BobbyVoicu.ro

Archives for January 2010

Mai multe detalii despre Proiect4: Cetatile Romaniei

Una Alta ·

Pentru ca ma duc la Antena3 sa vorbesc despre Proiect4 si cetati si pentru ca e posibil ca cei care vad sa fie interesati de mai multe detalii, iata tot ce am scris pe blog despre asta:

1. Inceputul
2. Planul de bataie
3. Nevoia (un material de la ProTV despre Sarmisegetuza)
4. (L)Ibida – una din cetatile nestiute din Podisul Dobrogei
5. Enisala – o cetate superba de la malul lacului Razim

Bineinteles, cititi mai multe despre Proiect4, nu numai despre proiectul meu, aici. Veti gasi acolo si proiectele Alessandrei Stoicescu si al lui Catalin Stefanescu.

Review: HTC Hero

Una Alta ·

(Nu e o comparatie cu iPhone, nu l-am folosit indeajuns pentru a putea face asa ceva. Deci abtineti-va de la comentarii comparative, pentru ca nu am idee ce si cum).

Ca tot e lumea innebunita ca scoate Google Nexus One, cu Android, am sa va povestesc eu de ce imi place mie HTC Hero. L-am primit recent, dupa ce am renuntat la un Nokia N97 care chiar nu imi placea (i l-am pasat lui varu, care ma injura o data la 3-4 zile 😀 ). Inainte de asta am avut un HTC Touch Pro 2 pe care e posibil sa ma fi asezat ( >:) ).

In primul rand trebuie sa va spun ca nu imi plac touch-urile. Am un LG KC780 pentru numarul meu curent, pentru ca ma enerveaza de mor sa formez numere pe o tastatura virtuala, mai ales cand nu am cum sa ma uit la telefon (cand salvez pe cineva de la inec, de exemplu, sper ca nu v-ati gandit ca vorbesc la telefon in trafic).

Si, cu toate astea, Hero-ul m-a cucerit din prima clipa (lucru pe care iPhone-ul, de exemplu, nu l-a reusit). Pornind de la forma ciudata si continuand cu faptul ca are Linux pe telefon, deci il poti roota si face ce vrei pe el :))

Bun, ca sa lamuresc situatia: eu folosesc HTC-ul mai mult ca pe un calculator (stau pe twitter, pe net etc.), rareori vorbesc de pe el. Asa ca, de obicei, sunt oprit si ma uit la telefon atunci cand il folosesc. Deci nu am nevoie sa simt la degete tastele.

Imi place tastatura virtuala, ma simt ok deja cu ea (Piticu ma intreba cum de scriu asa de usor pe cea ingusta, dar chiar mi se pare in regula). Nu e o tastatura pe care sa incerc sa scriu un post de blog (cum era cea de la HTC Touch Pro 2, sau chiar cea de la Nokia N97), dar in mod cert isi face treaba bine.

Aplicatiile

Cel mai important lucru la genul acesta de telefoane este reprezentat de aplicatiile disponibile. Ca idee, eu am un numar de UK pe care il folosesc ca sa pot cumpara din Market (application store-ul lor), pentru ca am inteles ca pe numerele romanesti nu merge (desi poti sa iti iei aplicatiile direct de pe net fara probleme). Market nu e la fel de bogat ca magazinul pentru iPhone. Diferenta este ca majoritatea aplicatiilor sunt gratuite, chiar si unele care sunt cu plata la Apple (Shazam fiind una dintre cele la care ma gandesc). Pe de alta parte, calitatea lor e cam slaba (din ce am vazut), iar jocurile sunt chiar jalnice, in comparatie cu iPhone sau chiar cu jocurile pe Windows Mobile (am vazut Syberia 2 pe WM si mi s-a parut super tare).

Faptul ca aplicatiile sunt slabe calitativ se datoreaza in mod cert si lipsei de competitie in acest moment. Market e plin de tot felul de aberatii, pana gasesti ceva cum trebuie iti cam tai venele. Cea mai buna solutie e sa cauti mai intai pe net ce iti trebuie si apoi sa te duci direct.

