• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
  • Skip to footer

BobbyVoicu.ro

  • Home
  • Arhiva (2005-2013)

Archives for January 2010

Auto: Drive test BMW 116

Auto · January 5, 2010

 

Seria 1 de la BMW nu contine cele mai populare modele de la producatorul bavarez, deoarece multi oameni prefera sa mai stranga putini bani si sa ia un Seria 3 pentru porbagajul si spatiul mai mare, pe langa gama de motoare mai puternice. Inainte de a conduce 116d-ul, le dadeam dreptate celor care credeau asa, dar pentru cineva care nu are nevoie de un sedan mare, aceast hatchback se poate dovedi o alegere perfecta, reusind sa compenseze prin greutatea mai mica puterea mai redusa a motorului.

Noul 116d poseda clasicul diesel de 2 litri, din care extrage cea mai mica valoare de putere, dar cu ajutorul caruia devine unul dintre cele mai eficiente modele din gama BMW, in mare parte datorita functiei Auto StarStop. Dar desi unii dintre voi or sa strambati din nas cand auziti ca are “doar” 115 cai putere, dupa cum am vazut in cele 3 zile in care am avut masina, 116d-ul poate purta cu mandrie emblema BMW.

Exterior
Personal imi plac foarte mult hatchback-urile, dar pana acum Seria 1 nu a iesit in evidenta foarte mult. Dar dupa ce am condus aceasta masina, capul meu se intoarce imediat dupa orice versiune pe care o vad pe strada. Nu iese in evident cu multe, exceptie fiind garda scazuta la sol, dar cand este “decorat” cu vopseaua Montego Blue, o sa atraga privirile cunoscatorilor.

 

Designul exterior este completat de jantele de 17-inch in aliaj usor si de teava de esapament groasa, care scoate un sunet impresionant de fiecare data cand apesi acceleratia cu simt de raspundere. Din pacate, design-ul Seriei 1 incepe sa isi arate varsta, si o noua generatie nu poate veni mai devreme, una care sigur o sa atraga si mai multi clienti pentr acest hatchback premium.

Interior
In interior, BMW 116d impresioneaza, dar nu duce nimic la extrem. Versiunea testata avea pachetul avantaj de 2,000 de euro pe langa alte cateva optionale, gen oglinzi anti-orbire, cotiera, covorase din velur, radio BMW professional, pe langa suporturile de pahare atat de indragite de Vlad sau volanul multifunctional si schimbatorul imbracate in piele.

 

Dar desi materialul textile folosit la scaune, finisat in culoarea Monaco Blue, e de mare efect si se simte placut la atingere, trebuie mentionat ca scaunele ar fi trebuit sa ofere un suport lombar mai bun, deoarece motorul poate oferi o putere adecvata, care cuplata cu suspensia excelenta ce lipeste masina de sosea, o sa te arunce prin habitaclu. Alt aspect enervant, cel putin pentru mine, a fost maneta care regleaza cat de mult se poate da scaunul inainte sau inapoi, care iesea prea mult in afara, si de care mi-am accidentat de cateva ori piciorul drept.

Desi ar putea parea putin spartan la prima vedere, interiorul masini ofera totusi o experienta premium. Spatiul este mai mult decat suficient in fata, dar prietenii vostri mai inalti s-ar putea sa se planga daca ii puneti sa stea in spate. Portbagajul ofera spatiu sufficient, ceea ce transforma Seria 1 intr-o masina perfecta pt niste escapade de weekend, iar spatiile de depozitare garanteaza ca o sa uitati cate ceva prin masina.

La drum
Aici BMW-ul 116d straluceste cu desavarsire, la fel ca multe alte modele bavareze. Desi extrage cei mai putini cai (115) din arhi-cunoscutul motor de 2 litri diesel  (118d are 143, 120d are 177 iar 123d, 204), masina se descurca la fel de bine in oras ca si la drum intins. Din pacate, motorul, care ofera o putere rezonabila si raspunde extreme de repede la comenzi (pe langa faptul ca produce un zgomot superb multumita tevei de esapament), este cuplat cu o cutie de viteze proasta, care desi ofera o experienta sportiva, avand cursa schimbatorului foarte scurta, necesita niste experienta la sala pentru a o manevra. Muschii va sunt serios solicitati atunci cand vreti sa selectati marsarierul, iar prima data am crezut ca am stricat cutia, cand am incercat sa trec de pragul necesar si a parchez masina.

