii, de la Murfatlar, prin Dobrogea, de ce merita Romania promovata.

Andra Zaharia – ziua 1, ziua 2, ziua 3.

Anca Bundaru – fara detalii, fara cuvinte.

Lumeamare.ro – ziua 1 si o ruina, ziua 2 si o fotografie in liniste, ziua 3.

Andrei Crivat – despre plecare, ziua 1, ziua 2, ziua 3.

Iyli – ziua 1, ziua 2, Libida, lectia de iubire de la Libida, despre biserici.

Foto:
ziua 1 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
ziua 2 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
ziua 3 – Anca Bundaru, Andra Zaharia, Gabriela Pieleanu.
Lumea mare
Iyli – Argamum, Enisala, Muzeul cetatii Histria.
Xplorio

Si, la sfarsit, gandurile mele de final.

Initial voiam sa scriu un articol care sa prezinte Dobrogea, sa spun ce am vizitat samd. Dar nu prea are rost. Zilele astea voi pune pe blog lista cu posturile celor care au fost, asa ca veti putea citi atunci mai multe.

Eu ma gandesc ca acum doua luni am inceput o actiune si nu imi vine sa cred ca s-a terminat. Au fost 18 zile de alergat prin tara, in permanenta in miscare, presarate cu tot felul de momente mai mult sau mai putin placute (am sa va povestesc intr-un articol cum am aflat ce sisteme bune de protectie are Mercedes-Benz GLK, de ex).

Proiectul a pornit ca o idee a celor de la Petrom (al Anei Bulgar, mai exact). Cand m-au intrebat daca vreau sa ma implic, nu am stiut ce sa zic. Stiu ce inseamna Romania la volan, stiu cat de obositor poate fi, mi-am dat seama ca nu voi avea vacanta in vara. Pana la urma, dupa discutii diferite si dupa o intalnire cu Ana, care mi-a permis sa imi dau seama ce pasionata e de proiect si de Social Media, am acceptat. Era in aprilie, iar eu deja imi amanetasem vara.

Pentru mine, insa, au inceput dilemele: pe cine iau? Care e combinatia cea mai buna de persoane pentru ca intre cei care participa sa existe o chimie ca lumea? Evident, trebuia sa iau cu mine cativa pasionati de calatorii (care sa fie si soferi, daca era nevoie). Apoi sa fie oameni care sa fie activi in Social Media, sa le placa sa faca poze… Pana la urma, ati vazut ce a iesit :)) Au mai fost cativa invitati care nu au putut veni, dar poate data viitoare, daca mai e vreodata 😀

In iulie, insa, o adevarata drama ne-a lovit. A venit ploaia. Si nu discutam de drama noastra, ca am fost nevoiti sa amanam plecarea, ci drama celor din nordul Moldovei, care s-au trezit cu apa in curte. Noi… am amanat trei zile plecarea, pentru ca ulterior sa plecam exact cand a fost urgia mai mare. Astfel, prima plecare Redescopera Romania a fost sub imperiul apelor. Cel mai reprezentativ moment? Cred ca a fost cand am iesit in ploaie sa o iau in brate pe Roxana, care trecuse printr-o rupere de nori de nu vedeai la 2m in fata, totul pe o motocicleta. Atunci am zis ca sunt fanul ei pe viata (intre timp ma mai gandesc 😛 ).

