Am fost la Recitiri

Nadragii turchez, ciubote inhatate de la vreo catana, spacel negru ca pana corbului, un caftan la fel de intunecat, cu gujia colbuita. Aproape plesuv, briciul uitase de barba, cu priveala ocarnica sau belicoasa, de lighioana incoltita.

Cam asa arata ieri Geo Atreides, intr-un limbaj pe care ii place sa il citeasca :). Ce inseamna, de fapt, textul de mai sus? E doar descrierea sa, in timp ce citea textele aduse pentru recitiri. Bineinteles, scrisa intr-un limbaj arhaic, vechi, care parea interesant pentru el.

Blugi albastru inchis, bocanci aproape militari, un tricou negru simplu, un hanorac negru, destul de gros, cu gluga cu interior gri. Tuns scurt, nebarbierit de cateva zile, cu o atitudine uneori vinovata, alteori agresiva, de vanat incoltit.

Discutia e cu mult mai ampla si nu am scris textul de mai sus pentru a genera astfel de polemici. Pur si simplu voiam sa va spun ca am fost la Cenaclul Recitiri ieri si ca mi s-a parut foarte interesant 🙂 O modalitate de a iesi din cutia in care stau zilnic (online, antreprenoriat, masini samd), desi eu nu am citit niciodata mai mult de cele 52 de carti din pachetul de carti de joc 🙂

Nu stiu prea multe despre istoria cenaclului, in afara unui eveniment cu un telefon aruncat acum ceva timp. Aseara am ajuns acolo pentru ca nu dormisem cu o noapte inainte si aveam nevoie de ceva sa ma tina treaz. Si nu imi pare rau, dimpotriva 🙂 Cred ca mi-am mai gasit ceva de facut 🙂

Ce inseamna, de fapt, cenaclul Recitiri? Un spatiu de dezbatere literara, din ce mi-am dat eu seama, fara pretentii de specialisti. Un exercitiu de gandire care, pe mine cel putin, ma duce intr-o zona in care am rareori oportunitatea de a intra.

Nu am recunoscut prea multa lume (am si intarziat, deci nu am prins prezentarile), asa ca sper sa nu se supere cei care au fost prezenti pe mine ca nu fac o lista.