 

Dar desi este dezavantajat de cutia de viteze manuala, motorul se achita de sarcini, cum am spus, si multumita functiei auto StartStop si a altor catorva tehnologii, se poate lauda cu un consum de 5.3 litri/100 km in oras, 3.9 in afara si 4.4 combinat. Eu, intr-un drum de 200 de km, petrecuti atat in Bucuresti cat si in afara, si cu un still mai sportiv, am reusit sa am un consum de 6.2 litri, ceea ce nu e mult, dar destul de diferit de numerele oficiale.

Din punct de vedere al indemanarii, 116d-ul se lipeste de drum si ofera o senzatie nemaipomenita atunci cand storci toate puterea din motor. Daca aveti sansa si sunteti intr-un mediu sigur, puteti decupla DCT-ul (Dynamic Traction Control) si masina o sa devina salbatica de-a binelea, motorul livrand tot ce poate puntii spate. Suspensia impresioneaza de asemenea, reusind sa tina masina pe drum, dar desi e putin mai dura, nu o sa va arunce din scaun atunci cand dati de o groapa sau traversati liniile de tramvai.

Concluzie
Per total, BMW-ul 116d mi-a pus un zambet pe fata atunci cand il conduceam, si o lacrima atunci cand l-am dus inapoi la reprezentanta. Hatchback-ul se comporta excelent, ofera o putere rezonabila, si multumita tehnologiilor verzi, e si foarte eficient, chiar si in orasele cele mai aglomerate. Desi cutia de viteze manuala in sase trepte poate sa ofere un exercitiu adecvat culturistilor, o sa intimideze consumatorii obisnuiti. Din nefericire, pretul e destul de piperat, modelul testat costand 24,704 euro, fara taxe.

Mi-a placut:
– motorul;
– tinuta de drum;
– sistemul audio;
– consumul;

Nu mi-a placut:
-cutia de viteze;
-lipsa vreunui computer de bord;
-pretul.

Date tehnice BMW 116d:
Greutate: 1,380 kg
Motor: 2 litri (1,995 cmc) in 4 cilindri, 115 CP (85 kW) la 4,000 rpm, 260 Nm de la 1,750 la 2,500 rpm
Performante: 0-100 km/h in 10.3 secunde si viteza maxima de 200 km/h
Consum (urban/extra-urban/mixt): 5.3 / 4.4 / 3.9 (litri la 100 km)

Ca intotdeauna, multumiri lui Alex Seremet de la BMW Romania!

Am fost la Recitiri

Una Alta · January 5, 2010

Nadragii turchez, ciubote inhatate de la vreo catana, spacel negru ca pana corbului, un caftan la fel de intunecat, cu gujia colbuita. Aproape plesuv, briciul uitase de barba, cu priveala ocarnica sau belicoasa, de lighioana incoltita.

Cam asa arata ieri Geo Atreides, intr-un limbaj pe care ii place sa il citeasca :). Ce inseamna, de fapt, textul de mai sus? E doar descrierea sa, in timp ce citea textele aduse pentru recitiri. Bineinteles, scrisa intr-un limbaj arhaic, vechi, care parea interesant pentru el.

Blugi albastru inchis, bocanci aproape militari, un tricou negru simplu, un hanorac negru, destul de gros, cu gluga cu interior gri. Tuns scurt, nebarbierit de cateva zile, cu o atitudine uneori vinovata, alteori agresiva, de vanat incoltit.