Urmatoarea plecare: Transilvania. Totul a fost bine, mai putin plecarea, cand am fost nevoiti sa stam 3 ore aproape dupa fundul lui Doru Panaitescu. Oh, daca am fi banuit noi atunci… A doua plecare a stat sub semnul sensului giratoriu, pentru ca e plina tara asta de ele de ceva vreme. Prin urmare, de fiecare data cand vedeam unul, il faceam complet, inainte de a ne continua drumul. Nu de alta, dar sa nu se planga drumarii ca nu le foloseste nimeni opera. Cel mai reprezentativ moment? L-am pierdut pe Doru, la un moment dat, in Cheile Turzii. Noi l-am asteptat aproape o ora, el s-a intors dupa “5 minute, ca am vazut niste pasari”. Eh… trebuia sa ne dam seama :))

A treia plecare a fost cea mai incarcata de evenimente. La 5 minute de la plecare am fost nevoiti sa ne oprim sa schimbam o masina. GLK-ul meu e inca in service, iar plecarea a fost amanata vreo cateva ore bune. Apoi nu am avut semnal la telefon vreo doua zile (pe langa Dunare si in platoul Mehedinti ai semnal… mai mult nu). Eram obositi, au sarit scantei (nu mari, asa, cat sa ne trezim la viata :D). Plecarea, insa, a stat sub semnul apelor si a caniculei: din cauza caldurii am intrat in fiecare rau pe care il gaseam, numai sa ne mai racorim putin. Momentul reprezentativ? Primirea extraordinara de la Timisoara, unde ne-au asteptat oamenii 3 ore, pentru a-i canta La Multi Ani lui Anne-Marie.

Intr-un final, ultima plecare, in septembrie, prin Dobrogea. Una mai scurta, sa poata veni mai multa lume cu noi. Pentru mine, momentul reprezentativ a fost cele 3 ore state la Libida, cu arheologii de la muzeul din Tulcea, care ne-au povestit ce e cu cetatea. Eu, care am facut din Libida copilul meu de suflet (desi nu am nici o treaba, activ), eram asa bucuros cand ii vedeam pe cei 16 ascultand fascinati – o parte din ei, cel putin 😛 – povestile scoase din praful de pe santier. Plecarea a stat sub semnul soselelor drepte si fara masini pe care am condus cu cea mai mare placere zile in sir.

Eu chiar am REdescoperit Romania, pentru ca am mers iar pe 80% din drumurile pe care le-am tot batut, dar mi-am indeplinit si cateva din visurile copilariei: sa vizitez pesteri, sa fac baie in Dunare etc.

Cateva concluzii legate de Romania, in general:

– Romania e o tara a SUV-ului. Daca vrei sa vezi chestii misto, trebuie sa iesi de pe sosele. Si chiar si pe sosele, de cele mai multe ori it blestemi zilele daca nu ai o masina cu suspensii cum trebuie si ceva mai inalta
– Daca vrei sa vizitezi Romania, ia-o pe bucati mici. Daca faci in fuga, deja dupa cateva zile esti super obosit/a. Si nu te mai poti bucura cum ar trebui de ceea ce vezi.
– Cand te uiti pe harta si estimezi timpul, dubleaza-l, cel putin. Noi am facut si o ora pe 20 de km, asa ca aveti grija.
– Conduceti linistit, sa aveti timp sa evitati bizonii. In plus, veti ajunge mult mai odihniti.

Deocamdata atat. Sincer sa fiu, in ultima zi abia asteptam sa se termine, asa eram de obosit. Din pacate pentru mine, insa, simt ca saptamana viitoare o sa incep sa ma gandesc iar la trasee, oameni samd.

Cui multumim:

1. In primul rand, Petrom. De la ei a pornit ideea, fara ei nu as fi pus-o in aplicare. Au si cont de twitter, si pagina de Facebook, sunt implicati in multe proiecte, merita urmariti.
2. Firmele care ne-au dat masini: Mercedes Benz Romania (Mercedes-Benz GLK), Suzuki UMR (Suzuki Grand Vitara), Dacia-Renault (Dacia Duster), Eurial (Peugeot 407 – condus de Mugur Patrascu), Citroen Romania (Citroen C3 Picasso – masina data intr-o ora, pentru ca ramasesem fara – condus de Vlad Balan), Porsche Inter Auto (Skoda Yeti – condus de Doru Panaitescu), BMW Romania (BMW seria 5GT – condus de Adrian Mihaltianu), Mitsubishi Motors (Mitsubishi Outlander). De asemenea, au mai fost cu noi urmatoarele masini, conduse de proprietarii lor de drept: Seat Toledo, Renault Clio, Subaru Forester. Despre masinile conduse de mine veti citi in saptamanile care urmeaza, cand imi mai recapat si eu respiratia 🙂
3. iLeo. Pentru ca ei sunt cei care s-au ocupat de organizare. Si ne-a fost bine 😀 Update: Unde organizarea a insemnat de la mancare si somn la insotire in masina de “service”, cum ii spuneam noi 🙂 Mugur Patrascu a fost, impreuna cu mine si cu Ana, prezent in aproape toate plecarile. Si chiar daca dureaza putin pana te obisnuiesti cu el, la un moment dat ii simti lipsa :))
4. Tuturor participantilor. E ditamai lista. Plus tuturor celor care ne-au urmarit, care au dat Like, RT, sau cu comentat, care ne-au dat linkuri si sugestii, care au pus pe harta Petrom locuri pe care ar trebui sa le vizitam.

Later: De citit si radiografia facuta de Ana

Dobrogea e, pentru un sofer, mai ales, un adevarat paradis. Sosele lungi, drepte, asfaltate bine aproape fara trafic, unde poti conduce linistit, fara stresul claxoanelor si al bizonilor din trafic.

Bineinteles, un berbec a reusit sa iasa din sosea si asa, pe drum drept. Ne-am oprit sa il ajutam,dar nu avea nevoie, asa ca am trecut mai departe catre primul obiectiv: Capidava. Asezata pe malul Dunarii, privelistea este extraordinara.

Pasul urmator: Muntii Macinului, unde am pus la incercare, pe un drum mai mult lipsa, masinile cu care am venit. BMW seria 5GT a cedat primul, pentru ca nu e, in mod cert, o masina cu care sa iesi de pe sosea. A doua masina, un Renault Clio, a mai dus vreo 100m. Intr-un final, am urcat pe munte cu un Subaru Forester, o Dacia Duster si un Mitsubishi Outlander. Ultimul, condus de specialistul in offroad Doru Panaitescu, a ajuns cel mai sus. Acolo am primit toti cate un cadou superb: cate un zmeu, de inaltat, din partea lui Augustin. Nu am mai inaltat un zmeu de mult si era de vazut cum redescoperisera toti copliul din fiecare.

Plecarea ne-a impartit in doua grupe, una catre Noviodunum si alta catre Niculitel, la Bazilica Paleocrestina. Eu am mers la Niculitel, unde e singurul mormant gasit nevandalizat din Europa.

Acum inchei, ma duc sa alimentez, pentru a doua zi, care inseamna multe cetati. Si povesti de la arheologi.

Poze si linkuri, dupa marti.

Aveti mai jos o lista cu ce se poate vizita in Dobrogea. Noi vom merge mai repede, ca de obicei, dar daca aveti sugestii, comentariile sunt de voi 😛

Harsova
canarele de la Harsova
castrul roman Carsium

Macin
Rezervatia Macinului
Parcul National Muntii Macin
Varful Tutuiatul (Greci) – 467 m
Varful Moroianu – 43 4m
Varful Capusa – 433 m
Varful Priopcea – 41 0m
Varful Sulucul Mare si Culmea Pricopanului – 370 m
Punctul fosilier Dealul Bujoarele (rezervatie naturala geologica)
Padurea Valea Fagilor (rezervatie naturala botanica)
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Locul numit “Piatra fetii”
Dunarea veche – Bratul Macin
Izvorul de leac din Muntii Macinului
Castrul roman Arrubium – Macin (secolul I e. n.) – 467m
Cetatile romane de la Troesmis, langa Turcoaia (secolele III-IV e.n.)
Cetatea romano-bizantina Dinogetia langa Garvan (secolul IV)
Hanul vechi si Geamia din Macin (secolul al XVIII)
Casa memoriala “Panait Cerna” (din comuna Cerna)
Casele cu arhitectura specific dobrogene (la Luncavita, Vacareni, Garvan si Jijila)
Monumentul erolior din Macin
Popina Blasova (rezervatie naturala) in Balta Brailei
Manastirea din Macin, cu interior din lemn;

