Una Alta ·
Maine e ultima emisiune Workshops din acest an (iau si eu vacanta, nu numai voi >:P ). Si, ca sa incheiem frumos, facem o analiza a ultimului an, anul Facebook in Romania, dupa parerea mea. Invitat? Cristi Manafu, organizatorul a o gramada de evenimente pentru online (NetCamp 2010 tocmai s-a terminat), blogger vechi si cunoscut samd..
Va astept, asadar, maine, marti, 14 decembrie, de la ora 20:00, la RadioLynx. Avem si chat!
Una Alta ·
Eu nu prea iau lepse pe blogul asta. Nu pentru ca nu imi plac, ci pentru ca in general sunt concepute prost. Sunt date aiurea – “pentru cine mai vrea sa preia” nu e o cea mai buna solutie pentru a tine leapsa in viata. Astazi am vazut o leapsa interesanta pornita de Bianca Albu. E blogger la inceput, poate gresi, dar totusi… catre 12 oameni??
Ce ar trebui facut cand pornesti o leapsa?
1. Stabileste foarte clar despre ce e leapsa (scrie un mini-regulament, daca vrei, chiar daca e doar un paragraf). Acest mini-regulament trebuie preluat de toata lumea, pentru a duce mai departe ideea. Poate sa fie pur si simplu un rand, de genul: “Trebuie sa scrii 5 lucruri mai putin stiute despre tine”. Poate fi si ceva mai complex, cum e in leapsa cu Fantasy Album.
2. Nu fa leapsa foarte complicata, nu fa o leapsa care ia foarte mult timp sa o completezi. Sunt cateva de genul asta care merg (vezi leapsa cu 100 de lucruri facute in 2009), dar sunt cazuri rare. Mai ales ca leapsa mentionata nu prea era leapsa (nu folosea mecanismul standard, de dat mai departe). In plus, cred ca a plecat de la Dragos Roua, dar nu sunt foarte sigur.
3. Rezolva tu leapsa, in primul rand. E de la sine inteles, dar am pus aici, sa fie.
4. Nu adresa leapsa catre prea multe persoane. Eu as trimite catre 3, maxim 5. Vrei ca oamenii aia sa se simta deosebiti, sa faca efortul de a scrie, nu sa fie la gramada, sa poata spune “Eh, lasa ca oricum scrie cineva!”. Bianca… 12????
6. Trimite leapsa catre persoane din mediul tau, cu care comunici macar online. Sau pe blogurile carora comentezi. Sau cu care discuti pe Twitter. You get the point. Poti, uneori, sa adresezi si prietenilor acestora, daca e una mai generala si ti-ar placea in mod deosebit sa auzi parerea cuiva specific, dar sa nu te astepti la prea multe 🙂
5. Nu spama socialele cu leapsa, ideea e sa mearga de la sine. Da, “impinge” putin pe Twitter sau Facebook, dar nu sari calul. Vrei ca lumea sa fie entuziasmata, nu stresata.
6. Vorbeste inainte cu persoanele carora le dai leapsa. Macar cu cateva. Da, stiu, “o leapsa ar trebui sa mearga viral”. Dar si viralul asta are nevoie de o masa critica. Vrei sa fie oameni care sa aiba timp sa scrie in urmatoarea zi, cel mai tarziu, nu sa scrie peste o luna sau chiar deloc, pentru ca nu au timp in perioada respectiva.
7. Nu forta sa se spuna de unde a pornit leapsa, nu cere link samd. Cere, insa, sa preia mini-regulamentul sau, daca nu, sugereaza-le sa iti dea link – este nevoie sa se stie de ce s-a pornit leapsa si ce trebuie facut.
8. Eu as evita sa ma duc la un alt blogger pe blog si sa ii spun intr-un comentariu: “Vezi ca ti-am dat o leapsa!”. Mai degraba as trimite un email – toti au formular de contact. Mai mult, asa personalizezi comunicarea si ii si spui de ce e inclus/a in leapsa.
Cum sa preiei o leapsa?
1. Fa in asa fel incat sa fii nominalizat :))
2. Daca nu esti nominalizat, poti intreba in comentarii daca e ok sa o preiei. In general nu vei fi refuzat/a.
3. Pune mini-regulamentul si in postul tau. In acelasi post in care completezi si tu leapsa.
4. Pune link catre cel care a inceput leapsa si catre cel care a creat-o. Da, stiu, ei nu iti vor cere, dar este o chestie de bun simt si, de ce nu, de ajutor pentru cei mentionati. In plus, vei dori sa ti se raspunda cu aceeasi moneda (vezi in comentarii, unde Dragos Roua mi-a confirmat ca de la el a plecat leapsa).
5. Cand o dai mai departe, respecta si tu punctele de mai sus.
Evident, ceea ce am zis mai sus poate fi adaptat, dar in mare parte ar trebui respectat, pentru ca leapsa sa aiba priza si sa nu fie enervanta.
