Aveti mai jos prezentarea sustinuta de mine ieri la Social Media Club. Multumesc celor care au raspuns intrebarii mele (linkuri mai jos).
Multumesc celor care au raspuns: Radu, Buciuman, Constantin.
Archives for October 2010
“Eu nu sunt pe Facebook!”
Acum 10 ani lumea spunea, cu mandrie: “Eu nu stau pe Yahoo! Messenger, nu ma intereseaza, am o viata!”.
Acum 4-5 ani, aceiasi oameni spuneau: “Eu nu citesc bloguri, de ce as citi cum se spala unu pe dinti?”
10 ani mai tarziu, acelasi lucru il spun cand e vorba de Facebook sau twitter.
Si totusi, acum peste 90% din cei care folosesc internetul macar o data pe luna au cont de Yahoo! Messenger. Cateva milioane bune de oameni citesc zilnic bloguri. Acum un an erau 300.000 de conturi de romani pe Facebook, acum sunt 1,5 milioane.
Ma gandesc ca ar trebui sa fim foarte atenti, in continuare, cu ce “se lauda” lumea, unde spune lumea ca nu are cont. Nu de alta, dar aproape sigur acolo va fi urmatoarea super platforma. Nu de alta, dar daca au auzit de platforma ca sa spuna ca nu sunt acolo. inseamna ca in mediul lor este indeajuns de folosita incat sa afle de ea. Si eu ma bucur, ca stiu unde voi baga banii de publicitate in perioada urmatore, pentru ca este foarte ieftin 🙂
Postul acesta este scris in timp ce astept sa intru in direct la Regionalia, la TVR
Vreau sa stiu! Ce asteptari aveti voi de la campaniile pe social media?
Astazi am de facut o prezentare la Social Media Club. Despre Social Media, evident. Si, mai mult decat atat, despre ce asteptari au de la campanii oamenii prezenti pe retelele sociale, cititorii de bloguri samd.
Prin urmare, ce asteptari aveti? De exemplu, campania Redescopera Romania a utilizat la maxim retelele sociale (vezi si discutia pe care am avut-o in emisiune cu Ana Bulgar si Mugur Patrascu).
Sau campania noua, pentru un slogan, de la Autovit.ro, care foloseste pagina Facebook ca mod de a tine la curent concurentii cu ce se intampla si cu un concurs care te provoaca sa iti folosesti creativitatea.
Sau campania Vodafone, cu aplicatia care iti spune ce numar ti s-ar potrivi. Sau campania BCR cu Scoala de Bani, de-acum ceva timp. Sau campania LG de-acum un an. Sau, sau, sau…
Deci? Ce asteptari aveti voi de la campaniile si companiile implicate in social media (indiferent ca e vorba de blog, retele sociale samd)?
Arheologii, oamenii cu povesti
Libida nu ar fi ceea ce e fara oameni. Unul dintre lucrurile descoperite in ultimul an, de cand m-am “legat” de Libida, a fost ca oamenii sunt cei care fac cetatea sa fie deosebita. Si nu spun de oamenii care erau acolo acum sute de ani, spun de oamenii care sunt acum acolo, de arheologii care spun povesti fascinante de fiecare data cand ajung acolo.
Unul dintre acesti arheologi este Mihaela Iacob, numismat de meserie, omul care m-a condus, impreuna cu echipa sa de colaboratori, pe fiecare metru patrat al cetatii. Tot ea mi-a povestit de greutatile prin care trece arheologia din Romania, de banii necesari si de ceea ce reusesc cu doar 10% din minimul necesar unui sit cat de cat normal. Nu am mai vazut de mult atata pasiune la un om si, daca am incredere ca, la un moment dat, ceva se va schimba, asta se intampla datorita oamenilor ca ea.