Fauna locala:
Broasca testoasa dobrogeana (monument al naturii)
Vipera cu corn (cel mai mare sarpe veninos din fauna Romaniei)
Balaurul dobogean (cel mai mare sarpe veninos din tara-2.6 m

Niculitel
Martirionul de la Niculite
Basilica Paleocrestina

Somova
Parches
Manastirea Saon

Tulcea
Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (ICEM)
Muzeul de Științe Naturale “Delta Dunării”
Muzeul de Arta
Muzeul de Etnografie si Arta Populara (MEAP)
Muzeul de Istorie și Arheologie

Nufaru
Pereiaslaveț/Preslaveț (“Micul Preslav”)

Mahmudia
Cetatea Salsovia

Murighiol
Lacul Sarat
Manastirea Halmyris
Cetatea Halmyris

Agighiol
punctul fosilifer de la Agighiol situat in Dealul Pietrosu
mormantul tumular de la Agighiol

Babadag
Mausoleul lui Sari Saltuk Dede
Muzeul de Artă Orientală

Slava Rusa
Cetatea Ibida
Moara de vant

Enisala
Heracleea

Jurilovca
Cetatea Argamum

Portita

Histria
Muzeul arheologic Histria
Cetatea Histria

Vadu

Constanta
Moscheea Constanta
Acvariul Constanta
Cazinoul
Delfinariul
Planetariul Constanta
Muzeul Marinei Romane
Muzeul de Arta
Statuia lui Ovidiu
Bustul lui Mihai Eminescu
Muzeul de arheologie Constanta
Mozaicul roman
zidul roman de incinta
Farul Constanta

Cheile Dobrogei

Gura Dobrogei
pesteri

Basarabi
biserica in creta

Adamclisi
Monumentul de la Adamclisi
Pestera Sf Andrei
Manstirea Dervent

Calarasi
fostul combinat siderurgic

Redescopera Romania se apropie de sfarsit. Mai este Dobrogea, o zona care “musteste” de cetati vechi, cu sosele care te imbie la condus si, bineinteles, cu marea aproape.

Echipa care pleaca “oficial” este urmatoarea:

Iulia Iyli (blog | twitter | facebook)
Oana Stanica (blog | twitter)
Andrei Crivat (blog | twitter | facebook)

Diferenta, fata de celelalte plecari e ca stam numai trei zile (plecam de sambata, 4 sept, si stam pana pe 76 seara) dar, mai mult decat atat, mai merg cu noi inca vreo 11 oameni, din cei care ne-au insotit de-a lungul celorlalte 3 plecari:

Ana Bulgar ( blog | twitter | facebook )
Roxana Farca ( blog | twitter | facebook )
Mugur Patrascu (twitter | facebook )
Gabriela Tataru (twitter | facebook )
Adrian Mihaltianu ( blog | twitter | facebook )
Gabriela Pieleanu ( blog | twitter | facebook )
Corina Georgescu ( blog | twitter | facebook )
Anca Bundaru ( blog | twitter | facebook )
Doru Panaitescu ( blog | twitter | facebook )
Augustin Radu ( twitter | facebook )
Andra Zaharia ( blog | twitter )

Da, va fi un cosmar 😀 Dar in acelasi timp va fi cea mai intensa plecare dintre toate 🙂

Luni va aratam si traseul, iar daca aveti sugestii, le asteptam. 😀

Dupa ce ne-am revenit din ultima aventura #prinromania, am adunat toate scrierile bloggerilor care ne-au insotit de data asta, ca sa va puteti face un ghid in caz ca vreti sa porniti la drum prin Oltenia si Banat, unde sunt atatea de vazut. Nici noi n-am reusit sa le cuprindem pe toate, dar am incercat.

