Later update: castigatorii aici.
Harta de pixeli a blogosferei mai are de dat premii anul asta: inca doua monitoare LG M2294 (cititi aici un review facut de unul dintre castigatorii anteriori). Tragerea la sorti va avea loc joi, in cadrul emisiunii Internet Lynx care incepe la ora 20:00 la RadioLynx.
Va mai puteti inscrie pana atunci. Cum? Urmariti detaliile de aici si aici.
Tragerea la sorti de data trecuta poate fi vazut aici.
Acum cateva saptamani am primit de la cei de la Sony un PS3 si un joc, sa vad cum e consola. Eu nu sunt mare jucator, dar am zis ca trebuie sa ma mai odihnesc si eu putin, asa ca am acceptat. Mare greseala. Am jucat 16 ore, aproape, in trei zile. Pentru ca pur si simplu nu te poti ridica din fata consolei: Uncharted 2 e ca o carte buna, pe care nu o poti lasa. Si combinat cu faptul ca l-am jucat pe un LG Full HD, puteai sa juri ca te uiti la un film. Vedeti si clipul de aici, pentru promovare, care exact pe ideea asta merge.
Review-ul de mai jos e scris de Andrey, colegul nostru de la rpmGO, care e mai pasionat decat mine de jocuri, deci e mai echilibrat in ceea ce zice 😀
Uncharted 2: Among Thieves este cea mai noua parte a francizei Uncharted dezvoltata de studioul Naughty Dog si publicata de catre Sony exclusiv pentru consola PlayStation 3. Pentru cei care nu stiu, urmareste aventurile lui Nathan Drake, un cautator de comori care este unul dintre descendentii faimosul explorator si pirat (al marii, nu al oDC sau torrent-ului) Sir Francis Drake.
Ceea ce urmeaza este un scenariu demn de clasicele filme cu Indiana Jones, plin de aventuri, tradari, lupte colosale, puzzle-uri extrem de complicate si comori inestimabile. In continuare puteti vedea ce mi-a placut si ce nu mi-a placut din acest joc pe care am putut sa il testez.
Povestea
Naughty Dog ne dezvaluie din nou o poveste extrem de solida, plina de suisuri si coborasuri, tradari si povesti de dragoste, care nu il au in centru doar pe Nathan Drake, ci si personajele din jurul lui. Ea te duce din Turcia in Borneo sau Tibet si, cum era si evident, in misticul oras Shambala, care, cum e si firesc, gazduieste un climat tropical in mijlocul muntilor Himalaya. De asemenea, aventurile prin care trece Nathan pot tine in priza pe oricine, indiferent daca tu te joci sau doar te uiti la altcineva (prietena mea poate sa sustina asta 😀 )
Pe langa Nate, care mereu are pregatita cate o poanta pentru toate lucrurile care se petrec in jurul lui, ne sunt introduse alte personaje interesante, care mai dezvaluiesc putin din trecutul aventurierului. De asemenea intalnim si alte personaje din primul joc, dar nu o sa stric vreo surpriza. Inamicul principal, Lazarevic, este destul de tipic, dar reuseste sa iasa putin in evidenta, mai ales pe final.
Decorul variat
In timp ce primul Uncharted isi punea actiunea in mijlocul unei jungle tropicale cu cateva pauze prin niste ruine incase, a doua parte are loc in niste locuri mult mai variate. Cum am spus mai sus, de la jefuirea unui muzeu din Turcia pana la explorarea junglei din Borneo si parcurgerea Nepalului, aventurile lui Nate & co sunt mult mai variate si ofera niste privelisti impresionante care sunt puse in evidenta de camera superba din timpul jocului, nu doar prin cut scene-uri.