Tin minte, cand am fost cu Cristina Bazavan acolo, cat de emotionata era Mihaela cand ii povestea Cristinei tot ce se intampla, toate eforturile facute pentru a pastra tabara arheologica pe picioare. Tin minte ce bucuroasa era cand m-a vazut, impreuna cu inca 16 oameni, toti veniti sa asculte povestile Libidei.
Daca nu as avea o pasiune pentru cetati, as face pasiune pentru astfel de oameni. Nu am intalnit la Slava Rusa arheologi care sa nu fie pasionati, care sa nu doreasca sa stie cat mai multe. Si, ce imi place: cand ii asculti, te intorci in timp.
La RadioLynx, despre Redescopera Romania
In vara v-am facut cu capul cu #prinRomania, cu toate plimbarile. Unii prieteni imi spuneau ca sunt invidiosi si eu le aduceam aminte ca mergeam cate 3000 de km in 4-5 zile. Dar adevarul e ca era ok sa fii invidios 🙂 Pentru ca a fost o experienta extraordinara.
Dar, totusi, ce a insemnat pentru online si in online Redescopera Romania? Ce s-a vrut, ce s-a obtinut, cum?
Despre asta discut diseara, de la ora 20:00, pe RadioLynx, cu Ana Bulgar, de la Petrom (initiatorul si sufletul proiectului) si Mugur Patrascu, iLeo, omul care a facut lucrurile sa mearga. Eu doar am dus un mesaj si am fost sofer 😀
Va astept, deci, pe chat, diseara de la ora 20:00, la RadioLynx.
PR-ul si scenariile de criza in online
Marti am fost invitat la PRweek ca parte dintr-un panel de discutii despre influentarea PR-ului de catre tot ce inseamna Web20 (tehnologie, modalitati de socializare, de interactiune). Alaturi de mine au mai fost Orlando Nicoara, Dragos Stanca, Bogdana Butnar, Iulian Comanescu, Paula Apreutesei (Microsoft) si Ana Maria David (hotnews).
S-a discutat destul de mult, intr-un panel animat de discutii in contradictoriu (in sala reactiile au fost destul de reduse). Doua articole care surprind ce s-a discutat acolo puteti vedea pe site-ul IAA si pe money.ro. Iulian Comanescu, moderatorul discutiei, a scris si el ideile surprinse aici.
Ideea de baza a fost ca PR-ul nu se schimba in mod fundamental, diferenta fata de PR-ul de acum 5-10 ani fiind ca acum trebuie sa te misti mult mai rapid (Move Faster!!!). Si asa ajung la o idee pe care o am de ceva timp: scenarii de reactie la crize de PR in online.
Sunt sigur ca toti cei care au ca obiect de activitate (inclus sau exclusiv) managementul crizei au si scenarii de reactie. De aceea ma surprinde intotdeauna intrebarea: si ce facem daca [apare pe un blog][scrie intr-un forum] etc.? Pai ce poti sa faci? Sa reactionezi!
Online-ul are un mare dezavantaj: faptul ca totul se misca foarte repede. Reactiile trebuie sa fie, teoretic, instantanee: cand s-a aflat, ai si pus in aplicare scenariul de criza care se potriveste. Dar, bineinteles, aici apare surpriza: nu exista scenarii. Si acest aspect trebuie remediat repede. Pentru ca online-ul are un mare avantaj: tipurile de criza sunt relativ putine, mai ales daca iei in calcul sursa initiala.
Eu cred ca orice firma de PR ar trebui sa aiba un set de 20-30 de scenarii de criza pentru online, scenarii pe care oricine din firma sa le poata aplica.
Cateva exemple:
1. Apare ceva de rau pe un blog despre un brand.
Scenariul de criza: exista un model de comentariu pe blog care trebuie scris imediat. Apoi trebuie sa existe un model de email care e trimis imediat catre blogger prin care se cere un drept la replica, altul decat prin comentarii (de ce nu, un guest post pe blog). Si, evident, imediat se trimite un drept la replica, adaptat dintr-un model deja existent (adaptat, evident, pentru ca nu poti sti dinainte care e problema). Astfel, in ciuda miscarii rapide a Internetului, tocmai ai castigat ceva timp sa rezolvi, pentru ca o parte din reactiile care ar fi intretinut scandalul initial se vor estompa (datorita raspunsului public), iar o parte se vor reorienta catre raspunsuri. Deci o flacara mai mica, acum in mai multe surse de ardere.