Printre aplicatiile folosite de mine in mod curent regasesc Notes, Note Everything (un fel de post it pentru text, audio si grafica), Twidroid PRO (are multi-account – desi a cam inceput sa faca figuri de la ultimul update), Seesmic (din cauze de Twidroid prost dupa ultimul update), Facebook for Android etc. Un alt avantaj e ca are solutii destul de bune pentru suita Google (Docs, Analytics, GMail), pe care o utilizez mult, inclusiv de la birou – pentru ca lucrez din mai multe locuri si vreau sa pot sa am acces la informatii de oriunde. O faza ciudata este ca pentru a putea sa am shortcut catre Compose Email din Gmail am platit o aplicatie separata, aplicatia nativa nu stie treburi de-astea.

Ce nu prea imi place e ca uneori, cand folosesti mai multe aplicatii deodata (care stau in background) incepe sa faca urat, sa mearga incet si chiar sa se blocheze. Se intampla rar, dar uneori chiar e enervant (Twidroid a contribuit din plin la asta in ultima vreme).

Camera foto

Camera foto e destul de buna (5MP), dar nu are blitz samd, asa ca e cam dificil sa faci poze la interior. La exterior sunt chiar interesante (toate pozele din directorul de Mobile Uploads de pe Facebook sunt facute cu Hero, la fel si cele de pe twitpic) si au posibilitate de share foarte rapida – prin Twidroid pentru twitter, Facebook, Gmail…

Lucruri mici care imi plac:

– are buton de search in google direct pe telefon, nu pe ecran.
– codul de blocare e de fapt un pattern pe care il creezi legat de o serie de puncte
– forma aia ciudata e chiar destul de ergonomica (cand il tii in mana il sprijini cu degetul mic)
– are 7 ecrane prin care poti trece de pe homepage

(mai adaug, ca sigur imi mai aduc aminte pe parcurs)

Dintre cei pe care ii cunosc si care sunt utilizatori de Hero: eCostin, Ciops, Etherfast

Ca o concluzie: imi place telefonul mult. E foarte natural in utilizare, isi face treaba bine (ma joc si RevvNation de pe el din cand in cand 😀 ). Daca nu ar fi alb, mi-ar placea si mai mult, dar cum lumea din jur zice ca arata chiar foarte bine, incep sa ma adaptez si eu :))

Mini Seedcamp Zagreb

Una Alta ·

Eu am incercat sa ma calific cu RevvNation la Seedcamp Londra acum ceva timp, fara succes, din pacate.

SeedCamp Londra e un eveniment mare, pe timp de o saptamana, cu premii in finantare samd. Pe de alta parte, pe perioada anului se mai organizeaza asa zisele MiniSeedcamp (Paris, Berlin, acum Zagreb). Inseamna o zi de discutii cu mentorii SeedCamp pe marginea proiectelor voastre (daca sunteti acceptati), inseamna o perioada in care puteti invata foarte mult. Un exemplu pe tema asta e Emi Gal, care a participat la MiniSeedcamp Paris cu o solutie video si, in urma discutiilor cu mentorii, a schimbat aproape tot si a creat LayeredBrain, o solutie de monetizare video, solutie cu care a si castigat finantarea oferita de SeedCamp Londra.

Eu voi fi acolo impreuna cu o delegatie destul de mare din Romania (din ce stiu eu merg Cristi, Costin, Victor, Zoso, cei doi Razvan de la AdCaptcher), intr-un road trip organizat cu ajutorul Accent Travel.

Mai aveti mai putin de o saptamana sa va inscrieti (data limita e 27 ianuarie), asa ca mergeti repede si aplicati. Si sa ne vedem la Zagreb pe 11 februarie.

