BobbyVoicu.ro

Cred ca am sa fac anul asta peste 20.000 de km prin tara la volan, numai in evenimente legate de bloggeri. Ceea ce nu stiu daca e de bine sau de rau.

Anyway, pe la inceputul anului am fost contact de Siemens (prin agentia de comunicare Pi2) pentru a participa la o competitie intre bloggeri. Foarte frumos, ati spune, dar ce e asa de interesant? Eh, conceptul de Amazing Race, adaptat pentru ceea ce era nevoie. Suntem trei echipe de bloggeri (una de fete, formata din Nebuloasa si Alina, una cu un blogger de tehnologie – Alex Radescu) si, pentru ca e o CURSA, trebuia si o echipa de oameni pasionati de auto, nu? Adica eu si Razvan Baciu de la trafictube.

Buuuun, ce trebuie sa facem noi? Sa mergem cu masina prin tara, din loc in loc, sa rezolvam, cu ajutorul vostru, niste quiz-uri, sa indeplinim niste task-uri si, la sfarsit, sa ne laudam cu asta 😀 Exista si un premiu, pentru bloggeri, o excursie de un weekend la Copenhaga, un oras verde, pentru ca toata cursa asta are ca baza promovarea tehnologiilor verzi ale Siemens. Dar discutam imediat de Copenhaga.

Care e mecanismul de social media, insa? Ei bine, dupa cum spuneam, noi trebuie sa rezolvam niste quiz-uri (mai multe intrebari cu raspuns usor de gasit pe Google) si nu avem voie sa cautam noi rezolvarea pe net, trebuie sa ne-o dati voi 😀 Eu doar pun intrebarea pe pagina mea de Facebook (pe pagina, pentru ca e publica), si o sa asteptam raspunsul 🙂 ca prostii, daca voi nu sunteti acolo, deci repede, pregatiti-va de participare 😀

Si acum vine si partea mea, care e oarecum diferita de a celorlalti participanti: voi da niste premii, dupa cum urmeaza (am schimbat ceva, pentru ca era impotriva regulamentului).

1. 4 premii a cate 40E, trase la sorti zilnic pentru cineva dintre cei care ne-au ajutat in ziua anterioaradoua premii a cate 60E, marti seara si joi seara, pentru cei care ne-au ajutat in cele doua zile anterioare – tragere la sorti
2. un premiu de 80E pentru unul dintre userii nostri care ne-a ajutat in toata saptamanaun premiu de 120E dat la sfarsitul saptamanii prin tragere la sorti, pentru cei care ne-au ajutat in toata saptamana
3. Marele premiu, in situatia in care castig eu cursa, plecarea de la Copenhaga (pe care o “donez” cititorilor mei), pentru unul dintre cei care ne-a ajutat in saptamana concursului. Totul cu conditia sa scrieti ulterior, la mine pe blog, despre plecare, sa povestiti cum vi s-a parut Copenhaga (daca tot nu ajung eu 😛 ).

Nu in ultimul rand, vom mai lua cu noi, cate doua zile (de pe 23 pe 25 si de pe 25 pe 27), doi bloggeri care vor sa participe, bloggeri din zona Sibiu, Cluj, Arad, Timisoara. Acesti bloggeri vor merge cu noi in urma comentariilor de aici de pe blog, la acest articol, in care sa ma convingeti ca merita sa mergeti cu mine si cu Razvan. Nu am idee cum sa ma convingeti, dar tine de voi 😀 Cei doi vor merge cu noi, vor sta la hotel cu noi, vor manca cu noi, singura faza e ca se vor intoarce cu trenul acasa 🙂

Bun, vi se pare interesant? Mie da, abia astept, sincer sa fiu 😀 Nebu, Alex, pregatiti-va… venim!! 😀

P.S.: nu uitati: comentati aici, pana vineri, sa va pot anunta: de ce v-as lua cu mine si cu Razvan in masina in aceasta cursa?

De ieri sunt incantatul posesor al unei soparle Gecko Leopard. Subliniez ca e leopard pentru ca nu se poate catara pe tavan (e soparla de zona stancoasa, are unghii, nu ventuze).

