BobbyVoicu.ro

Pana acum nu am folosit LinkedIn cu adevarat, am dat accept tuturor care mi-au dat add.

Am de gand, insa, sa folosesc Linkedin asa cum trebuie, asa ca am sa incep sa sterg multe conexiuni. Adica de la 1289 am ajuns la 245.

Am sters, in general, conexiuni cu oameni pe care nu ii stiu sau cu care nu am lucrat, chiar daca ii stiu de la diferite evenimente sociale samd. Sau persoane care nu (mai) au legatura profesional cu mine.

Daca va deranjeaza, imi pare rau. Oricum nu cred ca foloseste nimanui legatura respectiva. Daca totusi considerati ca ma insel, fire away cu un add si un mesaj. E posibil sa mai si gresesc la apasat butoanele 🙂

Doar un heads-up, sa nu fiti surprinsi 🙂

Astazi ma uitam la Louis C.K. si spunea ca s-a dus la doctor, care i-a zis ca e “cosmetically overweight”. Adica nu ii afecteaza sanatatea, dar sa nu aiba iluzii ca nu e supraponderal.

Asa ca am ajuns la concluzia ca eu nu sunt dolofan. Sunt cosmetically overweight, clar, da? :))

Discutand azi cu un prieten mi-am dat seama de ce multa lume nu obtine ce vrea. Pentru ca nu cere.

Nimeni nu stie ca vrei ceva pana nu ceri. Nu inseamna ca obtii intotdeauna ce vrei, dar in mod cert obtii mai mult decat daca nu ai cere.

Imi place foarte mult aeroportul din Frankfurt (il aleg ca escala cat pot de des). Unul dintre motive e asta: are restaurante la geam, langa piste. Vezi avioane plecand, aterizand, pentru mine e fascinant 🙂

Discutam joi cu un cunoscut despre masini. Si i-am zis, in contextul plimbarilor pe circuit, ca noi, in Romania, nu avem, dar eu am avut sansa de a conduce un Ferrari de curse pe circuit. Si omul mi-a zis: “pana acum imi placea de tine, de-acum te urasc”. Trebuie sa va spun ca persoana respectiva si-ar fi permis sa inchrieze un Ferrari sa se dea pe circuit, dar nu cred ca ar putea sa ajunga la unul de curse.

Oricum ar fi, asa mi-am dat seama (iar!) ce misto e sa fii blogger, uneori. Mai ales cand esti considerat indeajuns de important incat sa fii invitat, frumos, la o plimbare cu Ferrari-urile de curse.

Saptamana trecuta am ajuns la Valencia impreuna cu Razvan (dupa o cursa cu peripetii, pierdut avionul de legatura, alergat prin aeroport si din astea), unde pentru o zi (mai exact 27 de minute, in 3 reprize, pentru 12 tururi de circuit), ne-am bucurat de Ferrari pe circuit.

Si e distractiv. E fun. E superb sa ajungi la 240km/h in 500m, in linia dreapta. Apoi sa iti dai seama ca in curbe nu te invarti sau te rastorni (cel putin la cum conduci tu). Si, dupa ce afli ca ai terminat cel mai repede un tur de circuit cam in 2 minute, sa te bucuri. Sa te uiti in jur, superior, la cei mai slabi ca tine, pana cineva de la Ferrari zice: “un pilot il termina in 45 de secunde”. Si sa mori de ciuda ca nu ai fortat si mai mult!

Totusi, stiti cu ce am ramas din plimbarea la Valencia? Trecand de faptul ca e genial sa mergi intr-un Ferrari. Ca daca am avea un circuit in Romania, ar fi aproape la fel de distractiv sa poti merge acolo cu o masina de 250-300CP. Si ca, oricat de mult imi plac mie supercar-urile, nu mi-as mai cumpara asa ceva in acest moment. Nu in Romania. Pentru ca nimic nu se compara cu un supercar pe circuit. Stiu, alta optiune ar fi in fata crasmelor de pe Dorobanti. Mai bine nu 🙂

Marti (adica maine sau azi, in functie de momentul cand cititi), 17 ianuarie, de la ora 18:00, la RadioLynx – emisiunea Internet Lynx – vine Marta Usurelu. Marta a folosit Social Media foarte bine pentru a creste brandul revistei Biz si pentru a pastra revista in viata (ganditi-va cate ziare si reviste se inchid in ultima vreme).

Vreau sa discutam cu ea despre Social Media Camp (si de vara, si de iarna), despre campaniile cu bloggeri samd.