Si, pentru ca ironia sa fie perfecta, eu merg acolo ca mentor. Desi RevvNation nu a reusit sa se califice la Londra 🙂

Auto: Test cu Citroen C4 by Loeb

Auto ·

In perioada sarbatorilor de iarna, rosul este la putere, asa ca am zis sa fiu si eu in ton cu sezonul si sa ma plimb in vacanta asta de iarna cu Citroen C4 by Loeb, rosu ca pelerina lui Mos Craciun. Ma rog, culoarea n-a avut nimic de-a face, doar s-a potrivit. Ca o impresie generala, Citroen C4 Coupe a fost intotdeauna o masina pe care am considerat-o cel putin interesanta, dar care nu m-a atras in mod deosebit, asa ca eram destul de curios sa vad ce si cum.

Anul trecut, C4 a primit o restilizare, dar schimbarile sunt atat de mici incat pana si designerii cred ca le confunda: partea din fata e usor redesenata, la interior turometrul s-a mutat de desupra volanului si au aparut niste tapiterii si finisaje noi, plus cateva dotari, cum ar fi un nou sistem de navigatie , faruri noi si cateva sisteme de securitate. Si au mai aparut cateva variante de motorizare, dezvoltate in colaborare cu BMW, printre care si motorul de 1.6 litri si 152 de cai, care a echipat modelul testat de noi.

Exterior
Asa cum ziceam, la exterior diferentele vizibile sunt aproape inexistente fata de modelul vechi, dar asta nu inseamna ca C4 n-a ramas placut din punct de vedere estetic. Cel putin spatele asta mi-a placut de cand l-am vazut prima oara. Iar editia limitata by Loeb arata si mai bine. Pe langa rosul aprins (Rouge Aden), modelul mai are si niste colantari exterioare interesante, plus semnatura lui Loeb sub fiecare dintre oglinzile exterioare.

 

Pe langa asta, jantele albe sport de 17″ sunt disponibile doar pentru aceasta serie limitata. Per total, masina arata foarte misto, mai ales dupa ce iese de la spalatorie 😀

Interior
La interior, primul lucru care-ti sare in ochi este combinatia de rosu si negru, care da foarte bine si care, bineinteles, este specifica editiei limitate. Alte elemente personalizate sunt volanul (foarte misto, de piele cusuta cu ata rosie) si detaliile rosii de pe schimbator si covorase, plus pedalele sport din aluminiu. Iar in consola centrala, pe capacul scrumierei, ai o placuta foarte misto pe care scrie “C4 by LOEB Edition Limitee No XXX”, care te face sa te simti un pic special. Ma rog, cam dispare sentimentul asta cand numarul este 1359, dar n-are importanta 😀 Totusi, poate cea mai misto chestie de la interior este pavilionul panoramic vitrat, care a impresionat cam toti pasagerii care mi-au calcat pragul 🙂 Isi merita toti banii (in combinatie cu jantele, costa 750 de euro). In rest, masina mai are cruise control, oglinzi exterioare rabatabile electric, park assist pentru marsarier sau navigatie (nu foarte rea in comparatie cu, sa zicem BMW).

 

Foarte faine mi s-au parut si scaunele. Cand te urci la inceput, nu par sport si sunt foarte confortabile. Chiar te gandesti cum naiba o sa te simti cand iei curbe ceva mai agresiv. Dar suportul lateral este excelent, si cand e nevoie sa conduci mai sportiv, chiar n-ai nici o problema. O singura problema ar fi, si anume, vizibilitatea spate, pentru ca datorita formei spatelui (foarte frumoasa de altfel), exact unde-ar trebui sa bata oglinda retrovizoare, ai imbinarea dintre geamul spate si plafon. Ca sa nu zic ca, pe vreme urata, stergatorul spate acopera o suprafata atata de mica, incat e complet inutil.

