Azi discutam cu o prietena care ma intreba, in gluma, de ce vreau eu sa fac programul cu cetatile, ce simt cand ma duc si vad “pietrele alea” (cum le spunea, facand misto de mine). Si mi-am dat seama ca eu, cand merg la Adamclisi sau la Histria, la Ibida sau la Enisala, parca vad oamenii de-atunci pe strazile inguste, pe trotuare… si imi dau seama ca pentru majoritatea acei 400-500 de oameni care traiau acolo era tot universul…
Apoi, in seara asta, am vorbit cu cel mai vechi prieten al meu. Pe Internet, bineinteles. Si mi-am dat seama ca, desi e plecat din tara, desi ne vedem destul de rar, stiu despre el o gramada… Si mi-am adus iar aminte de senzatia avuta acum multi ani, cand abia incepusem sa scriu pe acest blog… de drag de internet. Si acum, ca si atunci, las aici un gand bun pentru internet. Pentru ca prietenii sunt la o apasare de mouse distanta, chiar daca ne despart mii de km.
Pentru programul acesta trebuie mers pina in ,,pinzele albe”.Cu respect si mult succes!
Tre sa fii ‘old school at heart’ sa iubesti internetul ! sa simti avantajele si sa stii ca inainte nu puteai face trackback la atata info nici sa consulti wiki/fora etc.
on topic: +1 from me !
ar fi frumos ca cetatile noastre sa arate ca situl arheologic de la ostia antica. sa vezi acolo ce impact are toata cetatea refacuta, chiar ca te astepti sa iasa si sa te salute un roman 🙂
Programul tau cu cetatile este dupa mine cel mai ksto program in offline facut de un om din online.
pentru asta de invidiez…
dar in acelas timp iti tin pumnii sa il duci mai departe.