P.S.: si, daca tot m-am luat de Bianca, maine promit sa completez si eu leapsa, daca imi da voie :))
Una Alta ·
Maine plec la Praga pentru o zi si nu stiu ce sa vad in cateva ore. Sugestii?
O alta intrebare pe care o tot aud de la bloggerii noi este: cat trafic am nevoie? Pentru ce? Pentru “a castiga bani”, “pentru a fi vizibil”, “pentru a fi considerat A-list blogger”, “pentru a fi bagat in seama” samd.
Intre bloggerii vechi eu stiu bloggeri cu mii de oameni pe zi (zoso, arhi) si bloggeri cu pana in 1000 de oameni (eu, chinezu), bloggeri care fac bani si sunt considerati relevanti, importanti samd.
Pana la urma, ai nevoie de trafic sau nu?
Raspunsul e si da, si nu. Da, ai nevoie de trafic, fara doar si poate, nu poti face nimic cu 20 de oameni pe zi. Dar ai nevoie de 5000 de oameni pe zi? Nu, din punctul meu de vedere.
Exista doua elemente care definesc traficul: numarul (cati vizitatori unici ai pe zi/luna samd) si tipul (ce fel de vizitatori sunt, care sunt interesele lor, de unde vin, ce varsta au, ce vor de la viata, sunt activi in online sau nu samd). In general tipul este determinat de continut, dar despre asta am sa scriu saptamana viitoare.
Foarte important pentru ceea ce vrei sa obtii de la blog este pe ce caracteristica a traficului te concentrezi mai mult: pe numar (deci la gramada, practic) sau pe tip (unde vrei sa ai un anumit tip de audienta, catre care poti da diferite informatii relevante pentru ei).
Ce vrei sa obtii de la traficul tau?
Exista surse de venit care depind de trafic (Google Adsense fiind cea mai cunoscuta, bannerele CPM fiind a doua). Cod Rosu sunt sigur ca scoate bani buni din trafic destul de mare. Traficul, insa, are o calitate indoielnica, pentru ca vine pe continut pus la gramada, in functie de ceea ce este interesant in acel moment pe internet, indiferent ca e vorba de poze cu ultima semi-vedeta care s-a dezbracat sau de numerele la loto din ultimele zile. Prin urmare, monetizarea blog-ului se va face doar prin reclama vanduta la gramada, nu pe ceva specific. Mai mult, pentru un astfel de trafic e nevoie de ceva cunostinte de SEO, pentru a putea folosi la maxim trendurile de cautare pe Google (sursa principala de trafic pentru astfel de site-uri). Vizitatorii din acest tip de trafic au caractersticile urmatoare: nu interactioneaza cu continutul (nu comenteaza), nu revin pe site-ul respectiv, ies foarte repede daca nu li se pare ca au gasit ceea ce vor, rareori merg pe alte pagini ale site-ului in afara de cea pe care ajung din motorul de cautare.
Alte surse de venit nu depind de trafic, ci depind de “incredere”. Mai multe tipuri de incredere, de altfel:
a) increderea altor bloggeri, care iti recomanda blogul la randul lor
b) increderea agentiilor digitale pentru a lucra cu tine in diferite campanii.
c) nu in ultimul rand, increderea cititorilor tai ca recomandarile pe care le faci sunt bine intentionate, ca nu sunt numai legate de bani.
Genul de trafic de mai sus este mult mai “fidel”, sta mai mult pe site, este destul de vocal (daca nu ii place continutul tau, reactioneaza), revine pe site, se aboneaza la modalitatile de primire a continutului (in email, RSS, twitter, facebook samd), se conecteaza cu autorul blogului pe toate retelele sociale, sustine proiectele sale samd.
Care din cele doua tipuri de trafic e cel mai bun? Cel pe care il poti obtine, cel cu care ti-e cel mai usor sa lucrezi samd. Diferenta este ca primul tip de trafic nu iti aduce “un trib”, dupa cum il descrie Seth Godin, nu iti aduce o comunitate care sa te ajute sa promovezi diferite proiecte. In acelasi timp, este posibil ca al doilea tip de trafic, care iti aduce o gramada de avantaje, are si multe dezavantaje: uneori comenteaza mult prea mult, te taxeaza pentru aproape orice greseala (nu in mod rautacios, de cele mai multe ori), iti cer sa le raspunzi, sa nu scazi calitatea continutului sub nivelul cu care s-au obisnuit samd.
Acest al doilea tip de trafic este, pe termen mediu si lung, alegerea corecta, din punctul meu de vedere, pentru ca te ajuta sa iti creezi acel “brand personal” de care discuta toata lumea in online. Acest brand personal este, de fapt, o masura a increderii care iti este acordata in mediu, atat de cititori cat si de potentialii advertiseri.