Ce-am observat cam la tot ce inseamna controale, este dorinta celor de la Citroen de-a fi ei mai cu mot decat toti. In primul rand, volanul. Am mai condus Citroenuri, si stiam de volanul de butuc fix, dar tot e ciudat tare pana apuci sa te obisnuiesti cu el. Apoi, controalele sistemului audio. Desi se-aude excelent, mai ales la volum mare, e prima masina pe care-o conduc la care daca invarti roata aia mare din mijloc, nu dai mai tare sau mai incet, cum e logic si cum esti obisnuit, ci se schimba posturile/melodia (asta ca sa nu mai zic ca am cautat functia de shuffle de mi-a venit rau). Si, bineinteles, afisajele digitale, specifice Citroen, despre care parerile sunt impartite. Unii le adora, altii, ca mine, nu sunt mari fani, pentru ca parca e mai misto cand vezi acul de la turometru cum se zbate, decat sa vezi niste linii ca in jocurile pe calculator. Dar nu e atat de important incat sa modifice cumva impresia despre masina.

“Ok, e masina cu doua usi…cum se sta in spate?” o sa ma intrebati. Ei bine, in spate se sta excelent. Accesul e un pic mai greoi, dar s-au urcat si trei oameni (ma rog, trei fete) care au stat fara nici o problema. Iar portbagajul duce, fara probleme, bagajele a trei oameni care merg iarna la munte.

La drum
Ei bine, tinand cont ca l-am condus doua saptamani, am avut ceva timp sa vad ce stie. La inceput am fost un pic dezamagit. Stiam ca are 152 de cai, care desi nu-s multi, totusi raportati la greutatea masinii, te-astepti la un pic mai mult. Nu-mi dau seama, e partajata cutia de viteze ciudat sau poate doar am avut eu asteptari mai mari, dar mi s-a parut un pic lenesa. Da, cand nu ti-e teama sa apesi pedala sau cand ai nevoie sa fie mai “intepata”, masina se conformeaza, dar nu asa cum vroiam. Adica, sa fim seriosi, m-a facut Bobby la liniuta cu GLK-ul, in cel mai pur stil RevvNation 😀 (glumim, bineinteles)

 

Oricum, lasand gluma la o parte, dupa ce te obisnuiesti sa o turezi un pic, masina e chiar fun. Ca sa nu zic ca pe sosea sta impecabil. O alta chestie interesanta este garda la sol. La inceput, stiam ca-i masina sport, ma asteptam la o garda la sol mai joasa, asa ca mi-era cam teama de borduri (la parcare), de sinele de tramvai sau de gaurile din asfalt. Pana la un moment dat cand am stat eu si m-am uitat mai atent, si mi-am dat seama ca de fapt are ditamai garda la sol. Care impreuna cu suspensiile ii dau o tinuta de drum foarte misto pentru Romania. Nu prea simti gropile, sinele, etc, iar pe serpentine (am urcat pana la Ranca) sta excelent pe drum.

La consum, in schimb, se putea mai bine. In regim de mers un pic agresiv (dar doar un pic), media a fost undeva la 9.7, iar in oras cam 10.5-10.7. Cel mai putin am scos 7 si ceva pe A1 (m-am intors de la munte duminica de dupa Revelion, si am facut 110 km de autostrada in aproape doua ore, deci o medie de 60 km/h).

Concluzii
Buuun. Deci care-s concluziile. Sincer sa fiu, eram foarte, foarte curios sa vad pretul, pentru ca masina mi-a placut foarte mult si ma gandeam ca ar fi pacat sa coste vreo 24,000 de euro. Dar pretul, cu tot cu TVA este de 20,850 Euro, din care cred ca poti taia, fara mari remuscari, navigatia, care e 950 de euro. Asadar ramanem cu 20,000 de euro. Merita, nu merita? Asta nu stiu, ramane la latitudinea fiecaruia. Masina exceleaza la look, la dotari si la comportamentul pe strada, cu un singur minus demn de luat in seama, la consum.