Primul joc a aratat tuturor ca poti imbina un shooter cu explorarea si rezolvarea puzzle-urilor facuta faimoasa de catre seria Tomb Raider. Aici, Nate isi imparte in mod egal timpul cu omoratul mercenarilor si rezolvarea puzzle-urilor complexe si parcurgerea unor segmente extrem de dificile. De asemenea, momentele cand ambele parti se intalnesc sunt extrem de interesante si in mod sigur te vor tine cu sufletul la gura. O bila alba pentru faptul ca inamicii (cel putin modelele lor) sunt mult mai variati, si nu vei impusca acelasi mercenar clasic de fiecare data (unul are si o caciula care l-ar face gelos pe Axinte)
Grafica
Uncharted 2 arata superb. Pe departe unul dintre cele mai frumoase jocuri facute pana acum pentru PlayStation 3. In timp ce primul era o schimbare grozava fata de shooter-ele gri si mult prea „realiste”, al doilea abordeaza o paleta de culori si mai interesanta, de la verdele junglei la albul zapezilor din inima muntilor, toate celulele ochilor vor avea de muncit.
E greu sa faci un joc care sa aibe o schema de control pentru shooter care sa mearga si cu un platformer bun. Primul joc a reusit destul de bine, desi a avut unele momente (lupta corp la corp) unde dadea cateva rateuri. Acum, al doilea imbunatateste foarte mult acest aspect si toate miscarile lui Nate se simt extrem de fluide, mai ales la partea de stealth, unde e mult mai usor sa prinzi inamicii pe nepregatite, desigur e mai bine sa ii impusti direct din spatele unui refugiu bun, dar cand nu mai ai gloante, sau mai rau arme, e bine sa stii ca poti sa ii dobori cu niste pumni (sau picioare) bine tintiti.
Multiplayer
Una dintre cele mai asteptate parti ale acestui joc, care nu era inclusa in primul, este multiplayer-ul. Acesta are doua componente, fie alegi sa joci cu alti prieteni prin modul co-op, si incercati sa doborati cat mai multi inamici, fie incercati cele doua scenarii online, Versus, care e un fel de deathmatch din shooter-ele clasice, sau Plunder, care e un fel de Capture the Flag, numai cu comori.
In ceea ce priveste chestiile mai neplacute, sunt extrem de putine, dar trebuie sa le enumar:
Inamicii agresivi
Aici e cu dus si intors, inamicii sunt mult mai agresivi decat in primul, ataca mai mereu si ai ferestre foarte mici in care sa iesi de sub refugiul tau si sa ii impusti, si de asemenea incearca mult mai des ori sa te flancheze, in cazult inamicilor obisnuiti, ori sa te atace direct, in cazul celor mai solizi. Dar desi in ultimele stagii o sa mori destul de des, faptul ca multi inamici vin aproape de tine iti dau acces la diferite arme puternici, pe care poti sa le folosesti in acea lupta.
Rute ambigue
Desi jocul este destul de liniar cateodata ori obiectivul ori ruta pe care ar trebui sa o iei sunt destul de greu de ghicit, sau ascunse in unele colturi pe care nu le observi din prima. E bine totusi ca de multe ori ai vreun personaj langa tine care mai arunca o sugestie si ca majoritatea nivelelor sunt superbe si merita sa te pierzi in ele.
Concluzie:
As mai putea sa mai insir destule laude pentru Uncharted 2, dar cel mai bine este sa va convingeti singuri. Daca aveti un PlayStation 3, sau intentionati sa va luati, trebuie sa faceti rost si de acest joc fiindca nu o sa regretati. Uncharted 2: Among Thieves este categoric unul dintre principalii candidati la Game of the Year anul acesta, sa vedem cu cine o sa se bata Nate pentru acest titlu.
Prima cetate pe care am vizitat-o in cadrul Proiect4 (Cetatile Romaniei) nu e foarte cetate 🙂 De fapt destinatia era Enisala, dar am aflat de pe Xplorio de Libida, care e la maxim 30 de km de Enisala, asa ca am zis ca merita ocolul.
Si, pe bune, chiar merita. Eu am ajuns dinspre Constanta, spre Babadag si, la un moment dat, am facut la stanga, spre Slava Cercheza si Slava Rusa (spre Braila, Galati). Mai mergi vreo 10-15km si e gata, ajungi la Slava Rusa. Dinspre Est, venind, trebuie sa treci de sat si, cu 50m inainte de semnul de iesire, faci la stanga pe un drum de pamant. Daca vii din sensul celalalt, ai si un semn care iti arata unde sa faci la dreapta.
