Una Alta

Ieri am fost la bancă. Motivele nu contează în mod deosebit (e clar că nu m-am dus să îmi plimb căţelul), dar contează ce s-a întâmplat acolo: domnişoara de la ghişeu îmi spune: “vorbeşte lumea despre tine la emisiuni. Te-au menţionat ascultătorii lui Mircea Badea la radio. Şi el spunea că nu înţelege cum se fac banii din bloguri.”

Ca să fie foarte clar, eu nu am nimic cu omul. Nu mă uit la TV, nu ascult radio ZU. Nu scriu postul acesta ca să fac băşcălie de el. Îl scriu pentru că îmi dau seama că Mircea Badea reprezintă masele, cei pentru care Internetul este orice, dar nu un mediu în care se pot face bani. Şi mi-ar plăcea ca atunci când discută de blog-uri şi bloggeri să aibă cât de cât idee, pentru ca şi cei care ascultă sau urmăresc emisiunile sale să aibă mai multe şanse să înţeleagă.

Bun, acum că am lămurit asta (ca de obicei, am să şterg comentariile care aberează, care nu sunt la obiect, comentariile care îl înjură pe Badea fiind trecute la acest capitol), să trecem la problema noastră.

Cum se fac banii din publicitate pe net?

După cum vedeţi, nu discut numai de bloguri, deşi am să încerc să particularizez.

Luaţi în mână o revistă. Una glossy, de auto, de exemplu. Uitaţi-vă prin ea. Conţinut (texte despre maşini, evident), fotografii, o pagină cu publicitate (Citroen C4, să zicem). De ce e acolo pagina respectivă? Pentru că lunar 30.000 de oameni interesaţi de maşini citesc acea revistă. Şi e posibil ca o parte din ei să îşi caute maşină. Să spunem că firma plăteşte 30.000 RON pentru reclama respectivă. Asta înseamnă, teoretic, că firma plăteşte 1RON pentru fiecare cititor. Teoretic, spun, pentru că nu e sigur că fiecare cititor vede cu adevărat reclama.

Pe un site cu ştiri din auto pot veni zilnic 17000 de vizitatori – 553.967 lunar (exemplul este dat chiar de auto.ro, pe luna octombrie). Dacă s-ar plăti aceeaşi sumă lunară, firma ar plăti teoretic 0,05 RON pe cititor. Un preţ de 20 de ori mai mic. Dar de multe ori suma este mult mai mică. Poate chiar de ordinul a 3.000 RON in loc de 30.000 RON. Deci preţul ar fi chiar mai mic, de 30 de ori mai mic, raportat la un singur cititor pe site (am presupus, în calculul meu, că e vorba de vizitatori unici).

Va contacta Citroen un astfel de site? De cele mai multe ori puţin probabil. Companiile mari au în general agenţii care se ocupă de aşa ceva, care creează un mix de publicitate, care preferă să lucreze cu clienţi mai mari samd.

Dar există firme mult mai mici decât Citroen care ar face asta: o firmă de piese auto, un service, un magazin online de piese auto. Aceştia sunt posibilii clienţi.

Reclama pe internet mai are câteva avantaje comparativ cu reclama într-o revistă: este mult mai uşor măsurabilă. Poţi analiza câţi cititori au dat click pe acea reclamă. Asta arată interes, arată ca au vrut să afle mai multe detalii. Poţi analiza cât au stat cititorii pe un site, putând astfel observa dacă au avut timp să vadă reclama sau nu (dacă au stat o secundă, slabe şanse, dar dacă au stat un minut, există şanse mari să o fi văzut).

Buuuuun. Cum se încadrează blogurile aici?

Blogurile sunt, practic, site-uri ca oricare altul. Diferenţa majoră, în general, este că scrie un singur om, spre deosebire de o echipă. Mai mult, un blog este în marea majoritate subiectiv, nu obiectiv (cum ar trebui să fie presa tradiţională, deşi nu e întotdeauna. Nu discutaţi despre asta în comentarii, este subiectul unui alt potenţial post). În plus, un blog este, de obicei, localizat: Oradeanul scrie despre situatii din Oradea, De ce din Timişoara samd.

Cum se reflectă situaţiile de mai sus in cumpărarea de publicitate? E nevoie de bani mai puţini de obicei (plăteşti de multe ori un singur om), e mult mai localizat (dacă ai un bar în Oradea, discuţi cu Orădeanul să scrie despre el).

Reclama pe bloguri este, în mare, de două feluri: banner publicitar (de diferite dimensiuni, de diferite tipuri etc.) şi/sau post plătit (sponsorizat). Iar, nu discutăm acum de etica si moralitatea acestora din urmă, deci abţineţi-vă.

Banner-ul este simplu de înţeles, mergeţi la zoso si vedeţi o grămadă (în coloana din dreapta multe mai mici, uneori unul mare sus). Firmele plătesc o anumită sumă pentru o perioadă de timp specifică (o lună sau mai multe, de obicei).

Postul sponsorizat este un post care este scris la îndemnul (de cele mai multe ori plătit) al unei firme. Pentru că scrie acel post, bloggerul primeşte diferite avantaje: de la financiare la materiale (primeşte un produs în schimb, de exemplu). Un exemplu este acest post, scris de mine despre rucsacul Booq (jumătate de an mai târziu, sunt la fel de mulţumit). În postul respectiv bloggerul scrie opinia sa despre un produs, de cele mai multe ori. În mod normal, opinia trebuie să fie sinceră (şi da, sunt firme care acceptă acest lucru, chiar cu riscul criticilor, citiţi mai multe aici). De multe ori este posibil să nu fie, dar acesta este riscul bloggerului (iar, mult de discutat, altădată).

Sumele pe bloguri: sumele, în România, variază de la 20E pe lună (banner) sau post, la sute de Euro. Dacă adunaţi, pot ieşi ceva bănuţi.

Cam atat despre publicitate pe net, pentru moment. Mircea, e mai bine acum?

Dacă voi consideraţi că mai trebuie adăugat ceva, menţionaţi în comentarii. Dacă aveţi nelămuriri, întrebaţi în comentarii.

P.S.: pentru prima dată de când am blog am scris cu diacritice. E ciudat, dar merită testat (ideea mi-a venit de la Vivi 😛 şi pentru că în ultima vreme scriu cu diacritice mai mult decât aş vrea), mai ales că postul se adresează unor persoane care nu stau neapărat în mod curent pe bloguri. Interesant link despre istoria diacriticelor (care nu sunt diacritice 😀 ), la Kit, via Tibi.