Dar, cu ocazia asta, eu m-am gandit la altceva. Uitandu-ma pe site la Citroen, am vazut ca modelul de 90 de cai costa 9,250 de Euro (reducere de 3,000 de Euro). Zilele trecute eram in Carrefour si am vazut discount de 6,000 de Euro la varianta de 122 de cai cu o gramada de dotari, adica pretul final era de 9,800 parca (ambele preturi sunt cu tot cu TVA). Nu stiu voua, dar mie mi se par niste oferte foarte, foarte bune si de luat in seama de cei care cauta un hatchback.

Mi-a placut:
– look-ul exterior (culoarea, desenele de pe laterale plus semnaturile lui Sebastien Loeb);
– plafonul panoramic din sticla;
– combinatia de rosu si negru de la interior;
– scaunele;

Nu mi-a placut:
– motorul;
– consumul;
– vizibilitatea proasta in oglinda retrovizoare.

Date Citroen C4 by Loeb:
Greutate: 1,337 kg
Motor: 4 cilindri, 1.6-litri (1,587 cmc), 152 CP (112 kW) la 5,800 rpm, 240 Nm la 1,400 rpm
Performante: 0-100 km/h in 9.2 secunde si viteza maxima de 212 km/h
Consum: (urban/extraurban/combinat) 9.3 / 5.3 / 6.9 (litri la 100 km)
Pret: 20,850 Euro (TVA inclus)

Multumiri Laura Antonov de la Citroen Romania!

Click pentru galeria foto: Test cu Citroen C4 by Loeb

 

 

 

 

Aveti site-uri in engleza de vanzare?

Una Alta ·

Am un prieten care cauta sa cumpere site-uri in engleza. Indiferent de vechime sau daca sunt updatate sau nu.

Daca sunteti interesati, aveti ce vinde samd, iata conditiile:

– site-urile sa fie in engleza
– numar de vizitatori pe luna sa fie minim 3000 – 100/zi, adica :)) (tnx, Hoatik), daca aveti google analytics instalat adugati adresa de email [email protected] pentru a putea vedea detaliile pe ultimile luni (puteti trimite screenshot-uri cu traficul, daca nu vreti, initial, dar ulterior trebuie sa dati acces la analytics)
– sa nu fie site-uri adult, gambling sau care au fost implicate in spam (SE spam, email spam etc.)
– in email-ul pe care il trimiteti, daca site-ul satisface cerintele de mai sus, trimiteti datele de contact si pretul cu care l-ati vinde.

Banii se platesc prin paypal. In situatia in care valoarea e mai mare se poate discuta si pentru alte modalitati de plata.

P.S.: pentru ca am primit telefoane cu intrebari (si comentarii 🙂 ) despre cine cumpara, cat de de incredere e etc.: e un om care nu e cunoscut in online-ul romanesc (desi sunt vreo doi oameni, cel putin, cu care se cunoaste), lucreaza in online-ul de-afara de vreo 3 ani, a fost client de-al meu, plateste la timp si bugetul e… bun, sa zicem :). Eu zic sa discutati indiferent de trafic, venituri samd. (ma rog, nu va aruncati la 50.000/site). Si nu e Boaca (presupun ca de Gabi e vorba – e un comentariu mai jos in care se intreaba).

Mercedes-Benz SLS in zbor

Auto ·

Ca tot am primit azi un comunicat de presa care anunta ca Mercedes-Benz SLS e pe coperta lui Gran Turismo 5 pentru PlayStation 3, va las mai jos sa vedeti un clip super tare cu SLS-ul (au zis ca daca tot i-au pus aripi sa il si faca sa zboare). Si da, ma puteti invidia, eu am urcat in SLS cand am fost la Frankfurt (sper sa gasesc si pozele 😀 ).

RevvNation cauta programatori

Una Alta ·

Nu am vrut sa scriu “RevvNation angajeaza” pentru ca, desi cautam oameni sa lucreze cu noi, sunt mari sanse ca primele 1-2 luni sa fie luni de invatare (internship), mai degraba.