Discutia e cu mult mai ampla si nu am scris textul de mai sus pentru a genera astfel de polemici. Pur si simplu voiam sa va spun ca am fost la Cenaclul Recitiri ieri si ca mi s-a parut foarte interesant 🙂 O modalitate de a iesi din cutia in care stau zilnic (online, antreprenoriat, masini samd), desi eu nu am citit niciodata mai mult de cele 52 de carti din pachetul de carti de joc 🙂

Nu stiu prea multe despre istoria cenaclului, in afara unui eveniment cu un telefon aruncat acum ceva timp. Aseara am ajuns acolo pentru ca nu dormisem cu o noapte inainte si aveam nevoie de ceva sa ma tina treaz. Si nu imi pare rau, dimpotriva 🙂 Cred ca mi-am mai gasit ceva de facut 🙂

Ce inseamna, de fapt, cenaclul Recitiri? Un spatiu de dezbatere literara, din ce mi-am dat eu seama, fara pretentii de specialisti. Un exercitiu de gandire care, pe mine cel putin, ma duce intr-o zona in care am rareori oportunitatea de a intra.

Nu am recunoscut prea multa lume (am si intarziat, deci nu am prins prezentarile), asa ca sper sa nu se supere cei care au fost prezenti pe mine ca nu fac o lista.

Lauda-te!

Una Alta · January 4, 2010

Donald Trump spunea ca e normal sa ne laudam, ca daca nu ne laudam noi, cine sa ne laude?

Asa ca acest post (cu comentariile de rigoare) este aici pentru ca voi sa va laudati. Cu ce vreti voi, atat timp cat vi s-a intamplat in 2009 si va simtiti mandri ca v-a reusit. Nu conteaza daca e personal, profesional sau orice altceva va mai trece prin cap. Haideti sa ne simtim bine, daca tot incepem munca/scoala de azi :))

Am sa incep eu: in 2009 am reusit sa slabesc pentru prima data mai mult de 10kg, am reusit sa fac cateva parteneriate foarte misto si, mai mult decat orice, am reusit sa pornesc UN PROIECT care sa ma oblige sa folosesc tot ceea ce stiu despre net intr-un singur punct: RevvNation.

Voi? Puteti lasa si linkuri catre posturi mai detaliate in comentarii, nu am nimic impotriva, dar daca sunt pe langa subiect va dau spam 😀

Ideea mi-a venit citind un post de-al lui Chris Brogan.

Spune o poveste…

Una Alta · January 2, 2010

Ma uitam la ea de vreo 15 minute. Bineinteles, nu ma uitam insistent (credeam eu), dar nu ma puteam abtine sa nu ma uit.

Prima data cand am vazut-o veneam in prima zi de scoala si era pierduta in fata liceului. Nu o stiam si m-a surprins, pentru ca liceul nu era chiar asa de mare, ne stiam toti intre noi, macar din vedere. S-a uitat la mine, parca vrand sa ma intrebe ceva, dar s-a hotarat in ultima secunda sa intrebe o boboaca.

Uitasem complet de momentul acesta cand am vazut-o iar, pe holul scolii. Nu am apucat insa sa vad unde intra pentru ca l-am vazut pe proful de engleza. Si nu prea aprecia prezenta pe holuri inainte de a ajunge el: in fiecare an am avut cel putin un 2 din astfel de motive.

Dupa vreo saptamana vine la mine unul din cei mai buni prieteni ai mei si imi spune: “Ai vazut ce prospatura a venit la noi la liceu?”. Ma jur, in momentul respectiv m-am gandit la o profesoara :))

Am vazut “prospatura” cateva zile mai tarziu, cand in sfarsit si-a facut curaj sa iasa in pauza. Si, in sfarsit, am avut timp sa ma uit mai atent: satena, ochi albastri, par carliontat. Si da, arata bine, colegul meu avusese dreptate.

Intr-o alta pauza, in alta zi, m-a surprins, cred, uitandu-ma la ea. Si mi-a zambit. M-am facut ca ploua pentru ca, pe bune, ce naiba sa fac? Imi placea mult, dar nu puteam sa ma duc la ea sa ii spun: stii, eu sunt Bobby, imi place cum zambesti. Cred ca ar fi ras de mine o saptamana intreaga. Nu numai ea, ci si fetele din clasa ei.