Dupa ce treci de catelul de la intrarea pe drumul de pamant (iti ceri voie, frumos, ca asa e politicos), mergi inainte vreo 500m. Inainte e impropriu zis, urmezi de fapt drumul de pamant pana ajungi in varful unei movile, unde sunt mai multe gramezi mari de pietre. Si cam acolo e cetatea/orasul/zidul. Drumul nu e cel mai bun, evident, asa ca ar fi bine sa aveti o masina cu puntea mai inalta (GLK-ul e bun, clar), dar si o masina obisnuita poate intra linistit, daca aveti grija.
Ajuns, deci, in varful dealului, nu ai cum sa ratezi zidurile. Sunt vizibile, decopertate (o parte din ele), pe ambele parti ale dealului, deci coborati din masina si miscati-va putin pe-acolo, altfel ratati mare parte.
Istoria cetatii este povestita foarte bine de cei de la Xplorio. Eu am sa mai vizitez cateva cetati, inainte de a incepe sa culeg informatii istorice mai detaliate. Sigur, daca aveti voi, va rog sa le lasati in comentarii si completez eu postul.
Am mai fost si la Enisala, unde au inceput sa faca drum. Ceea ce e foarte bine, inseamna ca cineva, acolo, a inteles cat de importanta poate deveni pentru zona o cetate care poate fi vizitata.
P.S.: Enisala si Libida pot fi vazute la pachet, impreuna cu Capidava si Cheile Dobrogei, intr-o zi, daca plecati devreme din Bucuresti, sau in doua, daca sunteti relaxati 🙂
Conduceam linistit catre cetatile din Dobrogea vineri cand am auzit la radio Taio Cruz – Break Your Heart. Pentru cine nu stie, versurile sunt ceva de genul “Am sa iti rup inima, ai grija, stai departe de mine”.
Si ma gandeam eu, asa, de cate ori am auzit asta in viata mea. De destule, va spun, pentru ca nu am stat sa numar. Cunosteam pe cineva care imi placea si imi trantea: “sa nu te indragostesti de mine, am sa te ranesc”. Bineinteles, nu se intampla de fiecare data (ce bine! :D), dar m-am ars de vreo doua ori. Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin asa ceva.
Cei/cele care spun asta au impresia ca iti fac o favoare: “eu te-am avertizat!”. Cand de fapt este lasitate si fuga de responsabilitate. Pentru ca asa poti spune oricand “eu ti-am zis ca asa o sa se intample”. Si atunci nu faci efortul SA NU SE INTAMPLE (cum ar fi normal).
In afara vietii sentimentale, replica asta este comuna in afaceri si viata de zi cu zi: “ma, eu ma bag, dar sa stii ca nu am timp prea mult”, “stii, as vrea, dar nu am chiar cum acum. Mai asteapta insa putin si ma bag” si alte variatii pe tema.
Din experienta mea, nu ar trebui sa lucrati cu oamenii respectivi decat in cazuri extreme. Nu neaparat pentru ca ar fi rai sau slabi, ci pentru ca nu cred in ideea voastra, in proiect samd. Sau chiar nu au timp si nu stiu cum sa va spuna fara sa va jigneasca ceva de genul: “I’m not that into you” (ca sa ramanem pe taramul vietii sentimentale, de unde am inceput). Sau pentru ca sunt lasi. Conteaza, pana la urma? 🙂
Eu am invatat sa ocolesc astfel de oameni. Nu de alta, dar cred ca energia ta trebuie folosita in a impinge ceea ce faci mai departe, nu in a lupta cu cei din propria echipa. Chiar ma gandeam, in acelasi moment, cat de misto e faptul ca toti din echipa RevvNation cred in proiect. OK, poate ca asteptarile lor nu sunt chiar asa de mari ca ale mele, dar stiu ca nu e nevoie sa stau la fundul lor sa faca ceea ce trebuie… Nu de alta, dar eu prefer sa spun “Ti-am zis eu ca o sa iasa?” si ei sa spuna “Pai altfel crezi ca mai stateam?” 😛
Gata, asta a fost pastila de weekend si de condus pe autostrada (unde pun pilotul automat si visez la tot felul de prostii). Urmatoarele in weekendurile care vin. Daca nu mi-e somn…
Saptamana asta am rupt:
1. Am baut pepsi light pentru prima data dupa 10 luni. Deci record, da?
2. Am vizitat doua cetati intr-o zi (Libida si Enisala). Am sa scriu mai multe, acum doar ma laud 😀 Si am facut si multe poze.
