Search Results for: mavenhut

Update 2025: in 2016 am vandut jocurile, moment in care ajunseseram la 40,000,000 de download-uri/install-uri si vreo 3-4 milioane de jucatori zilnic in vreo 5-6 jocuri lansate. Dupa care eu mi-am luat o pauza “scurta” care s-a dovedit prea lunga din cauza COVID. In 2024 am pornit Mixrift.

---

Articolul original, scris in 2013, mai jos:

Zilele astea Mavenhut e in finala “Startup of the year” in Romania, competitie organizata de The Next Web. Asa ca e un moment propice sa aruncam o privire asupra 2012, anul in care am ajuns de la 0 la o investitie de 550,000 Euro.

2012 a parut, din multe puncte de vedere, 3 ani prinsi intr-unul singur.

Dublin: inceputul “lean”

Primele 4 luni au fost lunile de Startup Bootcamp Dublin.

Am fost 3 cofondatori (Bobby, Elvis si Cristi) care am stat zi si noapte pe un singur proiect, fara alte distrageri majore. Desi una dintre cele 3 iubite a “cazut la datorie”, nerezistand distantei. Ceea ce nu a fost extrem de bine, clar.

Si totusi, nu cred ca am mai ajuns la nivelul respectiv de efort si eficienta ulterior. Am mancat, am baut si am respirat Mavenhut. Impreuna 🙂

Am invatat, printre altele, ca “pivot” e un cuvant prea des folosit, dar ca Lean Startup e un concept extraordinar. Am testat ideea noastra inca inainte de a avea prima linie de cod scrisa, punand un formular pe un site si trimitand 200 de oameni pe el cu Facebook Ads. Si vreo 150$ cheltuiti. Asa am aflat ca un Solitaire multiplayer nu e chiar o idee rea. Dimpotriva!

De altfel, primul workshop la care am participat in Dublin a fost unul cu Ash Maurya, care ne-a clarificat foarte mult conceptele. Dupa Lean Startup a lui Eric Ries, Running Lean e cartea pe care ar trebui sa o cititi cand creati produse sau va ganditi sa incepeti un business nou.

Ca sa va faceti o idee, Elvis a facut 400 de deploy-uri in prima luna de Solitaire Arena. E adevarat, facea cam 15 pe zi, atat de rapid era ciclul de invatare si implementare. Si da, era vorba de cate un bug pe deploy, de cele mai multe ori, dar asta ne permitea sa invatam imediat ceva nou. Si iar, si iar, si iar.

Eu am invatat ca faptul ca vorbesc la conferinte de 8 ani nu ajuta cu nimic cand trebuie sa spui cat mai multe in doar 5-6 minute, la Demo Day. Si cand de asta poate depinde investitia in compania ta. Mi-a luat aproape 3 saptamani sa ajung la o varianta cat de cat ok. Care a fost data peste cap de faptul ca a picat microfonul. De doua ori.

Tot la prezentare am aflat ca a intra pe scena ca un boxer in ring, cu halatul pe tine si manusile pe maini (sort of!) la propriu, e o modalitate sigura ca investitorii potentiali sa te tina minte. Mai adauga un microfon care nu merge, o “revenire” spectaculoasa, slide-uri cu numere reale si am rezolvat: fiecare persoana de-acolo ne-a retinut.

Intr-un final, Dublin a fost locul in care probabil am avut cea mai mare eficienta si productivitate. Daca exista un singur motiv pentru care insist ca echipele de fondatori sa plece la diferite acceleratoare, acesta e: timp de 3 luni nu veti face altceva. Veti visa proiectul vostru, veti respira proiectul vostru. Iar 3 luni de coabitare (!locuit impreuna!) iti arata clar daca te poti intelege cu partenerii tai pe o perioada mai lunga de timp.

Dupa Demo Day a urmat o zi de dezamagire crunta! In ciuda asteptarilor, nu am primit nici o oferte pe loc, atunci, in seara aia. Desi asa auziseram noi de la americani :))

Noroc ca de-a doua zi au inceput sa sune investitorii si, o saptamana mai tarziu, aveam 8 oferte de “seed investment” (pana in 100,000 euro) pe masa.