Si, intr-un final, am ajuns iar de unde am inceput: ma uitam la ea de 15 minute. Eram la aceeasi petrecere, eu stateam intr-un colt si ma uitam… Se vedea ca nu se simte foarte bine, nu parea genul care sa vrea prea multa atentie, desi era inconjurata de lume. Si simteam, cumva, ca stie ca ma uit si ca ii place. Ceva ma impiedica, totusi, sa ma duc sa ii vorbesc. Poate faptul ca nu eram cel mai indraznet om de pe planeta, ca imi lua zile in sir sa imi fac curaj sa vorbesc cu cineva care imi placea sa fi fost un motiv. In plus, ce puteam sa ii spun? Buna, sunt Bobby, imi place cum zambesti? Da, stiu, ma repet, dar chiar si acum, cand imi aduc aminte, ma trec fiori de neliniste. M-am uitat cu incredere catre o sticla de bere lasata pe masa, poate ca asta era remediul de care aveam nevoie…

Povestea de mai sus nu e reala. Dar testand pe cativa prieteni, toti au vrut imediat sa afle ce se intampla mai departe. Pentru ca, la un moment dat in viata, toti am simtit asa ceva, si rezonam cu experienta personajului. Nu stiu cum simt fetele, exact, dar ma gandesc ca nu foarte diferit. Da, povestea difera de la om la om, dar starea de neliniste, lipsa de curaj in a iesi din zona de confort… toti le stim, pentru ca ni se intampla.

Ce e cu povestea de mai sus, totusi?

Saptamana trecuta am fost la Avatar – (multumesc, LG! pentru cine nu l-a vazut, mai departe e un mic spoiler). Si discutand despre film cu cineva, mi-a zis: “ce misto e, din cauza ca tu experimentezi lumea prin ochii avatarului tau te atasezi de mediu, devii mult mai interesat de actiunea filmului si ajunge sa iti pese de personaje”. Si i-am zis ca la fel e si in blogging: trebuie sa spui o poveste pentru a atrage, ceva care e in sincron cu cititorii tai (da, stiu, ce lame, despre ce discut si eu dupa un film 😀 ).

Mai sus e o poveste. Care v-a facut sa dati click pe “more” sau sa dai scroll repede peste poza… ca sa cititi ce urmeaza. Pentru ca toti am fost acolo, nu? Cand am vrut sa luam decizii si totul in noi striga “NU!!!!!!!! Nu vreau sa iau decizii, vreau sa stau linistit!!!! De fapt nu iese oricum, deci nu are rost!!!!”. Dar despre asta voi scrie in curand.

In concluzie: spune povesti. Fa-ti cititorul sa astepte ceea ce urmeaza sa ii spui. Dar nu il pacali, asa cum am facut eu, oarecum, aici. Leaga povestea de subiect si incearca sa o spui doar in doua paragrafe… Pe urma, scrie iar, si iar, si iar. Pentru ca toti avem nevoie de povesti. Si sa stim ca nu suntem singurii care trecem prin anumite lucruri. Un articol mai detaliat despre “storytelling” gasiti pe FocusBlog (link sugerat in comentarii de Dan Lee)

Ia sa vad, voi spuneti povesti?

Later edit: Simona spune aceeasi poveste din punctul “ei” de vedere. Ia sa vedem, mai accepta cineva provocarea? :)) iese de-o leapsa? 😀

  • « Go to Previous Page
  • Page 1
  • Page 2

Primary Sidebar

Despre

Scriu. Fara un subiect anume, fara o tema anume.

Aici e o arhiva a perioadei 2005-2013, cand scriam ceva mai des pe blog.

Scrise recent

  • Portugalia vs. Romania: Diferente culturale
  • Fedora Linux (dupa install nou)
  • Cine esti?!
  • Seriale: atunci si acum
  • Linux, MacOS, Skitch si Evernote. O intreaga saga in cateva sute de cuvinte

Proiecte

  • BobbyVoicu.com
  • MixRift

Footer

Copyright © 2025 · BobbyVoicu.ro