Sincer sa fiu, nu mi-am imaginat niciodata ca voi avea o soparla. Caine, da, motan, da, in nici un caz soparla. Sunt scarboase, nu, de ce as vrea una? Ei, adevarul e ca Gecko-ul meu (nu are inca nume pentru canu mi-am dat seama daca e baiat sau fata :D) nu e deloc scarbos. Dimpotriva, e super misto, caraghios si precaut. Dupa ce l-am luat pe sus, lucru care nu cred ca ii place prea mult, acum se uita foarte urat la mine cand ma apropii, desi nu refuza viermisorii pe care i-i dau ca pranz, cina si mic dejun.

Anyway, cum am ajuns in posesia brontozaurului? Datorita Desperados, berea cu tequila care se lanseaza in Romania cu o petrecere nebuna 🙂 La fel de nebuna si neconventionala pe cat e brand-ul. Nu ma credeti? Uitati-va ce chestie super misto au facut cu YouTube acum ceva timp (primii care au facut un astfel de TakeOver, din ce stiu eu): click AICI ca sa vedeti, ca nu poate fi embeduit.

In Romania Desperados face ceva la fel de neconventional, invitand bloggeri de top sa participe la eveniment folosind logo-ul berii, vestita soparla Gecko. Si cand spun folosind logo-ul nu inseamna ca au desenat o soparla pe invitatie, spun ca au oferit fiecaruia cate una ca animal de casa (evident, daca doresc sa o pastreze). Pana la urma, ce poate fi mai neconventional decat un animal exotic? 🙂 De altfel, daca ati urmarit pe Facebook si Twitter, veti vedea ca e o adevarat nebunie cu soparlele 😀

Mai mult decat atat, bloggerii invitati sa participe in campanie au posibilitatea sa influenteze modul in care este perceput brandul invitandu-si cititorii la petrecere in moduri cat mai haioase si mai deosebite. Cate 10 invitatii merg de la fiecare blogger catre voi, pentru ca e o petrecere de neratat. Nu de alta, dar eu ma intorc de la Timisoara special pentru asta, la fel si Alex Negrea sau Chinezu.

Chiar sunt curios cum va fi petrecerea. Eu am avut 3 ani o discoteca si, credeti-ma, au fost petreceri destul de haioase acolo. De acord, nu am avut tatuaje live, trupe mari, dar totusi, reuseam sa ne distram (am avut lansare de iaurt 😀 ). In plus, eu nu prea merg la party-uri (au fost destule in aia 3 ani, inca imi revin), asa ca as vrea sa fie cu adevarat ceva deosebit. Ma intreb daca fabrica va face fata la cei veniti sa ii vada pe Suie Paparude, Sistem samd.

Ah, si ca sa inchei, ca tot e brandul Social Media friendly, se pare 😀 Cica vor avea si twitter stream acolo, ca sa stie lumea ca suntem acolo. Abia astept twit-uri de genul: “Domnisoara draguta de la capatul barului, vrei sa vezi Gecko-ul meu? Nu, pe bune, chiar e vorba de soparla” 😛

Ideea e ca Social Media nu e doar de forma in campanie, brandul chiar promite ca va lua in calcul ce spun oamenii despre el si se va adapta ca atare, pentru a crea ceva cu adevarat specific local. Nu-i asa ca e frumos? Eu sper, totusi, sa nu renunte la logo si sa ne trezim in loc de un Gecko cu vreun zimbru sau urs carpatin. Ah, da, astia sunt luati de alte beri… ce bine >:)

Daca vreti sa veniti, puteti participa la concursurile facute de urmatorii, printre altii:

David Pripas
Auras Mihai
Cosmin Tudoran
Manafu
Pandutzu
Adrian Ciubotaru
Chinezu
Alina Constantinescu

Cat de tare 🙂

Bogdana zice si ea Da

Ma bucur pentru ea mai mult decat m-am bucurat pentru mine la Yahoo! :))

Redescopera Romania in Bucovina si Maramures s-a terminat de ceva timp si, ca de obicei, imi ia ceva timp sa reintru in fluxul normal al vietii si sa imi trag rasuflarea pentru a scrie un post de final. Un final care a venit greu pentru ca am reusit sa prelungim cu inca jumatate de zi plecarea, ocolind cu 250 de km pentru a ajunge in Bucuresti.

