E ora 3:42AM. Am incercat sa dorm, dar nu am reusit. Prea multa cola (2l, adica), desi doctorul mi-a zis sa nu beau. Dependenta.
Apoi, mi-am dat seama ca nu am mai mancat de pe la 2PM. Cam 13 ore, adica. Si stomacul s-a revoltat. M-am trezit si l-am hranit. Pentru cei care comenteaza, da, am mancat seara tarziu (sau dimineata devreme, inca nu sunt hotarat/lamurit) si da, stiu, am sa ma fac ca un porc. Mdea. IMI ERA FOAME!
Stateam si ma gandeam in intunericul camerei in timp ce duios greierii cantau. Ma gandeam la internet ca mijloc de comunicare. Azi, dupa cum spuneam intr-un post anterior, am discutat aproape toata ziua cu Mishoo. Vorbim zilnic, de altfel, dar in general 2-3 cuvinte. Suntem amandoi oameni ocupati… el mai mult decat mine.
Revenind. Ne stim de mult timp. Aveam 3-4 ani amandoi (separat, nu la un loc 😀 ) cand ne-am cunoscut. Am crescut impreuna, am jucat Fist pe un Z80 (al tatalui lui) impreuna, am invatat Basic impreuna si cam aici s-au terminat lucrurile facute impreuna (Slava Domnului!). Oricum, suntem prieteni din copilarie, in cazul in care nu ati inteles. Problema e alta. De 7-8, chiar 9ani, suntem in parti diferite ale tarii. Ne vedem o data la cateva luni (daca avem noroc). Si totusi, sunt la curent cu ultimele intamplari din viata lui si viceversa.
Comparati situatia de mai sus cu urmatoarea situatie: taica-meu se vede cu cineva la un meci de handbal (chiar arbitrul acelui meci) si se iau in brate, discuta in verva si fericiti: s-au intalnit doi foarte buni prieteni din timpul facultatii. “De cand nu v-ati mai vazut?” intreb. “De vreo 10 ani”, vine raspunsul. 10 ANI. Ei nu mai vorbisera de 10 ani! Dar erau foarte buni prieteni.
Noi avem norocul sa ne pastram prietenii aproape, spre deosebire de generatiile anterioare. Pentru asta, un gand bun pentru Internet.
da, trebuie sa ii multumim