Cam atat pentru azi, data viitoare am sa spun cateva lucruri despre continutul blogului.
Una Alta ·
Foarte corect raspunsul de-aici, nici eu nu puteam spune mai bine.
Andrei Chirica are si el un punct de vedere bun.
Totul in contextul de aici
Una Alta ·
Acest post este scris de Hoinaru (Alex Ciuca pentru prieteni), la rugamintea mea. Pentru ca, dupa ce m-am tot “luat” de el in posturile anterioare, i-am zis ca as vrea sa am la mine pe blog intrebarile pe care tot si le pune el legate de agentii si bloggeri in Romania, ca ulterior sa incerc sa raspund, in masura puterilor 😀
Când vine vorba de campanii cu bloggerii se pleacă de la o premisă greşită: orice contestatar, oricine pune întrebarea “dar de ce doar ei, ăia 10?” e etichetat drept ofticos. Clar e invidios pe succesul A-listerilor şi nu numai că vrea să le dea în cap, dar şi-ar dori să capete bani, femei şi faimă fără să muncească. Ăsta e profilul contestatarului de campanii cu conglomeratul bobbyzosoarhipiticuciubotarudecemanafubuddha.
De fapt, nu toată lumea le vrea banii şi faima. Nu orice “de ce doar ei?” e urmat de “şi nu noi?”. Uneori întrebarea asta vine când citeşti 5-6 posturi consecutive ale unui om pe care îl urmăreai cu sfinţenie şi care acum scrie doar despre branduri. Şi atunci stai puţin să te gândeşti dacă mai e omul pe care l-ai băgat în reader.
Pe urmă te întorci spre oamenii de PR şi întrebi iar: “de ce doar ei?”. De ce sunt 10 bloggeri care mănâncă şi pufuleţi, îşi personalizează şi adidaşi (da, sunt un ofticos), îşi fac şi timp pentru nu-ştiu-ce party şi a doua zi scriu probleme de economie?
Evident, nu toţi sunt relevanţi pentru orice produs, nu toţi pot fi endorseri potriviţi, dar oamenii care au în mână bugetele habar n-au piaţa. Imaginaţi-vă nişte Media Buyeri obligaţi să cumpere spaţiu pe TV fără să se fi uitat vreodată la vreun post. Se vor umple de publicitate PRO, Antena şi TVR1 iar restul vor muri de foame pentru că Media Buyer-ul nu-şi cunoştea jobul. Cam asta se întâmplă acum cu bloggerii. Se vine cu oferta şi ei le acceptă aproape pe toate, fără să se gândească dacă se potrivesc sau nu cu brandul, fericiţi că pot câştiga nişte bani.
De fiecare dată bloggerii mici pun întrebarea “de ce doar ei?” şi de fiecare dată unul dintre “ăia vechi” răspunde “pentru că voi nu aveţi trafic şi nu sunteţi cunoscuţi; puneţi mâna şi munciţi să ajungeţi la nivelul nostru şi veţi avea campanii”. Şi atunci, dacă e vorba de trafic şi relevanţă, de ce Makavelis sau Krossfire nu au mai multe campanii? Sau de fiecare dată când avem ceva legat de cărţi, de ce nu apare Gabi Macovei de exemplu, care e pe de-o parte poet şi pe de altă parte blogger şi înţelege ambele fenomene?
Dacă oamenii de PR ar alege şi alţi bloggeri în afară de cei 10 vechi (numărul e generic) iar pe de altă parte bloggerii ar mai refuza unele campanii şi s-ar concentra mai mult pe conţinutul blogului lor aşa cum era el înainte să devină cunoscuţi (cum am mai zis, Zoso cum poate ?), blogosfera ar deveni un loc mai bun.
Una Alta ·
Discutam acum vreo jumatate de an cu Chinezu si ii spuneam ca admir evolutia sa in ultimul an. De unde acum un an nu auzisem de el decat de la Andrei Crivat si din cate un twit, acum am impresia ca e peste tot, mai rau decat eram eu acu vreo doi ani :))
In discutia respectiva imi spunea ca el si-a facut un plan foarte clar stabilit pentru social media, plan de care se tine si pe care il respecta aproape la litera. Si care, dupa cum s-a putut citi in Adevarul, i-a mers: i-a adus si imagine, si bani. Ce va face cu imaginea e treaba lui, banii sunt sigur ca nu sunt rai deloc 🙂
Prin urmare, marti, ora 20:00, discutam despre cum sa evoluezi ca blogger relativ nou, folosind Social Media. La RadioLynx, evident 🙂
Una Alta ·
In ultima vreme tot am primit semnale ca sunt implicat in prea multe campanii si ca asta se vede pe blog. Ceea ce e corect, dar problema nu e ca sunt implicat in prea multe campanii (cel putin din punctul meu de vedere), ci ca nu mai am timp sa creez continut diferit, continut premium, cum spunea la un moment dat un prieten.