Ca de obicei, Redescopera e, mai mult decat despre locuri, despre oameni. Atat cei pe care i-am intalnit pe drum (si ce oameni frumosi are zona aia, incredibil), cat si cei care au fost alaturi de mine in plecare. Nu va mai zic de soferi, pentru ca Doru, Augustin, Adi, Razvan si Nebu s-au comportat extraordinar, conducand uneori cate 500 de km pe zi, pe drumuri execrabile. Ana si Anca au organizat totul asa cum trebuie, astfel incat sa nu simtim ca facem 3000 de km in 7 zile.

Insa oamenii care au mers cu noi acum sunt la fel de deosebiti ca cei din prima plecare. Si stau acum si zambesc de fiecare data cand imi aduc aminte cate ceva:

Corina Scheianu – KorinaMS, pentru cei care o stiu de pe twitter, e un bulgare de energie. Nu cred ca am vazut-o vreodata stand locului sau fara sa zambeasca.
Auras – Auras e… ciudat 🙂 Citindu-i blogul te astepti sa fie tot timpul cu gura pana la urechi, numai cu prostii in cap. Si nu e. Cel putin nu mi s-a parut asa. Desi, trebuie sa recunosc, uneori face glume bune 🙂
Claudia – Claudia ne-a distrat enorm cand, in prima zi, ajunsi in zona ei natala, a inceput sa vorbeasca cu un puternic accent moldovenesc. Asa, deodata, de ne-am speriat toti, am crezut ca am luat pe altcineva in masina la un popas 😀
Psaico – toata lumea zicea ca e tacut, mie nu mi s-a parut. Dimpotriva, la un moment dat vorbea cel mai mult din masina. In mod cert i-a luat ceva timp sa vorbeasca, da si cand a vorbit…
Andra Zaharia– Andra e… Andra 🙂 mana mea dreapta de ceva vreme si omul pe care ma pot baza oricand am nevoie.
Andreea – nu stiu ce m-as fi facut daca Andreea nu avea o unghiera la ea 🙂 As fi supravietuit, in mod cert, dar ma bucur ca nu a fost cazul :)) Andreea, sper ca ti-ai recuperat-o, pana la urma, pentru ca am aflat ca nu e ok sa uiti sa dai o unghiera imprumutata de la o tipa, pentru ca e un instrument extrem de important.
Andrei Crivat – e prietenul meu de ceva ani si ma enerveaza cel mai mult dintre toti prietenii mei. Dar am inceput sa ma obisnuiesc si cu asta, nu de alta, dar presimt ca il voi enerva si eu pe el in urmatoarea perioada 😀
Oana Bratila – sau Oana “Du PET-ul la gunoi!” Bratila. Ea a fost omul care sa ne tina din scurt cand a fost vorba de aruncat un ou kinder in apa sau de a aduna PET-urile de la orice oprire (cele lasate de altii, noi tinem la tara asta). Pana la urma ne-a enervat asa de tare incat am vrut sa o aruncam in rau. Nu ne-a lasat inima, totusi.
Dragos Asaftei – un pusti care face niste poze extraordinare. Toti participantii au uitat sa mai faca poze pentru ca “face Dragos”. S-a adaptat mai greu, dar a fost parte din echipa in permanenta si, la un moment dat, era unul dinter cei mai importanti, pentru ca trebuia sa surprinda tot ceea ce noi admiram.
Carmen Rusu – m-a surprins pentru ca o stiam tacuta, dar s-a dovedit a nu fi asa. Dimpotriva. Mai mult, faptul ca lucreaza la Kaspersky a facut sa se potriveasca perfect cu urmatoarea participanta 🙂
Ligia Adam – lucrand la Bit Defender, a facut pereche perfecta cu Carmen in a ne proteja de virusi. De toti virusii 🙂
Vali Petcu – Zoso a fost el insusi: aproape uman uneori, pentru ca alteori sa fie iarasi Zoso. Pun pariu, insa, ca nimeni nu se gandea ca, la sfarsit, tuturor le va parea rau ca il lasam in Brasov.
George Andone (Cucuruz) – a fost o surpriza pentru toti. “Copilul” grupului, in ciuda faptului ca e mai in varsta decat Dragos si a inaltimii, era omul pe care il puteai folosi ca element de analiza a unei tipe inainte de a o vedea: daca o saluta Jorj (cum ii spuneam), puteai fi sigur ca e urata 😀