Bucuresti: o vara fierbinte

Si asa a inceput o vara de foc. Si la propriu, si la figurat. Al doilea an, practic, din 2012, desi au fost numai 3-4 luni, a inceput in mai, in Bucuresti. La 35 de grade, intr-un birou fara aer conditionat. Cu discutii continue cu investitorii cu care apucaseram sa discutam deja si cu noi discutii cu investitori noi. Ofertele nu lipseau, dar toate erau pentru sume mici, care nu ne-ar fi ajutat foarte mult.

Vara a devenit si mai fierbinte cand am inceput sa ne lovim de faptul ca, totusi, de 6 luni traiam mai mult din economii. Iar economiile au un talent deosebit din a nu creste daca nu generezi venit de nici un fel. Dimpotriva. Un site mai vechi vandut la momentul oportun ne-a mai oferit o perioada de respiro, dar una dintre lectii a fost ca nu vrei sa negociezi cu “burta goala”.

Din fericire, am castigat Competitive Startup Fund, o competitie a Enterprise Ireland care ofera 50,000E, trimestrial, catre 15 startup-uri din Irlanda (unde am pornit Mavenhut, deci eram eligibili). Nu am luat banii, pana la urma, insa ne-a oferit o plasa de siguranta suplimentara, care ne-a permis sa discutam mai linistiti cu investitorii potentiali cu care discutam deja.

Intre timp, produsul crestea, userii jucau din ce in ce mai mult, aratam din ce in ce mai mult “traction”. Puteam, astfel, sa discutam cifre cand ne vedeam cu cei interesati sa bage bani. Si nu cred ca a fost ceva mai important in discutiile noastre decat faptul ca puteam spune “80% din userii nostri sunt femei peste 25 de ani, care joaca in medie cam 10 meciuri pe zi”. Am aflat ulterior ca majoritatea start-up-urilor in situatia noastra (early) nu aveau nici cea mai mica idee despre astfel de lucruri. Dar noi aveam experienta anterioara a lui Cristi, care a lucrat in Berlin timp de 6 luni analizand zi de zi astfel de numere si informatii si intelegand cat de important e sa urmaresti si sa masori orice de la bun inceput.

Spre sfarsitul verii am inceput sa intru si eu mai mult in paine, avand in vedere ca eu ma ocupam de partea de business, de partea juridica samd. Deja discutiile cu investitorii erau si mai avansate, incepusera sa apara in peisaj si avocatii, estimarile de costuri si venituri aveau din ce in ce mai mult sens, numerele incepeau sa capete substanta.

 

Craciunul a venit mai devreme!

Si am intrat in al 3-lea an din 2012: toamna. Si prima transa din investitia SOS Ventures. O transa, insa, de a carei utilizare depindea restul investitiei. Era o transa mica, de 50,000E. Eram in stare sa scalam ceea ce faceam in momentul in care aveam si niste bani de cheltuit? Ei, ati fi surprinsi, stiu, dar da, am fost in stare :))

La inceputul lui septembrie am aflat ca prea multi useri, prea repede, nu fac bine. Pentru ca in 3 zile ne-a picat serverul de 5 ori. Dar ne-am adunat si in doar 2 luni am livrat KPI-urile stabilite cu SOS Ventures. Si cateva zile mai tarziu, la ora 1 noaptea, am trimis sms-ul minune co-fondatorilor mei: Craciunul a venit mai devreme!

Avocatul nostru tocmai ne anuntase ca toate semnaturile erau pe contract iar banii vor fi livrati a doua zi.

Principala lectiei a acestei ultime perioade? Investitorul poate fi un partener foarte bun, daca asta iti doresti si faci efortul necesar. Am invatat ca trebuie sa comunicam in permanenta, pentru a nu fi nevoiti sa reluam 3 luni de eforturi si sa le explicam in 20 de minute. Am invatat ca poti spune “nu am idee ce sa fac aici” fara sa insemne ca nu mai iei investitia sau ca esti un antreprenor slab.

Intr-un final, 2012 s-a terminat bine. Fara zile libere de sarbatori, e adevarat, pentru ca, in ciuda a ceea ce credeam noi (ca lumea nu sta pe calculator de Craciun), am avut trafic din plin. Si jucatori care voiau sa joace si, de ce nu, sa cheltuie 🙂

Da, 2012 a fost anul in care am pornit de la 0 si am ajuns la o investitie de 550,000Euro ($700,000).

