Am scris articolul asta in 2019, in engleza. Am considerat ca merita tradus si pastrat aici, poate ca mai sunt amatori de fotbal american in zona.
Am 41 de ani acum (in 2019). E relevant, așa că ai puțină răbdare.
De când m-am născut m-am uitat (și am practicat) sporturi: fotbal (european, adică adevăratul fotbal), handbal, tenis. M-am uitat chiar și la hochei, gimnastică, patinaj artistic. Crescând într-o țară comunistă pana la 12 ani, cu două ore de TV pe zi, sportul era cam singurul lucru la care te puteai uita, deci n-ar trebui să fie așa o surpriză. Doar dacă nu cumva erai fan al cântecelor naționaliste despre “iubitul” conducător. Si chiar si atunci, probabil.
Anyway, deviez. Iubeam sportul și, până recent, eram destul de sigur că n-o să mă mai atașez de vreun sport nou prea curând. Curlingul a fost interesant când l-am văzut prima dată, baseballul e o enigmă totală pentru mine, rugby-ul nu m-a prins niciodată, iar fotbalul american… părea prea lung. Și, pentru numele lui Dumnezeu, aveam aproape 40 de ani, ar fi trebuit să știu ce-mi place, nu? Eh, gresit.
Într-o noapte târzie, la Londra, în februarie 2016, între niște întâlniri de business, Cristi – cofondatorul meu de la MavenHut – zice: “vrei să vezi Super Bowl 50 cu mine?” Eram încă jet-lagged după o călătorie în SUA, așa că am zis “sigur, de ce nu?”
ȘI MI-A PLĂCUT LA NEBUNIE! Cristi e mare fan de fotbal american și mi-a explicat ce se întâmplă. Pentru prima dată am înțeles de ce aleargă atâția oameni în toate direcțiile. Și. Mi-a. Plăcut.
E drept, am văzut echipa favorită a lui Cristi (și a mea acum), Carolina Panthers, pierzând un meci pe care trebuiau să-l câștige fără emoții. Și aparent nici n-a fost un meci prea bun, pentru că Broncos s-au apărat ca niște ziduri și n-ai văzut prea multe touchdown-uri. Dar mie mi s-a părut super fun. Atât de fun încât mi-am luat un tricou. Ceea ce nu prea fac, sincer.
Câinele meu e confuz: ce-i cu tricoul ăsta cu fotbal american?
Nu ne mai place Ronaldo? Messi?
Trei ani mai târziu, sunt entuziasmat până peste cap că a început sezonul nou (2019-2020), vinerea trecută. Gen “sar in sus de bucurie” de entuziasmat. Și sincer… habar n-am de ce, dacă mă gândesc prea mult 🙂
De ce îmi place mie fotbalul american, după ce am văzut cel puțin un meci pe săptămână în sezonul trecut?
- Nu e un sport al talentului individual, e despre strategie și tactică. Sigur, talentul ajută, dar n-ai un Messi sau Ronaldo care să câștige singur. Cea mai apropiată variantă e quarterback-ul, dar și el e pierdut fără echipă.
- Pentru că durează mult (3-4 ore cu totul, cam 40 de minute de joc efectiv), ai timp să înțelegi ce se întâmplă. Ți se arată reluări, analize, explicații. În timpul transmisiei.
- După ce îți explică cineva regulile, sunt destul de simple.
- Strategia se schimbă în funcție de adversar, de cum se simte echipa în ziua aia, de cum se aseaza in teren echipa adversa. E un joc în continuă mișcare. E ca șahul, dar cu oameni.
- Echipa are cam 53 de jucători, fără să mai pun la socoteală staff-ul, antrenorii etc. E cel mai apropiat sport de un business ca mod de organizare.
- Există salary caps (plafon salarial), deci nu poți avea o echipă gen Real Madrid sau PSG plină de superstaruri. Nu există monopol pe talent ca în fotbalul european.
- Poți vorbi despre jucători, despre strategie, despre business, despre psihologie. Te prinde din toate direcțiile.
- Pot vedea TOATE meciurile NFL online cu Gamepass/DAZN. E cam €150/an, dar scap de stream-uri ilegale și nervi.
- Și, hei, am 41 de ani (46 cand traduc). Probabil e o lege care zice că trebuie să ai ceva care să te țină în fața televizorului 9 luni pe an. Poate fi foarte bine fotbalul american.
Anul trecut am văzut primul meu meci live în SUA – New England Patriots vs. LA Rams. A fost extraordinar. Atmosferă bună, oameni relaxați, fani de la ambele echipe stând unii lângă alții. Și l-am văzut pe Tom Brady – probabil cel mai bun jucător din istorie.
Tom Brady încălzindu-se înainte de meci
Anul ăsta (2019) nu merg în SUA la meciuri. Dar ghici ce? NFL vine în Europa. Londra găzduiește câteva meciuri din sezonul regulat, în octombrie, și una dintre echipe e… Carolina Panthers. Așa că mergem să-l vedem pe Cam Newton și pe Christian McCaffrey. Și am și tricou pentru asta, ok? 😀 (later edit: Nu l-am vazut pe Cam, pentru ca era accidentat, dar Panthers a castigat).
Nu cred că am fost vreodată așa de entuziasmat să merg la un meci live. Nici când l-am văzut pe Federer jucând tenis. Nici când i-am văzut pe Messi și Ronaldo jucând fotbal.
Bine, cel mai intens meci live pe care l-am văzut a fost finala de la Roland Garros, când Simona Halep a pierdut în 2017. A fost o bucurie să fiu acolo și am avut inimă frântă după. Fotbalul american nu-mi provoacă același tip de suferință, dar tot e super fain să-l vezi live.
În final, știu că fotbalul american are problemele lui: accidentări grave, NFL care se face că plouă cu violența domestică, rasism etc. Dar fanii pun presiune, tot mai puțini oameni vor să joace – și pe bună dreptate. Sper totuși să găsească o cale să evolueze, să rămână un sport spectaculos și în pas cu vremurile.
P.S.: Am scris articolul ăsta înainte de primul meci al sezonului 2019. Panthers au pierdut cu Rams, dar echipa n-a arătat rău. Sper să nu rateze iar playoff-ul anul ăsta. (2025 edit: a fost un sezon ingrozitor, care a anuntat o perioada teribila pentru Panthers. De-atunci nu au mai ajuns in playoffs).