3. Am urcat pe scari de 3 ori (era liftul stricat)
4. Am facut o ora de la Iancului pana la Armeneasca (in mod normal fac 7 minute)
5. M-am gandit de doua ori sa iau metroul
6. Mi s-au anulat 6 intalniri in aceeasi zi
7. Am gasit 6 lucruri care sa sune a recorduri (7, cu tot cu acesta)
Evident, e doar o modalitate de a va tine la curent cu ce mai fac si de a anunta Saptamana Recordurilor in cadrul campaniei Microsoft, campanie de promovare a Windows7. Cititi mai multe pe FTW blog, unde are loc campania. Acolo puteti vedea si programul saptamanii, pentru a sti la ce sa concurati (si sa castigati tot felul de chestii) – inscrierea e pe 7recorduri. Si puteti aparea pe MTV (apropo, de la ce vine M, ca de la music sigur nu mai vine), in cadrul emisiunii Live Studio.
Acum, ca tot am inceput eu cu recordurile mele, voi ce ati facut zilele astea? 😀
1. How to Web. 31 octombrie. Un proiect ambitios al unor prieteni de-ai mei, la care mi-ar fi placut sa particip, dar nu sunt in Bucuresti, din pacate.
How to Web este prima conferinţă educaţională dedicată webului din România, destinată studenţilor şi tinerilor profesionişti. How to Web este un prilej excelent de a lua contact cu problemele şi tehnologiile webului global şi de a interactiona cu antreprenorii sau tehnicienii care dezvoltă soluţii pentru acestea.
Din ce am povestit cu Bogdan Iordache, unul din organizatori, pare ceva foarte misto.
2. RoNewMedia. 3 noiembrie. Editia 4, acum cu workshop-uri. Nu prea mai are nevoie de prezentare. Interesant e faptul ca vor avea aproape numai workshop-uri, spre deosebire de editiile trecute (Adwords, SEO&SEM, Social Media).
3. Internetics. 12 13 noiembrie. Pe bune, nu stiti despre ce e vorba? 😛 Am inscris si campania Fii Destept pe FTW in concurs.
4. BizCampus. 11-12 noiembrie. Acolo am sa si vorbesc, intr-o sesiune legata de cariera si blogging (stiu, nu au legatura 🙂 ).
Stau de vreo 5 minute si ma gandesc ce sa scriu in articolul despre lansarea Windows 7. De ce? Pentru ca eu am win7 pe calculator din mai-iunie (de cand s-a lansat RC-ul). Am rezistat sa pun beta, desi toata lumea scria ce misto e, ce tare e etc. Dar nu am mai rezistat la RC.
Prin urmare, vestea lansarii Windows 7 e pentru mine old news. Il folosesc “in productie” de ceva timp si singura problema pe care o avea RC-ul era ca atunci cand iesea din Hibernation murea reteaua. Acum am pe laptop versiunea finala si problema a disparut (ceea ce e foarte bine, pentru ca spre deosebire de desktop, laptop-ul practica hibernation foarte mult 😀 ).
Revenind, insa. Cum sa discut de lansarea Windows 7 ACUM cand eu il folosesc de aproape jumatate de an?
Sa va povestesc experienta mea cu el, pentru ca e destul de distractiva: a pornit de la un Mac. Am testat acum vreo 6 luni un PowerBook cu Mac OS X. Sistemul de operare e misto, dar spuneam si atunci ca nu are prea multe sa ma faca sa renunt la Windows (sau chiar Linux), pe care le stapanesc mult mai bine. Dar minteam… oarecum. Exista ceva pe Mac OS X ce mi-ar fi placut sa am Windows: se numeste expose si e o posibilitate de a vedea ferestrele active la un anumit moment. Cand lucrezi pe laptop si ai 30 de ferestre deschide este perfect, pentru ca poti face switch intre ele foarte usor. Evident, am cautat solutii pentru windows, nu am gasit. Si cineva imi spune: stii, si windows 7 are acum ceva asemanator.