Inainte de toate, Mavenhut participa la Startup of the Year in Romania. Asa ca, daca tot sunteti aici, mergeti si votati la Startup of the year: Mavenhut la prima categorie, Bobby Voicu la a doua si Solitaire Arena la a 3-a, apoi cum vreti voi 😀 Si, evident, spuneti si prietenilor, sa vina si ei sa voteze. Daca nu stiti ce e cu Mavenhut, povestea investitiei de 550,000 Euro o puteti citi aici.

In februarie 2012 Mavenhut valora extraordinara suma de 0E. Nici macar nu exista ca nume, era doar un potential proiect in mintea celor trei cofondatori: Elvis, Cristi si Bobby.

In noiembrie 2012 SOS Ventures investea 550,000E pentru o valoare mult mai mare. In doar 7 luni, trecuseram “from 0 to hero”, cum spun englezii.

Ce inseamna, insa, in cifre, 2012 pentru noi? In afara de un an extraordinar.

La momentul investitiei, cifrele noastre aratau cam asa:

– 120,000 registered players
– 12,000,000 games played in total
– 60,000 monthly active users
– 12,960 Daily Active Users

Tractiune din plin.

In primul rand, impactul major la nivel personal

– o iubita mai putin (din 3 prezente initial, cate una pentru fiecare co-fondator 😀 )
– mai multe de 1000 de ore de Skype. Nu pentru business. Dar am plecat din Bucuresti cu 3 prietene, dupa cum spuneam.
– 5kg in minus pentru Elvis
– 16 kg in plus pentru Bobby (fiecare reactioneaza diferit la stress,da? 🙂 ).
– Cristi stationeaza in kg.
– 4 luni de Dublin, intr-o ploaie continua
– 3 luni de vara in Bucuresti, la 35 de grade celsius, intr-un birou fara aer conditionat. Probabil ca sa compensam ploaia.
– zile de vacanta: 0. Fiecare 🙂
– tatuaje noi: 2
– o foca vazuta de pe balcon in Dublin (da, pe bune, o foca. Initial am crezut ca e un caine ud, dar era o foca).

– multe pizza mancata de la PHD din Dublin. Daca depaseai 50E plateai numai jumatate. Deci am facut eforturi supraomenesti. Si am reusit intotdeauna sa mancam tot! 😀
– 5E un sandwich vai de capul lui in Spar, un Supermarket gen Mega Image. 5E!!!!!
– o barca de pirati pe canalele din Dublin (erau pentru un festival, dar foarte distractiv)

Numere legate de business

– Mavenhut este lean-startup to the max: am pornit cu un formular in care intrebam potentialii jucatori daca ar juca Solitaire 1 contra 1. Inainte de a avea macar o linie de cod scrisa. Si ne-au raspuns 163 de persoane.
– mai mult de 400 de deploy-uri in prima luna de programare, aprilie. E adevarat, fiecare deploy rezolva o problema mentionata de userii MVP-ului initial (MVP = Minimum Viable Product)
– 42 de potentiali investitori cu care am discutat. Cu toate astea, primul intalnit (inca din ianuarie, la faza finala de preselectie pentru Startup Bootcamp) a fost si cel cu care am incheiat deal-ul final: Bill Liao, SOS Ventures. Ceea ce arata ca o relatie de durata conteaza.
– mentionari in presa: 13. Am cautat-o din greu si pe cea de-a 14-a, dar nu am reusit sa scapam de numarul fatidic. Si am dedus ca pentru noi e norocos. Insa suntem dispusi sa renuntam la numarul acesta pentru mentionari suplimentare 🙂
– probleme cu microfonul la Demo Day Startup Bootcamp: 2. Pentru ca am trecut elegant peste ele, toti investitorii cu care am vorbit au mentionat asta ulterior. De-atunci cautam sa integram o astfel de “problema” in fiecare prezentare publica. Si “trecem” peste ea 🙂
– 3 saptamani de repetat si imbunatatit prezentarea de la Demo Day Startup Bootcamp
– doua nopti (cele dinainte de Demo Day) in care am pus pe repeat prezentarea (citita de mine) in continuu, ca sa imi intre in cap si cand dorm (tineti minte episodul din Friends cu “You’re a strong woman”? :)) cam asa si eu).

