Astazi (1 iunie) m-am uitat la formula 1 la o intreaga cursa (Spanish Grand Prix). Dupa mult timp, cand de obicei ma uitam doar la rezumate, astazi a fost o zi în care am simțit ca merita sa ma uit la toata cursa.
Și, sincer sa fiu, nu stiu ce sa cred. Primele 50 de ture au fost destul de plictisitoare, cu singura chestie diferita fiind Verstappen cu 3 opriri la boxe. Și, cand sa se termine cursa, mai erau vreo 10-11 tururi, Antonelli are o problema cu motorul, opreste, asa ca intra Yellow Flag.
Și, ce sa vezi? Devine interesant, deodata. Majoritatea din fata intra la boxe pentru ultima data, dar Verstappen intra și schimba cu cauciucuri hard, pentru ca nu mai avea Soft. Și nu a fost ok. A pierdut locul 3, la Leclerc, apoi l-a lovit pe Russell cand il depasea. Și asta a insemnat 10 secunde de penalizare care l-au dus pe locul 10. Pentru ca a parut ca l-a lovit intentionat pe Russell. Ceea ce cred ca a și fost, cunoscand tipul de personalitate al lui Max.
Intr-un final, o cursa interesanta, dar mi-as dori sa castige Lando campionatul asta, pentru ca am senzatia ca Piastri nu va mai pierde vreodata, daca reuseste sa il castige pe asta.
Revenind la Formula 1. Ma uit de la primele curse ale lui Schumacher, de prin ’91, cand aveam 13 ani si TVR a inceput sa transmita Formula 1. Cred ca prima cursa pe care am vazut-o vreodata era fie prima lui cursa vreodata sau prima lui cursa castigata. Oricum, asta m-a facut fan Schumacher pe viata. Cu toate bubele lui de personalitate. De fapt, cred ca e foarte similar cu Max, sincer sa fiu, doar ca poate mai bun cu presa. Si eu eram mai tanar si mi se parea cool ca era cum era.
Și de-atunci tot m-am uitat. Am vazut trecerea lui Schumi la Ferrari, primii ani pana a reusit sa fie campion mondial. Cu anul accidentarii, anul în care Irvine aproape a castigat, doar ca Schumi a decis sa nu il ajute în ultimele curse, ca sa fie el omul care readuce titlul la Ferrari. Exact ce ziceam mai devreme, nu era cel mai placut ca personalitate pe circuit.
Apoi am avut sansa sa il vad pilotand. Desi se retrasese (de 6-7 ori campion mondial), a revenit pentru doi ani ca sa ajute la lansarea Mercedes. Și a facut-o cu o casca rosu Ferrari, pentru care a avut permisiunea ambelor echipe. Ah, și l-am vazut la Monza cand, blogger “celebru” fiind, am fost invitat acolo de Mobil 1. Și a fost extraordinar. Fanii Ferrari (intre care eram asezat), au fost mai entuziasmati cand trecea el decat cand trecea Alonso, care era pilotul 1 al scuderiei și, mai mult, campionul mondial.
Apoi am renuntat sa ma mai uit. Nu mai stiu de ce, dar nu ma mai interesa asa de mult. Hamilton a avut perioada lui de varf, cand a fost campion complet cu Mercedes, dar pentru mine nu a fost niciodata ceva interesant. Nu am idee de ce. Are o pcam ersonalitate plangacioasa uneori.
Oricum, am revenit la F1 datorita Netflix. Drive to Survive e, la modul serios, cel mai bun documentar despre sport pe care l-am vazut. Poate la nivel cu cel despre Michael Jordan. Dar Drive to Survive reuseste sa te faca sa iti pese de pilotii care nu castiga în permanenta, care doar conduc pentru echipele de mijloc. Da, chiar foarte misto.
Și am revenit la țanc ca sa il vad pe Max și sa nu imi placa. Sa imi placa de Albon și de cei din middle pack. Și sa ma bucur cand Aston Martin i-a luat fata lui Red Bull. Iar acum, sincer sa fiu, mi-as dori sa castige Lando Norris campionatul.
Și da, cam asta e relatia mea cu F1. Fan uneori, spectator o data.
