Zilele trecute ma uitam la nepoata mea cum vorbea la telefonul (meu) mobil cu parintii sai. Are doar 3 ani.
Eu nu mai tin minte cand am vorbit prima data la telefon. Chiar incercam sa imi aduc aminte. Si tot ce imi aduc aminte sunt bucati, spunand ca parintii nu sunt acasa, sau nelasand pe nimeni sa vorbeasca cu tata, pentru ca dormea. Si, bineinteles, tata trebuia sa fie neparat undeva, dar nimeni nu trecea de micul cerber de 6-7 ani care stia ca nu trebuie sa il trezeasca pe taica-sau 🙂
Sincer sa fiu, cel mai important telefon din viata mea, dat chiar de pe fix pe mobil, a fost un telefon ratat, si este legat de mica persoana de la inceputul articolului, cea care vorbea fericita cu parintii ei la telefon acum cateva zile.
Eu inchid soneria telefonului mobil cand dorm. Pentru ca am ore ciudate de somn, sunt mari sanse ca cineva sa ma trezeasca dupa doar o ora de somn. In plus, eu dorm pe reprize decate 30-90 minute, intre care ma uit la telefon sa vad ce ora e. Desi ultimele doua luni de sarcina ale surorii mele lasasem telefonul deschis in permanenta, in noaptea respectiva i-am inchis soneria, pentru ca nu mai prinsesem o noapte de somn normal de ceva timp. Si, asa cum functioneaza legile lui Murphy, la 7 dimineata a inceput sa sune telefonul. Si a sunat pana pe la 8, de vreo 50 de ori. Cand am vazut eu si am alergat in viteza la spital, ajungand cu 15 minute inainte ca sora mea sa nasca.
Nu am renuntat la obiceiul de a-mi inchide soneria noaptea nici acum, dar nici nu a mai nascut nimeni in familie de-atunci 😀
Si, pentru ca tot e duminica si nu am pus nici o intrebare azi, voi ati avut un astfel de telefon, atat de important? Evident, la care sa raspundeti, nu neparat sa il ratati 😀
Mi-ar placea sa raspunda cine vrea, in comentarii sau ca leapsa. Si as vrea sa citesc care e cel mai important telefon primit de Alina Constantinescu (pentru ca lucreaza intr-unul din cele mai misto cazinouri din Romania si 😛 si imi place cum scrie ) si Pandutzu (pentru ca imi place cum povesteste din roadtrip, asa ca poate povesteste frumos si despre telefoane, cum a ratat vreun concert, ceva 😀 ).
P.S.: leapsa de mai sus e primita de la Victor Kapra, care a pornit-o in cadrul unei campanii privind solutia fix-mobil OneNetwork a Romtelecom si Cosmote.
Cred ca toti avem cel putin un ‘telefon important’ in viata. Cel mai important pentru mine a fost unul primit acum ~14 zile, ca am intrat la facultate. 😀
Mi-am amintit cu ocazia asta un telefon ratat….care era menit sa ma cheme la ceremonia de absolvire a liceului, unde aveam de tinut si un mic discurs. Nu erau telefoane mobile inca:-(, iar faptul ca invatasem pina dimineata cu o noapte inainte, a facut sa nu aud nici unul dintre zecile de apeluri, sau insistenta soneriei (cineva a venit dupa mine acasa cu intentia de a ma trezi). A fost cea mai trista ratare de pina acum:-)
Se pune un comentariu de pe cealalta parte a baricadei? A celui care suna cu disperare si nu primeste nici un raspuns? Poate te ajuta sa intelegi cam ce simtea sora ta atunci cind nu-si mai dezlipea telefonul de ureche… Daca da, uite si telefonul meu cel mai important la care nu mi s-a raspuns – soarta, ce pot sa zic!…
Mi se rupsese apa dimineata devreme, iar eu, cu bun simt, astept sa se faca o ora mai rezonabila, nu sa-mi scol medicul cu noaptea-n cap, doar ce se poate intimpla cind ti se rupe apa, in definitiv, e ceva absolut normal, te iei si te duci catre spital, nu? Trec citeva ore, se face 8, ajung la spital, imi fac internarea si ma apuc sa-mi sun medicul, sa-i spun ca, uite, mi-a venit si mie sorocul si am nevoie sa m-ajute… si sun… sun… nu raspunde pe mobil. Sun pe fix, in speranta ca, fiind totusi devreme, e inca acasa. Da, nasteam cu vreo 3 saptamini mai devreme decit spuneau calculele, dar… totusi, nu raspundea nimeni la acel telefon, al medicului meu care ma cunostea de cind eram fata mare, fiind o cunostinta de-a familiei… pret de citeva ore, pina cind am nascut, am sunat din 5 in 5 minute, apoi mai rar, pina cind, in cele din urma, m-am hotarit sa nu mai astept sa-mi raspunda, ci sa nasc cu medicul care era de garda (din fericire, chiar seful spitalului). Final: fiu-miu s-a nascut ok, apoi am aflat de ce nu mi-a raspuns nimeni la telefoanele mele disperate: cu citeva zile inainte, dr. isi schimbase numerele de telefon (si fix si mobil) din cauza unei hartuiri, iar pe cele noi le daduse la secret…
Sora-mea nu ma suna sa o duc la spital :)) Din fericire erau persoane mai aproape de ea decat eram eu, care as fi facut doua ore pana la ea lejer 😀
OK, se rezolva (in seara asta sau la noapte)! 🙂
Un telefon ratat, dar nu cel mai important, a fost cand m-au sunat sa-mi comunice ca am castigat un Mercedes SLK iar eu aveam telefonul pe silentios. Conform regulamentului in cazul in care castigatorul nu raspundea urma sa fie sunat urmatorul de pe lista. 😀
Oarecum simteam ca o sa castig dar realizasem ca nu aveam nevoie de un SLK din moment ce masina nu avea loc pentru cei 2 copii ai mei. 🙂
Primul telefon pe care l-am primit de la sotul meu (pe atunci iubitul meu)…
P.L.(pe lung :)):te invit (invitatie valabila si pentru cei care vad acest mesaj)sa votezi si sa-ti expui parerea despre sistemul de sanatate romanesc aici :
http://stanciupetronela.wordpress.com/2010/08/09/colapsul-sistemului-de-sanatate/
Cel mai bun comentariu primeste premiul lunar “Provotzer”!
Cu prietenie
Ma intalnisem cu El pe strada (o, Doamne, aveam 18 ani abia impliniti 🙂 ) si, dupa 3 politeturi chinuite, a ramas ca ma suna, sa iesim la un suc. Nu pot povesti in ce hal imi pompa inima cand am raspuns la telefonul ala (aveam un aparat fix si era de-ala cu receptor si roata)… Eh, ale tineretii valuri 🙂
Eu am avut telefon acasa abia pe la 20 de ani, ca pana atunci era cu restrictii de la nea ceasca, si nu se aloca decat un numar limitat de numere de telefon petnru cartierul meu.
Cel ami important telefon nu stiu care este, poate cel de la prima intalnire cu actuala mea sotie, cand din cauza unor incurcaturi de telefoane era sa nu ne mai intalnim si probabil azi as fi avut o alta nevasta
poate cel mai important telefon l-am dat dintr-o cabina telefonica, acum multi ani , cand mi-am facut curaj sa o sun pe viitoarea, actuala prietena….bine ca am avut semnal…era la munte iar mobilul ei avea i kg cred :))