Nu v-am spus despre toti pentru ca am scris despre ceilalti in acest post. Pana una-alta, un Paste extrem de fericit pentru noi toti, facut intr-o zona de poveste (daca ar avea si drumuri bune, ce bine ar fi). In iunie plecam iar si nimanui nu ii vine a crede ca deja s-au terminat doua plecari.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma uit la cum ne batem joc de cea mai mare parte a ceea ce ne ofera tara, in materie de istorie, cel putin, ma enervez foarte tare. Nu, nu fac urat, dar sunt dezamagit ca s-ar putea face atatea si nu se intampla.

Ca sa va dau un exemplu: acum doua zile am fost pentru prima data la Humulesti dupa aproape 20 de ani. Am fost sa vad casa memoriala Ion Creanga. Am platit vreo 10 lei (camera foto si bilet) si am stat acolo un mare total de 5 minute.

Cand sa ies, am vazut alaturi un semn mare, care sigur nu era acolo acum 20 de ani: Parcul Tematic Ion Creanga. Am intrebat, aproape stiind care era raspunsul, daca este in vreun fel legat de muzeu. Mi s-a spus ca nu. Am intrat acolo – unde persoana care era la intrare nu a vrut sa ne ia bani cand a vazut despre ce proiect era, de redescoperire a Romaniei, pretul fiind de doar 1 leu pe bilet. Am platit, pana la urma, la insistentele noastre, ca sa intram in lumea de basm a lui Ion Creanga, cu animalele din povestile sale, cu capra cu trei iezi, cu cocosul cu punguta cu doi bani, cu ursul pacalit de vulpe samd. Concluzia? Am stat acolo mai mult de jumatate de ora.

Dupa cum va spuneam, parcul era particular, proprietarul – pe care, spre rusinea mea, am uitat sa il intreb cum il cheama – spunandu-ne ca se traieste bine din el, ca i-a venit ideea in urma cu cativa ani, ca schimba animalele, ca e o atractie extraordinara pentru copii samd. Si ma intrebam: de ce nu fac muzeele asa ceva? Dar stiu, asa ca intrebarea ramane doar una retorica.

Un alt exemplu este mocanita vazuta duminica la Viseul de Sus. Proprietatea unui elvetian, ne-a plimbat aproape 6 ore prin munti, prin niste locuri superbe, la care nu se ajunge decat cu micutul tren.

Apoi muzeul familiei Plesu din Ieud, unde domnul Plesu si-a folosit banii castigati in Italia ca sa cumpere doua din cele mai vechi case din sat si sa le pastreze intr-un muzeu al satului, in care iti arata inclusiv cum se prepara canepa – o canepa pe care o creste intr-o zona mica din curte si pentru care a stat o noapte la puscarie pentru ca politia nu intelegea de ce o cultiva.

Toti acesti oameni si-au dat seama ca romanii vor sa aiba si experientele istorice, nu numai sa vada “pietre” fara nici o poveste, fara nici o explicatie. Exact ce incerc sa fac de doi ani cu Proiect4 – mult mai putin in ultimul an, de acord. Avem nevoie de antreprenori “istorici”, care sa faca ceea ce statul nu e in stare. Din pacate, sunt mai rari decat ne-am dori.

Eram chiar aproape de Cetatea de Scaun a Moldovei, asa ca titlul postului e destul de potrivit. Nu puteam decat sa sarim, de biscuit ne saturaseram.

Sunt acolo 21 de bloggeri care sar. Si zoso 🙂

Da, ne mai si distram intre doua locuri #dinRomania. Ne mai adunam sub soarele care ne-a ars pe cap pe mine si pe Andrei, ne intindem pe iarba de la Casa Memoriala Ciprian Porumbescu (e atat de liniste acolo, ireal). Si ne distram cand toti cei din drumul nostru intorc capul dupa cele 6 masini colate cu Redescopera Romania, surprinsi pentru ca “1, 2, 3… cate sunt?????”.