Am cautat pe bloguri, forumuri, sa vad despre ce era vorba. Si am gasit articolul acesta de pe Gizmodo, in care cineva spunea ca taskbar-ul de win 7 este cea mai tare chestie de cand s-a inventat painea prajita. Si m-a facut curios, asa ca intr-o zi cu soare (cred, era inceputul verii, nu?) mi-am instalat windows 7 RC (care venea cu amenintarea ca nu poate fi facut upgrade la cel final, lucru pe care inca nu l-am testat sa il confirm). Si am vazut si eu taskbar-ul: o-ri-bil! Pe bune. Nu mai intelegeam nimic. Ce cauta iconitele alea acolo, de ce nu vad toate ferestrele in taskbar? In 20 de minute am schimbat la loc in bara normala de windows vista. Dupa cateva zile de citit, insa, am zis sa ii dau o sansa, totusi. Si adevarul e ca merita. Dupa ce te obisnuiesti, chiar iti dai seama ca e o combinatie de Dock si Expose (pentru cine a folosit Mac OS X), unde vezi toate ferestrele dintr-un anumit grup rapid si poti selecta foarte repede fereastra de care ai nevoie. Ca sa intelegeti mai bine: eu deschid cate 10 taburi in 10 ferestre de firefox. Si ca sa vad care e fereastra necesara, dau un hover rapid peste taskbar si peste fiecare fereastra, care prinde focus si pot vedea toate taburile fara sa selectez o fereastra anume. Suna ciudat? Uitati-va la filmuletul de mai jos.
[Read more…] about Windows 7 – Lansarea
Zilele trecute zapam fericit intre posturi, intr-o pauza de Uncharted 2: Among thieves (long story, dar un joc superb) pe un PlayStation 3 dat in teste, cand dau de o imagine cunoscuta: discul solar de la Sarmisegetuza. Cum proiectul meu din cadrul Proiect4 se leaga de cetati, m-am oprit o secunda sa vad ce si cum. Si, ce sa vezi, discutau chiar de lipsa de semne samd (nu sunt paranoic, stati cuminti :)) ).
Buuun. Din momentul asta incep sa ma sperii. Pentru ca mi-am dat seama la ce m-am inhamat mai mult decat oricand. Oamenii aia au fost la fiecare potential responsabil in parte, cu camera dupa ei. Si cand spun asta spun ca au mers de la un fel de ghid (cat am prins eu), pana la ministrul culturii si primul ministru. Si NIMENI (NI-MENI) nu stia de cine depinde administrarea cetatii. Este incredibil, va jur.
Mda, va fi foarte distractiv, va spun :)) Mai ales ca vin alegerile si, daca depinde ceva de vreun minister, o sa ma bucur o gramada de atentia inexistentilor ministri :))
P.S.: stiu ca multi dintre cei care mi-au trimis emailuri si au comentat la “planul de razboi” m-au atentionat asupra dificultatilor 🙂 Si ma si asteptam la asta. Dar parca e altfel cand le vezi pe ecran :)) Bineinteles, asta nu ma opreste. Dimpotriva 🙂 Mai ales ca am primit atatea oferte de ajutor de toate felurile incat m-as simti ingrozitor sa nu incerc macar 🙂
Deocamdata numai iarna, pentru ca prima zapada de anul asta am vazut-o in Cluj 🙂
In rest, Clujul e interesant (vazut noaptea), iar hotelul la care stam e foarte tare – la 5 stele, ar fi si cazul. Ar fi superb daca nu ar avea o bormasina care trezeste lumea la 8 dimineata, dar am discutat la receptie si am inteles ca e temporar 😛 . In rest, bune si frumoase, acum ne pregatim sa mergem la comedii, dupa ce am stabilit care sunt zeii blogosferei. Nu, nu noi 😀
Pentru ca eu sunt in Cluj, astazi, 15 oct., gazda emisiunii mele de la RadioLynx, de la ora 21:00, va fi Alex Ciochia (bineinteles, Alex Negrea va fi si el acolo, cu ponturile pentru un blog mai bun).
Invitatul din aceasta seara: Andrei Radu, organizatorul Galei Premiilor eCommerce. Eu voi fi pe chat, unde va astept si pe voi, sa discutam putin despre ecommerce-ul din Romania, mai exista, mai are sanse… etc.