Bun, despre ce e vorba:

Cautam programatori (doi, mai exact) pentru a lucra la RevvNation.com. Ciops, programatorul sef, zice asa:

1. Daca stie perl
– sa stie ce-i ORM, MVC (concepte folosite in framework-uri), template engine. Daca stie direct Catalyst (frameworkul nostru) e perfect.
– sa stie sql, preferabil psql
– HTML/CSS

2. Daca nu stie perl
– HTML si CSS bine
– sa stie ce-i ORM, MVC, template engine in orice limbaj de programare (PHP, Ruby etc)

Daca vreti sa lucrati la un proiect misto (chiar e, nu vorbesc aiurea, cautati pe twitter #revvnation sa vedeti reactii), sa muriti de draci cand apar bug-uri care trebuie modificate ACUM, sa mai urlu eu la voi din cand in cand – ca restul nu au voie prin contract, dati un CV la [email protected] (si da, sunt doi de v acolo, nu w 😀 ). si cand zic CV sa nu va ganditi la cine stie ce carnat de document, poate sa fie un paragraf in care imi spuneti cat de cat despre voi, cat sa fie interesant sa ne vedem sa stam de vorba.

In mare, ceea ce cautam e sa gasim niste oameni pasionati de ceea ce fac. Un joc online e mult mai dificil decat pare la prima vedere, asa ca provocari vor fi, important e sa vreti sa aveti parte de asa ceva 🙂

Ah, si daca stiti araba, e un plus, ca avem cativa jucatori care vor sectiune de help in araba 😛 [e o gluma]

Update: locul de munca e “on location”, in Bucuresti.

P.S.: daca aveti intrebari, vreti completari, aveti comentariile la dispozitie 🙂

Enisala (Heracleea)

Una Alta ·

(Articol scris in cadrul Proiect4).

Una dintre cele mai misto cetati pe care le-am vazut vreodata. Nu neaparat pentru cum arata, pentru ca nu e ceva extraordinar, desi nu arata rau, cat pentru cum e asezata si pentru cum se vede cand te apropii.

 

Am descoperit Enisala anul trecut, intr-o plimbare de concediu, dupa ce am citit pe Xplorio despre ea. Si ce surpriza am avut: ma asteptam la o gramada de pietre si am descoperit ceva superb.

Enisala e undeva in podisul Dobrogei, aproape de lacul Razim. Sau, in cuvintele nemuritoare de pe Xplorio:

Simplu. Dinspre Navodari (Mamaia) o iei spre nord, catre Babadag. Dinspre Tulcea, o iei tot catre Babadag. Dinspre sud iti va lua maxim o ora, drumul e superb oricum.

De aici mergi spre Enisala si apoi, imediat dupa ce ai iesit din acel sat, faci stanga pe un drum de tara. Pe un copac de pe partea dreapta a drumului vei vedea si un indicator spre stanga, cu inscriptia “Spre Cetatea Heracleea”, care te va ajuta.

Pentru cei care vor un traseu de o zi: de la Bucuresti poti ajunge cel mai repede urmand traseul Medgidia, Mihail Kogalniceanu, Lumina, Babadag, sau daca vrei sa faci si un pic de off-road pe drumuri cu pietris, de la Kogalniceanu o poti lua spre nord, spre Targusor, si apoi spre Est, spre satul Gura Dobrogei. Evita cu orice pret insa breteaua Kogalniceanu-Salcioara, care e rupta rau.

Vei da de peisaje pustii, molcom asezate sub soarele torid, un amestec de calcaruri, grote, paduri de pini si campuri de maracini pe care nu il vei uita prea repede. De la Gura Dobrogei iesi apoi in DN 22 si urci frumusel la Babadag. Drumul dus-intors trece de 600 de km dar e o aventura de 1 zi de care iti vei aminti mereu.