Pana una-alta, un filmulet foarte misto facut de Razvan, un filmulet care arata starea generala a celor din gasca Redescopera Romania.

Astazi am fost intrebat: “cum e, te distrezi in Redescopera Romania?”. Si, sincer sa fiu, chiar daca raspunsul e “da, ma distrez”, pentru ca sunt cu un grup extraordinar de misto de oameni, am vazut drumurile din Moldova de atatea ori in ultimii 14 ani, de cand am permis, incat m-am saturat de ele la maxim. Evident, dupa ce am trecut in Bucovina lucrurile s-au schimbat, pentru ca nu am fost asa de des in zona – desi si aici am fost de destule ori.

Ce faci, deci, ca sa ai iarasi senzatia de descoperire pe care ai pierdut-o?

In primul rand incepi sa cauti lucruri mai putin cunoscute si vizitate, cum ar fi astazi Palatul Sturza de la Miclauseni. Cu o maicuta mucalita, care ne povestea despre cum vor sa transforme Palatul intr-un centru de conferinte si intr-un loc de cultura, cu povestile construirii cladirii si, mai mult, cu imaginea unui parc extraordinar de misto aflat pe 30ha de teren. Chiar ca simti ca vine primavara. Si incepe sa iti revina si cheful de redescoperit 🙂

Asta dupa ce te-ai oprit langa Romana, la Mariko Inn sa mananci, un nume care genereaza discutii, pentru ca eu spuneam ca e japonez, Nebuloasa ca e maghiar. Eu aveam dreptate, in acest caz, dar trebuie sa spun ca nu m-am gandit niciodata la maghiarul Mariko (pronuntat moriko). Mancarea, insa, foarte buna.

Evident, pasul urmator e sa iti aduci, iar, aminte ca esti in Romania, unde turismul e incurajat sa se intample intre orele 8 si 16, in timpul saptamanii, cand poate fi lumea la munca. In plus, daca un palat a fost refacut anul trecut, cand ai fost alungat afara aproape in suturi, anul asta te astepti sa fie deschis si sa fii rugat sa intri. Nu e chiar asa, lucru aflat la Ruginoasa, unde palatul lui Cuza e superb vazut printr-o mica nisa in poarta ferecata cu doua lanturi.

Asa ca mergem intins spre Cetatea Neamtului, pentru ca deja e 6 dupa-masa si nu vrem surprize. Plus ca apusul se vede superb de sus. Si ajungem la poalele muntelui, unde respiram usurati: program 9 – 19. Avem lejer timp sa urcam. Ar fi superb cu adevarat daca am si gasi deschis. Pentru ca azi e inchis. Nu stim de ce, dar e inchis. Noroc de dulceata de nuci verzi pe care o gasim jos, la intrare, la locul cunoscut. 5 borcane avea tanti, nu mai are nici unul.

Intr-un final, abia astepti sa ajungi la hotel. Best Western, dragut si confortabil, desi are cele mai mici camere pe care le-am vazut vreodata la un hotel in Romania. Oamenii calzi, glumeti si cu puteri paranormale. Zic asta pentru ca atunci cand i-am zis chelnerului sa puna consumatia mea pe camera mi-a zis: “201, nu?”. Eu: “De unde stiti?”. Si am ramas fara raspuns, pentru ca acesta a zambit si a zis: “eh, ne interesam si noi”. Inca sunt convins ca barba de o luna i-a indus in eroare cu ceva.

Pana una-alta, cum faci sa iti recapeti bucuria de a explora? Simplu. Te lasi linistit in voia sortii. Nu de alta, dar sigur apare ceva care sa te faca sa zambesti, un telefon te face sa razi si sa iti fie dor, oamenii de pe twitter te tin in permanenta in priza cu replicile lor, iar in masina pe care o conduci se rade in hohote cand in fata noastra descoperim niste maicute baricadate intr-un camion, numai cu ochii vizibili, ceea ce ii face pe cei din masina sa exclame: “Hopa, asta e camionul care livreaza ninja?”.