Daca initial nu mi-am facut griji prea mari, prin luna august deja incepusem sa imi fac si eu probleme. Redescopera Romania “cotropise” blogul meu si la propriu, si la figurat. Nu imi parea rau, pana la urma scriam despre plimbarile mele, lucru pe care il fac de 5 ani, nu era ceva in mod deosebit diferit, dar pe de alta parte eram asa de obosit intre plecari incat nu mai aveam nici un chef sa scriu altceva.
Ulterior a urmat o perioada mult mai incarcata (refaceam sistemul de lucru in firma si e ciudat, pentru ca trebuia sa renunt la o gramada de lucruri pe care in mod normal nu le las din mana), perioada in care nu am mai scris decat rar si in general legat de campanii.
Pe la inceputul lui octombrie am inceput sa resimt lipsa articolelor scrise fara un scop anume pe blog, reciteam in permanenta ce scriam acum 4-5 ani, mi-am dat seama ca incep sa scriu prea mult pe twitter si Facebook, asa ca am inceput sa ma gandesc cum sa fac sa reincep sa scriu pe blog. Si, discutand amical asta cu fetele de la McCann la un moment dat, mi-au dat o idee foarte buna: daca tot scriu numai in cazul in care sunt “fortat” de diferite campanii samd, de ce nu incerc sa combin? Sa gasesc o campanie pentru contintul premium (gen articolele despre PR si blogosfera sau o seria noua, pentru bloggerii aflati la inceput) si sa ma simt asa obligat.
Nu era o idee rea, dar cine sa imi sustina o astfel de campanie. Mai mult, chiar e vorba de lipsa de timp sau, pur si simplu, sunt buned out, nu mai am chef sa scriu? Daca, totusi, nu am chef sa scriu decat un articol pe luna despre altceva?
Eh, tot cei de la McCann au venit cu ideea (acum, daca ma gandesc, ma intreb daca nu m-au manipulat frumos in a ma incadra in campania lor 😀 ): Toshiba, unul din clientii lor, sustine tot ceea ce inseamna calitate si premium, asa ca de ce nu ar sustine si acel tip de continut de pe blogul meu? Mai ales ca au garantia Orice-ar fi, deci nu ar trebui sa se streseze foarte tare daca aberez. Si nu mi-au dat bani, ci o unealta: un laptop (pentru ca ultimul meu laptop a ajuns la taica-meu, iar eu imi cautam un desktop replacement). Prin urmare, in perioada urmatoare, tot ce voi scrie, altceva decat campanii, va fi sustinut de Toshiba. Chiar daca e vorba doar de un articol micut, despre tab-urile din Firefox.
Sustinerea va fi e o perioada destul de lunga, 6 luni in anul urmator, cand toate articolele neincluse in alte campanii vor avea “Sustinut de Toshiba” la sfarsit.
P.S.: @hoinaru, ca tot nu intelegi tu ( 😀 ), te-ai intrebat vreodata daca nu cumva o mare parte din campaniile pe care le vezi pe blogurile bloggeri-lor vechi sunt, de fapt, generate chiar de ei? 🙂 Urmatorul articol din seria “Pentru bloggerii noi” va fi maine si se refera la modalitatile de monetizare cel mai des intalnite pe blogurile romanesti 🙂
Una Alta ·
Firefox 4 vine cu niste chestii foarte misto (acum e inca in beta, abia astept sa apara versiunea finala). Un lucru tampit, insa, e ca ai in bara de stare a Windows 7 toate tab-urile deschise ca preview. In sensul ca daca am 3 tab-uri deschise intr-o fereastra de Firefox, in Win7 imi apare in bara ca si cum as avea deschise 3 ferestre de Firefox.
Cum rezolvi asta? Simplu:
Mergi in bara de adrese si scrie: about:config
In fereastra urmatoare dati OK, dupa care, cand va apare fereastra cu variabile, in Filter scrieti taskbar
Cautati unde apare: browser.taskbar.previews.enable
Dati dublu click pe aia si trebuie sa fie False
Si gata 😀
P.S.: am scris asta aici ca tot timpul uit si trebuie fiu foarte creativ in Google ca sa gasesc raspunsul :))
Una Alta ·
Acum ceva timp am aparut intr-un episod din Viata in 3. Mi-a placut, le-a placut, asa ca m-au chemat iar, acum sa discut de blogging cu o bloggerita noua 🙂 Sa mai spuna lumea ca eu nu sprijin blogosfera 😛
Ce spuneti, mi-a trecut tracul debutului? :)) Trebuie sa va spun ca intre filmari eram si la masa finala a unui turneu de poker de 20000$, asa ca se scuza cearcanele 😛