Astazi la lansarea HTC Desire HD am discutat despre telefoane. Evident. Dar mai ales despre cat de deranjante au devenit.
Eram intrebat de ce am trei telefoane, dar de ce il folosesc mai mult pe cel mai putin avansat?
Eu, ca multi dintre noi, de altfel, muncesc 10-12 ore pe zi in mod curent, daca nu chiar mai mult. Si cand am ceva timp liber, prefer sa nu fiu deranjat. Si, indiferent cat de mult spui celor din jur sa nu te deranjeze decat daca e ceva URGENT, totul e urgent. Dar TOT!
Chiar asa, in vara am muncit o perioada din Constanta (da, am muncit, nu am fost in vacanta). Si primeam telefoane de genul:
A: Trebuie sa ne vedem NEAPARAT!
Eu: Nu putem discuta pe email?
A: NU! NEAPARAT trebuie sa ne vedem. E SUPER-urgent.
Eu: OK, sunt in Constanta, e la doua ore de condus, te astept.
A: Ah… ei, atunci lasa, cand te intorci?
Eu: Cam in 2-3 saptamani.
A: Da, atunci iti trimit pe email. Sau lasa, astept sa vii.
Unde era urgenta???
La fel e si la telefon. In consecinta, eu am inceput sa vorbesc din ce in ce mai putin la telefon. Adresa mea de email e publica, toti cei cu care lucrez au acces la ea (sa fim seriosi, nu e ca si cum am o afacere in agricultura) si, folosind emailul, esti fortat sa fii si mult mai concis, nu poti sa deraiezi aiurea.
Da, sunt de acord ca trebuie sa te mai si intalnesti din cand in cand. Dar pe bune, pentru orice cacat, “hai sa ne vedem”. Sau, si mai rau, sa vorbim la telefon cate 10 minute pentru ceva ce poate fi rezolvat mai rapid prin email.
Ah, inca o chestie pe care am dezvoltat-o: uit foarte repede. Da, stiu ca suna aiurea, dar de obicei sunt la volan, in trafic, sau lucrez la ceva, e greu sa ma concentrez pe discutii de business. Prin urmare, am inceput sa cer celor cu care vorbesc sa imi scrie pe email ce mi-au zis la telefon. Si, ca sa vezi, merge din ce in ce mai bine.
Nu in ultimul rand, am inceput sa nu mai raspund la emailuri decat o data pe zi, uneori chiar o data la doua zile. Desi imi citesc emailul aproape permanent (daca e ceva cu adevarat urgent raspund cat de repede pot).
Voi cum faceti? Lasati telefonul sa va conduca viata?
Aplic fix aceeasi metoda: nuuuuuuuuuuu ma suna, da mail :P. Daca nu pricep las ca te sun eu.
Exact :)) Telefonul merge si invers 😀
La mine conduc noul gust, etica in mancaruri, soarele si bunul simt 😛 De-aia incarc telefoanele rar :))
Ce dragut :)) Eu nu le incarc deloc 😛
Am un singur telefon si, in general, sunt sunat numai cand e nevoie. In rest, mail, messenger sau, mai bine, live.
Să ştii că ai dreptate. Şi eu prefer mail-ul dar m-am încăpăţânat să răspund mereu la telefon. Cred că voi aplica metoda ta.
Merge!
Sa vorbesti la telefonul mobil in timp ce raspunzi la un e-mail al unui superior si in acelasi timp mai esti cu cativa colegi de breasla sau clienti pe messenger, FB etc in timp ce suna si fixul de pe birou este imaginea angajatului modern. Categoric, telefonul nu ar trebui sa ne conduca viata, ci noi sa ne-o imbunatatim cu ajutorul lui. Paradoxal, nu prea ne iese desi telefoanele au ajus mai mult decat ultraperformante, iar romanii ca natie nu ezita sa investeasca in “aparatele minune” mai mult decat isi permit chiar.
Iniţial, telefonul a fost doar un instrument (util) de comunicare. Apoi s-a transformat încet-încet într-un moft.
Zilele trecute, un client mi-a spus “la câte minute am, de ce aÅŸ trimite mesaje?”. M-a pus pe gânduri puÅ£in.
Din păcate, nu neapărat că are dreptate, dar cam aÅŸa se întâmplă – vreau ceva ÅŸi vreau acel ceva ACUM. Dacă se poate, e perfect; dacă nu se poate, mai revin eu cu un telefon.
Folosesc un nr. public si un nr. pentru un cerc restrans de prieteni, care ma pot deranja oricand. In rest… verific mailul constant de pe telefon si daca e ceva urgent, imi fac timp si raspund 🙂
nu stiu sigur ca voi aplica aceasta metoda dar voi inverca 😀