P.S.: nu, nu m-am apucat iar de scris pe blog, doar ca mi-am dorit sa pun articolele despre Dublin public, mai ales pentru ca ne ajuta la voturile pentru Startup of the Year (una e sa stiti povestea, nu? 🙂 parca votati mai cu drag 😛 ).

Am 7 ani de cand, intr-o forma sau alta, scriu pe blog. Poate chiar mai mult, dar de 7 ani scriu pe blogul de fata. Si, sincer sa fiu, mi-am pierdut motivatia. De ceva timp, chiar (nu ca nu era destul de evident). Asa ca am decis sa inchid blogul. Ma mut pe email. Ce inseamna asta? Daca am ceva de scris, scriu pe email, doar catre abonati.

Cochetez cu ideea de vreun an si ceva, dar tot am avut nevoie, in diferite proiecte, sa ofer informatie publica. Acum nu mai e cazul. Redescopera Romania nu mai e, eu mi-am mutat focusul activitatii pe Mavenhut si Solitaire Arena, iar ideea ca “trebuie sa mai scriu si eu pe blogul ala” nu ma ajuta cu nimic la focus :))

Nu am idee ce inseamna asta, nu am idee daca voi mai scrie pe bobbyvoicu.ro sau nu, peste 6 luni sau peste doi ani. Dar pentru moment prefer sa imi mut focusul doar pe Solitaire Arena si Mavenhut. E surprinzator cat de multe poti face cand nu faci decat un singur lucru. Si cat de multe inveti (sper ca in perioada urmatoare, o parte din articolele de pe email sa fie si despre experienta de startup in Dublin si nu numai).

Ma chinuiam de vreo 2-3 saptamani sa ajung la unul dintre mentorii Startup Bootcamp, unul din cei mai influenti oameni din gambling in Europa. Tot timpul era ocupat, plecat, asa ca a durat putin. Pana la urma ne-am vazut.

M-am pregatit bine de intalnire, mi-a luat cateva ore sa imi pregatesc intrebarile, ma asteptam la o intalnire de o ora, ca toti mentorii, sa stam la povesti, sa ii explic ce vrem sa facem samd.

Intalnirea a decurs cam asa:
El: “Salut, Bobby, imi aduc aminte de voi de la Evaluation Day. Am auzit ca ati pivotat”
Eu: “Da, uite, cam asta facem: [si aici am bagat elevator pitch-ul de 1 minut, elevator pitch repetat cateva zile in continuu]”
El: “Ah, cool, cu ce te pot ajuta?”
Eu: “Am nevoie de un avocat bun pe gambling sa imi explice cate ceva, am nevoie de un om care face ceva asemanator cu ceea ce vrem noi, sa ne spuna problemele, de un developer bun care sa ne spuna probleme tehnice si de securitate”
El: “OK. Asta e cel mai bun avocat pe care il stiu eu, suna-l si zi-i ca e din partea mea, o sa stea de vorba o ora cu tine gratis. Apoi suna-l pe asta, CEO-ul GameAccount, daca vii din partea mea se vede sigur cu tine. Si apoi pe asta. E unul din cei mai buni developeri pe care i-am folosit eu pe partea asta. Altceva?
Eu: “Cam atat”
El: “Bun, salut!”

Discutia a durat 5 minute. Timp in care omul de mai sus nu a zambit deloc. Si toti oamenii aia mi-au raspuns la telefon si s-au vazut cu mine. Magic! 🙂

P.S.: eu am iesit cam suparat din intalnire, ca ma pregatisem degeaba atat timp, plus ca am avut impresia ca voia sa scape de mine. Dar acum, in retrospectiva, a fost una din cele mai bun intalniri ever. De cele mai multe ori avem impresia ca o intalnire trebuie sa dureze mult, sa fie plina de zambete samd. Nu chiar 🙂

P.P.S.: in cazul in care nu stiti despre ce e vorba, eu sunt plecat la Dublin de 3 luni, cu un proiect nou in cadrul Startup Bootcamp Dublin. Si, daca tot ati ajuns pana aici, poate si votati pentru noi (MavenHut) aici – e necesar un cont de FB. Multumesc!