Anne Marie Chelariu: zilele 1 si 2, ziua 3, ziua 4, sinteza.
Andra Zaharia: Redescopera Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, traseu, harti si obiective.
Cosmin Tudoran a scris un guest post pe blogul lui Chinezu.
Simona Cuibus: Redescopar Romania, ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.
Adrian Ciubotaru: proiectul, zilele 2 si 3, Romania este un labirint.
Vlad Balan: traseul, obiectivele partea 1 si partea a 2-a.

Ce am povestit eu: echipa si traseu, traseu si obiective, ziua 1, zilele 2 si 3, zilele 4 si 5.

Foto: ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5, toate zilele.

De la Simona Cuibus: ziua 1, ziua 2, ziua 3, ziua 4, ziua 5.

Ieri nu am mai apucat sa scriu, pentru ca am ajuns in camera franti, dupa un drum de peste 12 ore (incluzand si opriri) pana la Timisoara.

Poze din primele toata excursia puteti vedea aici.

Pentru prima oara in viata mea, desi am trecut de cateva ori prin oras, am stat sa vizitez ce era de vizitat (cat de cat, macar), in Drobeta Turnu Severin. Astfel, am vizitat Cetatea Severinului, piciorul podului lui Apolodor din Damasc si am vazut si muzeul de istorie al orasului. Mi s-a parut impresionant cum arata podul lui Apolodor (in muzeu e o macheta la scara naturala, podul avea ceva mai mult de 1km). Ah, si am baut braga. Nici nu stiam ca mai exista.

Dupa Drobeta, insa, a inceput cosmarul drumurilor din Romania: estimarea imposibila a timpului facut pe anumite distante. Da, din cauza drumurilor. Care nu sunt proaste in mod necesar, doar ca din cand in cand, dupa zone bune, apare o gaura de niciunde. Si nu prea mai ai sansa sa te opresti, decat daca anterior mergeai cu 20 de km la ora, caz in care mai bine luati bicicleta.

Din fericire, traseul (pe Clisura Dunarii) a compensat din plin pentru drumurile proaste. Daca nu ati fost prin zona, e pacat sa nu incercati sa ajungeti. E superb, gasiti o gramada de pensiuni misto, e liniste… iar Dunarea este maiestuoasa. Noi am mangat la Septembrie, o pensiune de 4 stele care are ca simbol inima. Iar in hol am gasit, pe un panou, o gramada de pietricele cu forma natural asemanatoare inimii. Dar cel mai important lucru gasit a fost un ponton, de unde am sarit rapid in Dunare, sa ne racorim. Prima data cand inot in Dunare, de altfel.

Din pacate masa a durat vreo doua ore, si asta mai ales din cauza ca au venit comenzile extrem de greu. Nu am idee ce faceau in bucataria aia, dar dura mult, asta in mod cert.

De ce am zis de masa? Pentru ca asta ne-a facut sa pierdem timp pretios, pe care l-am fi putut folosi pentru a vedea pestera!!!, care se vede mergand cu barca, pe Dunare. Am compensat, insa, la sugestia (iar!) a lui Doru Panaitescu, cel care ne-a dus pe partea cealalta a pesterii, pana la intrare. A fost extraordinar de misto, singurul regret a fost ca nu aveam echipament necesar sa intram mai departe in pestera.

Drumul spre Timisoara a continuat fara evenimente, pana cand, in mijlocul drumului, am vazut, traversand tacticoasa, probabil in cursa sa cu iepurele… o testoasa. Da, una de pamant, nu prea fericita ca ne-a vazut, dar care a reactionat ulterior destul de bine la tentativele fetelor de a o mangaia pe cap.