Ne vedem/auzim, impreuna cu Razvan, co-prezentatorul meu, de la ora 18:00, marti. Eu zic sa veniti, ca sta Razvan la butoane pentru prima data 😀 Va fi distractiv 🙂

Da, la RadioLynx. Intrebari pe Twitter (#InternetLynx) si pe pagina de Facebook a emisiunii

Da, da, da!

Eu sunt fan Ferrari. De la Formula 1, de la Schumi, de la faptul ca cea mai cautata masina (de mine) la surprizele de la gumele Turbo era Ferrari Testarosa. Numele mi se parea genial :)) Chiar daca nu aveam nici cea mai mica idee ce inseamna.

Ulterior am si condus un 360 Modena Spider, care insa nu m-a incantat in mod deosebit (surprinzator, dar asa e). Acum, insa, merg la Valencia sa conduc un Ferrari 458 Italia pe circuit de curse. Cred ca e 458 Italia, ca nu se stie inca exact.

Ce inseamna asta pentru noi? Adica pentru mine si Razvan, ca doar nu era sa ma duc singur. Ca vom lua niste lectii de conducere, dupa care ne dam ca tampitii pe circuit (abia astept!). Vom afla si cateva detalii despre securitatea internetului in masini, despre care voi scrie pe rpmGO, dar va dati seama ca amandoi abia asteptam sa ne urcam la volanul masinilor nu?

Da, am nevoie sa stabilesc un motiv principal pentru a bea bere. Cu ajutorul vostru am facut o lista mai mare, la care am mai adaugat si eu cate ceva, din care am ales 5 motive, pe care va rog sa le votati mai jos.

Ulterior, in functie si de opinia lui Gabriel Radu (fost la grupul Voua – va povestesc mai tarziu care e treaba lui in toata povestea asta), si de niste circumstante pe care nu vi le pot spune acum, ramane sa selectam un singur motiv de-acolo. Pentru ce? Evident, o campanie, dar una foarte misto, va promit 😀

So, votati in poll-ul de mai sus? 🙂

Da, stiu, sunt modest, dar se potriveste cu tema articolului, nu puteam sa scap ocazia. Nu e adevarat, nu sunt “King of Virals”, dar suna bine.

Acum catva timp am scris un articol pe blog. Vazusem la chinezu un link despre un american care statea in Romania, care invatase limba, care scrisese o carte despre Romania, mi s-a parut interesant, asa ca am scris despre el.

In plus, am cumparat cartea, am citit-o, i-am citit si blogul, am gasit un articol interesant si am scris si despre articolul respectiv pe blog.

Ei, articolul respectiv (care e articolul cu cei 37 de pasi pentru a invata limba romana) a aparut in urmatoarele 2-3 saptamani de cel putin 15-20 de ori pe wall-ul meu – si sunt sanse mari sa il fi vazut si voi in ultimele saptamani.

E putin probabil ca apetenta pentru acest articol sa fi aparut asa, din neant, avand in vedere ca persoana respectiva a aparut in presa acum un an, deci era mai probabil sa fi vazut atunci toate astea. Mai mult, dintre toate articolele misto de pe blogul sau, cel mentionat a fost singurul care mi-a aparut pe wall 🙂 Mai mult, e un articol din aprilie 2010, deci e putin probabil ca cineva sa il fi citit asa, intamplator, pentru ca era la vedere.

In plus, articolul are 40 de comentarii noi in 3 zile din momentul in care am publicat eu linkul, spre deosebire de perioada anterioara, cand a avut 17 comentarii in 6 luni. Da, chiar am numarat, pentru ca eram foarte curios 😀

Bun, deci ma pot lauda ca am dus ceva misto catre audienta mea (si poate mai departe). Ce e ciudat, insa, pentru o audienta care e foarte activa in social media, deci este obisnuita cu componenta de sharing: lipsa sursei (cam cum am dat eu aici link catre profilul lui Vali, pe blogul caruia vazusem prima data articolul la care fac referinta).

Asa ca am o intrebare: de ce lumea nu mai spune de unde a aflat ceva, asa cum era acum ceva ani? Pentru ca pur si simplu nu ne sta in fire, pentru ca presa ne-a invatat asa (e vestit “sursa: Internet”), pentru ca cei mai noi pe internet nu stiu mai multe?

Update: am gasit si articolul acesta, in care autorul spune ca articolul a cunoscut o noua “viata” pe Facebook in zilele respective 😀