2. Apare un clip pe youtube despre brand (un clip care ataca brandul, evident). Ar trebui sa existe deja un scenariu de clip pentru raspuns (un scenariu general), care sa poata fi adaptat rapid (sa poata fi modificat textul de pe el), clip care sa fie postat imediat ca raspuns la clipul initial, generator de probleme. Ceva in genul asta a facut Rogalski-Grigoriu in vestita poveste Nivea, ca raspuns la un clip al lui zoso. E adevarat, ei au avut inspiratia de moment, nu cred ca a existat un scenariu prestabilit (evident, nu al clipului, care e clar ca a fost facut special pentru a-i raspunde lui zoso).
Ideea acestor reactii este:
– estomparea reactiei initiale (ati fi surprinsi sa vedeti cata lume “pornita” bate in retragere in fata unui raspuns bine formulat si, cel putin aparent, SINCER)
– mutarea reactiilor intr-o zona mai controlabila (in comentariile propriului blog sau propriului clip de pe youtube).
Evident, cazurile de mai sus sunt doar doua situatii. Pot exista reactii pe facebook, pe forumuri, pe twitter, pe mass-uri in YM samd. Ar trebui sa existe macar un scenariu de reactie rapida pentru fiecare dintre aceste posibilitati. Pentru ca asa castigati timp intr-un mediu care se misca extraordinar de repede.
Pe strada Paris
Later edit: este suprinzator cum gandeste lumea: daca taceam, era mai bine, spun unii. Asa ma acuz. Altii spun exact pe dos: cum sa taci, iesi si spune. Evident, nu ai cum sa ii multumesti pe toti. Eu spun mai jos versiunea mea, asa cum a fost. Cine vrea sa creada, bine. Cine nu… de ce mai cititi mai departe? Cu atatea de citit pe internet, de ce sa cititi aberatiile unui lacheu de-al lui Vantu? 🙂
[Read more…] about Pe strada Paris
Blogging-ul, ca afacere
A aparut ieri la ProTV un material despre bloguri, in care apar si eu.
Pentru ca materialul brut nu a aparut, va spun ca eu subliniez acolo ca nu castig bani doar din blogging, ca blogul a fost doar modalitatea de a gasi contacte pentru diferite proiecte incepute sau pentru consultanta pentru comunicare si promovare online. Iar cifra de afaceri mentionata e pe toate activitatile mele, care nu sunt neaparat legate de blog. Ma gandeam ca la anu, dupa depunerea bilantului samd. sa incerc sa fac o trecere in revista a veniturilor din acest an, asa cum fac bloggerii de-afara. Evident, fara mentionarea clientilor, a sumelor exact date etc., doar asa, ca surse diferite (publicitate pe blog, contracte de consultanta) etc. Ma gandesc ca ar fi interesant.
Din ce stiu eu, direct din blogging cel mai bine castiga Zoso, dar nu pot sa va spun exact cat, pentru ca nu stiu.
In cadrul materialul mai apar Raluca Alexe (Bookblog), Costin Cocioaba (refresh.ro) si Ionut Oprea (clickio).
Cum sa NU pornesti un proiect online
Am impresia ca multi dintre cei care urmareau transmisiunea de ieri, de la Women on Web, nu au prins de la inceput sau au prins bucati, altfel nu imi dau seama cum de nu au realizat ca sfaturile sunt, mai degraba, “non-sfaturi”.
Personal PR: Controleaza prima pagina din Google
Anul trecut am scris o serie de articole pe CapsLock.ro. Le reiau in urmatoarea perioada pe blog la mine, ca sa fie si aici.