Si, nu in ultimul rand, statia CB (Citizen Band), cu care asculti tiristii sau, si mai bine, discuti cu celelalte 4 masini. Si glumele trec dintr-un grup de 4 oameni la unul de 20. Care te completeaza si te fac sa uiti oboseala din ultimele saptamani si faptul ca te-ai trezit la 6 ca sa pleci la timp. Pana la urma la anu’ pe vremea asta iti vei aduce aminte cu drag ca Moldova, zona ta natala, pe care o stii pe de rost, a fost complet diferita o saptamana. Pentru ca ai avut cu tine niste oameni misto. Sau, mai bine zis, pentru ca ei te-au primit in grupul lor. Si care ti-au permis sa te prefaci ca esti, pentru moment, un star rock. Cu o matura pe post de chitara, dar tot un star, chiar daca un mini ZZ Top.

Pozele sunt facute de Andrei Crivat

Diseara, 19 aprilie, de la ora 18:00 (din nou, 18:00), il voi avea invitat la RadioLynx pe Alin Popescu de la avocatnet. Vom discuta despre ce l-a facut pe Alin sa renunte la avocatura pentru internet, cum evolueaza avocatnet, cum va evolua samd 🙂

Va astept, deci, la ora 18:00. La RadioLynx, evident 🙂

Am gasit recent pe net un citat, din pacate nu mai stiu unde l-am gasit si al cui e Am vazut recent The Mechanic, unde am auzit citatul de mai jos (multumesc, Oana, pentru ca mi-ai zis):

“Good judgment comes from experience, experience comes from bad judgment. “.

Sambata am fost la Lumea SEO-PPC, joi am fost la PR & the Web, inainte de asta am fost la Digital Marketing Forum si PR Forum. Primesc o multime de intrebari despre Facebook, despre cum sa scrii continut pentru web, cum sa faci aia, sau aia, sau aia. Nimic gresit, evident, dar multe intrebari si-ar gasi raspunsul daca cei care intreaba ar incerca, macar putin, sa experimenteze pe propria piele.

Vrei sa faci ceva cu Facebook? Fa-ti o pagina proprie, despre ceva ce te intereseaza, si incearca sa o promovezi, sa vezi ce merge si ce nu samd. Nu iti trebuie zile intregi, dar macar o ora – doua pe saptamana tot gasesti sa incerci.

Vrei sa faci ceva cu SEO, cu un site? Fa-ti unul! In limba engleza, in limba romana, fa-ti un blog rapid si incearca sa vezi ce merge si ce nu.

Evident, toate aceste experimente necesita timp. Atat din partea ta (chiar daca e vorba de 1-2 ore pe saptamana), cat si sa vezi efectele (la site-uri poate dura si 6 luni pana incepi sa vezi ceva trafic care sa te ajute).

Cum as face eu?

Facebook:

As creea o pagina despre ceva ce imi place (sa spunem masini, in cazul meu, dar poate fi despre orice, inclusiv despre viermi de matase). As baga vreo 30-40E in publicitate pe Facebook, sa aduc primii oameni, as da prietenilor suggest, as ruga prietenii sa dea suggest, pana strang vreo 50-100 de fani, apoi as incepe sa scriu continut, sa vad cum reactioneaza samd. Timp de munca? Vreo doua saptamani.

Site:

Atentie, eu spun ce as face in limba engleza. In romana e oarecum diferit cand vine vorba de continut.

As cumpara un domeniu nou si unul vechi (se poate, uita-te pe dropday.com). As pune pe fiecare cate un wordpress, as optimiza cat de cat pentru SEO (WordPress SEO este un plugin f bun), apoi as cumpara vreo 2-3 pachete PLR (gasesti si la 2$ pachetul de 20 de articole), le-as rescrie putin, apoi le-as publica, cate unul la 1-2 zile. As adauga si ceva produse din Amazon si as incepe sa il promovez. Poate chiar folosind 20-30$ pe Adwords.

Durata? Cam o luna.

Dupa aproape o luna, deci, aveti jucarii pe care sa testati ce vreti voi: promovare, monetizare, puteti face si spam daca vreti, sa vedeti cum merge (nu spam pe email, ca ala e ilegal, apropo). Pana la urma, de unde stii ce merge daca nu incerci?

Inca citesti???