Pentru mine e unul dintre locurile unde merg de fiecare data cu placere. Din trei motive:

1. E superb. Si iti da o senzatie de “on top of the world” nemaipomenita.
2. Soselele sunt aproape goale, drepte si cu asfaltul foarte bun. Deci se conduce foarte bine 😀 Si incet, evident.
3. Pentru ca pasionatii de foto pot face poze ca cea de mai jos. Poate chiar mai bune :))

 

Istoria cetatii este legata de asezarea strategia la mare. Evident, intre timp marea e mult mai departe, acum existand lacul Razim, creat natural intre timp (moment care coincide, spun istoricii, cu parasirea cetatii de catre locuitorii sai).

In acest moment la Enisala se intampla chestii, pentru ca am vazut ca, in sfarsit, se face o sosea care sa ajunga direct la cetate, spre deosebire de momentul de acum, cand mergi pe niste drumuri de pamant, unde un 4×4 ceva mai inalt e recomandat cu caldura (nu am idee ce se intampla daca mergi cu ceva mai mic, eu am fost cu Mercedes-Benz GLK ultima data si cu un Citroen C-Crosser in 2008).

Din cate stiu, exista si un festival de muzica, festival care anul asta nu a mai avut loc (nu am idee de ce), asa ca se pare ca aici se vor intampla lucruri. Care sper sa nu strice ce e acum, pentru ca ar fi o mare pierdere.

 

Pentru mai multe poze, mergeti sa vedeti galeria completa pe flickr.

Cum pui intrebari despre proiectele tale?

Una Alta ·

Primesc zilele trecute un email de vreo 500 de cuvinte (adica MARE) cu descrierea unui proiect. La sfarsit intrebare: “Ce parere ai?”.

Ce as putea sa raspund? “Buna”. “Proasta”. Nici macar. Pentru ca nu am idee ce vrei sa obtii, de ce le mai multe ori, de la proiectul respectiv. Pentru ca nu am idee care sunt asteptarile tale de la viata, de la proiect samd. Pentru ca nu stiu daca ai acces la resurse, ce pregatire ai samd.

Daca ma intrebi de un blog si ce parere am… ce ar trebui sa iti raspund? Ca e scris bine? Ca are design misto? Ca pare vandabil? Ce? De unde sa stiu eu ce te intereseaza pe tine?

Prin urmare, cand vrei o parere (sugestie, sfat – deci nu consultanta), incearca sa urmaresti cateva linii directoare – cel putin daca ma intrebi pe mine:

1. Da-mi o descriere mica a proiectului inainte de a intreba, daca vrei sa ma intrebi despre intreg proiectul.

2. Daca vrei sa ma intrebi ceva specific, scoate specificul in evidenta.

3. Intrebarea trebuie sa fie foarte clara si la obiect: “crezi ca exista posibilitatea sa obtin X in intervalul de timp Y? Daca da, crezi ca mi-ai putea da 1-2 sugestii?”

4. Incearca sa ma intrebi pe zone de interes pentru mine (folosind exemplul de mai sus, al blogului, nu ma intreba de design sau calitate a scrisului – daca vrei o critica literara). Da, am o parere, ca orice om, dar nu una de care ar trebui sa iti pese prea mult.

5. Nu ma intreba nimic mai devreme de cateva luni din momentul in care ai dat drumul si cand ai ceva palpabil de vazut/masurat.

6. Daca raspunsul pe care trebuie sa ti-l dau implica mai mult de 10 minute din timpul meu (inclusiv cercetarea) sunt mari sanse sa nu il primesti. Pentru mine timpul meu e mai important decat al tau (pentru ca e al meu).

7. Nu imi scrie pe Yahoo Messenger, Facebook, Twitter samd. Nu ma suna. Daca vrei ceva, trimite un email. Nu imi spune ca nu ai timp sa scrii un email, pentru ca iti dau si ignore.