Ultima parte a drumului a fost iar sub imperiul asfaltului pus din viteza, pentru ca se zgaltaiau masinile incontinuu, zici ca eram pe mare, nu pe sosea. Iar Grand Vitara cu care mergem chiar e indeajuns de rigid incat sa nu simti ca “danseaza”.

In sfarsit, la ora 10 am ajuns in orasul in care ne astepta ditamai gasca – de la ora 7, chiar. Va multumim tuturor, desti stim ca erati acolo pentru tort 😀 Tortul pentru ziua de nastere a lui Anne Marie – care initial nu a crezut ca e pentru ea tortul, cititi mai multe pe blogul ei.

Ziua s-a terminat la hotel, unde am picat toti, mai ales dupa inca o baie in piscina.

Vineri, ziua 3

Ziua a inceput in forta, cu o vizita la Carpat Air, la simulatorul de zbor. Eu am mai fost, am relatat aici mai multe, asa ca i-am lasat pe ceilalti sa puna avionul in bot 😀 Mai putin pe Cosmin, care se gandeste serios sa ia licenta de pilot.

Din pacate, am intarziat putin, asa ca plecarea, pe la 11:30, din Timisoara, promitea o zi plina si fara sanse prea mari sa ajungem in toate punctele unde voiam. Initial voiam sa mergem catre Tg. Jiu pe defileul Jiului, dar am renuntat in favoarea platoului Mehedinti. Mai mult decat oricand, insa, drumurile proaste ne-au dat rau programul peste cap.

Am apucat, totusi, sa vedem Tibiscum (dupa ce l-am cautat derutati o gramada pe camp, pentru ca nu exista absolut nici un semn – chiar ma gandeam cat de necesar e Proiect4). Evident, prea multe si spectaculoase nu vezi, dar e o fosta asezare romana mare – avea in jur de 17ha suprafata. Comic a fost ca am intrebat un nene unde e si ne-a zis, bulversat: “Aaaaa, hotelul… pai e aproape, in Caransebes, la 5 km de-aici!”.

Drumul de la Caransebes la Baile Herculane este foarte frumos, chiar daca nu cel mai bun. Insa peisajele fac toti banii. Am intrat iar in apa (in Timis), sa ne mai racorim, apoi am plecat spre Platoul Mehedinti. Stiam, din aprilie, de la BlogTrip, ca drumul e execrabil, dar acum am inclus, la sugestia lui Doru, si Cheile Corcoaiei, aflate la vreo 17km de drumul dintre Baile Herculane si Tg. Jiu, pe un drum de pamant si piatra, mai mult, desi el avea si asfalt din cand in cand.

Chiar ne-am gandit, in timp ce mergeam, ca aproape sigur la noi, prin Romania, nu se mai asfalteaza toate drumurile complet, ca unele sunt asfaltate dupa stilul: “mai pune putin aici, inca putin acolo, mai mergi 5m, iar mai pune”.

Pentru a apucat sa vedem ultimele obiective de pe ziua de vineri, ne-am impartit in 3: eu am fost la Manastirea Tismana, impreuna cu Cosmin, Simona si Anne-Marie, varu a fost la Pades, iar Doru, cu Ana si Augustin (un prieten de-al lui Doru), au fost la Ponoare. Manastirea Tismana era deja in intuneric cand am ajuns, dar Cosmin a reusit cateva fotografii foarte frumoase (pe care la un moment dat le va pune si pe net, sper).

In sfarsit, am ajuns in Targu Jiu, unde am revazut Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului, de data asta noaptea, insa.

Astazi, joi, avem im program un traseu mai lejer, ca drumuri, dar mai incarcat ca obiective, printre care Castelul Corvinilor de la Hunedoara, defileul Jiului, mai multe cetati dacice si castre romane.

Ne puteti urmari, bineinteles, pe #prinRomania pe twitter, pe contul oficial al actiunii sau pe pagina de Facebook a Petrom. Si pe conturile noastre (disponibile aici).