Intotdeauna mi-am facut un titlu de glorie din faptul ca accept oamenii asa cum sunt: Live and let live e motto-ul meu si pana acum mi-a fost foarte bine. Nu judec faptele oamenilor (atat timp cat nu vin sa imi taie mana pentru ca le face placere… you get the point), nu ma intereseaza ce hotarasc sa faca cu viata lor (sunt vaccinati, daca au nevoie sa fie ajutati, pot cere ajutorul).
Si totusi, saptamana trecuta ceva s-a schimbat. Mi-am schimbat parerea despre cineva. O intamplare stupida a facut sa am acces la o fatza pe care nu o vazusem pana atunci, dar de care stiam ca exista. Si, deodata, persoana pe care o placeam s-a transformat intr-o persoana pe care nu o mai vreau pe langa mine. Desi stiam de existenta fetzei respective, nevazand-o niciodata era usor sa nu ma gandesc. Dar acum nu pot sa ma gandesc decat la asta. Si imi vine sa imi dau palme pentru ca se intampla sa contravina oricaror principii pe care le aveam sau inca le am.
Recent ii spuneam unui prieten bun ca am impresia ca lumea se ia de mine aiurea in ultima vreme (avand in vedere ca eu imi vad de bucata mea, chiar e aiurea). Se lua des lumea de mine inainte, dar de fiecare data meritam. In ultima vreme simt ca se intampla degeaba. Si prietenul asta al meu mi-a zis: “Mah, Bobby, nu cumva crezi ca devii tu mai bun?”. Evident, ironic, nu am prieteni chiar atat de patetici :))
Ma intreb, insa, de ce? Devin paranoic? 😀 Schizofrenic? Chiar trebuie sa ma arat interesat de toate cacaturile din viata celorlalti sau sa ma dau deoparte cand vor toti ca sa nu se mai ia de mine? :-/ WTF? :))
Well, dau vina pe astenia de primavara si astept sa iau permisul si sa incalec Suzuki-ul SV650 (aia albastra 😀 ) de pe care nu ma mai puteam da jos ieri, in showroom. Dupa ce trece prima luna, in care imi tremura genunchii in trafic, sunt sigur ca imi vor disparea din cap toate problemele existentiale…
Blogoree Romanian Tour incepe in weekendul viitor!