8. Nu ma presa sa iti raspund imediat (anuntandu-ma pe twitter ca am email, pe Yahoo Messenger ca am email samd). Sunt sanse mari sa nu iti raspund deloc.

9. Scrie inteligibil. Daca scrii incoerent, gresit gramatical samd, indiferent de motiv (cineva, care mi-a trimis 10 randuri de email fara semne de punctuatie, litera mare samd, s-a motivat ca se grabea), nu vei primi raspuns. Pot intelege scapari minore, dar nu emailuri la care trebuie sa folosesc Google Translate ca sa inteleg.

10. Ceea ce spun eu e doar o parere data in contextul propriei mele experiente si in contextul cunostintelor si informatiilor pe care le am eu. Poate ca tu nu ai aceleasi date la care sa te raportezi. Deci nu trebuie sa iei ce iti zic eu ca litera de lege.

Daca nu respecti ideile de mai sus nu inseamna ca nu iti raspund. Uneori inseamna doar ca nu iti pot da un raspuns care sa te ajute cu ceva.

La final, eu intotdeauna dau un exemplu de “sfat” dat unui prieten bun: “Nu porni, bah, un blog de carti, ce ai, ai inebunit? Nu ai sa faci bani niciodata cu el!”. Bine ca Andrei Rosca nu m-a ascultat, pentru ca altfel nu aveam bookblog (sau era o alta varianta). Ce va sugerez, deci? Sa nu intrebati despre proiect, in general, niciodata. Eu as intreba doar de lucruri specifice (cum sa promovez pe un anumit canal, cum se potriveste o anumita componenta pentru vanzarea pe alt canal samd), pentru ca acolo si feedback-ul e masurabil si relativ usor de implementat ulterior.

Cat despre viziune si proiect… De unde sa stiu eu ce iti place tie? Sunt sigur ca daca intrebai 100 de oameni despre ce ar trebui sa fac eu dupa Yahoo! niciunul nu ti-ar fi zis de un joc online cu masini. Si totusi, asta fac 🙂

Un alt lucru observat e ca, de obicei, cei care pun intrebari generale cauta de fapt motive sa porneasca ceva sau chiar sa NU porneasca (spunand: Bah, eu am vrut, dar mi-a zis Bobby Voicu ca e o idee proasta). Nu e treaba mea ce faci tu, nu eu sunt in locul tau si nu ar trebui sa conteze prea mult pentru tine.

In consecinta? Porneste-ti proiectul, fa cativa pasi cu el si abia apoi apuca-te sa ceri pareri, sfaturi, idei samd. Nu pierzi nici tu timpul, nici cei pe care ii intrebi.

P.S.: evident, exista posibilitatea sa obtineti mai multe informatii, o parere mai detaliata samd. Dar asta inseamna deja consultanta. Daca asta cautati, atunci decalogul de mai sus nu mai are relevanta. Dar consultanta implica anumite costuri la care trebuie sa va ganditi.

Johari Window

Una Alta ·

Daca stiti despre ce e vorba, mergeti direct aici: Johari Window

La mentorship-ul lui Dragos Roua am facut un test foarte misto, numit Johari Window (puteti citi aici mai multe detalii).

In mare, se pleaca de la ideea ca noi avem o anumita imagine despre noi, dar ca imaginea publica e complet diferita si, mai mult decat atat, nu ne dam seama ca uneori chiar suntem priviti complet, complet diferit de cum credem noi. Ideea e sa rugam cei care ne stiu (din diferite medii, nu neaparat personal) sa aleaga 5-6 adjective care consideram ca ne reprezinta dintr-o lista standard.

Prin urmare, v-as ruga sa ma ajutati sa completez fereastra de mai sus (pot fi oricate persoane, nu exista limita). E vorba sa alegeti acele adjective care vi se par ca mi se potrivesc, dupa cum spuneam. V-as ruga sa nu alegeti la misto, pentru ca se da peste cap testul 😀

Linkul unde puteti sa vedeti adjectivele si sa le alegeti: Johari Window