Acum vreo doua saptamani am fost invitat sa discut la Congresul National al Studentilor din Comunicare pe tema “Blogul, o carte de vizita?” (o puteti vedea aici, pe SlideShare). Cea mai buna solutie gasita de mine pentru a arata cat de important este un blog a fost sa fac cateva screenshot-uri cu search pe Google dupa cateva nume mai influente din online, de la Cristi Manafu si zoso (pentru Vali Petcu), la Victor Ciutacu si Mircea Badea. Primul rezultat era blogul fiecaruia dintre acestia.
In timpul conferintei am divagat putin si am discutat si despre cat de important este ca rezultatele din prima pagina din Google, la cautarea dupa numele tau, sa fie controlate de tine.
Suna… ciudat? 🙂 Nu e. Nu am spus ca trebuie sa aveti 10 site-uri pentru primele 10 pozitii. Spun doar ca acele rezultate trebuie controlate de voi. Revin imediat.
Pana atunci, insa, de ce ar dori cineva sa aiba numai rezultate controlate pe prima pagina dupa numele sau?
Raspunsul: pentru ca primul lucru pe care il facem cand cunoastem pe cineva e sa cautam pe Google numele persoanei respective. Si nu am vrea ca anumite “intamplari” sa fie acolo 🙂
Nu discut aici despre cei care au o oarecare notorietate publica (vedete samd), pentru ca in cazul lor exista o mare posibilitate ca articolele pe teme mai putin placute din presa sa fie mai vizibile.
Cum facem, deci, sa avem controlul primei pagini din Google?
Destul de simplu. Dar pentru a intelege, trebuie sa cititi putina teorie despre Google si cum ordoneaza rezultatele cautarilor. In paragraful urmator incerc sa explic pe scurt, fara sa intru in detalii (cei care se ocupa de SEO sunt rugati sa ignore, nu am de gand sa intru acum intr-o dezbatere detaliata a algoritmului Google samd).
Algoritmul actual al Google se bazeaza pe “incredere”. Pe increderea data anumitor site-uri, in functie de vechimea lor, in functie de numarul de linkuri catre ele, in functie de cat de puternic e “brand”-ul samd. Prin urmare, site-urile mari si vechi au o “incredere” acordata mai mare, deci vor aparea mai sus in motoarele de cautare. Exemple ar putea fi date: ziare, retele sociale samd.
Inapoi la problema noastra: cum ne putem ajuta de aceste site-uri pentru a prelua controlul? Simplu: ne facem user pe ele 🙂 In masura in care este posibil, bineinteles 🙂 Cu numele nostru complet.
Astfel, pe prima pagina dupa cautarea numelui meu apar Flickr, Linkedin, Facebook. Dintre site-urile care pot fi folosite: hi5, twitter, delicious, chiar amazon, ebay si imdb (nu am incercat pe ultimele 3, dar nu ar trebui sa existe probleme). WordPress si blogspot, la fel, sunt doua foarte bune site-uri pentru asa ceva.
In mod ideal, ar fi bine ca toate aceste site-uri sa aiba niste profile reale (si texte, pe blog-uri, daca se poate), sa existe continut pe ele (foto pe flickr, profil completat pe LinkedIn, activitate pe FaceBook, hi5 si twitter samd).
Un alt lucru bun ar fi sa aveti cateva linkuri catre aceste site-uri/profile, pentru a fi indexate mai repede si mai bine de Google.
Si o ultima idee. La CNSC am fost intrebat de un student: nu este o manipulare? Ba da. Dar, sincer sa fiu, prefer ca cineva sa auda de la mine despre betia facuta dupa ce am luat un examen la care m-am chinuit 4 ani, decat de la altcineva de betia la care am dansat pe mese doua nopti in continuu (nu beau alcool, nu e vorba de mine, doar dau exemple 😀 ), fiind vorba de aceeasi intamplare.